Spete - drept de proprietate (pct. 29)

29. Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea termenelor de prescriptie, la expirarea carora valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.

Prin Decizia nr. 428 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, publicata in M.Of. nr. 922 din 17 octombrie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile criticate contravin art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2) si art. 53 alin. (1) si (2) din Constitutie, avand in vedere caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate.
 
Instanta de judecata considera ca prevederea legala criticata nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate care vizeaza incalcarea art. 53 din Constitutie, apreciaza ca acestea sunt intemeiate. In argumentarea acestei opinii arata "ca nici una din situatiile expuse limitativ in textul constitutional nu se regaseste in cazul art. 46 alin. (5)" si ca "necesitatea asigurarii securitatii si stabilitatii raportului juridic ramane un principiu de drept, care nu poate conduce la limitarea unor drepturi, cata vreme nu sunt incidente cazurile enumerate restrictiv de articolul constitutional invocat".
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
 
Guvernul apreciaza exceptia ca neintemeiata, invocand jurisprudenta Curtii in materie.
Avocatul Poporului considera prevederile legale criticate ca fiind constitutionale, invocand, de asemenea, jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, ulterior sesizarii, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, a fost modificata prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si apoi republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Dupa republicare, textele de lege au fost renumerotate. Astfel, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), avand aceeasi redactare.
 
Asadar, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicata, care au urmatorul continut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
 
Textele constitutionale considerate a fi incalcate sunt cele ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2) si art. 53 alin. (1) si (2), avand urmatoarea redactare:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii".
 
Asupra constitutionalitatii prevederilor art. 46 alin. (5), prin raportare la textele constitutionale invocate si in speta de fata, Curtea s-a pronuntat prin mai multe decizii. Astfel, prin deciziile nr. 296 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, nr. 480 din 11 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 126 din 12 februarie 2004, nr. 9 din 20 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2004, si nr. 91 din 4 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, s-a retinut ca institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca ingradiri ale accesului liber la justitie, dimpotriva, prin stabilirea lor se asigura un climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a unui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele negative asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile.
 
De asemenea, Curtea a retinut ca exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea termenelor de prescriptie, la expirarea carora valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv. Se asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui termen impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile, in vederea garantarii stabilitatii si securitatii acestora.
 
Si, in sfarsit, Curtea a retinut ca imprescriptibilitatea unor drepturi, consfintita, in anumite cazuri, cu titlu de principiu in legislatia civila, nu este consacrata ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusa controlului, fara a putea califica reglementarea respectiva ca fiind neconstitutionala.
 
Atat considerentele, cat si solutiile acestor decizii sunt valabile si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.