Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Spete - drept de proprietate (pct. 11 - 15)

11. Stabilirea cuprinsului unei legi, asadar alegerea reglementarilor ce o compun, nu este o chestiune de constitutionalitate, ci, cel mult, una de tehnica legislativa. In acest domeniu legiuitorul este, desigur, suveran.


 
Prin Decizia nr. 117 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finala din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si ale art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 259 din 22 martie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53 alin. (1) si (2), ale art. 124 alin. (1), (2) si (3), ale art. 136 alin. (1) si (5), ale art. 148 alin. (2) si ale
art. 154 alin. (1). Totodata, se sustine ca sunt incalcate si prevederile art. 6 paragraful 1 si ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, ale art. 1 teza intai si ale art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si ale art. 14 pct. 1 teza intai si ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
 
Autorii exceptiei considera, in esenta, ca textele legale criticate incalca art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat dupa aparitia Legii nr. 10/2001 persoanele indreptatite nu pot formula actiuni in revendicare pe calea dreptului comun, in timp ce persoanele care au introdus asemenea actiuni anterior aparitiei Legii nr. 10/2001 pot formula, in anumite conditii, o noua actiune in baza Legii nr. 10/2001. In consecinta, se apreciaza ca s-a consfintit lipsirea unei categorii de persoane de posibilitatea de a mai formula actiuni in revendicare pe calea dreptului comun.
 

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari


Rezolvati rapid si perfect legal orice problema generata de noile reglementari ce modifica in Codul fiscal 4 argumente solide pentru a va abona la Consilier – Taxe si Impozite pentru Contabili 1 Evitati garantat orice greseala fiscala din contabilitate 2 Va rezolvati rapid toate problemele de fiscalitate 3 Salvati sume importante din...

Oferta Speciala
valabila 48h

Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
 
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 6 alin. (2) propozitia finala din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, si ale art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, devenite art. 46 alin. (1) si (3) in urma republicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998: “Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.”
- Art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001: “(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si in cazul actiunilor in curs de judecata, persoana indreptatita putand alege calea aceste legi, renuntand la judecarea cauzei sau solicitand suspendarea cauzei. [...]
(3) In cazul in care persoanei indreptatite i s-a respins, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, actiunea privind restituirea in natura a bunului solicitat, termenul de notificare prevazut la art. 22 alin. (1) curge de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti.”
 
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea in drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1) si (2) teza intai privind dreptul de proprietate privata, ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 124 privind infaptuirea justitiei, ale art. 136 alin. (1) si (5) privind proprietatea, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea in Uniunea Europeana si ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.
 
Totodata, in sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la un proces echitabil si ale art. 14 privind egalitatea in drepturi din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art. 1 privind protectia dreptului de proprietate din Primul Protocol aditional la Conventie, ale art. 1 teza intai si ale art. 7 privind egalitatea in drepturi din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si ale art. 14 pct. 1 teza intai si ale art. 26 privind egalitatea in drepturi din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
 
In esenta, se sustine ca dispozitiile legale criticate sunt discriminatorii, intrucat dupa aparitia Legii nr. 10/2001 persoanele indreptatite nu pot formula actiuni in revendicare pe calea dreptului comun, in timp ce persoanele care au introdus asemenea actiuni anterior aparitiei Legii nr. 10/2001 pot formula, in anumite conditii, o noua actiune in baza Legii nr. 10/2001.
 
Dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea, prin mai multe decizii, constatand constitutionalitatea acestora.
Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, pronuntata in cadrul controlului prealabil de constitutionalitate, cu privire la o critica generala a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, a retinut ca “stabilirea cuprinsului unei legi, asadar alegerea reglementarilor ce o compun, nu este o chestiune de constitutionalitate, ci, cel mult, una de tehnica legislativa. In acest domeniu legiuitorul este, desigur, suveran”.
 
