Decizia nr. 82/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 9, art. 14, art. 23, art. 25-281, art. 30, art. 65, art. 681, art. 69-74, art. 136-138, art. 143-152, art. 160-160b, art. 161-170, art. 200-264, art. 270, art. 274, art. 287, art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968 si, in special, ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala din 1968 si ale art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 260 din 09.04.2014.
Decizia nr. 82/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 9, art. 14, art. 23, art. 25-281, art. 30, art. 65, art. 681, art. 69-74, art. 136-138, art. 143-152, art. 160-160b, art. 161-170, art. 200-264, art. 270, art. 274, art. 287, art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968 si, in special, ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala din 1968 si ale art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6, art. 9, art. 14, art. 23, art. 25-281, art. 30,
art. 65, art. 681, art. 69-74, art. 136-138, art. 143-152, art. 160-160b, art. 161-170, art. 262 pct. 1 lit. a), art. 200- 264, art. 270, art. 274, art. 287, art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968 si ale art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Adrian Negru in Dosarul nr. 28.104/299/2006 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 391 D/2013.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acordacuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Se arata ca textele criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. In subsidiar, se sustine ca criticile formulate nu reprezinta veritabile exceptii de neconstitutionalitate, autorul fiind nemultumit, in realitate, de modul de interpretare si aplicare a legii. Referitor la art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se sustine ca, in cazul acestora, autorul critica limitele speciale ale pedepselor prevazute de dispozitiile legale criticate. Se arata ca atat interpretarea si aplicarea legii, cat si modificarea textelor supuse controlului de constitutionalitate sunt aspecte ce nu intra in sfera de competenta a Curtii
Constitutionale.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2013, pronuntata in Dosarul nr. 28.104/299/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6, art. 9, art. 14, art. 23, art. 25-281, art. 30, art. 65, art. 681, art. 69-74, art. 136-138, art. 143-152, art. 160-160b, art. 161-170, art. 262 pct. 1 lit. a), art. 200-264, art. 270, art. 274, art. 287, art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din
1968 si ale art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Adrian Negru intr-o
cauza avand ca obiect solutionarea apelurilor declarate impotriva unei sentinte penale de condamnare a autorului exceptiei pentru savarsirea infractiunilor prevazute la art. 181 si art. 182 din Legea nr. 78/2000.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, referitor la pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, autorul acesteia sustine ca textele aratate contravin prevederilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, intrucat pedepsele prevazute de ele nu sunt proportionale cu pericolul social al faptelor incriminate. In acest sens, se arata ca respectivele pedepse sunt similare celor cu
care sunt sanctionate infractiunile de compromitere a unor interese de stat (art. 168 din Codul penal din 1969) si de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului (art. 169 din Codul penal din 1969), acestea din urma fiind fapte cu un pericol social sporit.
Cu privire la pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala din 1968, se sustine ca acestea contravin principiului sigurantei si securitatii juridice, principiu constitutional dedus prin interpretarea sistematica a prevederilor art. 1 alin. (3), (4) si (5), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, 21, art. 24 alin. (1), art. 52, 53, 57, 124, 126, 129, 131, 132, art. 146 lit. d) si art. 154 alin. (1) din Legea fundamentala si care garanteaza securitatea juridica a persoanei contra riscurilor la care este expusa chiar prin continutul normelor juridice. Se arataca trimiterea in judecata a unei persoane poate avea loc doar in conditiile in care a fost pusa in miscare actiunea penala, ce are ca scop tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni. Se sustine, totodata, ca prin emiterea rechizitoriului, procurorul urmareste ca persoana trimisa in judecata sa fie trasa la raspundere penala, considerand-o, in acest fel, vinovata de savarsirea infractiunilor retinute in actul de sesizare a instantei. In aceste conditii persoana trimisa in judecata este prezumata a fi vinovata, situatie ce incalca principul constitutional statuat la art. 23 alin. (11) din Constitutie.
Se arata ca, de altfel, daca persoana in cauza ar fi prezumata a fi nevinovata, procurorul ar face aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) si e) din Codul de procedura penala din 1968, neputand pune in miscare actiunea penala. Se sustine, de asemenea, ca prin incalcarea prezumtiei de nevinovatie, potrivit careia, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata, cel trimis in judecata este pus in situatia de a-si dovedi in fata instantei propria nevinovatie.
Criticile anterior enuntate referitoare la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) sunt mentinute si in privinta prevederilor art. 6, 9, 14, 23, 25-281, 30, 65, 681, 69-74, 136-138, 143-152, 160-160b, 161-170, 200-264, 270, 274, 287 si art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968, aratandu-se ca principiul prezumtiei de nevinovatie obliga, de fapt, procurorii si instantele sa efectueze, in toate cazurile, urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca in rem. Se arata, totodata, ca aceste texte legale contravin si art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 si art. 132 alin. (1) din Legea fundamentala.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, textele criticate necontravenind dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila. Se sustine ca dispozitiile art. 143-152, art. 161- 170, art. 200-264 si art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968 nu au legatura cu solutionarea cauzei. Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se arata ca aceasta vizeaza modificarea acestor texte legale sub aspectul limitelor speciale ale pedepselor aplicabile. In privinta celorlalte dispozitii legale criticate, se sustine ca autorul exceptiei enumera articole din cuprinsul Codului de procedura penala din 1968 si articole din Legea fundamentala, fara a arata exact in ce consta neconstitutionalitatea acestora. Avocatul Poporului sustine ca textele criticate sunt constitutionale. Se arata ca critica referitoare la prevederile art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu cuprinde reale argumente de neconstitutionalitate in sprijinul celor invocate de catre autorul exceptiei, ca cea care vizeaza neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala din 1968 nu respecta exigentele unei veritabile exceptii de neconstitutionalitate si ca restul textelor criticate nu sunt de natura a aduce atingere dreptului la un proces echitabil si prezumtiei de nevinovatie, fiind, totodata, in acord cu prevederile art. 53 din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea
nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie
dispozitiile art. 6 - Garantarea dreptului la aparare, art. 9 -
Obiectul si exercitarea actiunii penale, art. 14 - Obiectul si
exercitarea actiunii civile, art. 23 - Inculpatul, art. 25-281 referitoare la competenta dupa materie si dupa calitatea
persoanei, art. 30 - Competenta pentru infractiunile savarsite
in tara, art. 65 - Sarcina administrarii probelor, art. 681 - Indicii
temeinice, art. 69-74 - referitoare la declaratiile invinuitului sau
ale inculpatului, art. 136-138 privind dispozitiile generale cu
privire la masurile preventive, art. 143-152 cu privire la retinere,
obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi
tara si arestarea preventiva, art. 160-160b referitoare la
arestarea inculpatului, art. 161-170 - cu referite la alte masuri
procesuale, art. 262 pct. 1 lit. a) referitor la rezolvarea cauzelor,
art. 200-264 privind urmarirea penala, art. 270 cu privire la
cauzele de reluare a urmaririi penale, art. 274 - Durata arestarii
inculpatului dupa reluare, art. 287 - Indatoririle instantei de
judecata, art. 3859 alin. 1 pct. 10 privind cazurile in care se poate
face recurs din Codul de procedura penala din 1968 si ale art. 5,
art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din
18 mai 2000.
Prevederile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura
penala din 1968 au urmatorul cuprins:
"
Daca procurorul constata
ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea
adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele
necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:
1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta
exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta
raspunde penal:
a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;".
Dispozitiile art. 6, 9, 14, 23, 25-281, 30, 65, 681, 69-74,
136-138, 143-152, 160-160b, 161-170, 200-264, 270,
274, 287 si art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura
penala din 1968 au fost abrogate prin art. 108 din Legea
nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si
completarea unor acte normative care cuprind dispozitii
procesual penale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Avand insa in vedere
Decizia Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august
2011, prin care Curtea a statuat ca sintagma "in vigoare" din
cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, este constitutionala in masura in
care se interpreteaza in sensul ca sunt supuse controlului de
constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi
sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se
produca si dupa iesirea lor din vigoare, Curtea retine ca obiect
al prezentei exceptii de neconstitutionalitate prevederile art. 6, 9,
14, 23, 25-281, 30, 65, 681, 69-74, 136-138, 143-152,
160-160b, 161-170, 200-264, 270, 274, 287 si art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968 si, in
special, ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
din 1968 [preluate la art. 327 lit. a) din Codul de procedura
penala in vigoare] si ale art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie.
Curtea retine ca la data pronuntarii sentintei penale de
condamnare a inculpatului, faptele prevazute la art. 181 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000 erau sanctionate penal cu inchisoare de
la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar cele prevazute la
art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 erau pedepsite cu
inchisoare de 6 luni la 5 ani, limite speciale ce constituie obiectul
criticilor formulate cu privire la articolele aratate si care nu au
fost preluate in actualul continut al acestor norme, dupa
modificarea lor prin art. 79 pct. 12 si 13 din titlul II al Legii
nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal. Pentru acest motiv, avand in vedere Decizia
Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011 anterior referita,
Curtea va analiza dispozitiile art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000, in forma aplicata autorului exceptiei de
neconstitutionalitate.
Se sustine ca textele criticate incalca dispozitiile
constitutionale ale art. 1 alin. (3), (4) si (5) cu privire la statul
roman, art. 11 alin. (2) referitor la dreptul international si dreptul
intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) si (2)
referitor la egalitatea in drepturi, art. 20 cu privire la tratatele
internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul
liber la justitie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la aparare,
art. 52 cu privire la dreptul persoanei vatamate de o autoritate
publica, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi
sau al unor libertati, art. 57 privind exercitarea drepturilor si a
libertatilor, art. 124 referitor la infaptuirea justitiei, art. 125 privind
statutul judecatorilor, art. 126 cu privire la instantele
judecatoresti, art. 127 referitor la caracterul public al
dezbaterilor, art. 128 cu privire la folosirea limbii materne si a
interpretului in justitie, art. 129 privind folosirea cailor de atac,
art. 130 cu privire la politia instantelor, art. 131 referitor la rolul
Ministerului Public, art. 132 cu privire la statutul procurorilor,
art. 146 lit. d) privind atributiile Curtii Constitutionale si art. 154
alin. (1) referitor la conflictul temporal de legi.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata urmatoarele:
I. Cu privire la critica, formulata in ansamblu, asupra prevederilor art. 6, 9, 14, 23, 25-281, 30, 65, 681, 69-74, 136-138, 143-152, 160-160b, 161-170, 200-264, 270, 274, 287 si art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968, ce reglementeaza, de fapt, obiectul si exercitarea actiunii civile, inculpatul, competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei, competenta pentru infractiunile savarsite in tara, sarcina administrarii probelor, indicii temeinice, declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, masurile preventive, retinerea, arestarea inculpatului, alte masuri procesuale, urmarirea penala, cauzele de reluare a urmaririi penale, durata arestarii inculpatului dupa reluare, indatoririle instantei de judecata si cazurile in care se poate face recurs, Curtea retine ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate este nemultumit de modul in care normele enumerate sunt aplicate de catre organele de urmarire penala, aratand ca ele fac posibila incalcarea de catre acestea a prezumtiei de nevinovatie, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare. Interpretarea si aplicarea legii nu intra insa in sfera competentei Curtii Constitutionale, motiv pentru care Curtea constata ca exceptia este, sub aspectul acestei critici, inadmisibila.
In ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, in forma criticata de autorul exceptiei, Curtea observa ca potrivit prevederilor art. 5 dispozitiile Legii nr. 78/2000 sunt aplicabile si infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, reglementate la art. 181 - art. 185 din aceasta lege; conform art. 181 alin. (1), folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi; iar, potrivit art. 182 alin. (1), schimbarea, fara respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor obtinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Curtea constata ca, in prezent, faptele incriminate la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt pedepsite cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, iar cele incriminate la art. 182 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000 sunt pedepsite cu inchisoare de la un an la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Autorul exceptiei sustine ca infractiunile reglementate la art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 prevad
pedepse prea mari raportat la pericolul social al faptelor incriminate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", motiv pentru care Curtea constata ca si in privinta acestei critici
exceptia apare ca fiind inadmisibila.
II. Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
din 1968 prin raportare la critici de neconstitutionalitate asemanatoare prin Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, Decizia nr. 383 din 25 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, si Decizia nr. 1.588 din 9 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, prin care a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Prin Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, Curtea a constatat ca prerogativele incredintate procurorului de catre
legiuitor, privind administrarea si aprecierea probelor in cursul urmaririi penale, reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie. Prin aceeasi decizie, Curtea a statuat ca, potrivit Legii fundamentale, Ministerul Public este o parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice si ca, in calitatea sa de reprezentant al intereselor
generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al
drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin
procurori, ii revine sarcina ca in faza de urmarire penala sa
caute, sa administreze si sa aprecieze probele care servesc la
constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la
identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea
tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei.
Analizand pretinsa incalcare prin art. 262 din Codul de
procedura penala din 1968 a dispozitiilor constitutionale
referitoare la dreptul la aparare, Curtea a constatat ca nu se
poate sustine ca acestea aduc atingere art. 24 din Legea
fundamentala, intrucat, in masura in care partea interesata
considera ca procurorul a pronuntat in mod discretionar una
dintre solutiile mentionate in textul legal criticat, aceasta are
posibilitatea, in cazul emiterii rechizitoriului, de a arata
judecatorului in ce consta nelegalitatea comisa, iar, in cazul
dispunerii unei solutii de scoatere de sub urmarire penala sau de
incetare a urmaririi penale, pe aceea de a formula, potrivit
art. 278 si 2781 din Codul de procedura penala din 1968,
plangere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic
superior ori la instanta de judecata, dupa caz.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa
determine schimbarea acestei jurisprudente, atat solutia, cat si
considerentele deciziei invocate isi pastreaza valabilitatea si in
prezenta cauza.
Pentru aceste motive, Curtea constata ca prevederile
art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala din 1968 nu
incalca nici dispozitiile art. 23 alin. (11) din Constitutie referitor
la prezumtia de nevinovatie, emiterea rechizitoriului neputand
avea semnificatia unei rasturnari a sarcinii probei. Se subliniaza,
in acest sens, ca prezumtia de nevinovatie subzista pana la
pronuntarea unei condamnari definitive si ca emiterea actului de trimitere in judecata nu inseamna rasturnarea acestei prezumtii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
1. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 9, art. 14, art. 23, art. 25-281, art. 30, art. 65, art. 681, art. 69-74, art. 136-138, art. 143-152, art. 160-160b, art. 161-170, art. 200-264, art. 270, art. 274, art. 287, art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedura penala din 1968 si ale art. 5, art. 181 alin. (1) si art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Adrian Negru in Dosarul nr. 28.104/299/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Adrian Negru in Dosarul nr.28.104/299/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala si constata ca dispozitiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala din 1968 sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala si se publica in Monitorul Oficial al Romanei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 18 februarie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
Un produs media marca Rentrop&Straton 
