Conflict negativ de competenta. Conditii

In cazul in care curtea de apel, ca instanta de apel, a calificat cererea formulata de persoana condamnata ca fiind o cerere de rejudecare intemeiata pe dispozitiile art. 5221 C. proc. pen. si si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea tribunalului, ca instanta care a judecat cauza in prima instanta, iar tribunalul a calificat cererea formulata de persoana condamnata ca fiind o cerere de apel peste termen, intemeiata pe prevederile art. 365 C. proc. pen. si si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea curtii de apel, exista un conflict negativ de competenta, fiind intrunite conditiile prevazute in art. 43 alin. (1) C. proc. pen., care se solutioneaza de catre Inalta Curti de Casati si Justitie, potrivit art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., iar nu un caz de intrerupere a cursului justitiei.  

(I.C.C.J., Sectia penala, incheierea nr. 1234)

Prin sentinta nr. 330 din 14 august 2008, Tribunalul Galati, Sectia penala, a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsa de 10 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen., pe o durata de 4 ani dupa executarea pedepsei principale, pentru comiterea infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

In baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen.

Aceasta hotarare judecatoreasca a ramas definitiva prin neapelare la data de 1 septembrie 2008, Tribunalul Galati emitand mandatul de executare nr. 370/2008 din 2 septembrie 2008 si ordinul de interzicere a parasirii tarii din 2 septembrie 2008.

In vederea punerii in executare a mandatului de executare a pedepsei, inculpatul M.M. a fost dat in urmarire internationala.

Prin cererea inregistrata la data de 28 aprilie 2009 la Tribunalul Galati, aparatorul inculpatului M.M., avocat H.D. (care l-a reprezentat si in fata primei instante), a formulat apel peste termen impotriva sentintei nr. 330 din 14 august 2008, pronuntata de Tribunalul Galati, Sectia penala.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Galati, Sectia penala.

Prin decizia nr. 9/A din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galati, Sectia penala, a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe inculpatul M.M., in favoarea Tribunalului Galati, dispunand trimiterea dosarului la aceasta instanta.

In considerentele acestei hotarari s-a retinut ca prin sentinta nr. 330 din 14 august 2008, Tribunalul Galati, Sectia penala, l-a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsa de 10 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen., pe o durata de 4 ani dupa executarea pedepsei principale, pentru comiterea infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

In baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen.

Totodata, s-a constatat ca inculpatul M.M. nu a fost prezent nici la urmarirea penala si nici la judecarea cauzei in fond, sustragandu-se, si ca hotararea judecatoreasca indicata a ramas definitiva prin neapelare.

S-a mai retinut ca, prin adresa nr. 2350333/09/CRV din 11 iunie 2009, Biroul National Interpol din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane a comunicat Curtii de Apel Galati ca inculpatul M.M. a fost arestat de autoritatile italiene la data de 18 aprilie 2009, in vederea predarii catre Romania.

Prin adresa nr. 310991/S.3/CFC din 17 iulie 2009, Inspectoratul General al Politiei Romane - Directia de Investigatii Criminale a comunicat instantei ca, la data de 3 iulie 2009, inculpatul M.M. a fost adus din Milano/Italia de o escorta din cadrul Biroului National Interpol si incarcerat in arestul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, in baza mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 370 din 2 septembrie 2008, emis de Tribunalul Galati pentru comiterea infractiunii de inselaciune.

Curtea de Apel Galati a apreciat ca toate aceste situatii, coroborate cu solicitarea inculpatului M.M. de rejudecare a cauzei, se incadreaza in conditiile impuse de prevederile art. 5221 C. proc. pen., potrivit carora, in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului, si a invocat in acest sens incheierea nr. 317 din 19 ianuarie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, potrivit careia, in cazul in care s-a cerut extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, competenta de rejudecare a cauzei, la cererea condamnatului, apartine instantei care a judecat in prima instanta, potrivit art. 5221 C. proc. pen., iar nu instantei de control judiciar, chiar daca aceasta a pronuntat hotararea definitiva de condamnare.

Pentru aceste considerente, curtea de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea dosarului la instanta de fond, respectiv Tribunalul Galati, pentru rejudecarea cauzei in prezenta inculpatului, in conditiile art. 5221 C. proc. pen.

