Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Iohannis sesizeaza CCR privind modificarile la legea ANI

La data de 13 aprilie 2018, Parlamentul a transmis Presedintelui Romaniei, in vederea promulgarii, Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Redam comunicatul integral mai jos.

Prin obiectul de reglementare aceasta lege vizeaza incetarea de drept a interdictiilor aplicate, in temeiul art. 25 din Legea nr. 176/2010, persoanelor care au avut calitatea de senator si/sau deputat in oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013, pe baza rapoartelor de evaluare intocmite de Agentia Nationala de Integritate si care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese in exercitarea oricaruia dintre mandatele de senator si/sau deputat in perioada 2007-2013, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 219/2013. Legea mentionata a mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, instanta constitutionala statuand prin Decizia nr. 52/2018 ca dispozitiile acesteia sunt constitutionale prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), precum si la art. 147 alin. (4) din Constitutie.

 

Citeste si:

 

In considerarea acestei decizii si distinct de criticile de neconstitutionalitate prezentate in obiectia la care Curtea Constitutionala a raspuns, invederam noi critici de neconstitutionalitate care, prin raportare la un subiect de o importanta semnificativa[1] pentru asigurarea unui cadru de integritate adecvat, dar si pentru respectarea principiului legalitatii, precum si a principiului securitatii raporturilor juridice, necesita o analiza suplimentara din partea Curtii Constitutionale. Astfel, consideram ca Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative incalca prevederile art. 1 alin. (3) - (5), ale art. 147 alin. (4) si ale art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie, pentru motivele expuse in cele ce urmeaza.

1. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative contine prevederi ce contravin dispozitiilor art. 1 alin. (4) si (5) din Constitutie.

Diurna legala in Romania si in strainatate
Diurna legala in Romania si in strainatate

Vezi detalii

Proceduri contabile pentru ONG
Proceduri contabile pentru ONG

Vezi detalii

Protectia Datelor cu Caracter Personal
Protectia Datelor cu Caracter Personal

Vezi detalii

Prin Decizia nr. 52/2018, Curtea Constitutionala a statuat: „Interdictia care a decurs din actul Agentiei Nationale de Integritate isi mentine prezumtia de legalitate ce caracterizeaza orice act administrativ, legea criticata nefacand altceva decat sa inceteze pentru viitor efectele acesteia”. Totodata, s-a mai precizat ca: „(...) interdictiile vizate prin legea criticata nu sunt stabilite prin hotarari judecatoresti, astfel cum gresit afirma autorii obiectiei, ci prin raportul de evaluare emis de Agentia Nationala de Integritate. Acest raport de evaluare poate ramane definitiv fie prin necontestare, fie prin respingerea contestatiei formulate impotriva acesteia de catre instanta judecatoreasca”.

Interdictiile au fost aplicate prin acte administrative individuale (rapoarte), emise de o autoritate administrativa autonoma (A.N.I.), acte emise in executarea dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Prin faptul ca respectivele interdictii vor inceta de drept conform legii criticate - in privinta persoanelor care au avut calitatea de senator/deputat in oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013 – consideram ca norma instituita prin legea dedusa controlului de constitutionalitate nu indeplineste cerintele de claritate, precizie si predictibilitate, ceea ce afecteaza atat principiul legalitatii, cat si pe cel al securitatii raporturilor juridice, aducand atingere si principiului separatiei puterilor in stat.

 

Citeste si:

 

Astfel, desi instituie la nivel legal incetarea de drept a unor interdictii stabilite printr-un act administrativ individual (deci adresat si comunicat unor persoane determinate), legea criticata este eliptica cu privire la modul in care aceasta dispozitie va fi pusa in executare in mod concret, in sensul ca nu se precizeaza care este autoritatea competenta sa constate incetarea de drept si conform carei proceduri ar trebui ea sa actioneze. Astfel de masurinu pot fi deduse pe cale de interpretare si nu pot fi suplinite pe cale jurisprudentiala. Formularea generala a unui efect juridic al legii - precum incetarea de drept a efectelor unor acte administrative individuale - nu poate complini absenta unor prevederi legale care sa precizeze cine are competenta si cum trebuie sa actioneze pentru a realiza efectul juridic dorit, fapt care afecteaza claritatea normei si securitatea raporturilor juridice, pastrarea sau eliminarea respectivelor interdictii fiind incerta din perspectiva modului de punere in executare a legii. Asa cum arata si Curtea Constitutionala in decizia sus-mentionata, Parlamentul are competenta de a reglementa prin lege incetarea de drept a unor interdictii stabilite de un organ administrativ sau a unor obligatii stabilite de organul fiscal: scutiri sau exonerari de la plata unor obligatii stabilite prin acte ale autoritatilor administrative; exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala; masuri in vederea recuperarii debitelor inregistrate cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului; anularea unor majorari de intarziere/dobanzi impuse prin acte administrativ-fiscale. Insa, ori de cate ori Parlamentul a optat pentru asemenea solutii a prevazut, invariabil, ca incetarea de drept sa fie constata de anumite autoritati executive cu atributii legale in domeniu, tocmai in scopul asigurarii de catre acestea a organizarii executarii si a executarii in concret a respectivelor dispozitii stabilite de organul legislativ.

Ca atare, in conditiile in care rapoartele A.N.I. produc in continuare efecte juridice, asa cum arata si Curtea Constitutionala, dar legiuitorul dispune incetarea de drept doar a interdictiilor stabilite de acestea, apare necesara precizarea in lege a autoritatilor, precum si a procedurilor ce fac posibila producerea efectelor juridice scontate, astfel incat persoanele care intra sub incidenta legii, precum si autoritatile publice care verifica si constata existenta interdictiilor sa poata fi instiintate sau sa poata lua la cunostinta ca unele efecte juridice ale actului administrativ individual respectiv inceteaza de drept in temeiul legii. Ipoteza in care instantele ar putea lua act de incetarea de drept a unor astfel de interdictii daca pe rolul lor s-ar afla litigii ce ar avea ca obiect contestarea unor rapoarte ale A.N.I. cu privire la fapte comise in perioada 2007-2013 este conditionata de elemente extrinseci legii criticate care depind de fapte juridice ori manifestari de vointa incerte si, in plus,  consideram ca aceasta lege nu ofera o solutie legala pentru situatiile in care rapoartele ANI nu ar fi contestate in instanta ori ar exista hotarari judecatoresti definitive ce ar confirma interdictiile in cauza.

In lumina celor retinute in Decizia Curtii Constitutionale nr. 52/2018, singura varianta judicioasa din punct de vedere constitutional pentru punerea in executare a dispozitiilor legii criticate ar fi ca autoritatea executiva emitenta a actului administrativ individual sa poata emita actul administrativ de constatare a incetarii de drept, in temeiul legii, a interdictiilor care au fost stabilite prin actul administrativ initial. Faptul ca legiuitorul prevede incetarea de drept a unor interdictii stabilite printr-un act administrativ care se bucura in continuare de prezumtia de legalitate presupune cu necesitate si existenta unor masuri de punere in aplicare a legii, apte sa asigure respectarea principiului separatiei puterilor in stat, dar si a principiului securitatii raporturilor juridice. Parlamentul este competent sa dispuna pentru viitor cu privire la efectele juridice pe care le produc actele administrative emise in baza unor dispozitii legale, dar punerea in executare in concret a unor astfel de dispozitii legale, prin care inceteaza efectele juridice ale acelor acte administrative, trebuie realizata tot prin intermediul unui act administrativ, de punere in executare a incetarii efectelor actului juridic initial vizat. In caz contrar, daca am accepta ca organul legiuitor ar putea desfiinta efectele juridice ale unor acte ale autoritatilor executive - fara ca respectivele acte sa fie anulate, revocate sau modificate de autoritatile emitente in conformitate cu noile dispozitii legale - am accepta, in fapt, o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat.