In consecinta, critica autorului exceptiei cu privire la propozitia “daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie” nu are semnificatia in nici un caz a unei incalcari a textelor constitutionale invocate, avand in vedere ca legiuitorul, in virtutea competentelor sale constitutionale, este indreptatit sa impuna o reglementare speciala intr-un anumit domeniu, aplicand astfel principiul specialia generalibus derogant.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a textului art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca prin Decizia nr. 308 din 10 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 547 din 30 iulie 2003, a respins o exceptie de neconstitutionalitate similara, retinand, in esenta, ca persoanele indreptatite la masuri reparatorii sunt supuse aceluiasi tratament juridic, in deplina concordanta cu principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, fara a se impune diferente pe planul regimului juridic.
 
De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 422 din 21 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, a stabilit ca dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale, avand in vedere ca masura prevazuta de acest text legal este justificata de scopul Legii nr. 10/2001, care este acela de a repara prejudiciile suferite de fostii proprietari prin restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat sau, in cazul in care restituirea nu mai este posibila, prin stabilirea unor masuri reparatorii prin echivalent. Totodata, Curtea a stabilit ca textul de lege criticat asigura persoanei indreptatite introducerea unei actiuni in justitie pentru ca instantele judecatoresti sa se pronunte cu privire la dreptul pretins. In consecinta, nu se poate retine vreo incalcare a accesului liber la justitie sau a dreptului de proprietate.
 
Neexistand elemente noi, de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
 
Curtea constata ca textele constitutionale ale art. 53, 124, ale art. 148 alin. (2) si ale art. 154 alin. (1) nu au incidenta, intrucat nu vizeaza aspecte ce tin de prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate.
Totodata, Curtea retine ca nu sunt incalcate prevederile indicate din actele internationale invocate, avand in vedere ca acestea isi au corespondent in dispozitiile constitutionale analizate mai sus.

12. Sesizarea instantelor judecatoresti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori incalcat sau pentru realizarea unui interes nu este un aspect al dreptului de petitionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activitatii de judecata.

Prin Decizia nr. 78 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 172 din 22 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
 
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dreptul de proprietate este un drept fundamental, garantat prin Constitutie, si nu poate fi incalcat prin norme procedurale, asa cum este instituirea, prin textul de lege criticat, a unui termen de prescriptie derogatoriu de la dreptul comun.
 
Se mai arata ca textul de lege criticat creeaza o inegalitate intre persoanele care revendica imobile ce cad sub incidenta acestui act normativ special si persoanele care revendica alte categorii de imobile, si contravine astfel art. 16 alin. (1) si (2) si art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie.
 
Curtea de Apel Brasov - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Tribunalul Arad - Sectia civila considera ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate sunt constitutionale.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 
Potrivit incheierilor de sesizare a Curtii Constitutionale din 16 noiembrie 2005, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
 
Legea nr. 10/2001, modificata si completata prin titlul I cuprins in Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel incat, in prezent, in urma renumerotarii textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelasi cuprins, si anume: “(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi”.
 
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor, art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivitatii legii, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea in drepturi, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul partilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza intai si alin. (3) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, a creantelor asupra statului si a proprietatii private, precum si la expropriere, art. 51 - Dreptul de petitionare si art. 136 alin. (1) si (5) privind felurile proprietatii si caracterul inviolabil al proprietatii private.
 
In opinia autorului exceptiei, sunt incalcate si dispozitiile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii, si art. 6 paragraful 1 din aceeasi conventie, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentala, invocate si in prezenta cauza, si cu o motivare asemanatoare, Curtea respingand in mod constant exceptiile de neconstitutionalitate invocate.
 
Astfel, prin Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, Curtea a constatat ca nu exista nici o contradictie intre textul de lege criticat si dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2), art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai din Constitutie, pentru considerentele acolo retinute.
 
De asemenea, analizand compatibilitatea art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 alin. (5), cu dispozitiile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii, si art. 6 paragraful 1 din aceeasi conventie, privind dreptul la un proces echitabil, raportate la art. 20 din Constitutie, Curtea a retinut, in esenta, ca prevederile legale criticate se armonizeaza cu aceste prevederi, avand ca scop asigurarea stabilitatii si securitatii raporturilor civile, cu atat mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate. In acest sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 564 din 16 decembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, si Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.
 
