Regulamentele Uniunii Europene: cum ne ajuta in litigii invocarea lor?

Regulamentele, ca si acte normative la nivel european, ridica problema „asimilarii” lor in dreptul national. Spre deosebire de alte acte normative (directive, decizii etc.), care necesita transpunerea prin intermediul actelor nationale, regulamentele se aplica in legislatia nationala direct, nemijlocit.

Asa cum sunt ele definite de articolul 288 CE (fostul art. 249, fost 189), regulamentele sunt similare legii din dreptul intern. Acesta deoarece:

- orice regulament european opereaza prin generalizare si abstractizare;
- este obligatoriu in toate elementele sale;
- orice aplicare incompleta este interzisa.

Regulamentul este obligatoriu pentru subiectele de drept intern, din toate statele membre ale Uniunii.

Regulamentul este principalul izvor al dreptului comunitar derivat¹ . In clasificarea operata de articolul 288 CE este situat pe primul loc, ceea ce este de natura sa sublinieze caracterul sau "legislativ".

Intr-adevar, din punct de vedere normativ regulamentul este actul cel mai complex si mai eficace din lista actelor care sunt la dispozitia institutiilor, exprimandu-se prin excelenta puterea legislativa a comunitatilor².
Conform textului mentionat, regulamentul are caracter general.
El este:

- obligatoriu in toate elementele sale
- direct aplicabil in fiecare stat membru³.

Curtea de Justitie Europeana a recunoscut intr-o hotarare din 14 decembrie 197l, printr-o formulare care, de altfel, nu s-a schimbat de atunci, ca prin insasi natura sa si functia pe care o are in sistemul izvoarelor dreptului comunitar, regulamentul produce efecte directe si este, ca atare, apt sa confere particularilor drepturi pe care jurisdictiile nationale au obligatia sa le ocroteasca⁴. Pe aceeasi linie, potrivit Curtii de Justitie, caracterul general al regulamentului il face apt sa produca un efect direct plenar conform functiei sale de instrument legislativ al Comunitatilor⁵. Totodata, Curtea a subliniat ca regulamentul, spre deosebire de directiva, este un act complet din punct de vedere normativ, “avand de plin drept un efect direct in ansamblul sau”⁶. Fiind apt sa produca un efect direct deplin, Curtea de Justitie a mai precizat ca efectele regulamentului se traduc prin crearea de drepturi si de obligatii pentru particulari, atat in relatiile lor cu autoritatile statale, cat si in raporturile dintre indivizi⁷.

Ceea ce e important sa retinem e ca Regulamentul se aplica direct. Asa fiind, intr-un eventual litigiu in care partea adversa invoca un articol din legea romaneasca contrar vreunui articol din Regulament, cereti aplicarea directa a Regulamentului!

Deocamdata instantele romane inca se adapteaza normelor Dreptului comunitar. Nu e nicio rusine sa le ajutam sa aplice corect legea romaneasca, coroborata insa cu reglementarea comunitara.
_______________
1. Exista dreptul primar, al Tratatelor, si dreptul derivat – Regulamente, decizii, directive, deciziile Inaltei Curti de Justitie Europene etc.
2. Marian Mihaila, Dan Stan, Carmen Suciu, Dreptul institutional comunitar, Editia a III-a, Editura Eftimie Murgu, 2007, pag. 117.
3. Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005, pag.74.
4. CJCE, Hot. din 14 decembrie 1971.
5. CJCE, Hot. din 12 decembrie 1974.
6. CJCE, Hot. din 4 decembrie 1974. In literatura de specialitate s-a subliniat chiar ca regulamentul produce efect direct fara a fi necesar chiar sa se examineze dispozitiile sale in functie de criteriile obisnuite ale efectului direct – Guy Isaac, Droit communautaire general, 3ed., Editura Masson, Paris, 1990, pag 162.
7. CJCE, hot. din 10 octombrie 1973. Cf. Daiana Maura Vesmas, Drept comunitar european. Sibiu, Editura Burg, 2003.


Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri