Solutia ICCJ: Actiune in anularea unei hotarari arbitrale

Actiune in anularea unei hotarari arbitrale. Natura prevederilor art. 969 C. civ. din perspectiva dispozitiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul

Index alfabetic: Actiune in anulare hotarare arbitrala

- motivare hotarare
- pacta sunt servanda

C. proc. civ., art. 364 lit. b), g), i)
C . civ., art. 969, art. 977

Din economia art. 364 lit. i) din Codul de procedura civila rezulta faptul ca hotararea arbitrala poate fi desfiintata prin actiune in anulare atunci cand incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

Prin urmare, imprejurarea ca partea nemultumita de motivarea instantei arbitrale invoca  incalcarea de catre instanta a prevederilor art. 969 alin. (1) C. civ. nu se circumscrie ipotezei prevazute de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2106 din 25 aprilie 2012

Nota: In decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod civil

Prin sentinta arbitrala nr. 9/24.01.2011 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei in dosarul arbitral nr. x88/2010 a fost admisa actiunea inregistrata la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei sub nr. xx83/29.11.2010 formulata de reclamanta SC B.C. &M. SRL, impotriva paratei SC B.I. SRL si a fost obligata parata, catre reclamanta, la plata urmatoarelor sume: 269.631,39 lei c/val facturilor nr. 061/6.11 si 70/3.12.08; 26.823,00 lei diferenta de curs valutar, 40.465,00 lei dobanda legala si 60.00C Euro – daune-interese de reziliere prematura. A mai fost obligata parata la plata sumei de 47.214,77 lei, cheltuieli de arbitrare (taxele arbitrale de 39.345,05 lei si onorariul de avocat 7.969,72 lei).

Impotriva acestei sentinte s-a formulat actiune in anulare, petenta considerand ca se impune anularea sentintei arbitrale in temeiul art. 364 lit. i), avand in vedere imprejurarea ca hotararea arbitrala incalca ordinea publica si dispozitii imperative ale legii prin prisma faptului ca tribunalul arbitral a pronuntat hotararea prin neluarea in considerare a prevederilor contractului intre parti atunci cand a decis acordarea sumei de 40.465 lei cu titlu de dobanda legala concomitent cu acordarea sumei de 26.823 lei cu titlu de diferenta de curs valutar; de asemenea, tribunalul arbitral a incalcat normele imperative de procedura cu privire la administrarea probelor si cu privire la comunicarea actelor de procedura. Mai mult, tribunalul arbitral ar fi  incalcat principiul pacta sunt servanda atunci cand a calificat contractul dintre parti ca fiind „contract de prestari servicii”, si nu „contract de mandat”.

Relativ la sentinta arbitrala nr. 9/2011 s-a sustinut ca sunt incidente dispozitiile art. 364 lit.  g) C. proc. civ., avand in vedere ca (1) sentinta comunicata nu cuprinde semnatura arbitrilor, (2) nu este motivata sub aspectul inlaturarii probelor administrate de catre societate in sustinerea intampinarii depuse si (3) nu cuprinde temeiurile de drept care au stat la baza obligarii societatii la plata sumelor cuprinse in sentinta ce face obiectul prezentei cereri.

S-a sustinut ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul in temeiul unei conventii arbitrale inoperante, astfel ca ar fi incident si motivul de nulitate prevazut de art. 364 lit. b) C.proc.civ., avand in vedere contradictiile existente intre pct. 4 din Contract si art. 10 din Conditiile de angajare a serviciilor de management, tinand cont de faptul ca nu s-a respectat procedura medierii impusa de contract si tinand cont de faptul ca textul contractual pe care tribunalul si-a intemeiat competenta nu stabileste instanta arbitrala care va solutiona litigiul.

S-a mai sustinut ca tribunalul arbitral care a solutionat litigiul nu a fost constituit in conformitate cu conventia arbitrala din Contract, avand in vedere faptul ca tribunalul arbitral nu s-a constituit in conformitate cu regulile de procedura arbitrala care au fost in vigoare la data semnarii prezentului contract, astfel ca motivul de nulitate prevazut de art. 364 lit. c) ar fi incident in cauza.

