Decizia nr. 77/2014 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 11.04.2014.
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Ionita Cochintu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, exceptie ridicata de Aurelian Hoffman in Dosarul nr. 2.460/289/2013 al Judecatoriei Reghin si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 822D/2013.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, mentionand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, respectiv Decizia nr. 317 din 18 iunie 2013.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 2.460/289/2013, Judecatoria Reghin a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, exceptie ridicata de Aurelian Hoffman intr-o cauza intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 136/1995.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, in esenta, ca faptele ilicite au antrenat atat raspunderea penala, cat si raspunderea civila delictuala, situatie in care este neechitabil si neconstitutional ca prin dispozitiile unei legi ordinare sa se stabileasca o noua forma de raspundere penala, care lipseste de efecte juridice contractul de asigurare valabil incheiat, chiar daca infractiunea savarsita in timpul producerii accidentului nu are nicio legatura cu accidentul produs.
Judecatoria Reghin opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, mentionand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale, mentionand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, care au urmatorul cuprins:
"
Asiguratorul recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei, in urmatoarele cazuri: [...]
b) accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau in timpul comiterii altor infractiuni savarsite cu intentie;".
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (12) cu privire la legalitatea incriminarii, art. 73 alin. (3) lit. h) privind categoriile de legi (legiferarea infractiunilor, pedepselor si regimului executarii acestora), art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata, art. 53 alin. (2) referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 136 alin. (5) privind proprietatea privata. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 4 paragraful 1 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori - din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
I. Prevederile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, in raport cu critici si prevederi constitutionale similare, sens in care este Decizia nr. 317 din 18 iunie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013, prin care Curtea a respins ca neintemeiate criticile.
1. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constitutie si ale art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea a constatat ca dispozitiile de lege criticate nu contravin principiului legalitatii incriminarii, ci, dimpotriva, asigura caracterul de previzibilitate al normei juridice, iar lipsirea de efecte juridice a unui contract nu reprezinta o noua forma de raspundere penala, ci doar consecinta nerespectarii obligatiei la care partea, in speta, asiguratul este tinut in temeiul contractului de asigurare.
2. Referitor la pretinsa incalcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 44 si art. 136 alin. (5), Curtea a retinut ca la incheierea contractului de asigurare, asiguratul si-a asumat, prin acceptarea obligatiilor contractuale, si riscul suportarii sumelor platite drept despagubiri victimelor, in cazul in care accidentul s-a produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau in timpul comiterii altor infractiuni savarsite cu intentie, cu consecinta diminuarii patrimoniului sau si, ca atare, prevederile criticate nu contravin normelor constitutionale privind proprietatea.
3. Potrivit art. 4 din Legea nr. 136/1995, asigurarea de raspundere civila pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule este o asigurare obligatorie. Expresia acestui caracter obligatoriu o reprezinta faptul ca persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania au obligatia legala sa incheie o astfel de asigurare, cat si faptul ca in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.
Astfel, asigurarea de raspundere civila auto este un contract fortat prin care asiguratorul se obliga, corelativ incasarii primelor de asigurare, sa acorde despagubiri pentru prejudiciile pentru care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule. Stabilirea si acordarea despagubirii se realizeaza in baza contractului de asigurare, fie prin procedura administrativa instituita prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (Autoritatii de Supraveghere Financiara), fie prin hotarare judecatoreasca. Despagubirea platita de catre asigurator celor pagubiti prin accidente produse de autovehicule nu se recupereaza de catre acesta de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei. Asiguratorul are actiune in regres pentru despagubirile platite numai in cazurile speciale, expres si limitativ prevazute de art. 58 din Legea nr. 136/1995. Din aceasta perspectiva se poate concluziona ca raspunderea asiguratorului fata de persoana prejudiciata, in materia asigurarii de raspundere civila auto, este o raspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare, si, totodata, o raspundere directa, asiguratorul asumandu-si conduita asiguratului.
In cazurile prevazute de art. 58 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul are un rol de simplu garant al platii despagubirilor, avansand, fara a o suporta finalmente, o suma care va reintra in patrimoniul sau pe calea regresului. In toate celelalte situatii asiguratorul nu este doar un simplu garant, ci adevaratul debitor al despagubirii care se cuvine tertului prejudiciat, deoarece el nu doar avanseaza, ci suporta, efectiv si definitiv, prejudiciul cauzat prin culpa asiguratului sau. Prin urmare, avand in vedere faptul ca situatiile de exceptie prevazute de art. 58 din Legea nr. 136/1995 (accidentul a fost produs cu intentie, accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie) se regasesc in cazul proceselor penale, asiguratorul va fi obligat la plata despagubirilor catre terta persoana pagubita. Cuantumul acestor despagubiri trebuie sa respecte nivelul stabilit prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (Autoritatii de Supraveghere Financiara). Astfel, ca o consecinta a stabilirii raspunderii penale, in procesul penal, insa distinct de acesta, in situatia prevazuta de dispozitiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul va avea drept de regres, pentru suma platita ca despagubire, impotriva persoanei raspunzatoare de producerea accidentului in cadrul unui alt proces decat cel penal.
4. Avand in vedere cele expuse mai sus, dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie nu au incidenta in cauza, intrucat prin art. 58 din Legea nr. 136/1995 nu se instituie sanctiuni penale, ci se reglementeaza o actiune in regres pentru asigurator.
5. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
II. Avand in vedere cele prezentate mai sus, invocarea prevederilor constitutionale referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati nu poate fi retinuta, intrucat nu s-a constatat incalcarea vreunei prevederi constitutionale care consacra drepturi sau libertati fundamentale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
1 Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Aurelian Hoffman in Dosarul nr. 2.460/289/2013 al Judecatoriei Reghin si constata ca dispozitiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Judecatoriei Reghin si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 11 februarie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent,
Ionita Cochintu
Un produs media marca Rentrop&Straton 
