Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Spete - drept de proprietate pct. 21 - 23

21. Scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui masuri reparatorii in interesul proprietarilor ale caror imobile au fost preluate in mod abuziv, nu numai prin restituirea in natura a acestora, ci si prin stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent.

Prin Decizia nr. 556 din 25 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si ale art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 1.046 din 24 noiembrie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 contravin dispozitiilor art. 21 alin. (1) si ale art. 41 alin. (1) teza intai, alin. (2) si (3) sdevenit art. 44 alin. (1) teza intai, alin. (2) si (3)t din Constitutie. Se sustine, in esenta, ca prevederile legale criticate limiteaza mijloacele de aparare a dreptului de proprietate privata, prin excluderea exercitarii actiunii in revendicare in privinta imobilelor preluate in mod abuziv ce intra sub incidenta Legii nr. 10/2001. Se arata in acest sens ca “preluarea abuziva si detinerea abuziva nu creeaza drept de proprietate in favoarea statului, astfel incat nu era nevoie de lege speciala pentru restituirea imobilelor preluate in mod abuziv de stat”.
 
Curtea de Apel Constanta - Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 nu aduc nici o atingere dispozitiilor constitutionale invocate.
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
 

Diurna legala in Romania si in strainatate
Diurna legala in Romania si in strainatate

Vezi detalii

Dreptul muncii. Anxietati ale prezentului
Dreptul muncii. Anxietati ale prezentului

Vezi detalii

Noul regim fiscal al cheltuielilor cu autovehicule
Noul regim fiscal al cheltuielilor cu autovehicule

Vezi detalii


Guvernul apreciaza ca prevederile legale criticate nu contravin art. 44 din Constitutie, ci, dimpotriva, reprezinta o aplicare a acestor dispozitii constitutionale potrivit carora, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se mai arata ca Legea nr. 10/2001 este o lege speciala ce vizeaza imobilele
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent daca preluarea a fost facuta cu sau fara titlu valabil. In legatura cu acest din urma aspect, Guvernul mai precizeaza, in punctul de vedere exprimat, ca asupra incidentei notiunii de “preluare fara titlu”, cuprinsa in art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, republicata, trebuie sa se pronunte entitatea obligata prin lege sa solutioneze notificarea. Se mai invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit careia interpretarea legii nu intra in competenta justitiei constitutionale, ci in competenta instantelor de drept comun.
 
Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate nu impiedica partile interesate sa se adreseze justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime, astfel incat nu sunt contrare dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Constitutie. Se arata in acest sens ca “Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contine norme cu caracter special, in materia revendicarii imobiliare, care nu impiedica persoanele interesate, in cazul in care conditiile din acest act normativ nu sunt indeplinite, sa se prevaleze de dispozitiile legale generale in materie, respectiv Codul civil, pentru a-si valorifica dreptul de proprietate”.
In opinia Avocatului Poporului, nu poate fi retinuta nici incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, “garantarea constitutionala a proprietatii private este in mod necesar subsecventa existentei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispozitiilor legale, si nu opereaza in situatia unui drept a carui recunoastere are caracter aleatoriu (...)”.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din motivarea acesteia, il reprezinta prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a fost modificat si completat prin art. I pct. 1 din titlul I cuprins in Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si in temeiul art. VII din acest act normativ, Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. In actuala redactare, art. 1 alin. (1) are urmatorul cuprins: “(1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituite, in natura, in conditiile prezentei legi.”
De asemenea, in urma republicarii Legii nr. 10/2001, lit. h) a art. 2 alin. (1) a devenit lit. i), cu acelasi continut, si anume: “(1) In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege:
(...) i) orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.”
 
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 alin. (1) si ale art. 41 alin. (1) teza intai, alin. (2) si (3) din Constitutie sdevenit art. 44 alin. (1) teza intai, alin. (2) si (3)t, al caror continut este urmatorul:
- Art. 21 alin. (1): “Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.”;
- Art. 44 alin. (1) teza intai, alin. (2) si (3): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. (...)
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.”
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Autorul exceptiei considera ca restituirea in natura, catre fostii proprietari, in temeiul Legii nr. 10/2001, a imobilelor preluate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, este contrara dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Constitutie, deoarece impiedica persoanele interesate sa se adreseze instantelor de judecata, in conditiile dreptului comun, prin promovarea unei actiuni in revendicare.

