Regimul primar in noul Cod civil

Indiferent de regimul matrimonial aplicabil casatoriei, noua reglementare prevede un set de norme generale si imperative care se vor aplica tuturor familiilor si care vor constitui suportul unei minime interdependente dar si al unei minime independente a sotilor, grupate in doctrina sub denumirea de „regim primar”, care exprima, in fond, esenta laturii patrimoniale a vietii de familie.

Considerat o adevarata „constitutie” a regimurilor matrimoniale1, acest set de norme imperative cuprinde unele derogari de la regulile regimului matrimonial aplicabil casatoriei respective, fata de care se aplica in mod prioritar.

Rolul de protectie al dispozitiilor cuprinse in cadrul regimului primar este indeplinit prin doua tipuri de prevederi legale: unele dintre acestea se aplica in cazul desfasurarii normale a vietii de familie, iar altele se aplica in situatii limita, de criza conjugala.

Din prima categorie fac parte, in principal, normele privind protectia locuintei familiei si contributia sotilor la cheltuielile casatoriei, dar si unele reguli minimale de functionare a laturii patrimoniale a vietii de familie, referitoare la aplicarea regimului matrimonial, mandatul conventional, independenta patrimoniala a sotilor, dreptul acestora la informare si conventia matrimoniala.

Sunt norme legale care tind sa asigure, pe de o parte, o limitare a independentei sotilor in scopul asigurarii conditiilor de interdependenta pe care viata de familie o presupune, iar pe de alta parte, o anumita independenta a sotilor in relatiile dintre ei. Avand in vedere tendintele individualiste care s-ar putea manifesta in cazul adoptarii unui regim matrimonial de separatie, sau cele de foarte accentuata interdependenta ce ar putea fi intalnite in familiile care adopta regimuri matrimoniale de comunitate, prin reglementarea unor norme imperative minimale se urmareste crearea unui echilibru in viata de familie si asigurarea egalitatii sotilor.2

In ceea ce priveste raporturile sotilor cu tertii, finalitatea aplicarii normelor imperative
specifice regimului primar este dubla: pe de o parte, de a impiedica situatia patrimoniala a sotilor sa
franeze libertatea circuitului civil si autonomia lor juridica, iar pe de alta parte, sa previna afectarea
casatoriei din cauza autonomiei sotilor.3

Dreptul de dispozitie al sotilor cu privire la bunurile lor comune sau proprii poate fi afectat de dispozitiile regimului primar, in special cu privire la locuinta familiei si la bunurile care o mobileaza sau o decoreaza, in sensul ca toate actele de dispozitie cu privire la acestea sau chiar deplasarea din locuinta familiei a unor astfel de bunuri de catre unul dintre soti, chiar daca acesta este proprietar exclusiv, necesita consimtamantul scris al celuilalt sot.

Care este sanctiunea incalcarii acestei dispozitii?

Pentru actele incheiate fara respectarea conditiei consimtamantului scris, sotul care nu si-a dat consimtamantul la incheierea actului va putea sa ceara instantei de tutela anularea acestuia in termen de un an de la data la care a luat cunostinta de acesta, dar nu mai tarziu de un an de la data incetarii regimului matrimonial, in cazul in care locuinta familiei a fost notata in cartea funciara ca avand aceasta destinatie, ori tertul dobanditor a cunoscut, pe alta cale, calitatea de locuinta a familiei a imobilului respectiv. In lipsa notarii sau a informarii pe alta cale a tertului dobanditor, sotul neparticipant la incheierea actului poate obtine doar daune-interese de la celalalt sot.4

Astfel, in cazul imobilului declarat locuinta a familiei bun propriu al unuia dintre soti, este vizat insusi dreptul de proprietate, in sensul ca sotul proprietar renunta, prin simplul fapt al acestei afectari, la o parte din prerogativele sale, el neputand dispune cu privire la acest bun fara consimtamantul scris al sotului neproprietar [art. 322 alin. (1) NCC]5. Scopul acestei reglementari il constituie protectia mediului de viata al familiei impotriva unor acte inoportune care ar putea fi incheiate de unul dintre soti fara stirea sau fara acceptul celuilalt. Se instituie astfel obligatia sotilor de a se consulta in ceea ce priveste modul de administrare si gestionare a bunurilor care alcatuiesc mediul vietii lor cotidiene. In mod evident, natura dreptului de proprietate nu este afectata, instrainarea bunului care constituie locuinta familiei fiind doar supusa conditiei consimtamantului sotului neproprietar, contravaloarea obtinuta ramanand bun propriu al sotului proprietar exclusiv.

