Controversele juridice de legislatie a muncii

Controversele juridice de legislatie a muncii

Asa cum bine stie toata lumea, legislatia din Romania nu este perfecta. Texte interpretate diferit, cu argumente sau fara, au fost si vor mai fi in toate ramurile de drept. In lucrarea de fata doresc sa va expun doua dintre problemele controversate din legislatia actuala a muncii. Va invit sa comentati pe forumul e-juridic.ro!

1. Cu privire la demisie (art. 79 C.M)

Textul: Ğ Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preavizğ.

Problema: forma scrisa a demisiei este conditie de validitate?

Interpretarile:

a) Ğ Forma scrisa a demisiei reprezinta o conditie ad validitatem. Aceasta solutie este justificata de principiul simetriei, in sensul ca, de vreme ce salariatul poate fi concediat numai printr-o decizie scrisa, este firesc ca si demisia sa imbrace, la randul ei, forma scrisa. Prin urmare, demisia tacita este inadmisibilağ [1] .

a1) O alta motivare pentru a nu se admite demisia tacita ar fi aceea ca textul de lege stipuleaza expres Ğnotificare scrisağ.

versus

b) Ğ Intrucat nu exista nici un text legal care sa sanctioneze cu nulitatea lipsa formei scrise a demisiei, rezulta ca forma scrisa nu este o conditie de validitate. Aceiasi concluzie este intarita si de textul art. 79 alin. 2 din Codul muncii care permite salariatului sa probeze prin orice mijloc de proba atat demisia cat si imprejurarea ca aceasta a fost comunicata angajatoruluiğ [2] .

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Teste distractive de Limba romana si Exercitii Matematica clasa I

Vezi AICI detalii

b1) Art 16 din Codul Muncii reglementeaza forma contractului de munca. Desi alin. 1 stipuleaza: Ğ Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa…ğ, alin. 2 arata ca, daca nu a fost respectata cerinta formei scrise, contractul se prezuma a fi incheiat pe durata nedeterminata, iar dovada prevederilor contractuale se poate face prin orice mijloc de proba. Ca urmare, forma scrisa a contractului individual de munca este ceruta doar ad probationem.

Prin analogie ne putem gandi si la demisie, desi in art. 79 alin. 1 este specificat Ğnotificare scrisağ, alin. 2 arata ca Ğrefuzul angajatorului de a inregistra demisia, da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probağ.

2. Cu privire la interdictia renuntarii la drepturile prevazute de lege (art. 38 C.M.)

Textul: Ğ Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitateğ.

Problema: ii este interzis salariatului sa renunte la drepturile izvorate din contractul individual de munca?

Interpretarile:

a) Ğ In temeiul art. 38 din Codul muncii, ii este interzis salariatului sa renunte, nu numai la drepturile consacrate prin lege, ci si la cele negociate prin contract colectiv sau individual de munca. Un prim argument in acest sens rezulta din perspectiva istorica. Astfel, daca reglementarea anterioara (art. 18 din Codul muncii anterior), consacra inadmisibilitatea renuntarii de catre salariat la orice fel de drepturi, cu atat mai mult in cadrul reglementarii actuale, in capitalism, cand se confera negocierii colective si individuale un rol deosebit de important, trebuie sa concluzionam ca art. 38 priveste toate categoriile de drepturiğ. ĞUn alt argument, cu referire la negocierea individuala, se deduce din art. 969 alin. 1, Cod civil, potivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Prin urmare, si contractul individual de munca are putere de lege pentru parti, salariatul neputand renunta la drepturile izvorate din acest contract.ğ [3]

versus

b) Ğ Interdictiile stipulate in art. 38 din Codul muncii vizeaza drepturile stabilite prin acte normative, indiferent de tipul lor, precum si prin contractele colective de munca. Prin urmare este posibila modificarea in sens inferior a drepturilor instituite prin contractul individual de munca numai daca prin aceasta nu se aduce atingere nivelului drepturilor stabilite prin negocieri colectiveğ [4] .

b1) Ğ Nu se aplica interdictia instituita de art. 38 din Codul muncii in cazul in care salariatul renunta total sau partial la un drept in schimbul obtinerii altui avantaj, cu conditia insa ca renuntarea sa nu conduca la diminuarea dreptului sub limita fixata de lege. Deasemenea, interdictia este inaplicabila in cazul in care salariatul renunta la un drept pentru salvarea contractului sau de munca, dar si in acest caz cu conditia de a nu se ajunge la coborarea sub limita fixata legal pentru dreptul respectivğ. [5]

Concluzii

1. Cu privire la demisie: din punctul nostru de vedere forma scrisa a demisiei nu ar trebui sa fie o conditie de validitate deoarece legea nu-l obliga pe angajator sa inregistreze demisia scrisa. Daca legiuitorul ar fi considerat ca forma scrisa a demisiei trebuie sa fie conditie ad validitatem ar fi putut sa ofere angajatului demisionar posibilitatea de a o inregistra in alta parte, de exemplu la ITM. Reglementarea actuala din art. 79, alin. 2, Codul muncii, arata ca Ğ refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probağ; ca urmare, daca angajatorul refuza inregistrarea demisiei nu sunt instituite sanctiuni iar angajatul demisionar poate face dovada intentiilor sale prin orice mijloc de proba.

2. Cu privire la posibilitatea salariatului de a renunta la drepturile izvorate din contractul individual de munca: consideram juste opiniile care interpreteaza art. 38 in sensul in care salariatul are posibilitatea de a renunta la un drept al sau obtinut prin contractul individual de munca daca acest lucru ii aduce un avantaj, desigur fara a incalca limitele impuse de lege. Contractul, fiind o lege a partilor care se naste prin vointa, este firesc sa se poata schimba tot prin vointa partilor.

Autor: Daniela Sandu

[1] Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol I, editura Lumina Lex, Bucuresti 2003; Traian Stefanescu, Demisia, Revista romana de dreptul muncii nr. 3/2003

[2] Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului Cod al muncii, in Pandectele romane nr. 6/2003

[3] Ion Traian Stefanescu, Consideratii referitoare la aplicarea art. 38 din Codul muncii, Dreptul nr. 9/2004

[4] Valeriu Zanfir, Raspunderea patrimoniala a salariatilor si functionarilor publici, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2005

[5] Ovidiu Macovei, Continutul contractului individual de munca, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004