S-a considerat ca inculpatul M.M., fiind judecat si condamnat in lipsa si adus in tara prin procedura extradarii, are dreptul la o noua procedura de judecata, aceasta fiind una dintre conditiile cerute pentru acordarea extradarii, Protocolul aditional incheiat la Strasbourg la 17 martie 1978 adaugand aceasta dispozitie la Conventia europeana de extradare incheiata la Paris la 13 decembrie 1957.

In acest sens, s-a aratat ca prevederile acestui Protocol nu fac distinctie dupa cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecata, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat. Dreptul la o noua procedura de judecata este astfel deschis atat celor care au ajuns pe teritoriul statului solicitat, necunoscand existenta unei proceduri de judecata deschisa impotriva lor, cat si acelora care, cunoscand existenta unei asemenea proceduri, s-au sustras de la judecata.

S-a mai aratat ca, in cauza, Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza, potrivit art. 6, dreptul persoanei de a se apara ea insasi si de a intreba sau a obtine audierea martorilor, ceea ce presupune implicit prezenta inculpatului in fata instantei.

S-a mai mentionat faptul ca rejudecarea cauzei dupa extradarea condamnatului este o noua procedura de judecata, care are ca scop asigurarea dreptului la aparare al condamnatului.

Pentru considerentele anterior prezentate, Curtea de Apel Galati a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalul Galati, caruia i-a trimis dosarul, apreciind ca aceasta instanta urmeaza a administra sau readministra toate probele solicitate de inculpat, pentru a fi analizate si discutate in contradictoriu, pentru stabilirea corecta a faptelor si a eventualei vinovatii si a tragerii la raspundere penala, precum si retinerea eventualelor circumstante atenuante sau agravante, pronuntand o noua hotarare.

Ca urmare, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Galati la 25 februarie 2010.

Prin sentinta nr. 137 din 1 aprilie 2010, Tribunalul Galati, Sectia penala, a admis exceptia de necompetenta materiala a tribunalului in solutionarea cauzei, invocata de condamnatul M.M. prin aparator ales, iar in baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Galati.

Prin aceeasi hotarare, constatand ca in cauza a intervenit un caz de intrerupere a cursului justitiei, Tribunalul Galati, Sectia penala, a dispus inaintarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea solutionarii acestuia, conform art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen.

In considerentele acestei hotarari s-a retinut ca, in cauza, asa cum a precizat si condamnatul M.M., atat cu ocazia solutionarii cauzei la Curtea de Apel Galati, cat si dupa declinarea competentei la instanta de fond, acesta a formulat apel peste termen impotriva sentintei nr. 330 din 14 august 2008, pronuntata de Tribunalul Galati, Sectia penala, conform art. 365 C. proc. pen., si nu o cerere de rejudecare a cauzei, intemeiata pe dispozitiile art. 5221 C. proc. pen.

In acest sens, s-a retinut ca, potrivit art. 5221 C. proc. pen., in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.

Or, in cauza de fata, condamnatul a precizat expres ca nu doreste rejudecarea cauzei in conditiile art. 5221 C. proc. pen., ci admiterea apelului peste termen formulat, desfiintarea hotararii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, apreciind faptul ca judecata in prima instanta a avut loc in conditiile in care nu a fost legal citat.

S-a mai retinut ca instanta de apel, constatand indeplinite conditiile prevazute in art. 365 alin. (1) C. proc. pen., a procedat la audierea condamnatului, la citarea martorilor si s-a trecut chiar la etapa dezbaterilor, punandu-se concluzii pe apelul peste termen formulat, cand a apreciat din oficiu, dupa inchiderea dezbaterilor, ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 5221 C. proc. pen., cu consecinta declinarii competentei in favoarea instantei de fond.

Totodata, s-a constatat ca in cauza condamnatul M.M. a formulat un apel peste termen, aratand expres ca nu solicita rejudecarea cauzei in conditiile art. 5221 C. proc. pen., astfel incat nu se poate trece peste manifestarea de vointa a acestuia, in sensul de a se proceda, din oficiu, la rejudecarea cauzei in conditiile art. 5221 C. proc. pen. de catre tribunal ca instanta de fond, intrucat s-ar incalca atat dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 si ale art. 5221 C. proc. pen., dar si dreptul condamnatului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, din perspectiva dreptului de acces la o instanta.

Avand in vedere considerentele expuse anterior si constatand ca in cauza condamnatul a formulat un apel peste termen adresat Curtii de Apel Galati, prin care a solicitat desfiintarea hotararii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, Tribunalul Galati a apreciat ca solutionarea caii de atac revine in competenta Curtii de Apel Galati, conform art. 281 pct. 2 C. proc. pen., astfel incat a admis exceptia invocata de aparatorul condamnatului si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Galati.

Totodata, Tribunalul Galati, constatand ca a fost investit cu solutionarea cauzei prin declinarea competentei de catre Curtea de Apel Galati (ca instanta de apel), a apreciat ca in cauza a intervenit un caz de intrerupere a cursului justitiei, motiv pentru care a inaintat dosarul la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii acestuia, conform art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen.

Cauza a fost inregistrata la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, la data de 2 iunie 2010.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand actele dosarului, constata ca in cauza nu a intervenit un caz de intrerupere a cursului justitiei, intrucat Tribunalul Galati, instanta care si-a declinat cea din urma competenta, a procedat conform art. 43 alin. (3) C. proc. pen., la sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta ierarhic superioara comuna, in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.

Or, atata timp cat a fost sesizata instanta competenta potrivit legii sa solutioneze acest incident procedural, nu exista nicio impiedicare pentru desfasurarea normala a procesului penal si, ca atare, cursul justitiei nu este intrerupt.

In cauza sunt, insa, indeplinite conditiile art. 43 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., existand un conflict negativ de competenta intre Curtea de Apel Galati si Tribunalul Galati, instante care si-au declinat competenta una in favoarea celeilalte.

Analizand conflictul negativ de competenta ivit intre Curtea de Apel Galati si Tribunalul Galati cu privire la competenta de solutionare a apelului peste termen declarat de condamnatul M.M. impotriva sentintei nr. 330 din 14 august 2008 a Tribunalului Galati, Sectia penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata urmatoarele:

Potrivit art. 281 pct. 2 C. proc. pen., curtea de apel, ca instanta de apel, judeca apelurile declarate impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale.

Din analiza actelor dosarului rezulta ca, prin cererea inregistrata la data de 28 aprilie 2009 la Tribunalul Galati, aparatorul condamnatului M.M., avocat H.D. (care l-a reprezentat si in fata primei instante), a formulat apel peste termen impotriva sentintei nr. 330 din 14 august 2008, pronuntata de Tribunalul Galati, Sectia penala, prin care inculpatul M.M. a fost condamnat, in lipsa, la o pedeapsa de 10 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen., pe o durata de 4 ani dupa executarea pedepsei principale, pentru comiterea infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceasta declaratie de apel peste termen nu poate fi calificata ca fiind o cerere de rejudecare, intemeiata pe dispozitiile art. 5221 C. proc. pen., intrucat manifestarea de vointa a condamnatului M.M. a fost exercitata in sensul de a se dispune admiterea apelului peste termen formulat, desfiintarea hotararii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, apreciind faptul ca judecata in prima instanta a avut loc in conditiile in care nu a fost legal citat. De altfel, atat in fata Curtii de Apel Galati, in sedinta din 13 ianuarie 2010, cat si in fata Tribunalului Galati, in sedinta din 23 martie 2010, condamnatul M.M. a declarat expres ca nu solicita rejudecarea cauzei conform art. 5221 C. proc. pen.

Or, potrivit art. 5221 C. proc. pen., in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului. Rezulta, asadar, ca in cazul extradarii unei persoane judecate si condamnate in lipsa, rejudecarea cauzei nu poate avea loc decat la cererea acesteia.

In cauza, condamnatul nu numai ca nu a formulat o solicitare in acest sens, dar a invederat instantelor in mod constant ca a declarat apel peste termen impotriva sentintei nr. 330 din 14 august 2008, pronuntata de Tribunalul Galati, Sectia penala, conform art. 365 C. proc. pen., si nu o cerere de rejudecare a cauzei, intemeiata pe dispozitiile art. 5221 C. proc. pen.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit competenta de solutionare a apelului peste termen declarat de condamnatul M.M. impotriva sentintei nr. 330 din 14 august 2008 a Tribunalului Galati, Sectia penala, in favoarea Curtii de Apel Galati, instanta careia i s-a trimis dosarul.