Care sunt regimul juridic si conditiile de validitate ale cesiunii de parti sociale?

Regimul juridic al cesiunii de parti sociale. Actul de cesiune de parti sociale. Conditii de validitate

Regimul juridic aplicabil procurii in baza careia s-a incheiat actul de cesiune in raport de prevederile Conventiei de la Haga din 1961 si ale OUG nr. 66/1999
 
Din analiza dispozitiilor legale speciale aplicabile materiei, rezulta ca actul de cesiune a partilor sociale, chiar cu titlu gratuit, - nefiind mentionata printre exceptiile de la incheierea actului sub semnatura privata – nu trebuie sa imbrace pentru validitate, forma autentica. In consecinta, de vreme ce legea speciala nu pretinde indeplinirea acestei formalitati, in speta nu sunt incidente dispozitiile comune in materie cuprinse in prevederile art. 813 Cod civil, intrucat dispozitiile speciale au un caracter derogator.

Pe cale de consecinta, nici cerinta supralegalizarii procurii speciale in temeiul careia s-a incheiat actul aditional nu trebuia indeplinita, in considerarea faptului – corect retinut de ambele instante – ca aceasta formalitate, atesta in sensul art. 2 si 5 din Conventia de la Haga din 1961, autenticitatea semnaturii, calitatea in care a actionat semnatarul actului, sau, dupa caz identitatea sigiliului si a stampilei de pe acest act, apostila fiind eliberata la cererea semnatarului actului, in speta a reclamantului.

Prin sentinta civila nr. 926 din 29 iunie 2005 pronuntata in dosar nr. 1860/2005 al Tribunalului Arad-Sectia comerciala si de contencios administrativ s-a respins ca nefondata actiunea precizata formulata de reclamantul C.P. impotriva paratilor S.C. P.P. SRL, C.C., C.F. si Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actului aditional, a procurii si a rezolutiei nr. 578/2002 a ORC Bihor.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut in esenta ca prin procura speciala din 16 iunie 2001 data si semnata in fata notarului in California reclamantul C.P. l-a mandatat pe paratul C.D. ca in numele sau si pentru sine sa cesioneze cu titlu gratuit partile sociale detinute la S.C. P.P. SRL catre paratii C.C.C. si C.F. si sa efectueze orice act necesar pentru perfectarea cesiunii si inregistrarea la Oficiul Registrului Comertului si la organele fiscale. In consecinta, la adunarea generala a actionarilor paratei S.C. P.P SRL din 16 iulie 2001 s-a adoptat o hotarare prin care s-a modificat actul constitutiv al societatii prin retragerea reclamantului si cesionarea partilor sociale catre cei doi parati. Acest act aditional atestat sub nr. 28/18 iulie 2001 de avocat a fost mentionat la ORC prin rezolutia nr. 5781/2002 si ulterior paratii au decis mutarea sediului societatii in Arad, incheind in acest sens actul aditional atestat sub nr. 83/1 iulie 2003, mentionat la ORC prin incheierea nr. 22655/2003 a judecatorului delegat si respectiv nr. 7420/16 decembrie 2003 prin care s-a inmatriculat S.C. P.P. SRL. Apoi, prin hotararea din 31 martie 2004 paratul C.C. si-a cesionat partile sociale noului asociat cooptat in societate, C.F. intocmind in acest sens actul aditional atestat de avocat sub nr. 38/31 martie 2004 si mentionat la ORC prin incheierea nr. 3746/7 aprilie 2004 a judecatorului delegat.

Raportat la aceasta stare de fapt, tribunalul a apreciat ca solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea absoluta a procurii speciale din 16 iunie 2001 pentru lipsa apostilei prevazute de Conventia de la Haga din 1961 este neintemeiata deoarece prin indeplinirea acestei formalitati este atestata existenta organului indreptatit sa autentifice actul, autenticitatea sigiliului si a stampilei, fiind lipsita de relevanta sub aspectul valabilitatii actului.

In privinta valabilitatii procurii speciale raportat la prevederile Legii 36/1995, tribunalul a apreciat ca nu se poate pronunta deoarece actul a fost intocmit pe teritoriul Statelor Unite ale Americii astfel incat sunt incidente prevederile art. 69 si 71 din Legea 105/1992, oricum aceasta procura a fost luata in considerare la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor deoarece art. 13 si 4 alin. 3 din OUG 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea comerciantilor nu prevede intocmirea actelor aditionale de cesiune a partilor sociale, in forma autentica.

Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 130 din 29 mai 2006 pronuntata in dosar nr. 10224/2006 al Curtii de Apel Timisoara-Sectia comerciala si de contencios administrativ.

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate pentru examenul de titularizare - Consiliere psihopedagogica

Vezi AICI detalii

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.P. criticand-o pentru motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct.9 Cod procedura civila. 

Recursul este nefondat.

Astfel, primul motiv de recurs este neintemeiat, deoarece dupa cum corect au retinut si instantele anterioare, regimul juridic al cesiunii partilor sociale este supus reglementarilor speciale cuprinse in OUG 76/2001, art. 13 si art. 4 alin. 3 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor si ale art. 64 alin. 2 din Normele metodologice P/608-773/1998 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor – in redactarea in vigoare la momentul incheierii actului contestat – conform carora actul aditional care cuprinde cesiunea partilor sociale se incheie sub forma actului sub semnatura privata, cu exceptia cazurilor expres prevazute la art. 13 din OUG 76/2001, si anume daca se aduce aport la capitalul social un teren, daca unul dintre asociati raspunde nelimitat si daca societatea pe actiuni s-a constituit prin subscriptie publica. Din analiza dispozitiilor legale speciale aplicabile materiei, rezulta ca actul de cesiune a partilor sociale, chiar cu titlu gratuit, - nefiind mentionata printre exceptiile de la incheierea actului sub semnatura privata – nu trebuie sa imbrace pentru validitate, forma autentica. In consecinta, de vreme ce legea speciala nu pretinde indeplinirea acestei formalitati, in speta nu sunt incidente dispozitiile comune in materie cuprinse in prevederile art. 813 Cod civil, intrucat dispozitiile speciale au un caracter derogator.

Pe cale de consecinta, nici cerinta supralegalizarii procurii speciale in temeiul careia s-a incheiat actul aditional nu trebuia indeplinita, in considerarea faptului – corect retinut de ambele instante – ca aceasta formalitate, atesta in sensul art. 2 si 5 din Conventia de la Haga din 1961, veracitatea semnaturii, calitatea in care a actionat semnatarul actului, sau, dupa caz identitatea sigiliului si a stampilei de pe acest act, apostila fiind eliberata la cererea semnatarului actului, in speta a reclamantului. In realitate, recurentul nu contesta niciunul dintre aceste elemente, sustinand insa constant ca aplicarea apostilei – rezulta din prevederile OG 66/1999 si este necesara pentru a produce efecte juridice in Romania. Or, apostila este un element de opozabilitate intre autoritatile publice ale statelor parti ale conventiei, nu intre particulari, prin urmare supralegalizarea nu are consecinte asupra valabilitati procurii, care, dupa cum s-a aratat nu trebuia intocmit in forma autentica, deoarece nici actul pentru incheierea caruia a fost data nu se impunea a fi incheiat intr-o atare forma.

Sursa: scj.ro (Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia comerciala decizia nr. 788 din 28 februarie 2008)