Art. 35
(1) Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 38
(1) Exista concurs real de infractiuni când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci când una dintre infractiuni a fost comisa pentru savârsirea sau ascunderea altei infractiuni.
(2) Exista concurs formal de infractiuni când o actiune sau o inactiune savârsita de o persoana, din cauza împrejurarilor în care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni.

Art. 39
(1) În caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte si se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:
a) când s-au stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeapsa cu închisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, la care se adauga în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare si mai multe pedepse cu amenda se aplica pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adauga în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, daca prin adaugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

Art. 40
(1) Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 39.
(2) Dispozitiile art. 39 se aplica si în cazul în care, dupa ce o hotarâre de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.
(3) Daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotarârea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.
(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarâre de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o infractiune concurenta, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 45
(1) Daca pentru una dintre infractiunile savârsite s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(3) Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut:
a) în caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediara se aplica cea mai grea dintre acestea;
b) în caz de recidiva, partea neexecutata din pedeapsa complementara anterioara se adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infractiune.
(4) În cazul condamnarilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa complementara executata pâna la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lânga pedeapsa rezultata.
(5) Daca pe lânga pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplica dispozitiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultata executându-se pâna la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
(6) Masurile de siguranta de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, luate în cazul infractiunilor savârsite, se cumuleaza.
(7) Daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplica masura de siguranta cu durata cea mai mare. Masurile de siguranta luate conform art. 112 se cumuleaza.

Art. 51
(1) Participantul nu se pedepseste daca, înainte de descoperirea faptei, denunta savârsirea infractiunii, astfel încât consumarea acesteia sa poata fi împiedicata, sau daca împiedica el însusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele îndeplinite pâna în momentul denuntarii sau împiedicarii constituie o alta infractiune, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

Art. 129
(1) În caz de concurs de infractiuni savârsite în timpul minoritatii se stabileste si se ia o singura masura educativa pentru toate faptele, în conditiile art. 114, tinând seama de criteriile prevazute în art. 74.
(2) În cazul savârsirii a doua infractiuni, dintre care una în timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa în timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savârsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplica pedeapsa închisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savârsirii infractiunii comise dupa majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savârsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta.
(3) În cazul prevazut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul savârsirii infractiunii comise dupa majorat pâna la data judecarii.
(4) În cazul savârsirii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concurente se aplica mai întâi regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupa care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânarii aplicarii pedepsei sau al suspendarii executarii sub supraveghere.

Art. 174
Prin savârsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se întelege savârsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

Art. 408
(1) Atentatul contra vietii savârsit împotriva reprezentantului unui stat strain sau altei persoane care se bucura de protectie în conformitate cu conventiile internationale, aflata în misiune oficiala în România, se pedepseste cu detentiune pe viata sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Infractiunile intentionate contra integritatii corporale, sanatatii sau libertatii, savârsite împotriva unei persoane dintre cele mentionate în alin. (1), se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate.

Art. 410
(1) Fapta persoanei care, luând cunostinta despre pregatirea sau comiterea vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 394-397, art. 399-403 si art. 406-409, nu înstiinteaza de îndata autoritatile se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Nedenuntarea savârsita de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru savârsirea faptei nedenuntate, încunostinteaza autoritatile competente despre aceasta sau care, chiar dupa punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la raspundere penala a autorului si a participantilor.

Art. 15
(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savârsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savârsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Art. 17
Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savârsita si prin omisiune, când:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Art. 130
Daca pe durata termenului de supraveghere al amânarii aplicarii pedepsei, al suspendarii sub supraveghere ori al liberarii conditionate se descopera ca persoana supravegheata mai savârsise o infractiune în timpul minoritatii pentru care s-a luat, chiar dupa expirarea acestui termen, o masura educativa privativa de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anuleaza, aplicându-se în mod corespunzator dispozitiile art. 129 alin. (2) - (4).

Art. 308
(1) Dispozitiile art. 289-292, 295, 297-300 si art. 304 privitoare la functionarii publici se aplica în mod corespunzator si faptelor savârsite de catre sau în legatura cu persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o însarcinare de orice natura în serviciul unei persoane fizice prevazute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricarei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Art. 328
Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplica si atunci când fapta priveste acte emise de o autoritate competenta a unui stat strain sau de o organizatie internationala instituita printr-un tratat la care România este parte sau declaratii ori o identitate asumate în fata acesteia.

Art. 370
Încercarea de a determina o persoana, prin constrângere sau corupere, sa comita o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.