Se mai sustine ca prevederile legale criticate contravin si dispozitiilor constitutionale referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private si la expropriere, deoarece “numai o lege civila de expropriere putea sa stinga un drept de proprietate privata, cu conditia despagubirii juste si prealabile”.
Curtea constata ca aceste sustineri sunt neintemeiate si urmeaza a fi respinse.
 
Scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui masuri reparatorii in interesul proprietarilor ale caror imobile au fost preluate in mod abuziv, nu numai prin restituirea in natura a acestora, ci si prin stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat. Asa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu, Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, “Solutia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la baza exercitarea dreptului pe care acesta il are in a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si a abuzurilor din legislatia trecuta”. Aceste considerente isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente de natura a determina o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
 
Curtea constata ca prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instituind principiul restituirii in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, nu contravin dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) din Constitutie, referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privata, ci, dimpotriva, sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
 
Nu poate fi retinuta nici incalcarea principiului constitutional al liberului acces la justitie, prevazut de art. 21 alin. (1), dat fiind ca persoanele indreptatite la restituire au posibilitatea sa se adreseze instantelor de judecata si sa conteste deciziile administrative de solutionare a cererii de restituire in natura. Astfel, art. 26 alin. (3), cuprins in cap. III din Legea nr. 10/2001, intitulat Proceduri de restituire, prevede: “(3) Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare.”
 
22. Solutia legiuitorului de a sanctiona nerespectarea unor conditii rezolutorii de a caror indeplinire depindea valabila constituire a dreptului de proprietate, prin pierderea acestui drept, este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.

Prin Decizia nr. 555 din 25 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicata in M.Of. nr. 1.052 din 25 noiembrie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate, precum si celor referitoare la separatia puterilor in stat. In opinia sa, doar instantele judecatoresti au competenta sa aprecieze asupra modului de dobandire sau de transfer al unui drept de proprietate, iar aceasta competenta nu poate reveni unui organ executiv aflat in subordinea Guvernului, respectiv prefectului.
In sustinerea acestor afirmatii se mai arata ca puterea legiuitoare are dreptul exclusiv de a “califica un mod civil de dobandire a proprietatii”, in temeiul art. 61 alin. (1) si art. 73 alin. (1) din Constitutie, iar puterii judecatoresti “ii revine dreptul si rolul de a judeca, de a verifica si de a se pronunta asupra valabilitatii si eficientei titlurilor de proprietate, in temeiul art. 124 alin. (1) si (2) si art. 126 din Constitutie.
 
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens se apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece “toate actele emise in cadrul procedurii administrative prealabile instituite prin Legea nr. 18/1991 sunt supuse controlului instantelor judecatoresti”.
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
 
Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 44 si in art. 136 alin. (5). Se arata in acest sens ca, in temeiul prevederilor legale criticate, prefectul constata, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate ca urmare a nerespectarii unor conditii instituite prin lege. In opinia Guvernului, un titlu de proprietate este un act administrativ, iar unul dintre principiile aplicabile actelor administrative este si revocabilitatea acestora, astfel incat prefectul poate atesta atat existenta unui drept de proprietate, prin emiterea unui titlu de proprietate, cat si pierderea acestuia. Se mai arata ca legiuitorul a facut aplicarea dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
 
Avocatul Poporului considera ca prevederea legala criticata nu incalca dispozitiile art. 44 si art. 136 alin. (5) din Constitutie. Se arata ca, potrivit textului de lege criticat, prefectul este organul imputernicit sa ateste, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate constituit in temeiul legii, asupra unor terenuri agricole, ca urmare a nerespectarii conditiilor prevazute in lege, astfel incat pierderea dreptului de proprietate este o consecinta a neindeplinirii unei conditii rezolutorii, iar solutia legiuitorului este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998.
 
Prevederile legale criticate au urmatorul continut: “(3) Organul imputernicit sa constate situatiile prevazute la alin. (2) este prefectul, care, prin ordin, atesta pierderea dreptului de proprietate si trecerea acestuia, dupa caz, in proprietatea privata a comunei, a orasului sau a municipiului in a carui raza teritoriala este situat terenul.”
 
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 1 alin. (4), art. 44 alin. (1), alin. (2) teza intai si alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1), art. 123 alin. (2), art. 124 alin. (1) si (2), art. 126 si art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 1 alin. (4): “Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.”
- Art. 61 alin. (1): “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”
- Art. 73 alin. (1): “Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.”
- Art. 44 alin. (1), alin. (2) teza intai si alin. (3): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. (...)
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.”
- Art. 123 alin. (2): “Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.”
- Art. 124 alin. (1) si (2): “(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.”
- Art. 126: “(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
(2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.
(4) Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica.
(5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.”;
- Art. 136 alin. (1) si (5): “(1) Proprietatea este publica si privata. (...)
(5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.”
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
 
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei puterilor in stat si ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private, precum si in art. 136 alin. (5) referitoare la caracterul inviolabil al proprietatii private, deoarece instantele judecatoresti au competenta exclusiva de a aprecia asupra modului de dobandire sau de transfer al unui drept de proprietate, iar aceasta competenta nu poate reveni unui organ executiv aflat in subordinea Guvernului, respectiv prefectului.
 
Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt intemeiate, intrucat, potrivit textului de lege criticat, pierderea dreptului de proprietate intervine in temeiul legii, datorita nerespectarii unor conditii rezolutorii, prevazute in art. 19, 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, referitoare la stabilirea domiciliului in localitatea in care a fost atribuit in proprietate terenul, obligatia de a lucra suprafata de teren atribuita in proprietate si, respectiv, obligatia de intemeiere a unei gospodarii. Prin urmare, competenta atribuita prefectului nu consta in a aprecia asupra valabilitatii sau nevalabilitatii unui titlu de proprietate, atributie ce apartine exclusiv instantei de judecata, ci de a aplica o sanctiune ce a intervenit in temeiul legii, astfel incat nu se poate sustine o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat, printr-o imixtiune a puterii executive in atributiile puterii judecatoresti.

Mai mult, solutia legiuitorului de a sanctiona nerespectarea unor conditii rezolutorii de a caror indeplinire depindea valabila constituire a dreptului de proprietate, prin pierderea acestui drept, este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 202 din 14 aprilie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2005, referitoare la prevederile art. 49 alin. (2) si (3) din Legea nr. 18/1991, prin raportare, intre alte dispozitii constitutionale, si la dispozitiile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privata.
In ceea ce priveste invocarea incalcarii art. 61 alin. (1) din Constitutie, se constata ca textul de lege criticat este in deplina concordanta cu aceste dispozitii constitutionale, potrivit carora “(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”. Asadar, legiuitorul este in drept sa prevada care sunt autoritatile competente sa constate indeplinirea conditiilor legale, cu respectarea tuturor principiilor si dispozitiilor constitutionale.
 
Curtea constata ca dispozitiile art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi emise de Parlament, ale art. 123 alin. (2) referitoare la calitatea prefectului de reprezentant al Guvernului pe plan local, ale art. 124 alin. (1) referitoare la infaptuirea justitiei in numele legii si ale alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si caracterul egalitar al justitiei, ale art. 126 - Instantele judecatoresti si ale art. 136 alin. (1) referitoare la delimitarea proprietatii in proprietate publica sau privata, nu sunt relevante in sustinerea neconstitutionalitatii textului de lege criticat.

23. Legea nr. 10/2001 instituie o procedura administrativa prealabila, ce consta in obligativitatea persoanei indreptatite la restituire de a se adresa mai intai, printr-o notificare, persoanei juridice detinatoare a imobilului preluat abuziv, in vederea obtinerii reparatiilor in natura.

Prin Decizia nr. 549 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in M.Of. nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 incalca principiul liberului acces la justitie, consacrat de Constitutie, deoarece persoana indreptatita la restituirea imobilului preluat in mod abuziv nu se poate adresa instantei de judecata, fiind obligata sa se adreseze persoanei juridice detinatoare a imobilului.
 
Se mai arata ca art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 are o redactare defectuoasa, deoarece nu face distinctie intre categoriile de persoane juridice de drept public sau de drept privat, detinatoare ale imobilelor - terenuri sau constructii - carora li se solicita restituirea in natura a imobilului. Ca atare, nu poate fi primita o cerere de restituire a unui imobil preluat abuziv de stat, adresata unei persoane juridice cu capital integral privat, care detine imobilul in baza unui act translativ de proprietate incheiat in mod legal.
 
Se mai sustine ca textele de lege criticate contravin si dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, referitoare la jurisdictiile speciale administrative, prin faptul ca instituie obligativitatea persoanei indreptatite la restituire sa se adreseze unei jurisdictii administrative, asa cum, in opinia autorului exceptiei, este si cea reglementata prin Legea nr. 10/2001, in conditiile in care prin Constitutie este consacrat caracterul facultativ al acestora.
 
De asemenea, se mai arata ca prevederile legale criticate contravin si dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza a doua din Constitutie, referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private, intrucat persoana indreptatita la restituire nu poate dobandi dreptul sau de proprietate asupra unui bun preluat in mod abuziv.
 