Pentru aceleasi considerente, in prezenta cauza nu poate fi retinuta nici o contradictie intre prevederea legala criticata si dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie referitoare la dreptul la un proces echitabil.
 
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 51 din Legea fundamentala, referitoare la dreptul de petitionare, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a statuat ca sesizarea instantelor judecatoresti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori incalcat sau pentru realizarea unui interes nu este un aspect al dreptului de petitionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activitatii de judecata.
 
Solutiile pronuntate in deciziile anterior mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acestora isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au fost aduse elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
 
In prezenta cauza, autorul exceptiei mai sustine ca prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 creeaza o inegalitate intre persoanele care revendica imobile ce cad sub incidenta acestui act normativ special si persoanele care revendica alte categorii de imobile, ceea ce contravine principiului constitutional al egalitatii in drepturi, reglementat de art. 16 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala.
 
Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca textul de lege criticat se aplica in mod egal tuturor persoanelor ce se incadreaza in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel incat nu este indreptatita calificarea normei legale de referinta ca fiind neconstitutionala.
 
De altfel, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca intelesul art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic in aplicarea unor masuri, indiferent de natura lor. Ca atare, este justificata admisibilitatea unui statut juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, cum este situatia persoanelor indreptatite la restituirea imobilelor preluate in mod abuziv, ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001, situatie distincta de cea a altor proprietari neposesori ce revendica categorii de imobile diferite.
 
Referitor la invocarea incalcarii art. 136 alin. (5) din Legea fundamentala, Curtea retine ca aceste dispozitii constitutionale, potrivit carora: “Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice”, nu exclud posibilitatea ca, in conditiile legii, proprietatea privata sa constituie obiect al unor masuri restrictive, cum sunt cele privind instituirea unui termen de prescriptie derogatoriu de la dreptul comun in materia revendicarii imobiliare.
 
Mai mult, asa cum a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta anterior mentionata, imprescriptibilitatea, consfintita cu titlu de principiu in legislatia civila, nu este consacrata ca atare de Constitutie, astfel incat legiuitorul poate sa deroge de la acest principiu, in considerarea unor ratiuni majore, fara a indreptati calificarea reglementarii respective ca fiind neconstitutionala.
 
Curtea constata ca invocarea dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 44 alin. (3) privind exproprierea si art. 136 alin. (1) referitoare la clasificarea proprietatii in publica si privata nu este relevanta in cauza.

13. Instanta de contencios constitutional nu are competenta sa modifice ori sa completeze prevederea legala supusa controlului, deoarece aceste atributii apartin in exclusivitate legiuitorului, in conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”.

Prin Decizia nr. 614 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 1.134 din 15 decembrie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca prevederile legale criticate, ce exclud din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, contravin principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece instituie o discriminare intre cetatenii carora le-au fost expropriate terenuri din intravilan, fata de cetatenii carora le-au fost expropriate terenuri din extravilan, prin aceleasi acte normative. Se mai sustine ca prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 incalca art. 46 din Constitutie, referitor la dreptul la mostenire, si art. 154 alin. (1) din Constitutie, referitor la conflictul temporal de legi.
 