Regimul primar reglementat de noul Cod civil roman nu se limiteaza la reglementarea unor norme legale imperative care sa calauzeasca functionarea casatoriei in perioade normale, ci instituie si unele mecanisme care se pot aplica in perioadele de criza conjugala.

Pentru astfel de situatii, legiuitorul roman confera instantei de tutela competenta de a interveni pentru rezolvarea problemelor ivite, punandu-i la dispozitie doua mecanisme specifice, constand in extinderea sau limitarea judiciara a puterilor unuia dintre soti.

Primul mecanism pus la indemana instantei de tutela pentru a interveni in situatiile in care unul dintre soti se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa il constituie asa-numitul „mandat judiciar”, reglementat de art. 315 NCC. Intr-o astfel de situatie, instanta poate incuviinta celuilalt sot sa il reprezinte pe cel care este in imposibilitate de a-si manifesta vointa in exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Este vorba, asadar, despre o extindere a puterilor sotului care solicita aceasta incuviintare, in forma unui mandat caruia instanta ii va stabili intotdeauna conditiile, limitele si perioada de valabilitate.

Mandatul judiciar nu se poate acorda fara o limitare in timp, pentru ca astfel s-ar ajunge la o modificare a regimului matrimonial aplicabil, care nu este permisa de lege in aceasta forma. In momentul in care conditiile care au impus instituirea mandatului judiciar au disparut, ratiunea exercitarii sale nu mai exista, el fiind esentialmente temporar.

Totodata, prin fixarea limitelor si conditiilor in care mandatul judiciar poate fi exercitat, se asigura incheierea actelor urgente si necesare bunei functionari a regimului matrimonial, in vederea depasirii perioadei de criza in care se afla casnicia respectiva, dupa care, in momentul in care sotul care s-a aflat in imposibilitate de a-si exprima vointa a depasit aceasta situatie, el sa isi poata relua puterile temporar preluate de consortul sau.

Este foarte important ca instanta de tutela sa fixeze perioada in care actul necesar trebuie sa fie incheiat, limitele si conditiile incheierii acestuia; nu poate fi acordat un mandat generic, intrucat acesta ar conduce la modificarea regimului matrimonial aplicabil, ceea ce legea nu permite. Instanta va ajuta doar familia sa depaseasca perioada de criza, in care unul dintre soti nu isi poate exprima consimtamantul, facilitand incheierea unor acte juridice urgente. Va trebui ca instanta sa verifice necesitatea incheierii actului si urgenta acesteia raportandu-se la interesul familiei.

A doua situatie de criza familiala care poate necesita interventia instantei de tutela o constituie cea reglementata de art. 316 NCC si se refera la cazul in care unul dintre soti incheie acte juridice prin care pune in pericol grav interesele familiei. In astfel de situatii, in mod exceptional, instanta de tutela va putea sa limiteze temporar puterile sotului care incheie acte prejudiciabile pentru interesul familiei, conditionandu-i exercitarea dreptului de dispozitie cu privire la anumite bunuri de obtinerea consimtamantului expres al celuilalt sot (este vorba despre acte juridice care, potrivit regimului matrimonial aplicabil, ar putea fi incheiate fara consimtamantul celuilalt sot).

Aceasta masura va putea fi luata de instanta de tutela doar pentru o perioada limitata de timp, care va putea fi prelungita, fara insa a depasi doi ani.

