Prescriptia raspunderii penale a minorilor Art. 131
Termenele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute în art. 154, se reduc la jumatate pentru cei care la data savârsirii infractiunii erau minori si se întrerup sau se suspenda în conditiile prevazute de lege pentru majori.
Coruperea sexuala a minorilor Art. 221
(1) Comiterea unui act de natura sexuala, altul decât cel prevazut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum si determinarea minorului sa suporte ori sa efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
d) fapta a pus în pericol viata minorului.
(21) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 14 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la doua luni la 3 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natura savârsit de un major în prezenta unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(4) Determinarea de catre un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sa asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii în cadrul carora se comit acte sexuale de orice natura, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(5) Faptele prevazute la alin. (1) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1), (2) si (21) se pedepseste.
Racolarea minorilor in scopuri sexuale Art. 222
(1) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani sa se întâlneasca, în scopul comiterii unui act dintre cele prevazute în art. 220 sau art. 374, inclusiv atunci când propunerea a fost facuta prin mijloacele de transmitere la distanta, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sa se întâlneasca, în scopul comiterii unui act dintre cele prevazute în art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost facuta prin mijloacele de transmitere la distanta, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Internarea intr-un centru educativ Art. 124
(1) Masura educativa a internarii într-un centru educativ consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între unu si 3 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta poate mentine masura internarii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate înlocui cu masura internarii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121 pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru educativ.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pâna la maximul prevazut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.
Internarea intr-un centru de detentie Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).
Infractiuni de razboi contra persoanelor Art. 440
(1) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vatamari ale integritatii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortura sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsa privativa de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecata în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sa ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere grava adusa sanatatii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sanatatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sau;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevarii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtamântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fara ca acestea sa fie necesare pentru sanatatea persoanei si fara ca ea sa fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sa participe activ la ostilitati.
(3) Ranirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al partii inamice, dupa ce acesta s-a predat fara conditii sau care a fost scos din lupta în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) mentinerea ilegala în detentie sau întârzierea nejustificata a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de catre un agent al puterii ocupante, a unei parti a populatiei civile careia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenta sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a) sa serveasca în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sa ia parte la operatiunile de razboi îndreptate împotriva tarii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special ranitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de razboi si civilii;
b) într-un conflict armat fara caracter international: ranitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participa direct la ostilitati si care se gasesc sub puterea partii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fara caracter international: membrii fortelor armate si combatantii partii inamice, care au depus armele sau care, din orice alta cauza, nu se mai pot apara si care nu se afla sub puterea partii inamice.