Publicat In Monitorul Oficial, Partea I nr. 289 din 18.04.2014.
Decizia nr. 130/2014 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 335 din Codul de procedura penala din 1968
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Oana Cristina Puica - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 335 din Codul de procedura penala din 1968, exceptie ridicata de Ioan Barou In Dosarul nr. 6.176/337/2011 al Judecatoriei Zalau si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 440D/2013.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal Indeplinita.
Cauza este In stare de judecata.
Presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neIntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand, In acest sens, jurisprudenta In materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 243/2012.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2013, pronuntata In Dosarul 6.176/337/2011, Judecatoria Zalau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 335 din Codul de procedura penala din 1968.
Exceptia a fost ridicata de Ioan Barou cu ocazia solutionarii unei cauze penale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 335 din Codul de procedura penala din 1968, care reglementeaza extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, Incalca principiul separarii si echilibrului puterilor In stat si dreptul la un proces echitabil, Intrucat atribuie puterii judecatoresti prerogative care ar trebui sa apartina exclusiv puterii executive, efectuarea urmaririi penale si punerea In miscare a actiunii penale fiind apanajul Ministerului Public, care face parte din puterea executiva. Astfel, arata ca, In cazul In care, In cursul judecatii, instanta dispune extinderea actiunii penale cu privire la alte acte materiale, judecatorul nu mai este garantul respectarii dreptului la aparare, avand oarecum prefigurata vinovatia inculpatului cu privire la actele materiale In privinta carora a dispus extinderea actiunii penale. Considera ca legiuitorul ar fi trebuit sa lase la latitudinea reprezentantului Ministerului Public daca Intelege sa formuleze o cerere de extindere a actiunii penale, asa cum a procedat In cazul prevazut de art. 336 din Codul de procedura penala, care reglementeaza extinderea procesului penal pentru alte fapte.
Judecatoria Zalau apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neIntemeiata, deoarece dispozitiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei. Arata ca, prin acordarea posibilitatii instantei judecatoresti de a extinde actiunea penala - cu care a fost deja sesizata de catre Ministerul Public -, cu privire si la alte fapte materiale descoperite In cursul judecatii si care intra In continutul infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis In judecata, nu se aduce nicio Incalcare atributiilor specifice institutiilor implicate In realizarea autoritatii judecatoresti. Precizeaza, In acest sens, ca instantele judecatoresti si Ministerul Public sunt prevazute In capitolul VI al titlului III din Constitutie care reglementeaza autoritatea judecatoreasca. Apreciaza ca singura problema care s-ar putea naste In urma pronuntarii extinderii actiunii penale ar fi o eventuala incompatibilitate a judecatorului care a dispus aceasta solutie, putandu-se discuta despre o "Incalcare a aparentei de impartialitate a acestuia". Or, acest aspect urmeaza a fi apreciat chiar de catre judecator.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 335 din Codul de procedura penala este neIntemeiata. Arata ca textul de lege criticat este o norma de procedura ce primeste aplicare In cazul infractiunilor continuate, respectiv atunci cand, In realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, sunt savarsite mai multe acte materiale ce prezinta, fiecare In parte, continutul constitutiv al aceleiasi infractiuni. Institutia extinderii actiunii penale este menita sa contribuie la buna administrare a justitiei, prin reducerea duratei procedurii judiciare si prin asigurarea caracterului unitar al solutiei pronuntate, aceasta urmand a avea In vedere toate actele materiale retinute In sarcina inculpatului. Intrucat extinderea actiunii penale poate viza numai acte materiale ce realizeaza continutul constitutiv al infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis In judecata, nu se poate sustine ca instanta exercita o atributie a procurorului. De asemenea, nu poate fi invocata Incalcarea dreptului la un proces echitabil, cata vreme extinderea actiunii penale este pusa In discutia partilor, iar inculpatul are dreptul sa formuleze aparari In raport cu noile acte materiale puse In sarcina sa.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei. In acest sens, apreciaza ca Ministerul Public nu face parte din puterea executiva, chiar daca, potrivit art. 132 din Legea fundamentala, procurorii Isi desfasoara activitatea "sub autoritatea ministrului justitiei", Intrucat aceasta dispozitie, In contextul celorlalte precizari continute de art. 131 si 132 din Constitutie, nu semnifica un raport de subordonare, ci o relatie administrativa, organizatorica, similara cu aceea existenta Intre ministrul justitiei si instantele judecatoresti. Ministrul justitiei are atributii de administrare a sistemului, iar nu de dirijare a exercitarii atributiilor procurorilor, care raman, In cadrul relatiei cu ministrul justitiei, sub protectia principiilor legalitatii si impartialitatii. In aceste conditii, nu se pune problema Incalcarii principiului separatiei puterilor In stat. De asemenea, arata ca, In materie penala, atributiile puterii judecatoresti vizeaza judecarea infractiunilor si aplicarea pedepselor. Deosebit de acestea, instantele judecatoresti mai au si alte atributii care nu sunt, prin natura lor, atributii de judecata, pentru ca In efectuarea lor judecatorul nu este chemat sa spuna dreptul ori sa aplice pedepse pentru comiterea de infractiuni. Ele sunt, prin vointa legiuitorului, atributii judiciare, Intrucat sunt intim legate de procedurile judiciare. In speta, extinderea actiunii penale de catre instanta pentru alte acte materiale este o atributie judiciara generata de stransa legatura a acesteia cu procedura de judecata si necesara pentru Indeplinirea scopului procesului penal.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul Intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate Il constituie dispozitiile art. 335 din Codul de procedura penala din 1968, abrogat la 1 februarie 2014 prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea In aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicata In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispozitiile art. 335 din Codul de procedura penala din 1968, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, publicata In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, au urmatorul cuprins:
"
Daca In cursul judecatii se descopera In sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra In continutul infractiunii pentru care a fost trimis In judecata, instanta dispune, prin Incheiere, extinderea actiunii penale cu privire si la aceste acte si procedeaza la judecarea infractiunii In Intregul ei.
Daca cu privire la unele din actele care intra In continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea In care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare In raport cu toate actele care intra In continutul infractiunii, si desfiinteaza hotararea anterioara.
Instanta este obligata sa puna In discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatie In ce priveste Incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca Incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separarii si echilibrului puterilor In stat si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sunt Indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, avand In vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat ca sintagma "In vigoare" din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constitutionala In masura In care se interpreteaza In sensul ca sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare. Prin urmare, dispozitiile de lege criticate, desi abrogate la momentul pronuntarii Curtii, sunt supuse controlului de constitutionalitate, Intrucat produc efecte juridice In cauza.
Dispozitiile art. 335 din Codul de procedura penala din 1968 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate In raport cu critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 243 din 15 martie 2012, publicata In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2012, Curtea a respins ca neIntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 335 alin. (2) din Codul de procedura penala din 1968, retinand ca unitatea legala de infractiune consta In aceea ca, In anumite cazuri, desi exista mai multe actiuni sau inactiuni, se retine totusi o unitate de infractiune dispusa de legiuitor. O astfel de unitate legala exista, de exemplu, In cazul infractiunii complexe - talharia - care consta In doua actiuni (furt si violenta), dar juridic exista o singura infractiune (talharia) si se aplica o singura pedeapsa. In alte situatii, unitatea provine din Imprejurarea ca doua sau mai multe actiuni/inactiuni sunt, In mod obiectiv, strans unite Intre ele prin aceea ca exista unitate de rezolutiune. Asadar, legiuitorul, In virtutea rolului sau constitutional, este liber sa proclame unitatea legala de infractiune In aceste cazuri, sprijinindu-se pe unele date reale, anumite legaturi obiective sau subiective Intre actiunile respective.
Dispozitiile legale criticate dispun cu privire la extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale care intra In continutul aceleiasi infractiuni. O astfel de procedura are In vedere si Imprejurarea ca anumite fapte penale Imbraca forma infractiunii continuate, legiuitorul, In acord cu art. 41 din Codul penal, optand pentru pedepsirea comuna a acestora. Aceasta se justifica, Intrucat, desi sunt savarsite la intervale de timp diferite, actiunile ori inactiunile prezinta fiecare In parte continutul aceleiasi infractiuni comise In baza aceleiasi rezolutii infractionale. De aceea, ratiunile de politica penala au impus pedepsirea comuna a infractiunilor continuate In conditiile art. 43 din Codul penal, pronuntandu-se o pedeapsa In limitele prevazute de cod la infractiunea savarsita, la care se poate adauga un spor In limitele prevazute de art. 34 din Codul penal. Dupa ce o persoana a fost condamnata definitiv pentru o infractiune continuata si ulterior se descopera alte actiuni sau inactiuni care intra In continutul aceleiasi infractiuni, judecatorul, tinand seama de fapta comisa In Intregul ei, va pronunta o noua pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.
Reglementarea este, astfel, menita sa dea expresie actului de Infaptuire a justitiei In mod unic, egal si impartial. De asemenea, este evident ca textul legal criticat nu permite aplicarea sa In mod arbitrar, judecatorii fiind obligati sa dispuna extinderea actiunii penale In toate situatiile similare, fara ca aceasta sa aiba conotatiile reclamate.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin decizia mai sus mentionata, precum si considerentele care au fundamentat-o Isi pastreaza valabilitatea si In prezenta cauza.
Pentru considerentele aratate mai sus, dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 1 alin. (4) si art. 21 alin. (3) din Constitutie.
Pentru considerentele expuse, In temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca neIntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ioan Barou In Dosarul nr. 6.176/337/2011 al Judecatoriei Zalau si constata ca dispozitiile art. 335 din Codul de procedura penala din 1968 sunt constitutionale In raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Judecatoriei Zalau si se publica In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata In sedinta din data de 13 martie 2014.
PREsEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Un produs media marca Rentrop&Straton 
