Art. 35
(1) Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 36
(1) Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
(3) Infractiunea complexa savârsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea complexa consumata.

Art. 37
Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea savârsita în întregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decât cea pronuntata anterior.

Art. 117
(1) Masura educativa a stagiului de formare civica consta în obligatia minorului de a participa la un program cu o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa înteleaga consecintele legale si sociale la care se expune în cazul savârsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sau viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participarii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civica, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fara a afecta programul scolar sau profesional al minorului.

Art. 118
Masura educativa a supravegherii consta în controlarea si îndrumarea minorului în cadrul programului sau zilnic, pe o durata cuprinsa între doua si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionala si prevenirea desfasurarii unor activitati sau intrarea în legatura cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

Art. 121
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala.
(2) Când stabileste obligatia prevazuta în alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Art. 124
(1) Masura educativa a internarii într-un centru educativ consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între unu si 3 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta poate mentine masura internarii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate înlocui cu masura internarii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121 pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru educativ.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pâna la maximul prevazut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.

Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).

Art. 11
(1) Legea penala româna se aplica si altor infractiuni decât celor prevazute în art. 10, savârsite în afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, care se afla de bunavoie pe teritoriul României, în urmatoarele cazuri:
a) s-a savârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat obligatia sa o reprime în temeiul unui tratat international, indiferent daca este prevazuta sau nu de legea penala a statului pe al carui teritoriu a fost comisa;
b) s-a cerut extradarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzata.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica atunci când, potrivit legii statului în care s-a savârsit infractiunea, exista o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata.
(3) Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.

Art. 79
(1) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, în aceasta ordine.
(2) Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuata, concurs sau recidiva.
(3) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc conform alin. (1), dupa care limitele de pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin. (2).

Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 93
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 101
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) În cazul prevazut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul României;
d) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în masura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d) -f), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat(a)

Art. 115
(1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Masurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civica;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârsit de saptamâna;
d) asistarea zilnica.
2. Masurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de detentie.
(2) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, în conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute în art. 74.

Art. 126
Daca în cursul executarii unei masuri educative privative de libertate persoana internata, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenteaza negativ sau împiedica procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executarii masurii educative într-un penitenciar.

Art. 154
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute în prezentul articol încep sa curga de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data savârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga de la data savârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza în raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile si al infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, altele decât cele prevazute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum si al infractiunii de pornografie infantila, savârsite fata de un minor, termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sa curga de la data decesului.

Art. 156
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispozitie legala sau o împrejurare de neprevazut ori de neînlaturat împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art. 186
(1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, saptamâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzatoare datei de la care au început sa curga.
(2) Daca limita de pedeapsa este exprimata într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma sa se aplice, fractia se va aplica asupra termenului transformat în zile, dupa care durata obtinuta se transforma în luni. În acest caz, luna se socoteste de 30 de zile si se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fractiei.
(3) În cazul limitelor de pedeapsa exprimate în ani se aplica în mod corespunzator dispozitiile alin. (2), transformarea facându-se între ani si luni.

Art. 213
(1) Determinarea sau înlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele sunt savârsite fata de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate.
(3¹) Daca fapta prevazuta la alin. (3) a fost savârsita în una dintre urmatoarele împrejurari:
a) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei prevazute la alin. (3) se majoreaza cu înca o patrime.
(4) Prin practicarea prostitutiei se întelege întretinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Art. 225
(1) Patrunderea fara drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoana juridica sau fizica îsi desfasoara activitatea profesionala ori refuzul de a le parasi la cererea persoanei îndreptatite se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) În cazul în care fapta este savârsita de o persoana înarmata, în timpul noptii ori prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 258
(1) Folosirea fara drept a unei calitati oficiale care implica exercitiul autoritatii de stat, însotita sau urmata de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta functionarului public care continua sa exercite o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, dupa ce a pierdut acest drept conform legii.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) sau alin. (2) au fost savârsite de o persoana care poarta, fara drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autoritati publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 270
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificarii unui bun, de catre o persoana care fie a cunoscut, fie a prevazut din împrejurarile concrete ca acesta provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Pedeapsa aplicata tainuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita de autor.
(3) Tainuirea savârsita de un membru de familie nu se pedepseste.

Art. 349
(1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta în alin. (1) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Art. 350
(1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea în munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza repunerea în functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor.
(3) Faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) savârsite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.