Art. 430
Dispozitiile art. 424-426, 428 si 429 se aplica în mod corespunzator si în cazul aeronavelor militare.

Art. 439
(1) Savârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau parti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viata menite sa determine distrugerea fizica, totala sau partiala, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza faptuitorului sau asupra careia acesta exercita controlul în orice alt mod, cauzându-i vatamari fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depasesc consecintele sanctiunilor admise de catre dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
g) vatamarea integritatii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioada îndelungata, prin rapire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite ca aceasta persoana este privata de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervata ori locul unde se afla, de îndata ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu încalcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeaza suferinte mari sau vatamari ale integritatii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute în alin. (1), savârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

Art. 440
(1) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vatamari ale integritatii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortura sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsa privativa de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecata în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sa ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere grava adusa sanatatii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sanatatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sau;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevarii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtamântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fara ca acestea sa fie necesare pentru sanatatea persoanei si fara ca ea sa fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sa participe activ la ostilitati.
(3) Ranirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al partii inamice, dupa ce acesta s-a predat fara conditii sau care a fost scos din lupta în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) mentinerea ilegala în detentie sau întârzierea nejustificata a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de catre un agent al puterii ocupante, a unei parti a populatiei civile careia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenta sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a) sa serveasca în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sa ia parte la operatiunile de razboi îndreptate împotriva tarii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special ranitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de razboi si civilii;
b) într-un conflict armat fara caracter international: ranitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participa direct la ostilitati si care se gasesc sub puterea partii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fara caracter international: membrii fortelor armate si combatantii partii inamice, care au depus armele sau care, din orice alta cauza, nu se mai pot apara si care nu se afla sub puterea partii inamice.

Art. 441
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, jefuieste sau, cu încalcarea dreptului international si fara ca aceasta sa fie justificata de necesitati militare, distruge, îsi însuseste sau rechizitioneaza bunuri ale partii inamice, aflate sub puterea partii careia îi apartine faptuitorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justitie drepturile si actiunile tuturor resortisantilor partii inamice sau ale unei parti importante a acestora se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 442
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac împotriva personalului, instalatiilor, materialului, unitatilor sau vehiculelor care participa la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de mentinere a pacii, conform Cartei Natiunilor Unite, si care se bucura de protectia pe care dreptul international umanitar o garanteaza civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declanseaza un atac împotriva personalului, cladirilor, unitatilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizeaza semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, în conformitate cu dispozitiile dreptului international umanitar, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, utilizeaza fara drept semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizatiei Natiunilor Unite, cauzând astfel moartea sau vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 7
(1) Legea penala temporara se aplica infractiunii savârsite în timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata în acel interval de timp.
(2) Legea penala temporara este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare sau a carei aplicare este limitata prin natura temporara a situatiei care a impus adoptarea sa.

Art. 8
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite pe teritoriul României.
(2) Prin teritoriul României se întelege întinderea de pamânt, marea teritoriala si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) Prin infractiune savârsita pe teritoriul României se întelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat în alin. (2) sau pe o nava sub pavilion românesc ori pe o aeronava înmatriculata în România.
(4) Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul României si atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion românesc sau pe o aeronava înmatriculata în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infractiunii.

Art. 9
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca pedeapsa prevazuta de legea româna este detentiunea pe viata ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita ori daca a fost comisa într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
(3) Punerea în miscarea a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al parchetului de pe lânga curtea de apel în a carei raza teritoriala se afla parchetul mai întâi sesizat sau, dupa caz, a procurorului general al parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de pâna la 30 de zile de la data solicitarii autorizarii si poate fi prelungit, în conditiile legii, fara ca durata totala sa depaseasca 180 de zile.

Art. 10
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, contra statului român, contra unui cetatean român ori a unei persoane juridice române.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si numai daca fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul caruia s-a comis.

Art. 11
(1) Legea penala româna se aplica si altor infractiuni decât celor prevazute în art. 10, savârsite în afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, care se afla de bunavoie pe teritoriul României, în urmatoarele cazuri:
a) s-a savârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat obligatia sa o reprime în temeiul unui tratat international, indiferent daca este prevazuta sau nu de legea penala a statului pe al carui teritoriu a fost comisa;
b) s-a cerut extradarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzata.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica atunci când, potrivit legii statului în care s-a savârsit infractiunea, exista o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata.
(3) Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.

