Dreptul la respectarea regimului legal al orelor suplimentare

Respectarea regimului stabilit de lege...e un drept al salariatului?
Nu e ceva normal?
Pentru unii e normal, altora trebuie sa li se aduca aminte.

Prestarea muncii suplimentare constituie (sau ar trebui sa constituie) o exceptie, deoarece, de regula, sarcinile de productie trebuie sa fie realizate, printr-o buna organizare, in timpul programului de lucru. Exista insa cazuri in care este necesara prestarea de ore suplimentare, prevazute de Codul muncii.

Art. 120
 (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara.
 (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
 
Art. 121
 (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
 (2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Deducem din cele de mai sus ca munca suplimentara poate fi prestata daca sunt indeplinite urmatoarele conditii :

a) sa existe solicitarea angajatorului in acest sens. Salariatul nu poate decide in mod unilateral sa efectueze ore suplimentare. Mai mult, salariatul nu poate decide a efectueze ore suplimentare pentru prestarea muncii pe care trebuia sa o desfasoare pe durata normala a timpului de munca. Este necesara manifestarea de vointa a angajatorului in acest sens deoarece el va avea obligatia sa remunereze munca suplimenta a salariatului, in plus fata de obligatia de a-i plati salariul (contraprestatia pentru munca efectuata de salariat in cursul duratei normale a timpului de munca);

b) sa existe acordul salariatului. Salariatul nu poate fi obligat sa efectueze munca suplimentara. Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatul deoarece, in temeiul contractului individual de munca, salariatul are obligatia de presta munca numai pe durata normala a timpului de munca. Acordul salariatului poate fi expres sau tacit, insa trebuie sa fie neechivoc. Acordul sau tacit poate rezulta chiar din prestarea muncii suplimentare.

Prin exceptie, nu este necesar acordul salariatului si, in consecinta, acesta este obligat sa efectueze munca suplimentara in caz de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident

c) sa fie respectate dispozitiile Codului muncii referitoare la durata maxima legala a timpului de munca de 48 de ore pe saptamana si calculul acesteia , prea si a celor referitoare la durata redusa a timpului de lucru. Efectuarea muncii suplimentare peste limitele astfel stabilite este interzisa, cu exceptia:

- cazului de forta majora
- unor lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Enumerarea legii nu este limitativa ci enuntiativa, fapt care rezulta atat din formularea utilizata, cat si din situatiile pe care le are in vedere (cazuri de forta majora, pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident) si care nu pot fi prestabilite. Aprecierea si caracterizarea imprejurarilor de fapt este un atribut care apartine conducerii unitatii si nu poate fi supus controlului jurisdictional. Raspunderea acesteia pentru eventualele aprecieri eronate poate functiona numai pe plan administrativ, fata de unitatea ierarhic superioara (daca exista).

Diferentiere
Pentru situatiile fortuite - cu caracter grav si de exceptie - prevazute enuntiativ de art. 121 alin. (2) din Codul muncii, poate fi ceruta participarea tuturor persoanelor salariatilor, indiferent de varsta, in timp ce, la munca peste durata normala ce urmeaza a fi prestata pentru alte situatii deosebite, in legatura cu interesele productiei si ale muncii, tinerii sub 18 ani nu pot fi folositi. Aceasta interdictie - cu caracter imperativ - este cuprinsa in dispozitiile art. 124 din Codul muncii

Este nevoie sa detaliem conceptul de „forta majora”, deoarece in practica, pentru unii angajatori, in acest concept se include, in mod gresit (voit sau nu), orice situatie mai deosebita (sau chiar deloc deosebita, dar calificata ca „forta majora” prin vointa angajatorului).

Forta majora are in vedere situatii neprevazute, cu caracter fortuit, cand nevoile angajatorului impun mobilizarea si participarea intre¬gului personal la unele actiuni comune , de pilda, un in-cendiu, explozie sau calamitati naturale (seisme, inundatii).

O situatie de forta majora reprezinta o imposibilitate obiectiva de executare a unei obligatii determinate de o imprejurare de fapt, imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica in mod obiectiv si fara nici o culpa din partea debitorului, executarea obligatiei contractuale a acestuia .

In astfel de situatii, angajatorul poate chema la efectuarea de munca suplimentara.

Aprecierea caracterului de forta majora a unei situatii trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile legale. Bunaoara, instanta suprema a stabilit ca blocajul financiar nu constituie o imprejurare imprevizibila si de neinlaturat pentru un agent economic spre a nu-si indeplini obligatiile contractuale . Rezulta asadar ca un angajator nu poate invoca “lipsa de bani” pentru a cere efectuarea de ore suplimentare, pentru “salvarea productiei” sau cresterea vanzarilor, in vederea cresterii fluxului de numerar pentru plata salariilor.

In cazul ivirii unui conflict de drepturi sub acest aspect, instanta urmeaza sa stabileasca in concret daca imprejurarile in care s-a dispus efectuarea de ore suplimentare au un caracter deosebit si ea se justifica, fata de consimtamantul general si prealabil dat de persoana incadrata, la incheierea contractului .

De retinut
Potrivit legislatiei in vigoare, urmatoarele categorii de persoane nu pot presta munca suplimentara :
- potrivit art. 124 C. muncii, tinerii in varsta de pana la 18 ani;
- in cazul salariatilor incadrati cu contract individual de munca cu timp partial in conformitate cu art. 105 alin. (1) lit. c) C. muncii republicat, contractul individual de munca cu timp partial trebuie sa cuprinda interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

Reglementarea se justifica tocmai prin ratiunea pentru care a fost redusa durata normala a timpului de munca - protectia sanatatii salariatilor. Pentru identitate de ratiune interdictia este aplicabila nu numai in situatiile in care locurile de munca in conditii deosebite si categoriile de personal care beneficiaza de reducerea duratei normale a timpului de munca sunt stabilite in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 31/1991, dar si in celelalte cazuri in care durata normala a timpului de munca este redusa potrivit dispozitiilor legale.



Jr. Horatiu Sasu
Consultant in afaceri