Decizia nr. 43/2014 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblu
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 11.04.2014.
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblu, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Novo Nordisk Farma" - S.R.L. in Dosarul nr. 7.374/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 363D/2013.
La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Octavian Popescu, cu delegatie depusa la dosar, iar pentru partea Casa Nationala de Asigurari de Sanatate raspunde consilierul juridic Ionela Dina, cu delegatie depusa la dosar. Lipseste partea Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 462D/2013, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Societatea Comerciala "Sermedic" - S.R.L. in Dosarul nr. 7.198/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Octavian Popescu, cu delegatie depusa la dosar, iar pentru partea Casa Nationala de Asigurari de Sanatate raspunde consilierul juridic Niculae Constantin Robert, cu delegatie depusa la dosar.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
Partile prezente si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, avand in vedere identitatea de obiect a cauzelor, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 462D/2013 la Dosarul nr. 363D/2013, care a fost primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului autorilor exceptiei, care solicita admiterea acesteia. Sustine ca pentru a se putea emite o ordonanta de urgenta trebuie indeplinite anumite conditii. In cazul de fata emiterea ordonantei de urgenta nu este motivata de existenta unui interes public sau a unei situatii extraordinare, ceea ce este de natura sa infranga prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (4). De asemenea, la emiterea ordonantei de urgenta nu au fost respectate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, ceea ce determina incalcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala.
Consilierul juridic Ionela Dina solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca adoptarea ordonantei de urgenta s-a bazat pe existenta unui interes general major si s-a realizat cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000. In continuare, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.007/2012.
Consilierul juridic Niculae Constantin Robert solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate formulate, acestea fiind neintemeiate. In ceea ce priveste critica referitoare la lipsa avizului Consiliului Economic si Social, arata ca acest aviz trebuie solicitat doar cu privire la politicile in domeniul sanatatii. Ordonanta de urgenta criticata reglementeaza in alt domeniu, acela al asigurarilor de sanatate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.
In acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.052/2011, nr. 344/2013 si nr. 263/2013.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 7.374/2/2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblu, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Novo Nordisk Farma" - S.R.L. intr-o cauza avand ca obiect anulare act administrativ.
Prin Incheierea din 14 iunie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 7.198/2/2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblu, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sermedic" - S.R.L. intr-o cauza avand ca obiect anulare act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia formuleaza atat critici de neconstitutionalitate extrinseca, cat si critici de neconstitutionalitate intrinseca, dupa cum urmeaza:
- Prin nerespectarea dispozitiilor art. 3 alin. (1), art. 9, art. 30 alin. (1) lit. b), art. 31 alin. (1), art. 34 alin. (5) si art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 (referitoare la faza de elaborare a proiectelor de acte normative, cand initiatorul trebuie sa solicite avizul autoritatilor interesate in aplicarea acestora, in functie de obiectul reglementarii; la notele de fundamentare si continutul acestora; la preambulul ordonantelor de urgenta si continutul acestora) se ajunge implicit la nesocotirea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), potrivit carora, "in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie";
- Ordonanta de urgenta criticata nesocoteste art. 115 alin. (4) din Constitutie, intrucat nu sunt justificate existenta unei situatii extraordinare si necesitatea instituirii de urgenta a masurilor prevazute in cuprinsul acesteia. De asemenea, ordonanta de urgenta nu cuprinde analiza efectelor ce s-ar produce asupra sistemului de sanatate in cazul neadoptarii acestei reglementari, iar motivarea caracterului urgent al emiterii ordonantei de urgenta este lacunara;
- Avand in vedere ca obligatia de a plati impozite si taxe este o indatorire fundamentala prevazuta in art. 56 alin. (1) din Constitutie, iar contributia prevazuta de actul legislativ criticat are natura juridica a unei sarcini fiscale, rezulta ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora "ordonantele de urgenta [...] nu pot afecta [...] indatoririle prevazute de Constitutie";
- Impozitele, taxele, precum si alte sarcini fiscale asemanatoare, ce constituie venituri pentru bugetul de stat, respectiv bugetul asigurarilor sociale de stat, cum este si taxa instituita de art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011, pot fi stabilite doar de catre Parlament, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, astfel cum prevede art. 61 alin. (1) coroborat cu art. 137 alin. (1), art. 139 alin. (1) si art. 73 din Constitutie. Astfel, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 in aceasta materie, Guvernul a incalcat, pe langa dispozitiile art. 115 alin. (6), si dispozitiile art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 139 alin. (1) din Constitutie, legiferand intr-un domeniu care este de competenta exclusiva a Parlamentului;
