Art. 440
(1) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vatamari ale integritatii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortura sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsa privativa de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecata în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sa ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere grava adusa sanatatii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sanatatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sau;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevarii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtamântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fara ca acestea sa fie necesare pentru sanatatea persoanei si fara ca ea sa fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sa participe activ la ostilitati.
(3) Ranirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al partii inamice, dupa ce acesta s-a predat fara conditii sau care a fost scos din lupta în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) mentinerea ilegala în detentie sau întârzierea nejustificata a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de catre un agent al puterii ocupante, a unei parti a populatiei civile careia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenta sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a) sa serveasca în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sa ia parte la operatiunile de razboi îndreptate împotriva tarii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special ranitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de razboi si civilii;
b) într-un conflict armat fara caracter international: ranitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participa direct la ostilitati si care se gasesc sub puterea partii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fara caracter international: membrii fortelor armate si combatantii partii inamice, care au depus armele sau care, din orice alta cauza, nu se mai pot apara si care nu se afla sub puterea partii inamice.

Art. 157
(1) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plângeri înlatura raspunderea penala.
(2) Fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plângerea prealabila s-a facut numai de catre una dintre ele.
(3) Fapta atrage raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la savârsirea acesteia, chiar daca plângerea prealabila s-a facut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) În cazul în care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restrânsa sau o persoana juridica ce este reprezentata de faptuitor, actiunea penala se poate pune în miscare si din oficiu.
(5) Daca persoana vatamata a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidata, înainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plângerii, actiunea penala poate fi pusa în miscare din oficiu.

Art. 159
(1) Împacarea poate interveni în cazul în care punerea în miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea o prevede în mod expres.
(2) Împacarea înlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
(3) Împacarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit si daca are loc pâna la citirea actului de sesizare a instantei.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, împacarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restrânsa se pot împaca cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(5) În cazul persoanei juridice, împacarea se realizeaza de reprezentantul sau legal sau conventional ori de catre persoana desemnata în locul acestuia. Împacarea intervenita între persoana juridica ce a savârsit infractiunea si persoana vatamata nu produce efecte fata de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) În cazul în care infractiunea este savârsita de reprezentantul persoanei juridice vatamate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplica în mod corespunzator.

Art. 378
(1) Savârsirea de catre persoana care are obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinta, a obligatiei de întretinere prevazute de lege;
c) neplata, cu rea-credinta, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza neexecutarea, cu rea-credinta, de catre cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotarâre judecatoreasca, în favoarea persoanelor îndreptatite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Fapta nu se pedepseste daca, înainte de terminarea urmaririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Art. 408
(1) Atentatul contra vietii savârsit împotriva reprezentantului unui stat strain sau altei persoane care se bucura de protectie în conformitate cu conventiile internationale, aflata în misiune oficiala în România, se pedepseste cu detentiune pe viata sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Infractiunile intentionate contra integritatii corporale, sanatatii sau libertatii, savârsite împotriva unei persoane dintre cele mentionate în alin. (1), se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate.

Art. 75
(1) Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica în cazul savârsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, furt calificat, tâlharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a României, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,  privind regimul juridic al substantelor dopante, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune în pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) împrejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Art. 24
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

Art. 135
(1) Persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savârsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savârsite în exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savârsirea aceleiasi fapte.

Art. 141
(1) Pedepsele complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. a) si lit. b) nu pot fi aplicate institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinând minoritatilor nationale, constituite potrivit legii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor juridice care îsi desfasoara activitatea în domeniul presei.

Art. 142
(1) Pedeapsa complementara a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice consta în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apartinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfasurat activitatea în realizarea careia a fost savârsita infractiunea.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica persoanelor juridice care îsi desfasoara activitatea în domeniul presei.

Art. 144
(1) Pedeapsa complementara a plasarii sub supraveghere judiciara presupune desfasurarea sub supravegherea unui mandatar judiciar a activitatii care a ocazionat comiterea infractiunii, pe o perioada de la un an la 3 ani.
(2) Mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci când constata ca persoana juridica nu a luat masurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. În cazul în care instanta constata ca sesizarea este întemeiata, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevazuta la art. 140.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciara nu se aplica în cazul persoanelor juridice mentionate în art. 141.

Art. 149
(1) Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplica în mod corespunzator.

Art. 151
(1) În cazul pierderii personalitatii juridice prin fuziune, absorbtie sau divizare intervenita dupa comiterea infractiunii, raspunderea penala si consecintele acesteia se vor angaja:
a) în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
b) în sarcina persoanei juridice absorbante;
c) în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobândit fractiuni din patrimoniul persoanei divizate.
(2) În cazul prevazut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va tine seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infractiunea, precum si de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisa fiecarei persoane juridice participante la operatiune.

Art. 154
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute în prezentul articol încep sa curga de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data savârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga de la data savârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza în raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile si al infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, altele decât cele prevazute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum si al infractiunii de pornografie infantila, savârsite fata de un minor, termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sa curga de la data decesului.