Fiind vorba despre o masura care afecteaza valabilitatea unor acte juridice, ea este supusa formelor de publicitate imobiliara sau mobiliara specifice bunurilor la care se refera, pentru a putea ajunge la cunostinta tertilor potentiali contractanti. Aceasta intrucat acelasi articol al noului Cod civil prevede sanctiunea anularii pentru actele incheiate cu nerespectarea hotararii judecatoresti, care poate fi ceruta de sotul prejudiciat in termen de un an de la data cand a luat cunostinta de existenta actului.

In cazul in care regimul matrimonial aplicabil este de comunitate, pentru bunurile comune aceste dispozitii se vor aplica impreuna cu cele specifice regimului matrimonial, cuprinse in art. 346 si 347 NCC. Asadar, trebuie sa avem in vedere ca regulile specifice regimului primar se aplica in permanenta coroborate cu cele ale regimului matrimonial. Prin urmare, trebuie mai intai sa verificam daca incheierea actului in cauza nu este conditionata de consimtamantul expres al celuilalt sot prin regulile regimului primar sau ale regimului matrimonial aplicabil acelei casatorii si doar in cazul in care nu exista o astfel de conditie sa dispunem limitarea dreptului de dispozitie cu privire la acel bun prin hotarare a instantei de tutela pronuntata in temeiul art. 316 NCC.

Sanctiunea consta in faptul ca actele incheiate cu incalcarea unei astfel de hotarari judecatoresti sunt anulabile.

In concluzie, s-a retinut ca:
- Potrivit principiului independentei patrimoniale a sotilor, fiecare dintre acestia poate incheia orice acte juridice cu celalalt sot sau cu terte persoane, cu exceptia actelor in privinta carora exista prevederi contrare. Fireste, aceste acte trebuie sa respecte regulile specifice regimului matrimonial aplicabil.
- In ceea ce priveste locuinta familiei, legea impune necesitatea acordului scris al sotului neparticipant la incheierea actului, pentru orice acte de dispozitie referitoare la drepturile asupra acesteia sau prin care i-ar fi afectata folosinta, precum si pentru deplasarea din ea a bunurilor care o mobileaza sau o decoreaza, ori pentru actele de dispozitie cu privire la acestea.
- In cazurile de criza a casatoriei, instanta poate dispune restrangerea dreptului de dispozitie al unuia dintre soti pentru anumite bunuri pe o perioada determinata sau poate da mandat judiciar unuia dintre soti pentru a incheia singur anumite acte pentru care ar fi fost necesar consimtamantul celuilalt.
- Dispozitiile regimului primar trebuie aplicate intotdeauna in raport cu cele specifice regimului matrimonial aplicabil fiecarei casatorii, regimul primar fiind imperativ, fapt care confera prioritate dispozitiilor sale fata de cele specifice regimului matrimonial.

Dispozitii legale relevante din Codul civil:

§2. Locuinta familiei
Art. 321. Notiune
(1) Locuinta familiei este locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa, locuinta sotului la care se afla copiii.
(2) Oricare dintre soti poate cere notarea in cartea funciara, in conditiile legii, a unui imobil ca locuinta a familiei, chiar daca nu este proprietarul imobilului.

Art. 322 Regimul unor acte juridice
(1) Fara consimtamantul scris al celuilalt sot, niciunul dintre soti, chiar daca este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuintei familiei si nici nu poate incheia acte prin care ar fi afectata folosinta acesteia.
(2) De asemenea, un sot nu poate deplasa din locuinta bunurile ce mobileaza sau decoreaza locuinta familiei si nu poate dispune de acestea fara consimtamantul scris al celuilalt sot.
(3) In cazul in care consimtamantul este refuzat fara un motiv legitim, celalalt sot poate sa sesizeze instanta de tutela, pentru ca aceasta sa autorizeze incheierea actului.
(4) Sotul care nu si-a dat consimtamantul la incheierea actului poate cere anularea lui in termen de un an de la data la care a luat cunostinta despre acesta, dar nu mai tarziu de un an de la data incetarii regimului matrimonial.
(5) In lipsa notarii locuintei familiei in cartea funciara, sotul care nu si-a dat consimtamantul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celalalt sot, cu exceptia cazului in care tertul dobanditor a cunoscut, pe alta cale, calitatea de locuinta a familiei.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator actelor incheiate cu incalcarea prevederilor alin. (2).

