Art. 306
(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobarilor sau garantiilor necesare acordarii finantarilor obtinute sau garantate din fonduri publice, daca are ca rezultat obtinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 361
(1) Interceptarea, fara drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publica si care este destinata unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueaza în cadrul unui sistem informatic se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si interceptarea, fara drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce contine date informatice care nu sunt publice.

Art. 384
Prelevarea de tesuturi sau organe de la un cadavru, fara drept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 101
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) În cazul prevazut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul României;
d) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în masura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d) -f), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat(a)

Art. 17
Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savârsita si prin omisiune, când:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Art. 21
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constând în îndeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta, în forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este în mod vadit ilegala.

Art. 124
(1) Masura educativa a internarii într-un centru educativ consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între unu si 3 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta poate mentine masura internarii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate înlocui cu masura internarii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121 pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru educativ.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pâna la maximul prevazut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.

Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).

Art. 129
(1) În caz de concurs de infractiuni savârsite în timpul minoritatii se stabileste si se ia o singura masura educativa pentru toate faptele, în conditiile art. 114, tinând seama de criteriile prevazute în art. 74.
(2) În cazul savârsirii a doua infractiuni, dintre care una în timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa în timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savârsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplica pedeapsa închisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savârsirii infractiunii comise dupa majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savârsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta.
(3) În cazul prevazut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul savârsirii infractiunii comise dupa majorat pâna la data judecarii.
(4) În cazul savârsirii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concurente se aplica mai întâi regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupa care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânarii aplicarii pedepsei sau al suspendarii executarii sub supraveghere.

Art. 156
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispozitie legala sau o împrejurare de neprevazut ori de neînlaturat împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art. 262
(1) Intrarea sau iesirea din tara prin trecerea ilegala a frontierei de stat a României se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) a fost savârsita:
a) în scopul sustragerii de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse ori a unei masuri educative, privative de libertate;
b) de catre un strain declarat indezirabil ori caruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de sedere în tara, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Tentativa se pedepseste.
(4) Fapta prevazuta în alin. (1), savârsita de o victima a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepseste.

Art. 264
(1) Fapta persoanei care faciliteaza, prin orice mijloace, ramânerea ilegala pe teritoriul României a unei persoane, victima a unei infractiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranti, care nu are cetatenia româna si nici domiciliul în România, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Daca mijlocul folosit constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Când fapta a fost savârsita:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) de catre un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Când faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) sunt savârsite cu privire la un alt strain aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Art. 285
(1) Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este savârsita prin folosire de violente sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Se considera evadare:
a) neprezentarea nejustificata a persoanei condamnate la locul de detinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) parasirea, fara autorizare, de catre persoana condamnata, a locului de munca, aflat în exteriorul locului de detinere;
c) încalcarea de catre persoana aflata în arest la domiciliu a obligatiei de a nu parasi imobilul ori nerespectarea de catre aceasta a itinerarului sau conditiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.
(4) În situatiile prevazute la alin. (3) lit. a) si b), pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsa la data evadarii.
(4^1) În situatia prevazuta la alin. (3) lit. c), se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 302
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau retinerea, fara drept, a unei corespondente adresate altuia, precum si divulgarea fara drept a continutului unei asemenea corespondente, chiar atunci când aceasta a fost trimisa deschisa ori a fost deschisa din greseala, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Interceptarea, fara drept, a unei convorbiri sau a unei comunicari efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au fost savârsite de un functionar public care are obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, catre o alta persoana sau catre public, fara drept, a continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar în cazul în care faptuitorul a luat cunostinta de aceasta din greseala sau din întâmplare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(5) Nu constituie infractiune fapta savârsita:
a) daca faptuitorul surprinde savârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savârsirii unei infractiuni;
b) daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror divulgare prezinta avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vatamate.
(6) Detinerea sau confectionarea, fara drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicatiilor se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(7) Pentru faptele prevazute la alin. (1), actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 378
(1) Savârsirea de catre persoana care are obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinta, a obligatiei de întretinere prevazute de lege;
c) neplata, cu rea-credinta, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza neexecutarea, cu rea-credinta, de catre cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotarâre judecatoreasca, în favoarea persoanelor îndreptatite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Fapta nu se pedepseste daca, înainte de terminarea urmaririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Art. 439
(1) Savârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau parti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viata menite sa determine distrugerea fizica, totala sau partiala, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza faptuitorului sau asupra careia acesta exercita controlul în orice alt mod, cauzându-i vatamari fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depasesc consecintele sanctiunilor admise de catre dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
g) vatamarea integritatii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioada îndelungata, prin rapire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite ca aceasta persoana este privata de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervata ori locul unde se afla, de îndata ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu încalcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeaza suferinte mari sau vatamari ale integritatii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute în alin. (1), savârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

Art. 440
(1) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vatamari ale integritatii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortura sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsa privativa de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecata în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sa ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere grava adusa sanatatii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sanatatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sau;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevarii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtamântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fara ca acestea sa fie necesare pentru sanatatea persoanei si fara ca ea sa fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sa participe activ la ostilitati.
(3) Ranirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al partii inamice, dupa ce acesta s-a predat fara conditii sau care a fost scos din lupta în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) mentinerea ilegala în detentie sau întârzierea nejustificata a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de catre un agent al puterii ocupante, a unei parti a populatiei civile careia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenta sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a) sa serveasca în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sa ia parte la operatiunile de razboi îndreptate împotriva tarii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special ranitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de razboi si civilii;
b) într-un conflict armat fara caracter international: ranitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participa direct la ostilitati si care se gasesc sub puterea partii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fara caracter international: membrii fortelor armate si combatantii partii inamice, care au depus armele sau care, din orice alta cauza, nu se mai pot apara si care nu se afla sub puterea partii inamice.