Art. 356
(1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apa, daca apa devine daunatoare sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Daca fapta este savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Prin exceptie de la dispozitiile art. 137 alin. (2), în cazul infractiunii prevazute în prezentul articol, suma corespunzatoare unei zile-amenda pentru persoana juridica este cuprinsa între 500 lei si 25.000 lei.
(4) Tentativa se pedepseste.

Art. 8
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite pe teritoriul României.
(2) Prin teritoriul României se întelege întinderea de pamânt, marea teritoriala si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) Prin infractiune savârsita pe teritoriul României se întelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat în alin. (2) sau pe o nava sub pavilion românesc ori pe o aeronava înmatriculata în România.
(4) Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul României si atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion românesc sau pe o aeronava înmatriculata în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infractiunii.

Art. 9
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca pedeapsa prevazuta de legea româna este detentiunea pe viata ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita ori daca a fost comisa într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
(3) Punerea în miscarea a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al parchetului de pe lânga curtea de apel în a carei raza teritoriala se afla parchetul mai întâi sesizat sau, dupa caz, a procurorului general al parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de pâna la 30 de zile de la data solicitarii autorizarii si poate fi prelungit, în conditiile legii, fara ca durata totala sa depaseasca 180 de zile.

Art. 19
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savârsita în legitima aparare.
(2) Este în legitima aparare persoana care savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi în legitima aparare, în conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane într-o locuinta, încapere, dependinta ori loc împrejmuit tinând de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie ori alte asemenea modalitati nelegale ori în timpul noptii.

Art. 30
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurari care nu putea fi în niciun fel evitata.

Art. 201
(1) Întreruperea cursului sarcinii savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de libera practica medicala în aceasta specialitate;
c) daca vârsta sarcinii a depasit paisprezece saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii însarcinate o vatamare corporala, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Când faptele au fost savârsite de un medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuata de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie, pâna la vârsta sarcinii de douazeci si patru de saptamâni, sau întreruperea ulterioara a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fatului.
(7) Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii.

Art. 208
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori îi supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care, prin frecventa sau continut, îi cauzeaza o temere unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 214
(1) Fapta persoanei care determina un minor sau o persoana cu dizabilitati fizice ori psihice sa apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiaza de foloase patrimoniale de pe urma acestei activitati se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta este savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) de parinte, tutore, curator ori de catre cel care are în îngrijire persoana care cerseste;
b) prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 215
Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apeleaza în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenta unui minor, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 224
(1) Patrunderea fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste, ori refuzul de a le parasi la cererea acesteia se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) În cazul în care fapta este savârsita de o persoana înarmata, în timpul noptii ori prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 226
(1) Atingerea adusa vietii private, fara drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinta sau încapere ori dependinta tinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseste cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fara drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevazute în alin. (1), catre o alta persoana sau catre public, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Nu constituie infractiune fapta savârsita:
a) de catre cel care a participat la întâlnirea cu persoana vatamata în cadrul careia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, daca justifica un interes legitim;
b) daca persoana vatamata a actionat explicit cu intentia de a fi vazuta ori auzita de faptuitor;
c) daca faptuitorul surprinde savârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savârsirii unei infractiuni;
d) daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror divulgare prezinta avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vatamate.
(5) Plasarea, fara drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul savârsirii faptelor prevazute în alin. (1) si alin. (2), se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 358
(1) Vânzarea de alimente, bauturi sau alte produse cunoscând ca sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din taieri de animale sustrase controlului veterinar, daca sunt vatamatoare sanatatii.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând ca sunt contrafacute, alterate ori cu perioada de valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii ori si-au pierdut în tot sau în parte eficienta terapeutica, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 440
(1) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vatamari ale integritatii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortura sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsa privativa de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecata în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sa ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere grava adusa sanatatii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sanatatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sau;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevarii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtamântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fara ca acestea sa fie necesare pentru sanatatea persoanei si fara ca ea sa fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sa participe activ la ostilitati.
(3) Ranirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al partii inamice, dupa ce acesta s-a predat fara conditii sau care a fost scos din lupta în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) mentinerea ilegala în detentie sau întârzierea nejustificata a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de catre un agent al puterii ocupante, a unei parti a populatiei civile careia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenta sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a) sa serveasca în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sa ia parte la operatiunile de razboi îndreptate împotriva tarii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special ranitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de razboi si civilii;
b) într-un conflict armat fara caracter international: ranitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participa direct la ostilitati si care se gasesc sub puterea partii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fara caracter international: membrii fortelor armate si combatantii partii inamice, care au depus armele sau care, din orice alta cauza, nu se mai pot apara si care nu se afla sub puterea partii inamice.

Art. 442
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac împotriva personalului, instalatiilor, materialului, unitatilor sau vehiculelor care participa la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de mentinere a pacii, conform Cartei Natiunilor Unite, si care se bucura de protectia pe care dreptul international umanitar o garanteaza civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declanseaza un atac împotriva personalului, cladirilor, unitatilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizeaza semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, în conformitate cu dispozitiile dreptului international umanitar, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, utilizeaza fara drept semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizatiei Natiunilor Unite, cauzând astfel moartea sau vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.