Caz practic: Executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice

In randurile urmatoare vom analiza o speta ce arunca lumina asupra unui caz referitor la executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Vom tine cont de dispozitiile cuprinse in OG nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii:

Art. 4
(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virarile de credite bugetare prevazute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul intregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 5002002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, si ale art. 49 din Legea nr. 2732006 privind finantele publice locale.


In acest sens, in ipoteza in care ordonatorii de credite refuza sa aloce / sa ia masurile necesare pentru asigurarea in creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii detinute de un creditor impotriva unui debitor (institutie publica din subordinea ordonatorilor de credite), desi executarea silita a fost pornita, care este remediul juridic adecvat (inclusiv temeiul juridic) prin care se poate cere de catre creditor, in instanta, atragerea raspunderii si obligarea ordonatorilor de credite la executarea obligatiei prevazute la art. 4 din OG nr. 222002 si plata de daune din cauza nerealizarii creantei intr-un termen rezonabil (executarea silita facand parte din procesul civil)?

Raspunsul specialistilor AvocatulRoman.ro:

Orice obligatie de a face se poate preschimba in dezdaunare, in conditiile legii. Insa pana a ajunge la atragerea raspunderii ordonatorului de credite si la plata de daune, consideram ca trebuie sa parcurgeti pasii necesari oricarei executari silite.

Astfel, conform art. 3  din O.G. nr. 22/2002: „In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.

Prin urmare, consideram ca se poate proceda la poprire si se poate formula o actiune de validare a popririi, conform art. 789 din noul Cod de procedura civila,  inainte de expirarea termenului de 6 luni prevazut de OG nr. 22/2002 .

In privinta termenului de gratie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca beneficiul termenului de gratie in favoarea institutiilor publice, prevazut de OG nr. 22/2002 , este conditionat de dovada neexecutarii benevole a obligatiei din cauza lipsei de fonduri, dar si de dovada demersurilor facute pentru obtinerea fondurilor necesare achitarii obligatiilor.

In acest sens, Inalta Curte a statuat ca institutia publica are indatorirea, ca reprezentanta a autoritatii statului, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie o hotarare judecatoreasca care ii este opozabila. Or, in speta, instanta a constatat ca intre momentul la care sentinta comerciala a devenit executorie si data formularii de catre creditor a cererii de executare silita, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevola a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, iar, in lipsa demersurilor necesare pentru obtinerea fondurilor, simpla lipsa de lichiditati nu poate constitui un motiv de scutire a debitoarei de la executarea silita. (Decizia nr. 911 din 5 martie 2013 pronuntata in recurs de Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect cerere de acordare a unui termen de gratie)

Potrivit jurisprudentei in domeniu, Ministerul Finantelor Publice are calitatea de tert poprit, trezoreria fiind organizata in cadrul acestei structuri centrale, iar institutiile publice putand derula operatiuni de casa numai prin unitatile de trezorerie, conform art. 59 din cadrul Legii 273/2006 .  Procedura indisponibilizarii sumei de bani este prevazuta in OMFP nr. 2336 din 2011.

Prin urmare, in aceste conditii, consideram ca poate fi executata orice suma din cont si nu numai suma special alocata. In acest sens, Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a Contencios administrativ si fiscal prin Decizia nr. 3944/16.05.2012 a retinut ca in situatia unei institutii publice, "daca se refuza sau se omite executarea unei hotarari, ori se intarzie executarea sa, garantiile art. 6 CEDO isi pierd ratiunea. Cu alte cuvinte, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I mentionandu-se si ca „Ïn consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru intarziere.”"

In privinta atragerii raspunderii ordonatorului de credite, consideram ca acest fapt este posibil prin coroborarea art. 4 din O.G. nr.22/2002 cu art. 1349 Cod civil.


Raspuns oferit de specialistii AvocatulRoman.ro