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a aratat ca omisiuni legislative apte sa creeze incertitudine sub aspectul operatiunilor juridice reglementate genereaza lipsa de coerenta, claritate si previzibilitate a normei legale, de natura sa infranga principiul securitatii juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea si previzibilitatea legii (Decizia nr. 1/2014).

Asadar, in absenta unei reglementari care sa dispuna cu privire la autoritatea ce dobandeste competenta si la procedura de urmat in vederea punerii in executare a dispozitiilor legii, legea  criticata este lipsita de precizie, claritate si predictibilitate incalcand  dispozitiile art. 1 alin. (4), precum si pe cele ale art. 1 alin. (5) in componenta sa privind asigurarea principiului legalitatii si principiului securitatii raporturilor juridice.

2. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative contine prevederi ce contravin dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie 

Legea supusa controlului de constitutionalitate utilizeaza la art. I sintagma „persoanelor care au avut calitatea de senator si/sau deputat in oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013”, precum si sintagma „exercitarea oricaruia dintre mandatele de senator si/sau deputat in perioada 2007-2013”.

Ambele formulari sunt lipsite de claritate, precizie, generand impredictibilitate in aplicarea normei. Pe de o parte, sintagma „oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013” poate fi interpretata ca vizand toate mandatele parlamentare detinute de senatori si/sau deputati in una, doua sau chiar toate cele trei legislaturi cuprinse in perioada respectiva, anume: 2004 - 2008, 2008 - 2012 si 2012 - 2016. Pe de alta parte, sintagma „exercitarea oricaruia dintre mandatele de senator si/sau deputat in perioada 2007-2013” se poate interpreta ca referindu-se doar la senatorii si/sau deputatii care au detinut mandate parlamentare exclusiv in aceasta perioada si nu in oricare dintre mandatele parlamentare din legislaturile care s-au consumat si au inceput in perioada 2007-2013.

Scopul legii criticate, asa cum a fost recunoscut si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 52/2018 a fost acela de a impune o solutie juridica de natura sa rezolve problemele aparute prin aplicarea extensiva a institutiei extrapenale a conflictului de interese in privinta deputatilor si senatorilor pentru perioada de referinta 2007-2013; aceste aspecte au fost, de altfel,  identificate si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 619/2016. Mai mult, Curtea a constatat ca „solutia legislativa aleasa este bine delimitata si conturata din punct de vedere normativ, vizand, in mod implicit si exclusiv, conflictul de interese generat de angajarea sotului deputatului sau senatorului, dupa caz, ori a rudelor/afinilor acestuia la biroul parlamentar”. Totodata, in Decizia nr. 619/2016, la care Decizia nr. 52/2018 face trimitere, Curtea Constitutionala a precizat ca „din punctul de vedere al legislatiei extrapenale, [...] in perioada 2003-2007 dispozitiile privind conflictul de interese in exercitarea calitatii de deputat sau de senator se aplicau si acestora, fara a se indica, in mod expres, cazurile de conflict de interese, iar in perioada 2007-2013 este o situatie normativa relativ confuza din moment ce, desi acestia aveau obligatia de a depune declaratie de interese, institutia extrapenala a conflictului de interese nu se aplica in privinta deputatilor si senatorilor”.

Asadar, jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie se refera in mod exclusiv la conflictele de interese generate de angajarea sotului deputatului/ senatorului, dupa caz, ori a rudelor/afinilor acestuia la biroul parlamentar, conflicte constatate pentru perioada 2007-2013 prin rapoartele A.N.I., acte administrative individuale ramase definitive fie prin necontestare, fie prin respingerea contestatiei formulate impotriva acestora de catre instanta judecatoreasca.