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata in acest sens ca prevederile legale criticate, excluzand din domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 acele terenuri al caror regim juridic este reglementat prin alte acte normative, nu contravin principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece nu stabilesc nici o discriminare in sensul celor aratate de autorul exceptiei, iar pe de alta parte, incalcarea principiului egalitatii in drepturi exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o justificare obiectiva si rezonabila. Se mai arata ca prevederile legale criticate nu contravin nici dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la mostenire, deoarece succesorii fostului proprietar aveau posibilitatea sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor mentionate in art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, in temeiul celorlalte legi speciale. In opinia instantei de judecata, invocarea incalcarii dispozitiilor art. 154 alin. (1) din Constitutie referitoare la conflictul temporal de legi nu are relevanta, deoarece “acest text constitutional reprezinta temeiul exceptiei de neconstitutionalitate avut in vedere de legiuitor la edictarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale”.
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca prevederile legale criticate exclud de sub incidenta Legii nr. 10/2001 terenurile agricole si forestiere, pentru care exista alte legi speciale cu caracter reparatoriu, si nu contravin principiului egalitatii in fata legii a cetatenilor, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, “principiul egalitatii nu interzice reguli specifice in cazul unor diferente de situatii”. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 46 din Constitutie, Guvernul apreciaza ca aceasta sustinere este nefondata, dat fiind ca, in temeiul Legii nr. 10/2001, succesorul nu este impiedicat sa exercite drepturile mostenite de la autorul sau. Se mai arata ca dispozitiile art. 154 alin. (1) din Constitutie nu au incidenta in cauza.

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neintemeiata. Se arata in acest sens ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 16 alin. (1), deoarece legiuitorul a reglementat situatia imobilelor preluate de stat inainte de 1989 “in interesul oricarei persoane indreptatite, fara discriminare si pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii”.

Se considera ca textul de lege criticat nu incalca art. 46 din Constitutie, deoarece nu ingradeste dreptul persoanei de a dobandi orice bun pe cale succesorala. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 154 din Constitutie, in opinia Avocatului Poporului, aceasta nu poate fi retinuta. Se arata in acest sens, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca, “daca nationalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat nastere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzatoare prevederilor Constitutiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementarilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrarii in vigoare a acesteia, independent de modificarile aduse regimului juridic al proprietatii”.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
             
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
 
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale prin Incheierea din 18 ianuarie 2005, Legea nr. 10/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, a fost modificata si completata prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Art. 8 alin. (1) a fost completat prin adaugarea sintagmei “terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii”, avand in prezent aceeasi numerotare si urmatorul cuprins: “(1) Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, cu modificarile si completarile ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare”.
 
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 46 si art. 154 alin. (1) din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 16 alin. (1): “(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”;
- Art. 46: “Dreptul la mostenire este garantat.”
- Art. 154 alin. (1): “Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii.”
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
 
Autorul exceptiei sustine ca acest text de lege contravine principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece exclude din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, fiind astfel instituita o discriminare intre cetatenii carora le-au fost expropriate astfel de terenuri, fata de cetatenii carora le-au fost expropriate terenuri din intravilan, prin aceleasi acte normative.
 
Curtea constata ca aceste sustineri sunt neintemeiate si urmeaza a fi respinse.
 
Prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile care, in functie de destinatia lor, intra sub incidenta altor legi speciale, respectiv Legea fondului funciar nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere. Prin urmare, persoanele indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor astfel de terenuri au posibilitatea de a se adresa instantelor de judecata si de a formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul acelor acte normative. Astfel, nu sunt intemeiate sustinerile autorului exceptiei potrivit carora textul de lege criticat instituie o discriminare intre fostii proprietari ai terenurilor situate in intravilan si cei ai terenurilor situate in extravilan, in sensul ca acestia din urma nu pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
 
De altfel, asa cum s-a pronuntat in mod constant Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, instanta de contencios constitutional nu are competenta sa modifice ori sa completeze prevederea legala supusa controlului, deoarece aceste atributii apartin in exclusivitate legiuitorului, in conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”.
 
Curtea constata ca textul de lege criticat a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare, intre alte dispozitii constitutionale, si la art. 16, si in raport de aceleasi motive de neconstitutionalitate ca si in prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, Curtea a statuat ca “Solutia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul optiunii legiuitorului si are la baza exercitarea dreptului pe care statul il avea de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta cu privire la proprietatea funciara”.
 