- Din expunerea de motive la proiectul de lege de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 rezulta ca au fost solicitate doar avizul Consiliului Concurentei si cel al Consiliului Legislativ, iar nu si cel al Consiliului Economic si Social. Pe cale de consecinta, neconsultarea acestei institutii are ca efect incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 141;
- Este de necontestat dreptul statului de a reglementa masuri si contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii. Aceste masuri trebuie sa aiba o baza legala in dreptul intern, in virtutea principiului legalitatii. In cazul in care statul ar percepe anumite sume de bani sub forma de contributii financiare, fara a exista un suport legal, vorbim de o veritabila privare de proprietate. In speta, aplicarea contributiei trimestriale nu numai asupra pretului in sine al medicamentelor, ci si asupra taxei pe valoarea adaugata aplicata pretului medicamentelor, chiar daca textul art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 nu consacra in terminis aceasta posibilitate, duce la incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (a se vedea Cauza Dangeville impotriva Frantei);
- Avand in vedere Decizia nr. 39/2013 a Curtii Constitutionale, considera ca textul art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 este neconstitutional in masura in care se interpreteaza in sensul ca la calculul contributiei clawback se are in vedere si taxa pe valoarea adaugata, incalcandu-se dispozitiile art. 56 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale";
- In final arata ca sunt incalcate si prevederile art. 11 si art. 148 din Constitutie.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, exprimandu-si opinia in Dosarul nr. 363D/2013, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In continuare face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 548/2012, nr. 1.007/2012, nr. 39/2013 si nr. 52/2013. Instanta apreciaza ca dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblul sau nu sunt in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 115 alin. (4) si (6), art. 34 alin. (2), art. 1 alin. (3), art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), art. 141 coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constitutie.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, exprimandu-si opinia in Dosarul nr. 462D/2013, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este partial intemeiata. In masura in care valoarea consumului total trimestrial de medicamente prevazuta de formula de calcul include si taxa pe valoarea adaugata, pentru argumentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 39/2013 prin care s-a declarat neconstitutionala sintagma finala a art. 31 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011, se impune si admiterea acestei exceptii de neconstitutionalitate.
In continuare, apreciaza ca celelalte argumente invocate de reclamanta in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt neintemeiate. In acest sens sunt considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.007/2012.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 au mai fost criticate, cu argumente similare, instanta de contencios constitutional retinand, in cuprinsul Deciziei nr. 1.007/2012, faptul ca "in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinseca, astfel cum reiese din expunerea de motive, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptata: ca urmare a consumului ridicat de medicamente (...) tinand cont de necesitatea implementarii unui sistem de contributie sustenabil pentru suplimentarea in continuare a surselor de finantare a sistemului public de sanatate in regim de urgenta. Ca atare, critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta".
In ceea ce priveste eventuala neconcordanta intre prevederile actului normativ criticat si cele ale altor acte normative de acelasi nivel, precizeaza ca acestea nu pot forma obiectul controlului de constitutionalitate.
De asemenea, in decizia sus-mentionata Curtea Constitutionala a retinut ca "Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, precum si din considerentele incheierilor de sesizare, (...), criticile autoarelor exceptiei de neconstitutionalitate privesc, in principal, modul de interpretare si aplicare a prevederilor art. 1 si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011". "Avand in vedere cele aratate, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 si in mod special ale art. 1 si art. 3 criticate in speta vizeaza probleme ce tin de modul de interpretare si aplicare a legii la cauzele deduse judecatii, aspect ce excedeaza competentei instantei de contencios constitutional, urmand ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie respinsa ca inadmisibila".
Referitor la o eventuala atingere adusa dreptului de proprietate, Curtea Constitutionala a retinut, in cuprinsul Deciziei nr. 367/2012, faptul ca "regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia «Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.» De asemenea, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblu, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011.
Dispozitiile art. 3 au urmatorul continut:
"
(1) Contributia trimestriala se calculeaza prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si din bugetul Ministerului Sanatatii, consum aferent vanzarilor fiecarui platitor de contributie.
(2) Procentul «p» se calculeaza astfel:
p = [(CTt - BAt) / CTt] x 100,
unde:
CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si din bugetul Ministerului Sanatatii;
BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si din bugetul Ministerului Sanatatii, calculat prin impartirea la 4 a bugetului anual aprobat initial prin legea bugetului de stat.
(3) Valoarea procentului «p» se comunica persoanelor prevazute la art. 1 de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, odata cu consumul trimestrial prevazut la art. 5 alin. (7).
(4) Contributia trimestriala prevazuta la alin. (1) se calculeaza si se datoreaza pentru valoarea consumului de medicamente realizat dupa data de 30 septembrie 2011."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) potrivit caruia, "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", art. 11 referitor la dreptul international si dreptul intern, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata, art. 56 alin. (2) referitor la justa asezare a sarcinilor fiscale, art. 61 potrivit caruia, "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a tarii", art. 115 alin. (4) si (6) referitor la delegarea legislativa, art. 137 alin. (1) referitor la sistemul financiar, art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe si alte contributii, art. 141 referitor la Consiliul Economic si Social si art. 148 referitor la integrarea in Uniunea Europeana.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata, in ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), ca aceasta critica vizeaza, pe de-o parte, nesolicitarea avizului Consiliului Economic si Social, iar, pe de alta parte, continutul notei de fundamentare si al preambulului ordonantei de urgenta.
Referitor la nerespectarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) si ale art. 141 din perspectiva nesolicitarii avizului Consiliului Economic si Social, retinem ca, prin Decizia nr. 83 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, Curtea a constatat ca art. 141 din Constitutie se rezuma doar la consacrarea rolului Consiliului Economic si Social ca organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului, iar pentru detalii privind domeniile de specialitate in care acesta este consultat, textul face trimitere la legea sa organica de infiintare, organizare si functionare. Norma constitutionala, exprimand sintetic rolul pur consultativ pentru Parlament si Guvern al Consiliului Economic si Social, nu face niciun fel de referire expresa la obligatia initiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic si Social si nici cu privire la mecanismele de consultare a acestui organ consultativ, acestea fiind tratate in legea de organizare si functionare a acestuia, la care Legea fundamentala face trimitere.
Intr-un mod cu totul diferit, legiuitorul constituant a reglementat in art. 79 din Legea fundamentala rolul Consiliului Legislativ, care "este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii. El tine evidenta oficiala a legislatiei Romaniei". Sub acest aspect, nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ duce la neconstitutionalitatea legii sau ordonantei - simpla sau de urgenta. Daca vointa legiuitorului constituant ar fi fost in sensul impunerii obligativitatii solicitarii avizului, atunci aceasta ar fi fost exprimata in cuprinsul art. 141 din Legea fundamentala, intr-un mod asemanator celui folosit la redactarea art. 79, pentru reglementarea rolului si atributiilor Consiliului Legislativ.
Avand in vedere aspectele mentionate, Curtea constata ca nici in speta de fata nu poate fi retinuta neconstitutionalitatea ordonantei de urgenta prin raportare la art. 141 din Constitutie.
In ceea ce priveste critica referitoare la continutul preambulului ordonantei de urgenta, Curtea retine ca pentru ordonantele de urgenta preambulul este obligatoriu, acesta cuprinzand prezentarea elementelor de fapt si de drept ale situatiei extraordinare ce impune recurgerea la aceasta cale de reglementare. Astfel, aceasta critica se suprapune celei referitoare la nesocotirea art. 115 alin. (4) din Constitutie, potrivit careia nu sunt justificate existenta unei situatii extraordinare si necesitatea instituirii de urgenta a masurilor prevazute in cuprinsul ordonantei de urgenta criticate. In legatura cu acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, a retinut ca, astfel cum reiese din expunerea de motive, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptata:
- ca urmare a consumului ridicat de medicamente care a condus la depasirea plafonului alocat si pentru asigurarea unui acces neintrerupt al populatiei la medicamentele cu si fara contributie personala acordate in ambulatoriu, in cadrul programelor nationale de sanatate;
- tinand cont de necesitatea implementarii unui sistem de contributie sustenabil pentru suplimentarea in continuare a surselor de finantare a sistemului public de sanatate in regim de urgenta, in vederea asigurarii asistentei medicale a populatiei, si de faptul ca neadoptarea unor masuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizarii corespunzatoare a activitatilor din domeniul sanitar si la imposibilitatea imbunatatirii conditiilor de desfasurare a acestora.
Or, amanarea adoptarii acestor masuri imediate ar avea consecinte negative in ceea ce priveste calitatea serviciilor medicale prin lipsa resurselor financiare necesare asigurarii asistentei medicale pentru un numar important de pacienti.
De asemenea, ordonanta a fost adoptata si in considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul general public si constituie situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, cu impact direct asupra asigurarii asistentei medicale a populatiei, prin suplimentarea surselor de finantare a sistemului public de sanatate. Ca atare, Curtea a statuat ca nu poate fi retinuta incalcarea acestei prevederi constitutionale.