Or, in absenta unei dispozitii exprese, intrucat legea supusa controlului vizeaza oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007- 2013 si nu doar perioada 2007-2013, precum si toate conflictele de interese, nu doar pe cele generate de angajarea sotului deputatului sau senatorului, dupa caz, ori a rudelor/afinilor acestuia la biroul parlamentar, rezulta ca aceasta lege instituie incetarea de drept a tuturor interdictiilor pentru toate tipurile de conflicte de interese constatate de Agentia Nationala de Integritate cu privire la deputati si senatori care si-au exercitat mandatul in oricare dintre cele trei legislaturi cuprinse in perioada amintita (2004-2008, 2008-2012 si 2012-2016).

 

Citeste si:

 

Tot din jurisprudenta constitutionala rezulta ca, de principiu orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se si previzibilitatea, ceea ce presupune ca actul normativ trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Este evident insa ca in cazul de fata legea criticata este lipsita de gradul de claritate si precizie necesar pentru o corecta interpretare si aplicare.

3. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative contine prevederi ce contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 147 alin. (4) din Constitutie

Conceptul stat de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constitutie, a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, ce a statuat ca acesta presupune capacitatea statului de a asigura cetatenilor servicii publice de calitate si de a crea mijloacele pentru a spori increderea acestora in institutiile si autoritatile publice. Aceasta capacitate presupune, in mod firesc, si obligatia statului de a impune standarde etice si profesionale, in special celor chemati sa indeplineasca activitati ori servicii de interes public si, cu atat mai mult, celor care infaptuiesc acte de autoritate publica, adica pentru acei agenti publici sau privati care sunt investiti si au abilitarea de a invoca autoritatea statului in indeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator sa creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea functiilor sale de catre profesionisti care indeplinesc criterii profesionale si de probitate morala (Decizia nr. 582/2016).

Stabilirea standardelor de integritate, inclusiv pentru deputati si senatori,  reprezinta o chestiune de oportunitate care intra in marja legiuitorului, cu respectarea prevederilor constitutionale. Cu toate acestea, Curtea Constitutionala a stabilit in jurisprudenta sa recenta ca, spre deosebire de modificarea unui standard de integritate, eliminarea unui astfel de standard aduce atingere protectiei valorii sociale in discutie, integritatea/probitatea persoanei care detine respectiva calitate si presteaza un serviciu public, exercitand autoritatea publica cu care a fost investita de stat (Decizia nr. 32/2018).

In Decizia nr. 52/2018, Curtea Constitutionala a aratat ca legea criticata ”nu pune in discutie existenta starii de conflict de interese”, ci sisteaza efectele interdictiei rezultate din rapoartele A.N.I. in privinta persoanelor fata de care s-a constatat aceasta stare si care se afla sau ar urma sa se afle sub puterea interdictiei instituite de art. 25 din Legea nr. 176/2010. In cazul senatorilor si deputatilor, interdictia de a ocupa una dintre functiile eligibile prevazute de art. 1 din Legea nr. 176/2010 pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului/de la momentul ramanerii definitive a raportului de evaluare al A.N.I. (dupa cum la momentul constatarii definitive persoana ocupa sau nu functia de deputat sau senator) reprezinta o sanctiune cu o natura juridica distincta de pedeapsa complementara constand in interdictia temporara a exercitarii unor drepturi, in speta drepturi electorale. De asemenea, Curtea Constitutionala a afirmat in repetate randuri ca o astfel de sanctiune ”se integreaza scopului legii - asigurarea integritatii si transparentei in exercitarea functiilor si demnitatilor publice si prevenirea coruptiei institutionale si nu contravine normelor constitutionale privind dreptul de a fi ales si restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati” (Decizia nr. 391/2014 si Decizia nr. 550/2015).

Mai mult, aceste interdictii au fost aplicate ca urmare a ramanerii definitive a rapoartelor de evaluare ale A.N.I. fie prin necontestare (caz in care deputatul sau senatorul a acceptat rezultatul unui astfel de raport), fie prin respingerea contestatiei formulate impotriva acestora de catre instanta judecatoreasca (caz in care o instanta judecatoreasca a verificat raportul de evaluare si a confirmat legalitatea si temeinicia acestuia). Prin urmare, in ambele cazuri, aceste interdictii reprezinta un efect al unor constatari definitive, in baza prevederilor aplicabile deputatilor si senatorilor, prin parcurgerea unor proceduri stabilite de lege, o astfel de masura reparatorie, asa cum se precizeaza in expunerea de motive, nefiind justificata prin raportare la standardele in materie de integritate instituite ca raspuns la o cerinta reala a societatii romanesti.

Se poate accepta faptul ca legea criticata cuprinde o solutie legislativa bine delimitata din punct de vedere normativ, necesara ca urmare a faptului ca in perioada 2007-2013 a existat o situatie normativa relativ confuza privind conflictul de interese in exercitarea calitatii de deputat sau senator, intrucat nu se indicau, in mod expres, cazurile de conflict de interese. Insa, ce nu se poate accepta din punct de vedere constitutional este ca, prin modul neclar si imprecis de reglementare a dispozitiilor legale, sa se ajunga la o interpretare excesiva, contrara chiar scopului avut in vedere de legiuitor, anume ca toate interdictiile pentru toate tipurile de conflicte de interese constatate de A.N.I cu privire la deputati si senatori care si-au exercitat mandatul in legislaturile 2004-2008, 2008-2012 si 2012-2016 sa inceteze de drept. O astfel de solutie legislativa ar fi in mod evident contrara jurisprudentei constitutionale in materia asigurarii integritatii in functiile si demnitatile publice, ceea ce contravine  si dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie.

4. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative contine prevederi ce contravin dispozitiilor art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie

Potrivit art. 148 alin. (2) din Constitutie, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Totodata, conform art. 148 alin. (4) din Constitutia Romaniei, Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii la Uniunea Europeana si din celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu.

Mecanismul de Cooperare si Verificare a progresului realizat de Romania in vederea atingerii anumitor obiective de referinta specifice in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei (M.C.V.) a fost stabilit prin Decizia nr. 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006. Unul dintre cele patru obiective de referinta specifice stabilite in cadrul M.C.V. a fost chiar „infiintarea, conform celor prevazute, a unei agentii pentru integritate cu responsabilitati in domeniul verificarii patrimoniului, al incompatibilitatilor si al conflictelor de interese potentiale, precum si cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care sa poata duce la aplicarea unor sanctiuni disuasive ˮ.

In Raportul M.C.V din anul 2017, Comisia Europeana a realizat o trecere in revista a evolutiilor privind acest obiectiv de referinta si a retinut ca inca de la infiintarea A.N.I., rapoartele M.C.V. au evidentiat rezistenta fata de punerea in aplicare a rapoartelor A.N.I., chiar si atunci cand au fost confirmate printr-o hotarare judecatoreasca. Astfel, rapoartele M.C.V. succesive din anii 2013 - 2016 au pus in lumina faptul ca ”punerea in aplicare a rapoartelor A.N.I. privind membrii Parlamentului, chiar si atunci cand sunt confirmate prin hotarare judecatoreasca, a fost pusa sub semnul intrebarii”. Printre recomandarile facute de Comisia Europeana in  acest cadru, au fost amintite urmatoarele: „sa se asigure ca nu exista exceptii de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese si averile nejustificateˮ (raportul din luna ianuarie 2014) sau faptul ca „Parlamentul ar trebui sa dea dovada de transparenta in procesul sau decizional cu privire la actiunile intreprinse in urma hotararilor definitive si irevocabile avand ca obiect incompatibilitati, conflicte de interese si averi ilicite pronuntate impotriva membrilor saiˮ (raportul din luna ianuarie 2017).