Aceste considerente isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi, de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
 
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 46 din Constitutie, Curtea constata ca textul de lege criticat exclude de sub incidenta Legii nr. 10/2001 terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin alte legi speciale, si nu contravine sub nici un aspect dreptului constitutional la mostenire, astfel incat invocarea dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 46 nu este relevanta in cauza.
 
Curtea constata ca raportarea criticii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 si la dispozitiile art. 154 din Constitutie, referitoare la conflictul temporal de legi, este nefondata. Dispozitiile constitutionale ale art. 154 nu au incidenta in cauza, deoarece se refera la raportul dintre Constitutie si celelalte acte normative adoptate inainte de intrarea in vigoare a Legii fundamentale.

14. Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru legal, [...] cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.

Prin Decizia nr. 612 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 1.117 din 12 decembrie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca prevederile legale criticate “limiteaza in timp accesul la justitie (...) si in final posibilitatea obtinerii unui drept de proprietate”, prin instituirea unui termen derogatoriu de la dreptul comun, in interiorul caruia poate fi exercitat dreptul la actiune in justitie.
 
Curtea de Apel Brasov - Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca prevederea legala criticata nu incalca accesul liber la justitie si nici dreptul de proprietate privata, deoarece legiuitorul este indreptatit sa stabileasca un termen de prescriptie, derogator de la dreptul comun, “in vederea asigurarii stabilitatii circuitului civil, avand in vedere caracterul special al imobilelor ce intra sub incidenta acestui act normativ.”
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
 
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca “din interpretarea sistematica a dispozitiilor Legii fundamentale reiese ca reglementarea procedurii de judecata intra in competenta exclusiva a legiuitorului, care, in considerarea unor situatii deosebite, poate institui si reguli procedurale speciale, derogatorii de la dreptul comun (...)”.

Se mai arata ca prevederea legala criticata reprezinta “o asemenea regula procedurala speciala, menita sa asigure securitatea circuitului civil si stabilitatea raporturilor juridice civile, prin rezolvarea situatiei juridice a imobilelor ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001. In opinia Guvernului, textul de lege criticat nu contravine nici dispozitiilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privata, deoarece aceste dispozitii devin aplicabile ulterior momentului reconstituirii dreptului de proprietate privata, iar, pe de alta parte, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
 
Avocatul Poporului considera ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 21 si nici pe cele ale art. 44 din Constitutie. Se arata, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca textul de lege criticat asigura liberul acces la justitie, ceea ce presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, iar termenul instituit prin aceasta reglementare, in interiorul caruia poate fi exercitat dreptul la actiunea in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv, este impus de ratiunea evitarii unor stari de incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile. Se mai arata ca textul de lege criticat este in concordanta cu dispozitiile art. 44 din Constitutie, deoarece legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel incat sa nu contravina intereselor generale sau intereselor particulare legitime ale altor subiecte de drept.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
                
Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit Incheierii de sesizare a Curtii Constitutionale din 28 iunie 2005, il reprezinta prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Legea nr. 10/2001 a fost modificata si completata prin titlul I cuprins in Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
 
In temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005, Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, iar in prezent, in urma renumerotarii textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelasi cuprins: “Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi”.
 
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
 
Desi autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu indica expres nici un text din Constitutie pretins a fi incalcat, din motivarea exceptiei rezulta ca prevederile legale criticate sunt considerate contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 21 alin. (1), referitoare la accesul liber la justitie, si in art. 44 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa, pentru urmatoarele considerente:
 
Textul de lege criticat a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala pronuntandu-se in mod constant asupra acestuia, prin raportare la dispozitiile art. 21 si 44 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, s-a statuat ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sdevenit art. 45 alin. (5) in urma republicarii legiit nu contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale pentru situatii deosebite, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat. S-a mai aratat ca “Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru legal, [...] cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. [...] Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv si asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitatii si securitatii acestora, cu atat mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate”.
 
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 44 din Constitutie, prin aceeasi decizie, Curtea, respingand exceptia, a statuat ca “exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizata, iar legiuitorul este indreptatit sa stabileasca continutul si limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua si art. 136 alin. (5) din Constitutie. Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, [...] in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constata ca, prin reglementarea dedusa controlului, legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale”.
 
Atat solutia pronuntata in decizia mentionata, cat si considerentele ce au stat la baza acesteia isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
 
15. Situatia persoanelor fizice care au in patrimoniu un bun imobil ce intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 si care conserva dreptul de proprietate asupra acestuia deoarece a fost dobandit cu buna-credinta, este diferita de situatia unei societati comerciale privatizate, persoana juridica de drept privat, care are in patrimoniu un bun imobil ce intra sub incidenta aceluiasi act normativ si pentru care legea prevede, in favoarea persoanei indreptatite la restituire, un drept la despagubire, in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

Prin Decizia nr. 610 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 1.127 din 14 decembrie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit caruia imobilele preluate in mod abuziv se restituie in starea la care se aflau la data cererii de restituire, contravine dispozitiilor art. 44 din Constitutie - Dreptul de proprietate privata, deoarece textul de lege criticat incalca dreptul de proprietate asupra imbunatatirilor de orice fel aduse imobilului de catre posesor, iar acest fapt echivaleaza cu o adevarata expropriere, fara o dreapta si prealabila despagubire.
 
In ceea ce priveste prevederile art. 27 alin. (1), autoarea exceptiei de neconstitutionalitate arata ca acest text de lege este discriminatoriu in raport cu art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, contravenind astfel dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Se sustine ca prin compararea celor doua texte de lege rezulta o discriminare nejustificata intre societatile comerciale privatizate, care detin in patrimoniul lor bunuri imobile preluate fara titlu valabil, si persoanele fizice care au cumparat cu buna-credinta, in cadrul procesului de privatizare, bunuri imobile preluate fara titlu valabil.
 
Curtea de Apel Bacau - Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca prevederile legale nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
 
Guvernul apreciaza ca prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei. In opinia Guvernului, substanta reglementarii a ramas insa aceeasi. In ceea ce priveste prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Guvernul considera ca acestea reprezinta o aplicare a dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Se mai precizeaza, contrar afirmatiilor autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, ca Legea nr. 10/2001 stabileste solutia acordarii de despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor, prin imbunatatirile necesare si utile, in cazul in care imobilele se restituie in natura catre persoana indreptatita. Referitor la prevederile art. 27 alin. (1), devenit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin raportare la prevederile art. 50 alin. (2), devenit art. 45 alin. (2) din acelasi act normativ, se arata ca necorelarea dintre doua dispozitii legale nu constituie o problema de constitutionalitate. Pentru aceste considerente, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu reprezinta o abatere de la principiile constitutionale privind ocrotirea proprietatii private, deoarece dreptul de proprietate renaste in favoarea fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora, in conditiile imperativ stabilite de lege. Mai mult, prevederile legale criticate reprezinta o aplicare a competentei legiuitorului, atribuita prin Constitutie, de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate, conform art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentala. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1), raportat la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se arata ca textul de lege criticat nu contine nici o dispozitie discriminatorie, deoarece regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situatii, ce impun solutii legislative diferite. Pentru aceste considerente, Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din motivarea acesteia, il reprezinta prevederile art. 9 alin. (1) si ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
 
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Legea nr. 10/2001 a fost modificata si completata prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
 
Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel incat, in prezent, alin. (2) al art. 9 fiind abrogat, art. 9 alin. (1) a devenit art. 9, cu acelasi cuprins:
- Art. 9: “Imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.”
Prevederile art. 27 alin. (1) au fost modificate prin art. I pct. 60 din Legea nr. 247/2005, iar in urma republicarii Legii nr. 10/2001, cu renumerotarea textelor, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu urmatorul continut:
- Art. 29 alin. (1): “Pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate.”
 
In noua redactare, textul art. 29 alin. (1) pastreaza solutia acordarii de despagubiri (masuri reparatorii prin echivalent) pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, astfel incat Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra acestui text de lege.
 
In opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1) care se refera la egalitatea in fata legii si in art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
 
Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate considera ca art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit caruia imobilele preluate in mod abuziv se restituie in starea in care se aflau la data cererii de restituire, contravine dispozitiilor art. 44 din Constitutie - Dreptul de proprietate privata, deoarece incalca dreptul de proprietate asupra imbunatatirilor de orice fel aduse imobilului de catre posesor, imobil ce se restituie fostului proprietar.
 
Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt intemeiate, pentru urmatoarele considerente: textul de lege criticat, prevazand restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, indiferent in posesia si in starea la care se aflau la data cererii de restituire, este in deplina concordanta cu principiul constitutional al garantarii dreptului de proprietate cuprins in art. 44 alin. (1) din Constitutie.
De altfel, contrar afirmatiilor autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, Legea nr. 10/2001 reglementeaza dreptul la despagubire pentru imbunatatirile necesare si utile aduse imobilelor cu destinatia de locuinta, ce se restituie in natura catre persoanele indreptatite. Astfel, potrivit art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001, in cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despagubire revine persoanei indreptatite, iar in cazul unui imobil preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare.
In ceea ce priveste prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, autoarea exceptiei sustine ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii, deoarece instituie un tratament discriminatoriu intre persoanele fizice actionare ale societatilor comerciale privatizate, ce au in patrimoniul lor bunuri imobile preluate de stat fara titlu valabil, si persoanele fizice care au dobandit astfel de bunuri imobile in temeiul unor acte juridice de instrainare, facute in cadrul procesului de privatizare.
 
Se sustine ca solutia legislativa cuprinsa in textul de lege criticat, ce acorda persoanei indreptatite dreptul la despagubiri pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale, altele decat cele la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, si care nu mai pot fi restituite in natura, este discriminatorie fata de cea cuprinsa in art. 50 alin. (2) din lege. Aceasta din urma prevedere legala valideaza actele juridice de instrainare a imobilelor preluate fara titlu valabil, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, daca actul a fost incheiat cu buna-credinta, astfel incat cumparatorul unui asemenea bun imobil pastreaza dreptul de proprietate asupra lui, nefiind obligat la restituirea in natura catre adevaratul proprietar, nici la plata de despagubiri.
 
Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca nu sunt intemeiate. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, de exemplu in Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca “principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite”. In speta, situatia persoanelor fizice care au in patrimoniu un bun imobil ce intra sub incidenta Legii nr. 10/2001, si care conserva dreptul de proprietate asupra acestuia deoarece a fost dobandit cu buna-credinta, este diferita de situatia unei societati comerciale privatizate, persoana juridica de drept privat, care are in patrimoniu un bun imobil ce intra sub incidenta aceluiasi act normativ si pentru care legea prevede, in favoarea persoanei indreptatite la restituire, un drept la despagubire, in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

Data aparitiei: 30 Martie 2007
Autor:
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!
Votati articolul "Spete - drept de proprietate (pct. 11 - 15)":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Poate sunteti interesat si de:

ClubJuridic.ro - intrebarea zilei

Procent de mostenire la concurs cu fata din prima casatorie !

Intrebare: Mama este in gradul II de handicap din anul 1973. Sotul ei a decedat in 1988 si avea o fica din prima casatorie. Acum la mostenire mama are dreptul la 1/2 din mostenire daca are gradul II de handicap in concurs cu fata lui? Daca exista in Codul civil acest paragraf va rog sa-mi dati si numarul articolului. Va multumesc. Cu respect, Iftene Ovidiu

Raspuns: Acceptarea expresa se putea face la notarul public, iar acceptarea tacita se face prin acte care au ... [citeste tot raspunsul aici...]

Atentie, Juristi!
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Conflictele de munca pot fi solutionate!

Cititi intreaga legislatie cu privire la neintelegerile si conflictele de munca!

Descarcati GRATUIT Raportul Special "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016