Art. 13
Legea penala nu se aplica infractiunilor savârsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de catre alte persoane care, în conformitate cu tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.

Art. 66
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta în interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, în conditiile stabilite de instanta de judecata.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b).
(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevazuta în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când exista motive întemeiate de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa în pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmeaza a fi expulzata.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevazute în alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizeaza în concret continutul acestei pedepse, tinând seama de împrejurarile cauzei.

Art. 67
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savârsita.
(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României nu se aplica în cazul în care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Art. 68
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi începe:
a) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei închisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
(2) În cazul în care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României se executa la data liberarii.
(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât savârsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau înlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Art. 69
(1) Pedeapsa complementara a degradarii militare consta în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(2) Degradarea militara se aplica în mod obligatoriu condamnatilor militari în activitate, în rezerva sau în retragere, daca pedeapsa principala aplicata este închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.
(3) Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari în activitate, în rezerva sau în retragere pentru infractiuni savârsite cu intentie, daca pedeapsa principala aplicata este închisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Art. 70
(1) Publicarea hotarârii definitive de condamnare se poate dispune când, tinând seama de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea savârsirii altor asemenea infractiuni.
(2) Hotarârea de condamnare se publica în extras, în forma stabilita de instanta, într-un cotidian local sau national, o singura data.
(3) Publicarea hotarârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fara a se dezvalui identitatea altor persoane.

Art. 74
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infractiunii savârsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:
a) împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savârsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupa savârsirea infractiunii si în cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, vârsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
(2) Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevazute în alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

Art. 75
(1) Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica în cazul savârsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, furt calificat, tâlharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a României, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,  privind regimul juridic al substantelor dopante, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune în pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) împrejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Art. 77
Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante:
a) savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna;
b) savârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna în pericol alte persoane ori bunuri;
d) savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;
e) savârsirea infractiunii profitând de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata vârstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, când a fost provocata în vederea comiterii infractiunii;
g) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta;
h) savârsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane în raport cu celelalte.

Art. 79
(1) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, în aceasta ordine.
(2) Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuata, concurs sau recidiva.
(3) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc conform alin. (1), dupa care limitele de pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin. (2).

Art. 80
(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savârsita prezinta o gravitate redusa, având în vedere natura si întinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurarile în care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea mai mare de 5 ani.
(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) si alin. (2).

Art. 81
(1) Când dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment.
(2) Avertismentul consta în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni.
(3) În caz de concurs de infractiuni se aplica un singur avertisment.

Art. 82
(1) Persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savârsita.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarâre.
(3) Daca în termen de 2 ani de la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei se descopera ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura savârsise anterior ramânerii definitive a hotarârii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza si se stabileste pedeapsa pentru infractiunea care a atras initial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.

Art. 83
(1) Instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa stabilita, inclusiv în cazul concursului de infractiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(3) Amânarea aplicarii pedepsei închisorii atrage si amânarea aplicarii amenzii care însoteste pedeapsa închisorii în conditiile art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicarii pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 88
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) În cazul când, pâna la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afara de cazul când persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca.
(3) Daca dupa amânarea aplicarii pedepsei persoana supravegheata a savârsit o noua infractiune, cu intentie sau intentie depasita, descoperita în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amânarii si pedeapsa pentru noua infractiune se calculeaza conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni.
(4) Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate mentine sau revoca amânarea aplicarii pedepsei. În cazul revocarii, dispozitiile alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 89
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amânarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 83. Daca se dispune amânarea aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior amânarea aplicarii pedepsei.

Art. 91
(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Când pedeapsa închisorii este însotita de pedeapsa amenzii aplicate în conditiile art. 62, amenda se executa chiar daca executarea pedepsei închisorii a fost suspendata sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amânata, dar ulterior amânarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 97
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediara, instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 91. Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Art. 99
(1) Liberarea conditionata în cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori daca nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Art. 100
(1) Liberarea conditionata în cazul închisorii poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afla în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionata, dupa executarea efectiva a jumatate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depaseste 10 ani, sau a cel putin doua treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) lit. b) -d).
(3) În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. (2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa înainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni ori nu va respecta masurile de supraveghere sau nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberarii conditionate si data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Art. 101
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) În cazul prevazut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul României;
d) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în masura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d) -f), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat(a)

Art. 105
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultata, sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Când, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii liberarii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Art. 22
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savârsita cu consimtamântul persoanei vatamate, daca aceasta putea sa dispuna în mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa în pericol.
(2) Consimtamântul persoanei vatamate nu produce efecte în cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.

Art. 30
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurari care nu putea fi în niciun fel evitata.

Art. 32
(1) Tentativa consta în punerea în executare a intentiei de a savârsi infractiunea, executare care a fost însa întrerupta sau nu si-a produs efectul.
(2) Nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea.

Art. 34
(1) Nu se pedepseste autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunostintat autoritatile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea sa poata fi împiedicata, sau a împiedicat el însusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele îndeplinite pâna în momentul desistarii sau împiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

Art. 37
Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea savârsita în întregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decât cea pronuntata anterior.

Art. 42
La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotarârile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile savârsite din culpa.

Art. 43
(1) Daca înainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savârseste o noua infractiune în stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt savârsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla în stare de recidiva, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(3) Daca prin însumarea pedepselor în conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depasi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile savârsite pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
(4) Când pedeapsa anterioara sau pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita în stare de recidiva este detentiunea pe viata, se va executa pedeapsa detentiunii pe viata.
(5) Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata se savârseste o noua infractiune în stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate.
(6) Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare pentru noua infractiune si mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata se descopera ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile alin. (1) - (5).
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.

Art. 44
(1) Exista pluralitate intermediara de infractiuni când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare si pâna la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata, condamnatul savârseste din nou o infractiune si nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva.
(2) În caz de pluralitate intermediara, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.

Art. 49
Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune savârsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.

Art. 72
(1) Perioada în care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci când condamnatul a fost urmarit sau judecat, în acelasi timp ori în mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost condamnat pentru o alta fapta decât cea care a determinat dispunerea masurii preventive.
(2) Perioada în care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade si în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlaturarea în tot sau în parte a zilelor-amenda.
(3) În cazul amenzii care însoteste pedeapsa închisorii, perioada în care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.

Art. 73
(1) În cazul infractiunilor savârsite în conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsa, precum si durata masurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune în România.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în cazul în care pedeapsa executata în afara tarii este amenda.

Art. 112¹
(1) Sunt supuse confiscarii si alte bunuri decât cele prevazute la art. 112, când fata de o persoana se dispune condamnarea pentru o fapta susceptibila sa îi procure un folos material si pentru care pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare, instanta îsi formeaza convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale. Convingerea instantei se poate baza inclusiv pe disproportia dintre veniturile licite si averea persoanei.
(2) Confiscarea extinsa se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnata într-o perioada de 5 ani înainte si, daca este cazul, dupa momentul savârsirii infractiunii, pâna la data emiterii actului de sesizare a instantei. Confiscarea extinsa poate fi dispusa si asupra bunurilor transferate catre terti, daca acestia stiau sau ar fi trebuit sa stie ca scopul transferului a fost evitarea confiscarii.
(3) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (2) se va tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata ori de un tert unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra careia persoana condamnata detine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se întelege si sumele de bani.
(5) La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, membrii familiei acesteia.
(6) Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, în locul lor se confisca bani si bunuri pâna la concurenta valorii acestora.
(7) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevazuta la alin. (2), care excedeaza nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

Art. 114
(1) Fata de minorul care, la data savârsirii infractiunii, avea vârsta cuprinsa între 14 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate.
(2) Fata de minorul prevazut în alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate în urmatoarele cazuri:
a) daca a mai savârsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a început înainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.

Art. 117
(1) Masura educativa a stagiului de formare civica consta în obligatia minorului de a participa la un program cu o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa înteleaga consecintele legale si sociale la care se expune în cazul savârsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sau viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participarii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civica, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fara a afecta programul scolar sau profesional al minorului.

Art. 121
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala.
(2) Când stabileste obligatia prevazuta în alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Art. 124
(1) Masura educativa a internarii într-un centru educativ consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între unu si 3 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta poate mentine masura internarii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate înlocui cu masura internarii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121 pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru educativ.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pâna la maximul prevazut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.

Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).

Art. 128
În cazul infractiunilor savârsite în timpul minoritatii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute în vedere la alegerea masurii educative si produc efecte între limitele prevazute de lege pentru fiecare masura educativa.

Art. 131
Termenele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute în art. 154, se reduc la jumatate pentru cei care la data savârsirii infractiunii erau minori si se întrerup sau se suspenda în conditiile prevazute de lege pentru majori.

Art. 134
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica si majorilor care, la data savârsirii infractiunii, aveau vârsta cuprinsa între 14 si 18 ani.
(2) Când, la data pronuntarii hotarârii prin care s-a luat o masura educativa privativa de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanta, tinând seama de posibilitatile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevazute în art. 74, poate dispune executarea masurii educative într-un penitenciar.

Art. 135
(1) Persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savârsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savârsite în exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savârsirea aceleiasi fapte.

Art. 138
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de împrejurarile cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.
(3) Pedepsele complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. b) -f) se pot aplica în mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

Art. 139
(1) Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice se aplica atunci când:
a) persoana juridica a fost constituita în scopul savârsirii de infractiuni;
b) obiectul sau de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infractiuni, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea mai mare de 3 ani.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
(3) Abrogat(a)

Art. 144
(1) Pedeapsa complementara a plasarii sub supraveghere judiciara presupune desfasurarea sub supravegherea unui mandatar judiciar a activitatii care a ocazionat comiterea infractiunii, pe o perioada de la un an la 3 ani.
(2) Mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci când constata ca persoana juridica nu a luat masurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. În cazul în care instanta constata ca sesizarea este întemeiata, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevazuta la art. 140.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciara nu se aplica în cazul persoanelor juridice mentionate în art. 141.

Art. 147
(1) În caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediara sau de cauze de atenuare ori agravare a raspunderii penale, persoanei juridice i se aplica regimul amenzii prevazut de lege pentru persoana fizica.
(2) În caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu continut diferit, se cumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut se aplica cea mai grea.
(3) În caz de pluralitate de infractiuni, masurile de siguranta luate conform art. 112 se cumuleaza.

Art. 151
(1) În cazul pierderii personalitatii juridice prin fuziune, absorbtie sau divizare intervenita dupa comiterea infractiunii, raspunderea penala si consecintele acesteia se vor angaja:
a) în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
b) în sarcina persoanei juridice absorbante;
c) în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobândit fractiuni din patrimoniul persoanei divizate.
(2) În cazul prevazut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va tine seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infractiunea, precum si de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisa fiecarei persoane juridice participante la operatiune.

Art. 153
(1) Prescriptia înlatura raspunderea penala.
(2) Prescriptia nu înlatura raspunderea penala în cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.
c) infractiunilor prevazute la art. 209-211, art. 213, art. 218 - 220 si art. 282.
(3) Prescriptia nu înlatura raspunderea penala nici în cazul infractiunilor prevazute la alin. (2) lit. b) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescriptie, generala sau speciala, la data intrarii în vigoare a acestei dispozitii.

Art. 154
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute în prezentul articol încep sa curga de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data savârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga de la data savârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza în raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile si al infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, altele decât cele prevazute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum si al infractiunii de pornografie infantila, savârsite fata de un minor, termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sa curga de la data decesului.

Art. 157
(1) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plângeri înlatura raspunderea penala.
(2) Fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plângerea prealabila s-a facut numai de catre una dintre ele.
(3) Fapta atrage raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la savârsirea acesteia, chiar daca plângerea prealabila s-a facut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) În cazul în care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restrânsa sau o persoana juridica ce este reprezentata de faptuitor, actiunea penala se poate pune în miscare si din oficiu.
(5) Daca persoana vatamata a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidata, înainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plângerii, actiunea penala poate fi pusa în miscare din oficiu.

Art. 158
(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive, în cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile.
(2) Retragerea plângerii prealabile înlatura raspunderea penala a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasa.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restrânsa, retragerea se face cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(4) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile, dar actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu în conditiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai daca este însusita de procuror.

Art. 161
(1) Prescriptia înlatura executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor principale în cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.
(3) Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor principale nici în cazul infractiunilor prevazute la alin. (2) lit. b) pentru care, la data intrarii în vigoare a acestei dispozitii, nu s-a împlinit termenul de prescriptie a executarii.

Art. 163
(1) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei se întrerupe prin începerea executarii pedepsei. Sustragerea de la executare, dupa începerea executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescriptie a executarii se întrerupe si prin savârsirea din nou a unei infractiuni.
(3) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei amenzii se întrerupe si prin înlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii.

Art. 167
(1) Termenele prevazute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere, daca la acea data hotarârea de condamnare era definitiva, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, daca actul de gratiere se refera la infractiuni în curs de judecata.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnarilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaza în raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executarii ultimei pedepse.