Prin sentinta comerciala nr. 50 din 9 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia  a V-a comerciala, s-a respins ca nefondata actiunea in anulare pentru urmatoarele considerente:

1. Primul motiv de anulare, prevazut de art. 364 lit. i) din C.proc.civ., bazat pe sustinerea pronuntarii hotararii arbitrale cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, aceste dispozitii fiind cele prevazute de art. 969 C.civ., precum si cele referitoare la administrarea probelor, dreptul la aparare si egalitatea armelor, Curtea de apel a apreciat ca este neintemeiat, plecand de la definitia normei imperative si de la premisa ca normele juridice se clasifica dupa caracterul conduitei prescrise sau, mai precis, dupa modul cum partile pot sau nu sa deroge de la ele, in norme dispozitive si norme imperative.

In ce priveste textul cuprins in art. 969 alin. (1) C. civ. care reglementeaza: „Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, consacrat sub denumirea de principiul fortei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), acesta cuprinde o regula de drept potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune partilor intocmai ca legea, adica acesta este obligatoriu, iar nu facultativ.

Aceasta nu inseamna insa ca textul cuprinde o norma juridica imperativa, deoarece formula intrebuintata de legiuitor „au putere de lege” are doar un sens metaforic, intrucat nu se poate pune semnul egalitatii intre lege si contract, fundamentul fortei juridice obligatorii a actului juridic fiind reprezentat in fapt, pe de o parte, de necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice, iar, pe de alta parte, de imperativul moral al respectarii cuvantului dat.

De aceea, ce intereseaza in analiza motivului de anulare prevazut de art. 364 lit. i) din C.pr. civ. este daca norma ce se sustine a fi fost incalcata de instanta arbitrala are acest caracter imperativ sau nu. Ceea ce a facut tribunalul arbitral prin interpretarea contractului si acordarea fortei obligatorii acestuia constituie o respectare intocmai a principiului fortei obligatorii a contractului, nicidecum o incalcare a acestui principiu.

In acest sens, Curtea a  considerat ca art. 969 alin. (1) din C. civ. nu re natura unei norme imperative din perspectiva art. 364 lit. i) C.prc.civ., acesta reglementeaza un  principiu  referitor la  forta obligatorie, iar nu facultativa a contractului, care nu se confunda cu norma imperativa care impune o anumita conduita a partii. De altfel, de la principiul fortei obligatorii a contractului exista si exceptii care nu s-ar putea aplica in cazul unei norme imperative, exceptia fiind contra chiar ideii de „imperativ”. Exceptiile de la principiul fortei obligatorii privesc situatiile in care efectele actului juridic civil nu se mai produc asa cum au prevazut partile la incheierea lui, ci independent de vointa lor sau doar a uneia dintre acestea, acestea fiind fie mai restranse, fie mai intinse decat cele stabilite initial.

Cu privire la aceasta, Curtea a mai retinut ca norma imperativa (fie de drept substantial, fie de drept procesual) ce ar fi trebuit incalcata de instanta arbitrala pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuia sa prescrie o anumita conduita (incalcata de parti, dar acceptata de instanta) sau sa interzica o anumita conduita (pe care instanta sa o fi permis).

Un alt argument in acest sens este si cel potrivit caruia actiunea in anulare, putand fi exercitata doar pentru motivele expres si limitativ prevazute de lege (care au natura mai mult a unor motive de nelegalitate), nu ar putea fi extinsa si la alte situatii, care privesc, in realitate, temeinicia hotararii, modul cum au fost interpretate probele, cum s-a procedat la interpretarea clauzelor contractuale etc.

Daca s-ar accepta ideea petentei in sensul ca art. 969 alin. (1) C. civ. este o norma imperativa, in sensul art. 364 lit. i) C.proc. civ., s-ar ajunge la situatia ca actiunea in anulare sa aiba natura unei cai de atac de reformare, precum apelul, deoarece litigiile arbitrale izvorasc din contracte, iar acestea, (toate) avand forta juridica obligatorie conform art. 969 alin. (1) C. civ., in functie de modul cum au fost interpretate de catre instanta, ar conduce la anularea hotararii, in cazul in care instanta superioara, investita cu actiunea in anulare ar considera ca interpretarea data de tribunalul arbitral este diferita de a sa, ceea ce considera Curtea, excede ratiunii si modului cum este reglementata in prezent actiunea in anulare.