Art. 323. Drepturile sotilor asupra locuintei inchiriate
(1) In cazul in care locuinta este detinuta in temeiul unui contract de inchiriere, fiecare sot are un drept locativ propriu, chiar daca numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este incheiat inainte de casatorie.
(2) Dispozitiile art. 322 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) In caz de deces al unuia dintre soti, sotul supravietuitor continua exercitarea dreptului sau locativ, daca nu renunta in mod expres la acesta, in termenul prevazut la art. 1.834.

Art. 324. Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere
(1) La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.
(2) Sotul caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere este dator sa plateasca celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare intr-o alta locuinta, cu exceptia cazului in care divortul a fost pronuntat din culpa exclusiva a acestuia din urma. Daca exista bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite sotului caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere.
(3) Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de acesta de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica in mod similar si in cazul in care bunul este proprietatea comuna a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producand efecte pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj.

Art. 315 Mandatul judiciar
(1) In cazul in care unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa, celalalt sot poate cere instantei de tutela incuviintarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotararea pronuntata se stabilesc conditiile, limitele si perioada de valabilitate a acestui mandat.
(2) In afara altor cazuri prevazute de lege, mandatul inceteaza atunci cand sotul reprezentat nu se mai afla in situatia prevazuta la alin. (1) sau cand este numit un tutore ori, dupa caz, un curator.
(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Art. 316. Actele de dispozitie care pun in pericol grav interesele familiei
(1) In mod exceptional, daca unul dintre soti incheie acte juridice prin care pune in pericol grav interesele familiei, celalalt sot poate cere instantei de tutela ca, pentru o durata determinata, dreptul de a dispune de anumite bunuri sa poata fi exercitat numai cu consimtamantul sau expres. Durata acestei masuri poate fi prelungita, fara insa a se depasi in total 2 ani. Hotararea de incuviintare a masurii se comunica in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara sau mobiliara, dupa caz.
(2) Actele incheiate cu nerespectarea hotararii judecatoresti sunt anulabile. Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an, care incepe sa curga de la data cand sotul vatamat a luat cunostinta de existenta actului.
(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile in mod corespunzator.



Aceste solutii si interpretari au fost enuntate la sediul Institutului National al Magistraturii, unde a avut loc anul acesta conferinta Dispozitii ale Noului Cod Civil in materia Dreptului familiei – unificarea practicii, moderata de doamna judecator dr. Cristiana Craciunescu, formator INM.

____________________

1 Gérard Cornu – „Les régimes matrimoniaux”, PUF, Paris, 1997, p. 79; Paul Vasilescu – „Regimuri matrimoniale.
Partea generala”, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 33.
2 Pentru mai multe detalii: Cristiana-Mihaela Craciunescu, Dan Lupascu – „Regimul primar in reglementarea noului
Cod civil roman”, in revista Pandectele Romane, nr. 5/2011, p. 64 si urm.; Dan Lupascu, Cristiana Mihaela
Craciunescu – „Dreptul familiei”, ed. Universul juridic, Bucuresti, 2011, p. 125 si urm.
3 Marieta Avram, Cristina Nicolescu – „Regimuri matrimoniale”, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2010, p. 113.
4 Cristiana-Mihaela Craciunescu – „Dreptul de dispozitie al sotilor asupra bunurilor ce le apartin, in diferite regimuri matrimoniale”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 168.
5 Textul alin. (1) al art. 322 NCC se va modifica prin art. 49 pct. 3 din Legea de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (aflata in proiect pe pagina de internet a Ministerului Justitiei la adresa
http://www.just.ro/Sections/PrimaPagina_MeniuDreapta/Proiectulnouluicodcivil/proiectuldeLegepentrupunereainaplicar
eaLeg/tabid/1452/Default.aspx), in sensul includerii precizarii ca niciunul dintre soti nu poate incheia acte prin care ar fi afectata folosinta locuintei familiei fara consimtamantul scris al celuilalt sot.