Art. 189
(1) Omorul savârsit în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde savârsirea altei infractiuni;
e) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor sau o tentativa la infractiunea de omor;
f) asupra a doua sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseste cu detentiune pe viata sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 192
(1) Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încalcarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere constituie prin ea însasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(3) Daca prin fapta savârsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevazute în alin. (1) si alin. (2) se majoreaza cu jumatate.

Art. 196
(1) Fapta prevazuta în art. 193 alin. (2) savârsita din culpa de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau în desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea însasi infractiune se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta în art. 194 alin. (1) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Când fapta prevazuta în alin. (2) a fost savârsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Daca urmarile prevazute în alin. (1) - (3) s-au produs fata de doua sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(5) Daca nerespectarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere sau desfasurarea activitatii care a condus la comiterea faptelor prevazute în alin. (1) si alin. (3) constituie prin ea însasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(6) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 199
(1) Daca faptele prevazute în art. 188, art. 189 si art. 193-195 sunt savârsite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevazute de lege se majoreaza cu o patrime.
(2) În cazul infractiunilor prevazute în art. 193 si art. 196 savârsite asupra unui membru de familie, actiunea penala poate fi pusa în miscare si din oficiu.

Art. 201
(1) Întreruperea cursului sarcinii savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de libera practica medicala în aceasta specialitate;
c) daca vârsta sarcinii a depasit paisprezece saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii însarcinate o vatamare corporala, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Când faptele au fost savârsite de un medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuata de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie, pâna la vârsta sarcinii de douazeci si patru de saptamâni, sau întreruperea ulterioara a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fatului.
(7) Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii.

Art. 205
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se considera lipsire de libertate si rapirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apara.
(3) Daca fapta este savârsita:
a) de catre o persoana înarmata;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sanatatea sau viata victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsa între 3 si 10 ani.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Art. 206
(1) Fapta de a ameninta o persoana cu savârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa îi produca o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.
(2) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 217
Tentativa la infractiunile prevazute în art. 209-211, art. 213 alin. (2), art. 216 si 216¹ se pedepseste.

Art. 218
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise în conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(3¹) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) si (2) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (3) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) si alin. (2) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Art. 219
(1) Actul de natura sexuala, altul decât cele prevazute în art. 218, cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(2¹) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (2) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca actele de agresiune sexuala au fost precedate sau urmate de savârsirea actelor sexuale prevazute în art. 218 alin. (1) si alin. (2), fapta constituie viol.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 220
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise cu un minor cu vârsta între 14 si 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevazuta la alin. (1), savârsita asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 16 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(4) Fapta prevazuta la alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Fapta prevazuta la alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(6) Faptele prevazute la alin. (1) si (2), precum si la alin. (4) lit. e) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(7) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1)-(5) se pedepseste.

Art. 221
(1) Comiterea unui act de natura sexuala, altul decât cel prevazut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum si determinarea minorului sa suporte ori sa efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
d) fapta a pus în pericol viata minorului.
(2¹) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 14 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la doua luni la 3 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natura savârsit de un major în prezenta unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(4) Determinarea de catre un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sa asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii în cadrul carora se comit acte sexuale de orice natura, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(5) Faptele prevazute la alin. (1) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1), (2) si (2¹) se pedepseste.

Art. 226
(1) Atingerea adusa vietii private, fara drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinta sau încapere ori dependinta tinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseste cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fara drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevazute în alin. (1), catre o alta persoana sau catre public, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Nu constituie infractiune fapta savârsita:
a) de catre cel care a participat la întâlnirea cu persoana vatamata în cadrul careia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, daca justifica un interes legitim;
b) daca persoana vatamata a actionat explicit cu intentia de a fi vazuta ori auzita de faptuitor;
c) daca faptuitorul surprinde savârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savârsirii unei infractiuni;
d) daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror divulgare prezinta avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vatamate.
(5) Plasarea, fara drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul savârsirii faptelor prevazute în alin. (1) si alin. (2), se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 232
Tentativa la infractiunile prevazute în prezentul capitol se pedepseste.

Art. 233
Furtul savârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 237
Tentativa la infractiunile prevazute în art. 233-235 se pedepseste.

Art. 244
(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înselaciunea savârsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(3) Împacarea înlatura raspunderea penala.

Art. 248
Tentativa la infractiunile prevazute în art. 239 alin. (1), art. 241 si art. 244-247 se pedepseste.

Art. 252
Tentativa la infractiunile prevazute în prezentul capitol se pedepseste.