Art. 158
(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive, în cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile.
(2) Retragerea plângerii prealabile înlatura raspunderea penala a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasa.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restrânsa, retragerea se face cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(4) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile, dar actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu în conditiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai daca este însusita de procuror.

Art. 162
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevazute în alin. (1) se socotesc de la data când hotarârea de condamnare a ramas definitiva.
(3) În cazul revocarii sau anularii amânarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) În cazul revocarii liberarii conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu restul de pedeapsa neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotarârea de înlocuire a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executa se întelege pedeapsa stabilita de instanta, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Art. 180
(1) Prin instrument de plata fara numerar se întelege un dispozitiv, un obiect sau o înregistrare, protejat, respectiv protejata, material ori nematerial, respectiv materiala ori nemateriala, sau o combinatie a acestora, altul, respectiv alta decât o moneda cu valoare circulatorie si care, singur, respectiv singura sau împreuna cu o procedura sau un set de proceduri, permite detinatorului sau utilizatorului transferul de bani sau valoare monetara, inclusiv prin moneda electronica sau moneda virtuala.
(2) Prin instrument de plata electronica se întelege un instrument care permite efectuarea de retrageri de numerar, încarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica, precum si transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate si executate de catre institutii financiare.
(3) Prin moneda electronica se întelege valoarea monetara stocata electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanta asupra emitentului, emisa la primirea fondurilor în scopul efectuarii de operatiuni de plata si care este acceptata de o persoana, alta decât emitentul de moneda electronica.
(4) Moneda virtuala înseamna o reprezentare digitala a valorii care nu este emisa sau garantata de o banca centrala sau de o autoritate publica, nu este în mod obligatoriu legata de o moneda instituita legal si nu detine statutul legal de moneda sau de bani, dar este acceptata de catre persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb si poate fi transferata, stocata si tranzactionata electronic.

Art. 193
(1) Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sanatatea unei persoane, a carei gravitate este evaluata prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 197
Punerea în primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana în grija careia se afla minorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 214
(1) Fapta persoanei care determina un minor sau o persoana cu dizabilitati fizice ori psihice sa apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiaza de foloase patrimoniale de pe urma acestei activitati se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta este savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) de parinte, tutore, curator ori de catre cel care are în îngrijire persoana care cerseste;
b) prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 229
(1) Furtul savârsit în urmatoarele împrejurari:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul noptii;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din functiune a sistemului de alarma ori de supraveghere, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Daca furtul a fost savârsit în urmatoarele împrejurari:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoana având asupra sa o arma, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:
a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;
b) componente ale sistemelor de irigatii;
c) componente ale retelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însusirea carora se pune în pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Art. 240
(1) Neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei, într-un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut de lege de la aparitia starii de insolventa, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 241
(1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfatiseaza datorii inexistente sau prezinta în registrele debitorului, în alt act sau în situatia financiara sume nedatorate;
c) înstraineaza, în caz de insolventa a debitorului, o parte din active se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 266
(1) Fapta persoanei care, luând cunostinta de comiterea unei fapte prevazute de legea penala contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înstiinteaza de îndata autoritatile se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani.
(1^1) Fapta persoanei care, luând cunostinta de comiterea unei fapte prevazute de legea penala, de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile ori contra libertatii si integritatii sexuale, savârsite fata de un minor, nu înstiinteaza de îndata autoritatile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
(2) Nedenuntarea savârsita de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru savârsirea faptei nedenuntate, încunostinteaza autoritatile competente despre aceasta sau care, chiar dupa punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la raspundere penala a autorului sau a participantilor.

Art. 282
(1) Fapta functionarului public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat sau a altei persoane care actioneaza la instigarea sau cu consimtamântul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinte fizice ori psihice:
a) în scopul obtinerii de la aceasta persoana sau de la o terta persoana informatii sau declaratii;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice forma de discriminare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) a avut ca urmare o vatamare corporala, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Tentativa la infractiunea prevazuta în alin. (1) se pedepseste.
(5) Nicio împrejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autoritati publice.
(6) Nu constituie tortura durerea sau suferintele ce rezulta exclusiv din sanctiuni legale si care sunt inerente acestor sanctiuni sau sunt ocazionate de ele.

Art. 293
Dispozitiile art. 289 si art. 290 se aplica în mod corespunzator si persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate sa pronunte o hotarâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre solutionare de catre partile la acest acord, indiferent daca procedura arbitrala se desfasoara în baza legii române ori în baza unei alte legi.

Art. 294
Prevederile prezentului capitol se aplica în privinta urmatoarelor persoane, daca, prin tratatele internationale la care România este parte, nu se dispune altfel:
a) functionarilor sau persoanelor care îsi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare în cadrul unei organizatii publice internationale la care România este parte;
b) membrilor adunarilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care România este parte;
c) functionarilor sau persoanelor care îsi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare, în cadrul Uniunii Europene;
d) persoanelor care exercita functii juridice în cadrul instantelor internationale a caror competenta este acceptata de România, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;
e) functionarilor unui stat strain;
f) membrilor adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain.
g) juratilor din cadrul unor instante straine.

Art. 297
(1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, nu îndeplineste un act sau îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, îngradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.

Art. 298
Încalcarea din culpa de catre un functionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca prin aceasta se cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 308
(1) Dispozitiile art. 289-292, 295, 297-300 si art. 304 privitoare la functionarii publici se aplica în mod corespunzator si faptelor savârsite de catre sau în legatura cu persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o însarcinare de orice natura în serviciul unei persoane fizice prevazute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricarei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Art. 317
(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc persoanele prevazute în art. 176 sau persoanele fizice mentionate în art. 175 alin. (2) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevazute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Tentativa se pedepseste.

Art. 346¹
(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul, punerea la dispozitie sau utilizarea de precursori de explozivi restrictionati, fara drept, constituie infractiune si se sanctioneaza cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Punerea la dispozitie cu orice titlu de precursori de explozivi restrictionati persoanelor din rândul publicului larg de catre operatori economici constituie infractiune si se sanctioneaza cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(3) Sustragerea precursorilor de explozivi restrictionati se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 352
(1) Nerespectarea masurilor de carantina sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, daca fapta a avut ca urmare raspândirea unei asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de catre o persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca fapta prevazuta în alin. (2) este savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(5) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si (2) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(6) Daca prin fapta prevazuta în alin. (3) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(7) Daca prin fapta prevazuta în alin. (4) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(8) Tentativa la infractiunea prevazuta la alin. (3) se pedepseste.
(9) Prin carantina se întelege restrictia activitatilor si separarea de alte persoane, în spatii special amenajate, a persoanelor bolnave sau care sunt suspecte de a fi bolnave, într-o maniera care sa previna posibila raspândire a infectiei sau contaminarii.

Art. 371
Fapta persoanei care, în public, prin violente comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenintari sau atingeri grave aduse demnitatii persoanelor, tulbura ordinea si linistea publica se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 397
(1) Actiunea armata întreprinsa în scopul schimbarii ordinii constitutionale ori al îngreunarii sau împiedicarii exercitarii puterii de stat se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Întreprinderea de actiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor savârsite de mai multe persoane împreuna, în scopul schimbarii ordinii constitutionale ori al îngreunarii sau împiedicarii exercitarii puterii de stat, daca se pune în pericol securitatea nationala, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 438
(1) Savârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vatamarea integritatii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la conditii de existenta de natura sa duca la distrugerea fizica, totala sau partiala, a acestuia;
d) impunerea de masuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;
e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca faptele prevazute în alin. (1) sunt savârsite în timp de razboi, pedeapsa este detentiunea pe viata.
(3) Întelegerea în vederea savârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Incitarea la savârsirea infractiunii de genocid, comisa în mod direct, în public, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 439
(1) Savârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau parti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viata menite sa determine distrugerea fizica, totala sau partiala, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza faptuitorului sau asupra careia acesta exercita controlul în orice alt mod, cauzându-i vatamari fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depasesc consecintele sanctiunilor admise de catre dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
g) vatamarea integritatii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioada îndelungata, prin rapire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite ca aceasta persoana este privata de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervata ori locul unde se afla, de îndata ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu încalcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeaza suferinte mari sau vatamari ale integritatii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute în alin. (1), savârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

Art. 443
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva populatiei civile sau a unor civili care nu participa direct la ostilitati;
b) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei, stiintei, actiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau ranitii sunt adunati, precum si împotriva oraselor, satelor, locuintelor sau cladirilor neaparate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalatiilor ori echipamentelor ce contin substante periculoase, în masura în care acestea nu sunt folosite ca obiective militare;
c) desfasoara un atac prin mijloace militare, stiind ca el va cauza pierderi de vieti omenesti în rândul populatiei civile, raniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat;
d) utilizeaza o persoana protejata de dispozitiile dreptului international umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare sa devina tinta a operatiunilor militare ale partii inamice;
e) utilizeaza, ca metoda de purtare a razboiului, înfometarea deliberata a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravietuirii sau împiedicând, cu încalcarea dispozitiilor dreptului international umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declara sau ordona ca nu va exista îndurare pentru învinsi;
g) ucide sau raneste, prin viclenie, un membru al fortelor armate inamice sau un combatant al fortelor inamice
h) utilizeaza bunurile culturale protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special monumente istorice, cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei sau stiintei, pentru declansarea unui atac prin mijloace militare împotriva partii inamice se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Desfasurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, stiind ca el va cauza mediului înconjurator daune extinse, de durata si grave, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 444
Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international:
a) utilizeaza otrava sau arme cu substante otravitoare;
b) utilizeaza gaze asfixiante, toxice sau asimilate si orice lichide, materii sau procedee similare;
c) utilizeaza arme care cauzeaza suferinte fizice inutile se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.