In ceea ce priveste art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, autorul exceptiei arata in sustinerea neconstitutionalitatii acestuia ca “aplicarea necorespunzatoare a acestei prevederi legale” favorizeaza imposibilitatea recunoasterii dreptului de proprietate.
 
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale considera ca prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu incalca dispozitiile art. 44 din Constitutie, ci, dimpotriva, ocrotesc dreptul de proprietate privata, instituind o procedura speciala, prin intermediul careia persoanele indreptatite la restituire isi pot redobandi imobilele. Se mai arata ca prevederile legale criticate nu incalca nici principiul constitutional al liberului acces la justitie, dat fiind ca deciziile administrative de restituire a imobilelor sunt supuse controlului instantei de judecata.
 
In ceea ce priveste prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, instanta apreciaza ca acestea sunt in deplina conformitate cu dispozitiile constitutionale invocate.
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
 
Guvernul apreciaza ca prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu contravin principiului constitutional al liberului acces la justitie, deoarece persoana indreptatita la restituire se poate adresa in subsidiar instantelor de judecata, pentru a contesta decizia sau dispozitia motivata a persoanei juridice detinatoare a imobilului pentru care s-a respins cererea de restituire in natura.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Guvernul arata ca scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui masuri reparatorii in interesul fostilor proprietari ale caror imobile au fost preluate in mod abuziv, astfel incat prevederile legale criticate sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
 
Se mai arata ca prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu contravin principiului constitutional al accesului liber la justitie, deoarece acest text de lege instituie competenta instantelor judecatoresti de a solutiona actiunile in revendicare privind imobilele preluate de stat fara un titlu valabil.
 
Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate nu incalca art. 21 din Constitutie, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, instituirea unei proceduri administrative nu este contrara principiului liberului acces la justitie, atat timp cat decizia organului administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti. Se mai arata ca prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 reprezinta o concretizare a principiului liberului acces la justitie, deoarece persoanele interesate au posibilitatea de a se adresa instantelor judecatoresti pentru a solicita restituirea bunurilor preluate de stat fara titlu.
 
In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privata, Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, iar, pe de alta parte, arata ca “determinarea organelor competente sa emita dispozitie motivata de restituire este o problema de legiferare ce cade in competenta exclusiva a legiuitorului”.
 
Mai mult, referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, se arata, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca este constitutionala optiunea legiuitorului de a nu include in domeniul public sau privat al statului bunurile ce nu au intrat in proprietatea acestuia in temeiul unui titlu valabil, astfel incat sa poata fi revendicate de persoanele indreptatite. Pentru aceste considerente, Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
 
In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi autorul exceptiei se refera la prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, motivarea exceptiei priveste numai art. 1 alin. (1) si art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum si prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, astfel incat Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii acestor prevederi legale.
 
Legea nr. 10/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, a fost modificata si completata prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Ca urmare, art. 1 alin. (1) si art. 20 alin. (1) din lege au in prezent aceeasi numerotare si urmatorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): “Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi.”
- Art. 20 alin. (1): “Imobilele-terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare.”
- Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, are urmatorul continut:
“(2) Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.”
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor cuprinse in art. 21 alin. (1) si (4) si in art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 21 alin. (1) si (4): “(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (...)
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”
- Art. 44 alin. (2) teza intai: “(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. (...)”
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
I. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, autorul acesteia sustine ca textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Constitutie, deoarece persoana indreptatita la restituirea imobilului preluat in mod abuziv nu se poate adresa instantei de judecata, fiind obligata sa se adreseze persoanei juridice detinatoare a imobilului.
 
Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca acestea nu sunt intemeiate, pentru urmatoarele considerente:
 
Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicata, statueaza asupra principiului restituirii in natura a imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
 
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din lege, imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, se restituie persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare. Articolul 20 alin. (1) face parte din cap. III din Lege, intitulat Proceduri de restituire, in care se stabileste obligativitatea procedurii administrative prealabile pe care persoana indreptatita la restituire trebuie sa o parcurga in vederea obtinerii reparatiilor in natura prevazute de lege, adresandu-se cu o notificare persoanei juridice detinatoare a imobilului. In egala masura, legea instituie si controlul judecatoresc asupra actelor emise in cadrul acestei proceduri, prevazand in art. 24 alin. (31) posibilitatea persoanei care se pretinde indreptatita de a ataca decizia sau dispozitia motivata de respingere a notificarii la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare. Prin urmare, nu sunt intemeiate sustinerile referitoare la incalcarea principiului liberului acces la justitie, prevazut prin dispozitiile art. 21 alin. (1) din Constitutie.
 