In continuare, Curtea Constitutionala considera ca nu intra in competenta sa verificarea continutului notelor de fundamentare in ceea ce priveste lipsa studiilor, lucrarilor de cercetare si evaluarilor statistice, care au stat la adoptarea ordonantei de urgenta, sau in ceea ce priveste analiza impactului macroeconomic si a celui asupra mediului de afaceri al dispozitiilor ordonantei criticate. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala asigura controlul constitutionalitatii legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului". Astfel, nu poate fi retinuta nici aceasta critica de neconstitutionalitate.
In ceea ce priveste critica potrivit careia, prin ordonanta de urgenta, Guvernul a reglementat intr-un domeniu care este de competenta exclusiva a Parlamentului, Curtea retine ca prin Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, si Decizia nr. 1.359 din 21 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010, a statuat ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, prin Decizia nr. 463 din 6 iunie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2006, Curtea a retinut ca obligatia cetatenilor prevazuta la art. 56 alin. (1) din Constitutie, de a contribui, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice, este valabila si pentru persoanele juridice.
Totodata, prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002, si Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011, Curtea a retinut ca termenul "numai" folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constitutie are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite si taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forta juridica, legii. In aceasta categorie nu intra ordonantele emise de Guvern, ci hotararile Guvernului, care se emit pentru organizarea executarii legilor, ordinele ministrilor etc. A spune ca expresia "numai" exclude posibilitatea adoptarii de ordonante, fiind un domeniu rezervat legii organice, inseamna a adauga la Constitutie.
Intrucat, astfel cum s-a aratat, stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta exclusiva a legiuitorului, adoptand reglementarea criticata, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, prin stabilirea unei taxe menite sa asigure un acces neintrerupt al populatiei la medicamente, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.
Pe de alta parte, Curtea, prin Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, a observat ca prevederile criticate au fost edictate in virtutea prevederilor art. 61 din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii", coroborate cu cele ale art. 115 referitoare la delegarea legislativa.
In continuare, Curtea observa ca o alta critica a autorilor exceptiei se refera la neconstitutionalitatea ordonantei de urgenta din perspectiva art. 115 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora "ordonantele de urgenta [...] nu pot afecta [...] indatoririle prevazute de Constitutie". Se sustine ca prin introducerea acestei taxe se afecteaza o indatorire fundamentala, prevazuta in art. 56 alin. (1) din Constitutie, ceea ce incalca limitele impuse de textul constitutional al art. 115 alin. (6) in ceea ce priveste adoptarea ordonantelor de urgenta.
Curtea retine ca, potrivit art. 115 alin. (6) din Constitutie, "Ordonantele de urgenta [...] nu pot afecta [...] indatoririle prevazute de Constitutie, [...]". Interpretarea si aplicarea acestei dispozitii constitutionale impune, pentru inceput, clarificarea a doua probleme, si anume de a stabili continutul notiunii de "indatoriri prevazute de Constitutie", pe de-o parte, si de a lamuri sintagma "a afecta", cu referire la indatoririle fundamentale, pe de alta parte.
Referitor la continutul notiunii de "indatoriri prevazute de Constitutie", Curtea considera ca aceasta se refera la orice indatorire specificata de prevederile constitutionale, iar nu doar la acele indatoriri prevazute la titlul II Capitolul III - Indatoririle fundamentale din Constitutie. Astfel, de exemplu, intra in sfera indatoririlor prevazute de Legea fundamentala obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor - art. 1 alin. (5), obligatia statului roman de a indeplini intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce ii revin din tratatele la care este parte - art. 11 alin. (1), obligatia autoritatilor publice sa asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar in exercitarea atributiilor sale - art. 59 alin. (2) etc. De asemenea, sfera persoanelor carora le incumba indeplinirea unor indatoriri fundamentale nu este limitata la categoria cetatenilor, ci ea cuprinde si alti subiecti, ca, de exemplu, statul sau autoritatile publice.
In ceea ce priveste sintagma "a afecta", prevazuta de prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (6), Curtea retine ca prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, a statuat ca verbul "a afecta" este susceptibil de interpretari diferite, asa cum rezulta din unele dictionare. Din punctul de vedere al Curtii, aceasta urmeaza sa retina numai sensul juridic al notiunii, sub diferite nuante, cum ar fi: "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vatama", "a leza", "a antrena consecinte negative".
In continuare, Curtea apreciaza ca sintagma "a afecta" raportata la notiunea de "indatoriri prevazute de Constitutie" trebuie examinata in lumina jurisprudentei sale, dar cu anumite nuantari, determinate de modul de indeplinire al acestor indatoriri si de subiectii carora le incumba sarcina indeplinirii lor.
Avand in vedere cele expuse mai sus, precum si datele cauzei de fata, Curtea apreciaza ca legiuitorul delegat nu a afectat prin prezenta ordonanta de urgenta vreuna din indatoririle prevazute de Constitutie, din contra a reglementat plata unei contributii, care este venit la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
Astfel, Curtea considera ca nu a avut loc o incalcare a textului constitutional al art. 115 alin. (6) in ceea ce priveste afectarea unei indatoriri fundamentale, subiectele de drept vizate putandu-si modula conduita in functie de ipoteza normei juridice criticate.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 44 din Constitutie si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea apreciaza ca nici aceasta nu este intemeiata.
Astfel, autorii exceptiei solicita Curtii sa constate, pe de-o parte, ca taxa de clawback datorata pe perioada de dinainte de 30 septembrie 2011 se calcula dupa deducerea taxei pe valoarea adaugata (art. 3631 din Legea nr. 95/2006), iar, pe de alta parte, ca in ceea ce priveste taxa datorata incepand cu data de 1 ianuarie 2012, avand in vedere Decizia nr. 39/2013, de asemenea, aceasta se calculeaza dupa deducerea taxei pe valoarea adaugata.
Plecand de la aceste premise, Curtea, in continuare, potrivit autorilor exceptiei, ar trebui sa constate ca pentru trimestrul al patrulea al anului 2011, desi textul de lege criticat nu prevede expres, in baza de calcul al taxei de clawback este cuprinsa si taxa pe valoarea adaugata. Determinand in acest fel neconstitutionalitatea textului criticat, Curtea, in final, ar trebui sa pronunte o decizie de interpretare in sensul celor retinute prin Decizia nr. 39/2013.
Avand in vedere cele aratate, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 criticate in speta vizeaza probleme ce tin de modul de interpretare si aplicare a legii la cauzele deduse judecatii, aspect ce excedeaza competentei instantei de contencios constitutional. De altfel, Curtea retine ca instanta de contencios constitutional s-a pronuntat, cu valoarea de principiu, in sensul ca, in virtutea principiului general valabil in materie fiscala, impozitele si taxele se aplica asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu si asupra celorlalte impozite, or, aplicarea taxei de clawback la o alta taxa este contrara prevederilor constitutionale referitoare la asezarea justa a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adaugata in valoarea totala a vanzarilor de medicamente in raport cu care se calculeaza taxa de clawback este neconstitutionala. (A se vedea Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013.)
Astfel, ramane ca instanta de judecata sa faca interpretarea si aplicarea legii in cauzele deduse judecatii acesteia, tinand cont de dispozitiile legale aplicabile acestora, in limitele investirii, in conformitate cu prevederile constitutionale si conventionale. In acelasi sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, si Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.
Referitor la incalcarea prevederilor Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata si, implicit, a dispozitiilor art. 11 si pe cele ale art. 148 alin. (2) din Constitutie, Curtea a stabilit, in Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, si Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, ca nu este de competenta sa sa analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul unei directive europene prin prisma art. 148 din Constitutie. O atare competenta apartine instantei de judecata, care, pentru a ajunge la o concluzie corecta si legala, din oficiu sau la cererea partii, poate formula o intrebare preliminara in sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justitie a Uniunii Europene. In situatia in care Curtea Constitutionala s-ar considera competenta sa se pronunte asupra conformitatii legislatiei nationale cu cea europeana, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdictii intre cele doua instante, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. De asemenea, Curtea a mai aratat ca toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul ca sarcina aplicarii cu prioritate a reglementarilor comunitare obligatorii in raport cu prevederile legislatiei nationale revine instantei de judecata. Este o chestiune de aplicare a legii, si nu de constitutionalitate. Curtea a constatat ca, in raporturile dintre legislatia comunitara si cea nationala (cu exceptia Constitutiei), se poate vorbi numai de prioritatea de aplicare a celei dintai fata de cealalta, chestiune ale carei constatare si aplicare intra in competenta instantelor judecatoresti.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
1 Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Novo Nordisk Farma" - S.R.L. si de Societatea Comerciala "Sermedic" - S.R.L. in dosarele nr. 7.374/2/2012 si nr. 7.198/2/2012 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblu sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 4 februarie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
Un produs media marca Rentrop&Straton 