Art. 257
(1) Amenintarea savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul savârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legatura cu exercitarea acestor atributii, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.
(2) Savârsirea unei infractiuni împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de razbunare, în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele comise în conditiile alin. (2), daca privesc un membru de familie al functionarului public.
(4) Faptele prevazute la alin. (1) - (3), comise asupra unui politist sau jandarm, precum si asupra personalului silvic învestit cu exercitiul autoritatii publice, aflati în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legatura cu exercitarea acestor atributii, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite se majoreaza cu jumatate.

Art. 264
(1) Fapta persoanei care faciliteaza, prin orice mijloace, ramânerea ilegala pe teritoriul României a unei persoane, victima a unei infractiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranti, care nu are cetatenia româna si nici domiciliul în România, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Daca mijlocul folosit constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Când fapta a fost savârsita:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) de catre un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Când faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) sunt savârsite cu privire la un alt strain aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Art. 272
(1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin alta fapta cu efect vadit intimidant, savârsita asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, sa nu sesizeze organele de urmarire penala, sa nu dea declaratii, sa îsi retraga declaratiile, sa dea declaratii mincinoase ori sa nu prezinte probe, într-o cauza penala, civila sau în orice alta procedura judiciara, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani. Daca actul de intimidare sau corupere constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Nu constituie infractiune întelegerea patrimoniala dintre infractor si persoana vatamata, intervenita în cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângere prealabila sau pentru care intervine împacarea.

Art. 274
Savârsirea unei infractiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv ca a sesizat organele de urmarire penala, a dat declaratii ori a prezentat probe într-o cauza penala, civila sau în orice alta procedura dintre cele prevazute în art. 273, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.

Art. 279
(1) Amenintarea, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul, savârsite împotriva unui judecator sau procuror aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate.
(2) Savârsirea unei infractiuni împotriva unui judecator sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de razbunare, în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele comise în conditiile alin. (2), daca privesc un membru de familie al judecatorului sau al procurorului.
(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si faptelor comise împotriva unui avocat în legatura cu exercitarea profesiei.

Art. 285
(1) Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este savârsita prin folosire de violente sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Se considera evadare:
a) neprezentarea nejustificata a persoanei condamnate la locul de detinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) parasirea, fara autorizare, de catre persoana condamnata, a locului de munca, aflat în exteriorul locului de detinere;
c) încalcarea de catre persoana aflata în arest la domiciliu a obligatiei de a nu parasi imobilul ori nerespectarea de catre aceasta a itinerarului sau conditiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.
(4) În situatiile prevazute la alin. (3) lit. a) si b), pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsa la data evadarii.
(4^1) În situatia prevazuta la alin. (3) lit. c), se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 286
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadarii:
a) savârsita prin folosire de violente, arme, substante narcotice sau paralizante;
b) a doua sau mai multor persoane în aceeasi împrejurare;
c) unei persoane retinute sau arestate pentru o infractiune sanctionata de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsa se sanctioneaza cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) sunt savârsite de o persoana care avea îndatorirea de a-l pazi pe cel retinut sau detinut, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(4) Înlesnirea evadarii, savârsita din culpa, de catre o persoana care avea îndatorirea de a-l pazi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Art. 302
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau retinerea, fara drept, a unei corespondente adresate altuia, precum si divulgarea fara drept a continutului unei asemenea corespondente, chiar atunci când aceasta a fost trimisa deschisa ori a fost deschisa din greseala, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Interceptarea, fara drept, a unei convorbiri sau a unei comunicari efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au fost savârsite de un functionar public care are obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, catre o alta persoana sau catre public, fara drept, a continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar în cazul în care faptuitorul a luat cunostinta de aceasta din greseala sau din întâmplare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(5) Nu constituie infractiune fapta savârsita:
a) daca faptuitorul surprinde savârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savârsirii unei infractiuni;
b) daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror divulgare prezinta avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vatamate.
(6) Detinerea sau confectionarea, fara drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicatiilor se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(7) Pentru faptele prevazute la alin. (1), actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 332
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a liniei de cale ferata, a materialului rulant, a instalatiilor de cale ferata ori a celor de comunicatii feroviare, precum si a oricaror altor bunuri sau dotari aferente infrastructurii feroviare ori asezarea de obstacole pe linia ferata, daca prin aceasta se pune în pericol siguranta mijloacelor de transport, manevra sau interventie pe calea ferata, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza savârsirea de acte de semnalizare falsa sau savârsirea oricaror acte care pot induce în eroare personalul care asigura circulatia mijloacelor de transport, manevra sau interventie pe calea ferata în timpul executarii serviciului, daca prin aceste fapte se creeaza un pericol de accident de cale ferata.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Când faptele prevazute în alin. (1) - (3) sunt savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 345
(1) Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrainarea, dispersarea, expunerea, productia, procesarea, manipularea, depozitarea intermediara, importul, exportul ori depozitarea finala, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum si orice operatie privind circulatia acestora, fara drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs vatamarea corporala a uneia ori mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevazute la alin. (1) si (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Daca faptele prevazute la alin. (1), (3) si (4) au fost savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Prin exceptie de la dispozitiile art. 137 alin. (2), în cazul infractiunii prevazute în prezentul articol, suma corespunzatoare unei zile-amenda pentru persoana juridica este cuprinsa între 500 lei si 25.000 lei.

Art. 347
Tentativa la infractiunile prevazute în art. 342 alin. (1) si (3), art. 345 alin. (1) si (2), art. 346 alin. (1) si (2), precum si în art. 346¹ se pedepseste.

Art. 354
(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de catre o persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA de catre o alta persoana decât cea prevazuta în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Când fapta prevazuta în alin. (2) a fost savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar daca a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 356
(1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apa, daca apa devine daunatoare sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Daca fapta este savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Prin exceptie de la dispozitiile art. 137 alin. (2), în cazul infractiunii prevazute în prezentul articol, suma corespunzatoare unei zile-amenda pentru persoana juridica este cuprinsa între 500 lei si 25.000 lei.
(4) Tentativa se pedepseste.

Art. 365
(1) Fapta persoanei care, fara drept, produce, importa, distribuie sau pune la dispozitie sub orice forma:
a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infractiunile prevazute în art. 360-364;
b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau partial la un sistem informatic, în scopul savârsirii uneia dintre infractiunile prevazute în art. 360-364, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Detinerea, fara drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevazute în alin. (1), în scopul savârsirii uneia dintre infractiunile prevazute în art. 360-364, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 366
Tentativa la infractiunile prevazute în prezentul capitol se pedepseste.

Art. 367
(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Când infractiunea care intra în scopul grupului infractional organizat este sanctionata de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au fost urmate de savârsirea unei infractiuni, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2), daca denunta autoritatilor grupul infractional organizat, înainte ca acesta sa fi fost descoperit si sa se fi început savârsirea vreuneia dintre infractiunile care intra în scopul grupului.
(5) Daca persoana care a savârsit una dintre faptele prevazute în alin. (1) - (3) înlesneste, în cursul urmaririi penale, aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Prin grup infractional organizat se întelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru a actiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.

Art. 368
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, sa savârseasca infractiuni se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat.
(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) este comisa de un functionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat.
(3) Daca instigarea publica a avut ca urmare comiterea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Art. 378
(1) Savârsirea de catre persoana care are obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinta, a obligatiei de întretinere prevazute de lege;
c) neplata, cu rea-credinta, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza neexecutarea, cu rea-credinta, de catre cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotarâre judecatoreasca, în favoarea persoanelor îndreptatite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Fapta nu se pedepseste daca, înainte de terminarea urmaririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Art. 393
Tentativa la infractiunile prevazute în art. 385 si art. 387-391 se pedepseste.

Art. 411
Daca persoana care a savârsit una dintre infractiunile prevazute în prezentul titlu înlesneste, în cursul urmaririi penale, aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a autorului sau a participantilor, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 412
(1) Tentativa la infractiunile prevazute în prezentul titlu se pedepseste.
(2) Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în vederea comiterii infractiunilor prevazute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 si art. 399 raportat la infractiunea de tradare prin ajutarea inamicului.

Art. 429
Tentativa la infractiunile prevazute în art. 421-425, art. 427 si art. 428 alin. (1) se pedepseste.

Art. 431
Actiunea penala pentru infractiunile prevazute în art. 413-417 se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

Art. 438
(1) Savârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vatamarea integritatii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la conditii de existenta de natura sa duca la distrugerea fizica, totala sau partiala, a acestuia;
d) impunerea de masuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;
e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca faptele prevazute în alin. (1) sunt savârsite în timp de razboi, pedeapsa este detentiunea pe viata.
(3) Întelegerea în vederea savârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Incitarea la savârsirea infractiunii de genocid, comisa în mod direct, în public, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 445
Tentativa la infractiunile prevazute în prezentul titlu se pedepseste.