Se mai arata ca prevederile legale criticate contravin si dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, referitoare la jurisdictiile speciale administrative, prin faptul ca instituie obligativitatea persoanei indreptatite la restituire sa se adreseze unei jurisdictii administrative, asa cum, in opinia autorului exceptiei, este si cea reglementata prin art. 20 alin. (1) si urmatoarele din Legea nr. 10/2001.
 
Curtea constata ca aceste sustineri nu pot fi retinute, deoarece Legea nr. 10/2001 instituie o procedura administrativa prealabila, ce consta in obligativitatea persoanei indreptatite la restituire de a se adresa mai intai, printr-o notificare, persoanei juridice detinatoare a imobilului preluat abuziv, in vederea obtinerii reparatiilor in natura. Aceasta procedura instituita prin lege nu are insa caracterul unei jurisdictii speciale administrative, asa cum in mod eronat sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
 
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii diferitelor proceduri administrative prealabile, prin raportare la dispozitiile art. 21 alin. (4) din Constitutie, cum ar fi, de exemplu, Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, sau Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca jurisdictiile speciale administrative reprezinta o activitate jurisdictionala realizata de un organ de jurisdictie ce functioneaza in cadrul unei institutii a administratiei publice sau al unor autoritati administrative autonome, ce se desfasoara conform procedurii imperative prevazute printr-o lege speciala, procedura asemanatoare cu cea a instantelor de judecata, desfasurata insa paralel si separat de aceasta. Nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, cum este, spre exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic ori procedura notificarii prealabile a unei autoritati, institutii sau persoane, asa cum este cea instituita prin Legea nr. 10/2001.
 
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a impune o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele amintite isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
 
Autorul exceptiei mai arata ca art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 are o redactare defectuoasa, deoarece nu face distinctie intre categoriile de persoane juridice carora li se solicita restituirea in natura a imobilului. In legatura cu acest aspect, Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale prin Incheierea din 29 martie 2005, art. 20 alin. (1) a fost modificat si completat prin art. I pct. 46 cuprins in titlul I al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005, astfel incat in redactarea actuala a legii se prevede in mod expres ca restituirea unui imobil - teren sau constructie - preluat abuziv de stat se poate solicita unei persoane juridice de drept public. Prin urmare, in prezent sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
 
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor constitutionale referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private, cuprinse in art. 44 alin. (2) teza intai, Curtea constata ca scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui masuri reparatorii in interesul proprietarilor ale caror imobile au fost preluate in mod abuziv, nu numai prin restituirea in natura a acestora, ci si prin stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare, textele de lege criticate sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
 
II. In ceea ce priveste prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, in sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege se arata ca “aplicarea necorespunzatoare a acestei prevederi legale” favorizeaza imposibilitatea recunoasterii dreptului de proprietate.
Curtea constata ca interpretarea si aplicarea legii sunt o problema de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti, care nu poate fi examinata in cadrul controlului de constitutionalitate, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanta de contencios constitutional se pronunta, in exercitarea atributiilor sale, numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata.

Data aparitiei: 30 Martie 2007
Autor:
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!
Votati articolul "Spete - drept de proprietate pct. 21 - 23":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox

Poate sunteti interesat si de:

ClubJuridic.ro - intrebarea zilei

Exista solutii reparatorii?

Intrebare: Printr-un inscris fals emis cu complicitate de conducatorul unei institutii publice, o ong participa la licitatii, la unele chiar ajungand sa le adjudece. Fara acel inscris respectiva ong era neeligibila si prin urmare nu putea participa la licitatii. Falsul poate fi invocat si dovedit. Ce se va intampla: 1. cu licitatiile la care a participat ilegal si pe care le-a influentat prin strigarile sale? 2. cu licitatiile in care a adjudecat si a incheiat contract desi participarea la licitatie se baza pe un act fals? Multumesc!

Raspuns: Investigarea fraudarii licitatiilor prin fals intelectual si uz de fals impotriva respectivei organ... [citeste tot raspunsul aici...]

Atentie, Juristi!
Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice

Conflictele de munca pot fi solutionate!

Cititi intreaga legislatie cu privire la neintelegerile si conflictele de munca!

Descarcati GRATUIT Raportul Special "Litigiile de munca: legislatie comentata si exemple practice"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice