Parerea ICCJ despre reesalonarea platii unor sume prevazute in titluri executorii

In contextul adoptarii de catre Senatul Romaniei a proiectului de lege nr. L812/21.12.2010, initiat de Guvernul Romaniei sub nr. E272/8.12.2010, aflat in prezent in dezbaterea Camerei Deputatilor (camera decizionala) sub nr. PL-x 84/2011, pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 113/2010, prezentam punctul de vedere fata de aceasta initiativa legislativa prin care se preconizeaza reesalonarea platii unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

In prealabil, mentionam ca procesele din care au rezultat titlurile executorii au fost generate de existenta unor acte normative speciale adoptate pentru salarizarea diferitelor categorii profesionale prin care drepturi de natura salariala suplimentare, precum sporuri, adaosuri, bonificatii erau recunoscute in considerarea specificului activitatii desfasurate, a conditiilor de primire in profesie, a incompatibilitatilor si interdictiilor la care persoanele angajate erau supuse pe durata exercitarii functiei.

De abia in anul 2009 a fost instituit pe cale legislativa un sistem unitar de salarizare a personalului platit din fonduri publice prin care s-au reasezat bazele salarizarii diferitelor categorii profesionale din sistemul bugetar.

Fara a contesta impactul bugetar retinut de initiatorul proiectului de lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 113/2010, consideram ca succesiunea de acte normative care au avut ca efect esalonarea repetata a platii sumelor prevazute in titlurile executorii si perpetuarea acestor solutii legislative pun in discutie respectarea de catre Statul Roman a garantiilor dreptului la un proces echitabil si dreptului de proprietate, astfel cum aceste principii au fost dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In mod constant, instanta de contencios european al drepturilor omului a precizat ca executarea hotararilor judecatoresti face parte integranta din procesul civil, iar dreptul de acces la justitie ar deveni iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in privinta uneia dintre partile procesului (Hornsby c/a Greciei, Burdov c/a Rusiei, Ruianu c/a Romaniei).

Sarcina de a asigura executarea unei hotarari judecatoresti impotriva statului revine in primul rand autoritatilor sale, incepand cu momentul in care hotararea respectiva este definitiva si executorie. Complexitatea procedurii interne de executare silita ori a sistemului bugetar al statului nu-l poate scuti de obligatia sa, asumata in baza Conventiei, de a garanta fiecarei persoane dreptul la executarea unei hotarari judecatoresti definitive si executorii intr-un interval rezonabil.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca autoritatile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere in executare a hotararilor judecatoresti, insa acest termen nu poate sa depaseasca ceea ce este strict necesar pentru a gasi solutiile cele mai potrivite in situatiile exceptionale date (Romashov vs. Ucraina, Ruianu vs. Romania, Burdov vs. Rusia, Matheus vs. Franta).

De asemenea, si Curtea Constitutionala a Romaniei, prin decizia nr. 206 din 4 martie 2010 a statuat ca regula in privinta executarii hotararilor judecatoresti o constituie respectarea dreptului comun in materie, respectiv Codul de procedura civila sau Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, iar situatia extraordinara care reclama interventia statului in executare trebuie sa aiba, in mod evident, un caracter temporar. Cu acest prilej, instanta de contencios constitutional a subliniat ca nu se poate uza de reglementarea, in viitor, in mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci cand statul este debitor, fiind sarcina statului sa gaseasca solutii pentru executarea conforma a hotararilor judecatoresti, potrivit dreptului comun.

Prin adoptarea Legii de aprobare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 113/2010 si reesalonarea platii titlurilor executorii pana in anul 2016, se ajunge la situatia nedorita in care titluri executorii obtinute anterior anului 2008 sa fie executate de abia dupa 8 ani, ceea ce depaseste cu mult exigentele de rezonabilitate pe care le reclama garantiile instituite prin art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului si art. 1 din Primul Protocol aditional si, in final, va reprezenta o sarcina impovaratoare atat pentru creditor, cat si pentru debitorul care va trebui sa achite sumele actualizate cu rata inflatiei.

Pe de alta parte, instanta de la Strasbourg a subliniat ca o autoritate statala nu ar putea sa invoce lipsa de lichiditati, pentru a justifica refuzul de a executa o hotarare judecatoreasca ( Croitoru vs. Moldova, Burdov vs. Rusia).

Imposibilitatea de a obtine executarea hotararilor judecatoresti intr-un termen rezonabil constituie si o ingerinta in dreptul de proprietate al beneficiarilor acestor titluri (Muresanu vs. Romania).

Pentru a raspunde exigentelor stabilite de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, trebuie ca o atare ingerinta a statului sa fie prevazuta de lege, sa fie impusa de o cauza de utilitate publica si sa respecte un raport rezonabil de proportionalitate cu scopul urmarit, in sensul mentinerii unui just echilibru intre interesele contrare, astfel incat persoana in cauza sa nu suporte o sarcina excesiva si exorbitanta si sa nu se aduca atingere substantei dreptului insusi (Sporrong si Lönnroth vs. Suedia).

Chiar daca reesalonarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii poate fi privita ca o forma de executare succesiva a titlurilor executorii, in conditiile in care aceasta masura este dublata de suspendarea de drept a executarii silite si depaseste o durata rezonabila in valorificarea dreptului, nu se mai raspunde cerintelor de proportionalitate dintre scopul urmarit prin reglementarea adoptata si mentinerea unui just echilibru ale intereselor in discutie, fiind afectata insasi substanta dreptului.

Asadar, debitorului ii revine indatorirea de a-si organiza sistemul financiar intr-o asemenea maniera incat sa poata executa obligatiile de plata ce le are fata de reclamanti in baza unor titluri executorii, pentru a asigura protectia efectiva a drepturilor stabilite prin Conventie.

In contextul suspendarii de drept a executarii silite in actualul cadru legislativ, invederam ca impotriva Ministerului Public s-a pornit deja executarea silita in privinta unui numar de 73 de hotarari judecatoresti ce constituie titluri executorii, iar in ipoteza perpetuarii acestor solutii legislative, este posibil ca exceptia sa se transforme intr-o regula la care vor recurge toti creditorii, ceea ce va impiedica exercitarea atributiilor noastre stabilite prin lege organica.