Pe de alta parte, partile au fost cele care au supus litigiul instantei arbitrale (prin clauza compromisorie) asumandu-si in acest fel intreaga procedura aplicabila arbitrajului, astfel ca nu s-ar putea sustine incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, sub aspectul solutionarii in fond, la toate gradele de jurisdictie prevazute de legea interna.

Ca atare, Curtea, retinand ca dispozitiile art. 969 alin. (1) C.civ. nu cuprind o norma imperativa in sensul art.364 lit. i) din C.pr. civ., a apreciat acest motiv de anulare ca neintemeiat.

b) In ce priveste argumentele privind incalcarea dispozitiilor imperative procedurale referitoare la administrarea probelor, la dreptul la aparare si egalitatea armelor (art.358 C.proc. civ., art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului), Curtea a apreciat ca instanta arbitrala nu a incalcat aceste principii ce guverneaza arbitrajul, petenta avand posibilitatea solicitarii si administrarii oricarei probe, imprejurarea ca unele probe au fost admise, iar altele nu au fost incuviintate, nu conduce de plano la concluzia incalcarii dreptului paratei la un proces echitabil si la principiul egalitatii armelor, ca element al dreptului sau la un proces echitabil.

Este asa deoarece din incheierile de sedinta mentionate de catre petenta rezulta dimpotriva ca instanta arbitrala a respectat intocmai drepturile procedurale ale paratei garantate prin dispozitiile procedurale evocate in cadrul acestui motiv de anulare.

2. a) In ce priveste motivul de anulare referitor la lipsa semnaturilor arbitrilor, prevazut de art. 364 lit.g) teza I C.proc.civ., asa cum rezulta din practicaua prezentei sentinte, petenta a renuntat la acesta, constatand ca numai copia ce a fost comunicata acesteia nu cuprinde semnaturile arbitrilor, in timp ce hotararea originala din dosarul arbitral contine aceste semnaturi, astfel ca nu a mai fost analizat de catre instanta.

2. b) Motivul de anulare referitor la lipsa motivelor de fapt si de drept (art. 364 lit. g) teza a II-a C.proc. civ.) este neintemeiat, deoarece instanta arbitrala a explicat in considerentele hotararii care au fost ratiunile de fapt si de drept care au condus la pronuntarea solutiei. Hotararea arbitrala, ca si hotararea judecatoreasca, trebuie sa reprezinte sinteza procedurii arbitrale si a rationamentelor logico-juridice ale instantei, nicidecum o analiza detaliata a oricarui document depus la dosar, cu atat mai mult cu cat aspectele la care se refera petenta, respectiv ,,culpa contractuala” nu puteau fi stabilite decat de catre instanta, nicidecum de „ Opinia tehnica” ce se sustine ca nu ar fi fost analizata de instanta, deoarece aceasta reprezinta un aspect juridic (de judecata) ce cade in caderea exclusiva a instantei, expertul sau personalitatea stiintifica ce a intocmit opinia in cauza putand oferi exclusiv lamuriri asupra unor „chestiuni de fapt”, asa cum dispun dispozitiile art. 201 C.proc. civ.

Asadar, Curtea a apreciat ca sentinta arbitrata cuprinde motivele de fapt si de drept, neexistand obligatia pentru instanta arbitrala de a raspunde punct cu punct la fiecare argument invocat in aparare de catre parata, din modul cum au fost expuse mai sus considerentele rezultand cu prisosinta care au fost motivele ce au stat la baza pronuntarii solutiei, ceea ce inseamna ca nu este incident motivul de anulare prevazut de art. 364 lit. g) teza a II-a C.proc. civ.

3. In ce priveste lipsa motivarii sentintei arbitrale referitoare la cererea accesorie de obligare a paratei la plata unei diferente de curs valutar si la pretentia privind dobanda (motiv ce se circumscrie aceluiasi text de lege: art. 364 lit. g) teza a II-a C.proc. civ.), de asemenea, Curtea a apreciat ca acesta este neintemeiat, in pagina 19 din sentinta arbitrala, la punctul 3.3. instanta motivand solutia data acestor cereri accesorii.

Sustinerea in sensul ca sumele de plata au fost stabilite in euro, ceea ce inseamna ca nu se putea datora nici o diferenta de curs valutar, nu a fost primita de vreme ce, chiar daca valoarea sumelor de plata era raportata la cursul Euro/leu, intrucat plata se facea in lei, daca intre data scadentei si data platii efective (in cauza, data pronuntarii hotararii) a existat o diferenta de curs care a prejudiciat pe reclamanta, aceasta este datorata, aspect ce rezulta din motivarea hotararii arbitrale.

