Art. 6
(1) Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savârsita, se reduce la acest maxim.
(2) Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la detentiune pe viata si pâna la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se înlocuieste cu maximul închisorii prevazut pentru acea infractiune.
(3) Daca legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se înlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special prevazut în legea noua. Tinându-se seama de partea executata din pedeapsa închisorii, se poate înlatura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Masurile educative neexecutate si neprevazute în legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta, daca este mai favorabila.
(5) Când legea noua este mai favorabila în conditiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare si masurile de siguranta neexecutate si neprevazute în legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta.
(6) Daca legea noua este mai favorabila numai sub aspectul pedepselor complementare sau masurilor de siguranta, acestea se executa în continutul si limitele prevazute de legea noua.
(7) Când o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pâna la data intrarii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau înlocuita potrivit dispozitiilor alin. (1) - (6).

Art. 68
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi începe:
a) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei închisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
(2) În cazul în care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României se executa la data liberarii.
(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât savârsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau înlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Art. 82
(1) Persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savârsita.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarâre.
(3) Daca în termen de 2 ani de la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei se descopera ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura savârsise anterior ramânerii definitive a hotarârii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza si se stabileste pedeapsa pentru infractiunea care a atras initial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.

Art. 89
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amânarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 83. Daca se dispune amânarea aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior amânarea aplicarii pedepsei.

Art. 92
(1) Durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsa între 2 si 4 ani, fara a putea fi însa mai mica decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeaza de la data când hotarârea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a ramas definitiva.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instanta.

Art. 97
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediara, instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 91. Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Art. 40
(1) Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 39.
(2) Dispozitiile art. 39 se aplica si în cazul în care, dupa ce o hotarâre de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.
(3) Daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotarârea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.
(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarâre de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o infractiune concurenta, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 41
(1) Exista recidiva când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si pâna la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Exista recidiva si în cazul în care una dintre pedepsele prevazute în alin. (1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 43
(1) Daca înainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savârseste o noua infractiune în stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt savârsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla în stare de recidiva, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(3) Daca prin însumarea pedepselor în conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depasi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile savârsite pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
(4) Când pedeapsa anterioara sau pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita în stare de recidiva este detentiunea pe viata, se va executa pedeapsa detentiunii pe viata.
(5) Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata se savârseste o noua infractiune în stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate.
(6) Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare pentru noua infractiune si mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata se descopera ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile alin. (1) - (5).
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.

Art. 44
(1) Exista pluralitate intermediara de infractiuni când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare si pâna la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata, condamnatul savârseste din nou o infractiune si nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva.
(2) În caz de pluralitate intermediara, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.

Art. 138
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de împrejurarile cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.
(3) Pedepsele complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. b) -f) se pot aplica în mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

Art. 146
(1) Exista recidiva pentru persoana juridica atunci când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare si pâna la reabilitare, persoana juridica savârseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depasita.
(2) În caz de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate, fara a depasi maximul general al pedepsei amenzii.
(3) Daca amenda anterioara nu a fost executata, în tot sau în parte, amenda stabilita pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas neexecutat din aceasta.
(4) Dispozitiile art. 42 se aplica în mod corespunzator.

Art. 162
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevazute în alin. (1) se socotesc de la data când hotarârea de condamnare a ramas definitiva.
(3) În cazul revocarii sau anularii amânarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) În cazul revocarii liberarii conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu restul de pedeapsa neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotarârea de înlocuire a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executa se întelege pedeapsa stabilita de instanta, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Art. 167
(1) Termenele prevazute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere, daca la acea data hotarârea de condamnare era definitiva, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, daca actul de gratiere se refera la infractiuni în curs de judecata.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnarilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaza în raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executarii ultimei pedepse.

Art. 170
(1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o noua cerere decât dupa un termen de un an, care se socoteste de la data respingerii cererii prin hotarâre definitiva.
(2) Conditiile prevazute în art. 168 trebuie sa fie îndeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsa ca urmare a neîndeplinirii unor conditii de forma poate fi reînnoita potrivit Codului de procedura penala.

Art. 277
(1) Divulgarea, fara drept, de informatii confidentiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmeaza sa se administreze o proba, de catre un magistrat sau un alt functionar public care a luat cunostinta de acestea în virtutea functiei, daca prin aceasta poate fi îngreunata sau împiedicata urmarirea penala, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Dezvaluirea, fara drept, de mijloace de proba sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauza penala, înainte de a se dispune o solutie de netrimitere în judecata ori de solutionare definitiva a cauzei, de catre un functionar public care a luat cunostinta de acestea în virtutea functiei, se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
(3) Dezvaluirea, fara drept, de informatii dintr-o cauza penala, de catre un martor, expert sau interpret, atunci când aceasta interdictie este impusa de legea de procedura penala, se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
(4) Nu constituie infractiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvaluite acte sau activitati vadit ilegale comise de autoritati într-o cauza penala.

Art. 378
(1) Savârsirea de catre persoana care are obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinta, a obligatiei de întretinere prevazute de lege;
c) neplata, cu rea-credinta, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza neexecutarea, cu rea-credinta, de catre cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotarâre judecatoreasca, în favoarea persoanelor îndreptatite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Fapta nu se pedepseste daca, înainte de terminarea urmaririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Art. 380
(1) Parintele sau persoana careia i-a fost încredintat, potrivit legii, un minor si care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedica prin orice mijloace sa urmeze cursurile învatamântului general obligatoriu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta nu se pedepseste daca înainte de terminarea urmaririi penale inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor.
(3) Daca pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.