Atentie: Citarea nelegala in NCPC

Citarea nelegala si imposibilitatea invocarii pe calea apelului sau, dupa caz, a recursului [art. 503 alin. (1) NCPC]

Referitor la motivul constand in nelegala citare si conditia referitoare la imposibilitatea invocarii acestui motiv pe cale apelului sau recursului, dupa caz, noua reglementare nu si-a propus sa transeze chestiunea referitoare la vicierea nu doar a procedurii de citare, ci si a procedurii de comunicare.

Ipoteza in discutie este cea in care partea nu a fost legal citata la termenul la care a avut loc judecata si nici nu a fost prezenta la acel termen, fiind intr-o materie in care termenul de recurs curge nu de la comunicarea hotararii, ci de la pronuntare. Poate partea in acest caz, fara sa fi exercitat recursul, sa exercite direct contestatie in anulare?

Referitor la acest aspect s-a subliniat ca, pentru ipoteza in care termenul de recurs curge de la pronuntare, partea nefiind prezenta, nu i se poate retine nicio culpa in nerespectarea termenului, motiv pentru care este indreptatita sa solicite repunerea in termenul de recurs.

Pentru ipoteza in care vicierea priveste procedura de comunicare (de regula, ori de cate ori viciul procedurii de citare consta in indicarea altei locuinte decat cea reala) – si practica nu a fost unitara in solutionarea acestei probleme – intr-o opinie s-a apreciat ca trebuie distins dupa cum termenul de recurs curge de la pronuntare sau de la comunicare.

Pentru prima ipoteza, exista, practic, doua termene, cel de declarare a caii de atac si cel de motivare a recursului iar termenul de motivare a recursului nu a inceput sa curga, intrucat hotararea nu a fost comunicata. In acest caz, nu ar putea fi solicitata nici repunerea in termen, intrucat termenul de recurs nu a inceput sa curga, situatia fiind identica aceleia in care termenul de recurs curge de la comunicare dar hotararea nu a fost comunicata.

Pentru ipoteza in care termenul de recurs curge de la comunicare, cele doua termene – de declarare a caii de atac si de motivare – se suprapun iar daca hotararea nu a fost legal comunicata, practic, termenul de declarare a recursului nu a inceput sa curga. S-a apreciat, in continuare, ca nu ar putea fi recunoscut un drept de optiune al partii intre exercitarea contestatiei in anulare si recurs. Partea trebuie sa solicite comunicarea legala a hotararii, astfel incat, in termenul de motivare a recursului, sa poata invoca nelegala citare. Acesta este si motivul pentru care legiuitorul a prevazut ca si conditie imposibilitatea invocarii motivului nu in apel sau recurs, ci pe calea apelului sau, dupa caz, a recursului.

Referitor la art. 503 alin. (1), s-a remarcat existenta unei inadvertente cat priveste sintagma “hotarari definitive”, de natura sa induca in eroare justitiabilul, pentru ca pe sentinta primei instante, de exemplu, nu exista mentiunea „definitiva”, ci doar pe cea prin care i s-a respins apelul. In acest caz, justitiabilul nu mai declara recurs sau declara recurs si ataca hotararea care contine mentiunea „definitiva”, pierzand termenul de contestatie pentru sentinta care a ramas, in realitate, definitiva.

Astfel, daca in prima instanta s-a dat o solutie dar partea nu fost legal citata si hotararea nu poarta mentiunea definitiva, fiind, prin urmare, susceptibila de apel, se pune problema ce se intampla cand nici in apel partea nu este legal citata, atacand cu contestatie in anulare hotararea din apel, in loc sa atace hotararea care a ramas, in realitate, definitiva, adica cea din prima instanta (aceasta chestiune vizeaza doar primul motiv de contestatie). Referitor la acest aspect, s-a convenit ca sintagma din alin. (1) al art. 503 – „hotarari definitive” – trebuie sa acopere si hotararile care la origine, evident, nu erau definitive, dar care au ramas definitive, pentru atare solutie pledand si dispozitiile art. 504 alin. (1) si (2). Prin urmare, „hotarare definitiva” va fi, din perspectiva contestatiei in anulare pe acest prim motiv, si hotararea ramasa definitiva – sintagma folosita de art. 322 CPC 1865 cu referire la obiectul revizuirii („Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul).

Desi aceasta formula era mai buna, din pacate, in Noul Cod de procedura civila, ea nu se mai foloseste nici in materia revizuirii.

Prelegere sustinuta de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
Sursa INM Rezumat al transcriptului conferintelor tinute in Aula INM in 2012.