In ce priveste dobanda, instanta a motivat inaplicabilitatea art. 5.3 din contract care se refera la dobanda „0”, aratand ca fiind vorba de o raspundere intemeiata pe culpa in neplata pretului, aceasta este purtatoare de dobanda legala, iar nu comerciala.

Aceste aspecte reprezinta motivarea solutiei date de catre instanta arbitrala capetelor de cerere accesorii privind diferenta de curs valutar si dobanda.

4. Referitor la motivul de anulare decurgand din caracterul ,,inoperant” al conventiei arbitrale [art. 364 lit. b) C.proc. civ.], Curtea a apreciat de asemenea ca acesta este neintemeiat, din doua considerente:

In primul rand, existenta unei clauze prin care partile stabilesc ca in caz de diferende sa incerce solutionarea amiabila a litigiului, mai inainte de a se adresa instantei arbitrale, nu are nici o relevanta asupra caracterului „operant” sau „inoperant” al clauzei compromisorii, in materie arbitrala neexistand dispozitii cum sunt cele reglementate de art. 7201 C.pr. civ.

In al doilea rand, in raport de datele concrete ale relatiilor derulate intre parti, rezulta ca acestea au purtat o corespondenta, anterior formularii cererii de arbitrare, referitoare la modul cum fiecare dintre acestea considera ca executarea contractului dintre parti mai produce efecte si cu privire la natura acestora. Notificarea de reziliere a contractului comunicata de insasi parata reprezinta in orice caz o dovada ca orice solutionare amiabila a aspectelor privind executarea contractului ar fi exclusa, de vreme ce insasi parata considera ca acesta nu mai este in fiinta.

Sub acest aspect, Curtea a retinut ca parata avea posibilitatea de a propune solutionarea amiabila a litigiului pe parcursul arbitrajului (care a presupus curgerea unei perioade rezonabile de timp), nerezultand din actele si lucrarile dosarului o atare intentie, astfel ca nici existenta unei vatamari ce ar fi fost suferita de aceasta nu poate fi sustinuta.

Ca atare, sustinerea petentei in sensul ca aceasta clauza privind „concilierea”, „medierea”, prealabil investirii instantei arbitrale ar avea natura unei conditii suspensive pentru operarea clauzei compromisorii nu poate fi primita pentru argumentele aratate mai sus.

5. Motivul de anulare privind nelegala constituire a tribunalului arbitral [prevazut de art. 364 lit. c) din C.pr.civ.] a fost considerat de asemenea nefondat.

Astfel, petenta sustine ca modul de numire a arbitrilor trebuia sa fie cel prevazut de Regulile de procedura arbitrala adoptate de Colegiul Curtii de Arbitraj prin Decizia nr.1/18.04.2008, in vigoare la data incheierii contractului dintre parti, si nu cele adoptate ulterior, in vigoare la data sesizarii instantei arbitrale (adoptate la 29.03.2010).

Asa cum a sustinut si intimata prin intampinare, regulile de procedura (inclusiv cele arbitrale) sunt de imediata aplicare, asa cum stabilesc cu titlu de principiu al aplicarii legii de procedura in timp, dispozitiile reglementate de art. 725 alin. (1) C.proc. civ.

Partile nu au stabilit expres prin clauza compromisorie reguli speciale de constituire a tribunalului arbitral (nici macar printr-o trimitere speciala la Regulile de procedura ale Curtii de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei in vigoare la data incheierii contractului), pentru ca in temeiul art. 341 alin. (2) C.proc. civ. sa se considere ca atare reguli derogatorii de la procedura stabilita ce Curtea de Arbitraj sunt aplicabile, astfel ca asa cum reglementeaza dispozitiile art. 341 alin. (3) C.proc.civ., se vor aplica regulile reglementate de tribunalul arbitral.

Astfel, partile au stabilit ca arbitrajul sa fie incredintat unei institutii de arbitraj, respectiv Curtii de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, asa incat, fiind vorba de un arbitraj institutionalizat, in lipsa unor modalitati derogatorii in ce priveste constituirea tribunalului arbitral convenite expres de catre parti prin clauza compromisorie [conform art. 341 alin. (2) C.proc. civ.] se aplica regulile stabilite de institutia organizatoare, astfel ca, fiind reguli de procedura, de imediata aplicare, partile sunt nevoite sa le respecte pe acestea.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta care a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. si care a sustinut, in esenta, ca in privinta hotararii atacate sunt aplicabile dispozitiile procedurale invocate, aceasta fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.

Cat priveste motivul de anulare invocat de catre recurenta si prevazut de art. 364 lit. i) C.proc.civ., relativ la incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, anume faptul ca tribunalul arbitral prin sentinta arbitrala data a incalcat dispozitiile art.969 C.civ., Curtea de Apel Bucuresti, in mod gresit, a considerat dispozitiile art. 969 C.civ. ca nefiind dispozitii imperative.

Curtea de Apel Bucuresti a aplicat in mod gresit art. 364 lit. i) C.proc.civ., avand in vedere ca hotararea sentintei arbitrale se impune datorita faptului ca aceasta incalca norme imperative de procedura cu privire la administrarea probelor si cu privire la dreptul la aparare si la egalitatea armelor.

Curtea de Apel Bucuresti, in mod gresit, a considerat ca motivul de anulare prevazut de art. 364 lit. g) teza a II-a C.proc.civ., relativ la lipsa motivarii sentintei arbitrale cu privire la cererea accesorie de obligare a paratei la plata unei diferente de curs valutar si la obligarea noastra plata dobanzii legale, nu este aplicabil in cauza.

Curtea de Apel Bucuresti, in mod gresit, a considerat clauza compomisorie din Contractul de consultanta nr. 4 din 01.07.2008 drept „operanta”, iar pentru a ajunge la aceasta concluzie eronata, instanta a omis faptul ca dispozitiile   art. 7201 C.proc.civ. sunt aplicabile si in materie de arbitraj.

Intimata a depus la dosar intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, analizand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, a retinut ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

SC O.S.C. SRL si-a intemeiat o parte din criticile formulate in cadrul actiunii in anulare pe dispozitiile art. 364 lit. i) C. proc. Civ.

Desi incearca sa justifice admisibilitatea actiunii in anulare raportat la dispozitiile limitativ prevazute de art. 364 lit. i) C. proc.Civ., in realitate toate criticile exced ipotezei prevazute de lege.

Astfel, chiar recurenta, prin actiunea in anulare formulata, citand jurisprudenta in materie, mentioneaza faptul ca: „nu se poate cere cercetarea modului in care tribunalul arbitral a solutionat fondul pricinii, insa se poate cerceta daca au fost respectate conditiile de forma ale arbitrajului si anume cele privind existenta unei conventii arbitrale legale si posibilitatea ca litigiul sa fie solutionat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la aparare a partilor, redactarea hotararii arbitrale si respectarea dispozitiilor imperative ale legii si a normelor care asigura ordinea publica si bunele moravuri.”

Criticile aduse formal de recurenta si incadrate de aceasta in dispozitiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. vizeaza urmatoarele presupuse incalcari:

- tribunalul arbitral nu ar fi luat in considerare prevederile dintre parti cand a admis cererea privind plata dobanzii legale si a diferentei de curs valutar;

-  ar fi calificat gresit contractul dintre parti ca fiind de prestari servicii, iar nu de mandat.

Aceste critici nu se incadreaza in rigorile art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta incercand sa repuna in discutia instantei chestiuni ce tin exclusiv de modalitatea in care tribunalul arbitral a analizat in fond raporturile dintre parti si probatoriile administrate, precum si dezlegarile date de instanta arbitrala, situatie retinuta corect de Curtea de Apel Bucuresti.

Sentinta pronuntata in prima instanta este legala si temeinica.

Prima instanta a analizat fiecare dintre criticile formulate de recurenta prin actiunea in anulare, respingandu-le motivat, raportat atat la specificul actiunii in anulare, precum si la dezlegarile si probatoriile date de instanta arbitrala prin hotararea pronuntata.

Astfel cum rezulta din cuprinsul hotararii arbitrale, instanta arbitrala a analizat pe larg raporturile dintre parti si probatoriul vast administrat in cauza, dosarul arbitral avand sase volume avand cca. 1.100 pagini.

Petenta a fost reprezentata la fiecare termen al judecatii arbitrale, depunand intampinare si administrand probatorii.

1 Criticile intemeiate formal pe dispozitiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.:

a)  Instanta arbitrala nu ar fi luat in considerare dispozitiile contractului dintre parti in ceea ce priveste dobanda.

Aceasta chestiune a fost pentru prima data invocata de recurenta cu ocazia concluziilor puse in fata tribunalului arbitral. Pana la acel moment petenta nu a contestat niciodata pretentiile sau modalitatea de calcul, privind dobanda legala si diferenta de curs valutar, pretentii intemeiate pe dispozitiile O.G. nr. 9/2000 privind dobanda legala si pe principiul repararii integrale a prejudiciului produs prin neplata la termen a obligatiilor banesti.

La pag. 19 din sentinta arbitrala, tribunalul arbitral analizeaza aceasta chestiune si inlatura motivat apararea B. privind presupusa incidenta in cauza a dispozitiilor art. 5.3. din contract privind dobanda "0".

Or, faptul ca recurenta nu este multumita de motivarea instantei arbitrale, aceasta nu-i deschide calea actiunii in anulare conform art. 364 lit. i) C. proc. civ., in conditiile in care modalitatea in care instanta arbitrala interpreteaza vointa partilor sau daca raspunderea contractuala a B. a fost corect retinuta de catre tribunalul arbitral neincadrandu-se in ipoteza incalcarii „ordinii publice, bunelor moravuri ori dispozitiilor imperative ale legii”.

Astfel, cum in mod corect a retinut Curtea de Apel : „Relatiile contractuale dintre parti fiind guvernate de principiul libertatii de vointa vizeaza raporturi de drept privat, raporturi juridice in curs si de la care partile pot deroga. Deci, nerespectarea si interpretarea gresita a prevederilor contractuale coroborate cu dispozitiile legale incidente in materie nu reprezinta o incalcare a normelor de ordine publica, a bunelor moravuri sau a dispozitiilor imperative ale legii.” (in acest sens - I.C.C.J. - Sectia Comerciala - Decizia nr.3622/02.12.2008).

Oricum, in realitate, dispozitiile art. 5.3. din contract trebuie interpretate, in conformitate cu dispozitiile art. 969 si 977 C. civ., in sensul ca partile au inteles sa nu aplice penalitati contractuale de intarziere pentru neplata la scadenta, ceea ce nu exclude insa aplicarea dobanzilor legale, cum corect a retinut instanta arbitrala.

Avand in vedere toate aceste considerente, nu pot fi primite criticile recurentei in ceea ce priveste dobanzile legale si diferenta de curs valutar, in principal aceste critici fiind inadmisibile in cadrul unei actiuni in anulare.

b) Curtea de Apel ar fi aplicat gresit dispozitiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., in conditiile in care instanta arbitrala ar fi incalcat normele procedurale imperative cu privire la administrarea probelor, dreptul la aparare si egalitatea armelor.

Astfel cum rezulta din hotararea recurata, prima instanta a analizat in detaliu aceasta chestiune, retinand in mod corect ca tribunalul arbitral a respectat principiile judecatii.

In fata instantei arbitrale recurenta a fost reprezentata prin consilier juridic la fiecare termen de judecata, neinvocand necesitatea administrarii unor alte probatorii sau eventuale inconsistente ale cursului procesual in fata instantei arbitrale.

De fapt, criticile aduse de aceasta nu se inscriu in ipoteza incalcarii dispozitiilor legale imperative, aprecierile de la lit. a) de mai sus, fiind valabile in egala masura.

In ceea ce priveste proba testimoniala si proba cu expertiza, prin incheierea de sedinta din 02.11.2010 s-a prorogat discutarea necesitatii administrarii probei testimoniale si a expertizei, dupa interogatoriu, iar proba testimoniala a fost solicitata de  B.C., fiind propus in calitate de martor dl. Prof. Dr. E.T., verificatorul de proiect al B.I.; ulterior, s-a renuntat la aceasta proba fata de varsta inaintata a d-lui prof. T. (cca.88 ani), depunandu-se punctul de vedere al acestuia in scris la dosarul cauzei.

Fata de renuntarea la discutarea necesitatii administrarii probei testimoniale, neincuviintata vreodata de instanta, petenta B., reprezentata prin consilier, nu a insistat in proba cu martori.

In ceea ce priveste expertiza constructii solicitate de B., instanta a considerat ca aceasta proba nu este necesara fata de obiectul cererii si specificul raporturilor dintre parti si a incuviintat depunerea unor „opinii tehnice” intocmite de specialisti, opinii ce au fost prezentate de catre ambele parti, regasindu-se in probatoriul administrat de instanta arbitrala.

Modalitatea in care instanta arbitrala analizeaza probatoriile nu se circumscrie ipotezei prevazute de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

2. Critici intemeiate formal pe dispozitiile art. 364 lit. g) C. proc. civ.

a)   Hotararea arbitrala nu ar fi fost semnata de arbitri.

Critica este neserioasa. Hotararea este semnata de arbitrii si indeplineste toate conditiile de validitate, fapt ce rezulta din dosarul arbitral si a fost confirmat de prima instanta.

Faptul ca exemplarul din hotarare comunicat recurentei nu este semnat este normal si nu constituie vreun viciu. Aceeasi este si situatia in cazul hotararilor judecatoresti.

b)  Hotararea arbitrala nu ar cuprinde motivele pe care se sprijina.

Şi aceasta critica a fost invocata formal de catre recurenta, considerentele privind inadmisibilitatea fiind aplicabile.

In realitate hotararea arbitrala este amplu motivata, faptul ca solutia adoptata si argumentele ce au format opinia instantei nemultumeste petenta nefiind insa de natura a-i deschide calea actiunii in anulare.

Recurenta se cantoneaza pe problematica accesoriilor debitului facturat de societatea intimata si neachitat, respectiv a dobanzilor legale si a diferentei de curs valutar. In conditiile in care in conformitate cu dispozitiile contractuale, onorariile erau stabilite in Euro, aceasta  datora echivalentul in lei al onorariului la data platii.

Avand in vedere faptul ca facturile privind onorariul aferent lunilor octombrie si noiembrie 2008 au fost emise in lei, pentru repararea integrala a prejudiciului conform art. 1073 C. Civ., in mod corect s-a dispus si admiterea capatului de cerere privind diferentele de curs valutar.

Totodata, pentru intarzierile la plata a debitului (echivalentului in lei a 60.000 Euro la data platii) petenta datoreaza si dobanzi legale pana la data achitarii efective. Este indubitabil faptul ca diferentele de curs valutar si dobanzile legale sunt complementare, acestea nu se exclud.

3. Critici intemeiate formal pe dispozitiile art. 364 lit. b) C. proc. civ.

Tribunalul  arbitral ar fi solutionat litigiul  in temeiul  unei  conventii arbitrale inoperante. Recurenta apreciaza faptul ca in conditiile in care inainte de proces partile nu ar fi incercat negocierea sau medierea conflictului, conventia arbitrala ar fi neoperanta.

Critica este neintemeiata.

In primul rand, inca de la primul termen de judecata in fata instantei arbitrale, la solicitarea expresa a instantei, recurenta, prin consilier juridic, a mentionat faptul ca nu are de invocat nicio chestiune de natura procedurala privitor la investirea tribunalului arbitral si compunerea completului.

Eventuala lipsa a negocierii sau a medierii nu se circumscrie ipotezei prevazute de art. 364 lit. b) C. proc. civ.

Oricum critica este neintemeiata, in conditiile in care partile au incercat, anterior litigiului arbitral, solutionarea amiabila a diferendului, negociind incheierea unui act de incetare a contractului, fara insa o finalizare pozitiva.

Aceasta situatie reiese inclusiv din considerentele sentintei arbitrale, la dosarul arbitral fiind depuse inscrisuri din care rezulta aceste demersuri.

Nu in ultimul rand este de mentionat faptul ca societatea intimata a formulat impotriva B. (O.S.) si o actiune in insolventa ce a facut obiectul dosarului nr. xx635/3/2009 al Tribunalului Bucuresti, actiune respinsa intrucat instanta a apreciat faptul ca petenta B. nu se afla la aceea data in incapacitate de plata.

Prin urmare, si aceasta critica este neintemeiata, fiind formulata exclusiv formal.

Pentru toate considerentele retinute, conform art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat de reclamanta SC O.S.C. SRL (fosta SC B.I. SRL Bucuresti) prin lichidator judiciar Casa de Insolventa T. impotriva sentintei comerciale nr. 50 din 9 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia  a V-a comerciala, ca nefondat.