Cu privire la efectul recomandarilor stabilite prin rapoartele de evaluare pentru Romania in acest cadru, Curtea Constitutionala a retinut ca Romania „are obligatia de a aplica acest mecanism si a da curs recomandarilor stabilite in acest cadru, in conformitate cu dispozitiile art. 148 alin. (4) din Constitutie” (Decizia Curtii Constitutionale nr. 2/2012).

Or, prin eliminarea efectului generat de constarea printr-un raport definitiv al A.N.I. a nerespectarii prevederilor legale privind conflictul de interese de catre persoanele care au avut calitatea de senator si/sau deputat in oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013,  si anume incetarea de drept a interdictiilor aplicate acestora in temeiul art. 25 din Legea  nr. 176/2010,  este afectata stabilitatea cadrului legislativ in materie de integritate, dar  si caracterul disuasiv al masurilor aplicate de A.N.I., contrar angajamentelor asumate de Romania si, implicit, a recomandarilor Comisiei Europene in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare, ceea ce atrage nerespectarea dispozitiilor art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie.

In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea pentru completarea Legii  nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative este neconstitutionala.

 

S-ar putea sa te intereseze si: CCR amana discutarea sesizarii PNL privind infintarea Comisiei SPP

de

Data aparitiei: 20 Aprilie 2018
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!
Votati articolul "Iohannis sesizeaza CCR privind modificarile la legea ANI":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

ClubJuridic.ro - intrebarea zilei

Mostenire Legea 10/retrocedare

Intrebare: Buna ziua, Suntem 4 mostenitori ai unui imobil/spatiu de service,obtinut prin retrocedare Legea 10.Avem urmatoarele intrebari: 1.Prin contractul de inchiriere pe care-l vom intocmi ,vom instiinta fiscul de valoare totala stabilita cu ciriasul pe termen de 1 an.Contractul se va incheia cu numele celor 4 mostenitori.Valoarea chiriei se va varsa intr-un cont al unuia dintre noi. Lunar,vom imparti venitul intre cei 4 mostenitori prin OP din contul cu venituri comune in contul fiecaruia(sunt in orase diferite). Va rog sa ne comunicati pasii pe care trebuie sa-i urmam de la intocmirea contractului(cand se semneaza de toti)pana la finele anului cand se intocmeste Declaratia 220.....cred.(cu venituri din chirii)* este bine daca viram impozitul pe chirii direct din contul comun,inainte de repartitia sumei cuvenite fiecaruia? *la D 220 in rubrica venituri trecem toata valoarea/an,iar la rubrica "cheltuieli" ,cheltuielile cu impozitul(platite anticipat/rate)? *se poate adauga la aceste cheltuieli si cheltuielile cu cadastrul?sau trebuie constituia o societate:PFA.I.I.....ETC? *ce facem cu contractul dupa ce este semnat ca sa fie legal?il ducem imediat la administratia financiara/sectia persoane fizice? *daca cadastrul/cladirea este in Bucuresti contractul se inregistreaza la administratia locala secor ????,iar impozitul (fie anticipat/rate,etc) se vireaza in contul adm.locale de la Bucuresti de la contul comun,sau din contul fiecarui nostenitor? *este oare necesar sa ne constituim intr-un PFA/I.I.sau alta firma colectiva,dar cu numele fiecaruia pentru tinerea evidentei chiriei,si altor cheltuieli de diuctibile,avand in vedere ca pentru inceput contractul este incheiat pentru 5 ani.? Va multumesc anticipat

Raspuns: Inregistrati contractul la AFP unde aveti domiciliul, dar fiind mai multi coproprietari ai imobilulu... [citeste tot raspunsul aici...]

Atentie, Juristi!
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Conflictele de munca pot fi solutionate!

Cititi intreaga legislatie cu privire la neintelegerile si conflictele de munca!

Descarcati GRATUIT Raportul Special "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice