Codul Penal 2024 actualizat

Partea GENERALA

• Titlul I - Legea penala si limitele ei de aplicare art. 1 - 14 Capitolul I - Principii generale art. 1-2 Capitolul II - Aplicarea legii penale art. 3-14 Sectiunea 1 - Aplicarea legii penale in timp art. 3-7 Sectiunea a 2-a - Aplicarea legii penale in spatiu art. 8-14 • Titlul II - Infractiunea art. 15 - 52 Capitolul I - Dispozitii generale art. 15-17 Capitolul II - Cauzele justificative art. 18-22 Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate art. 23-31 Capitolul IV - Tentativa art. 32-34 Capitolul V - Unitatea și pluralitatea de infracțiuni art. 35-45 Capitolul VI - Autorul și participanții art. 46-52 • Titlul III - Pedepsele art. 53 - 106 Capitolul I - Categoriile pedepselor art. 53-55 Capitolul II - Pedepsele principale art. 56-64 Secțiunea 1 - Detențiunea pe viață art. 56-59 Secțiunea a 2-a - Închisoarea art. 60 Secțiunea a 3-a - Amenda art. 61-64 Capitolul III - Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare art. 65-70 Secțiunea 1 - Pedeapsa accesorie art. 65 Secțiunea a 2-a - Pedepsele complementare art. 66-70 Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor art. 71-73 Capitolul V - Individualizarea pedepselor art. 74-106 Secțiunea 1 - Dispoziții generale art. 74 Secțiunea a 2-a - Circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante art. 75-79 Secțiunea a 3-a - Renunțarea la aplicarea pedepsei art. 80-82 Secțiunea a 4-a - Amânarea aplicării pedepsei art. 83-90 Secțiunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere art. 91-98 Secțiunea a 6-a - Liberarea condiționată art. 99-106 • Titlul IV - Masurile de siguranta art. 107 - 112 Capitolul I - Dispoziții generale art. 107-108 Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranță art. 109-112 • Titlul V - Minoritatea art. 113 - 134 Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului art. 113-116 Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate art. 117-123 Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate art. 124-127 Capitolul IV - Dispoziții comune art. 128-134 • Titlul VI - Raspunderea penala a persoanei juridice art. 135 - 151 Capitolul I - Dispoziții generale art. 135-137 Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice art. 138-145 Capitolul III - Dispoziții comune art. 146-151 • Titlul VII - Cauzele care inlatura raspunderea penala art. 152 - 159 • Titlul VIII - Cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei art. 160 - 164 • Titlul IX - Cauzele care inlatura consecintele condamnarii art. 165 - 171 • Titlul X - Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala art. 172 - 187

Partea SPECIALA

• Titlul I - Infractiuni contra persoanei art. 188 - 227 Capitolul I - Infracțiuni contra vieții art. 188-192 Capitolul II - Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății art. 193-198 Capitolul III - Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie art. 199-200 Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului art. 201-202 Capitolul V - Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie art. 203-204 Capitolul VI - Infracțiuni contra libertății persoanei art. 205-208 Capitolul VII - Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile art. 209-217 Capitolul VIII - Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale art. 218-223 Capitolul IX - Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private art. 224-227 • Titlul II - Infractiuni contra patrimoniului art. 228 - 256 Capitolul I - Furtul art. 228-232 Capitolul II - Tâlhăria și pirateria art. 233-237 Capitolul III - Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii art. 238-248 Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice art. 249-252 Capitolul V - Distrugerea și tulburarea de posesie art. 253-256 • Titlul III - Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat art. 257 - 265 Capitolul I - Infracțiuni contra autorității art. 257-261 Capitolul II - Infracțiuni privind frontiera de stat art. 262-265 • Titlul IV - Infractiuni contra infaptuirii justitiei art. 266 - 288 • Titlul V - Infractiuni de coruptie si de serviciu art. 289 - 309 Capitolul I - Infracțiuni de corupție art. 289-294 Capitolul II - Infracțiuni de serviciu art. 295-309 • Titlul VI - Infractiuni de fals art. 310 - 328 Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316 Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art. 317-319 Capitolul III - Falsuri în înscrisuri art. 320-328 • Titlul VII - Infractuni contra sigurantei publice art. 329 - 366 Capitolul I - Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate art. 329-333 Capitolul II - Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice art. 334-341 Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive art. 342-347 Capitolul IV - Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activități reglementate de lege art. 348-351 Capitolul V - Infracțiuni contra sănătății publice art. 352-359 Capitolul VI - Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice art. 360-366 • Titlul VIII - Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala art. 367 - 384 Capitolul I - Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice art. 367-375 Capitolul II - Infracțiuni contra familiei art. 376-380 Capitolul III - Infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate art. 381-384 • Titlul IX - Infractiuni electorale art. 385 - 393 • Titlul X - Infractiuni contra securitatii nationale art. 394 - 412 • Titlul XI - Infractiuni contra capacitatii de lupta a fortelor armate art. 413 - 437 Capitolul I - Infracțiuni săvârșite de militari art. 413-431 Capitolul II - Infracțiuni săvârșite de militari sau de civili art. 432-437 • Titlul XII - Infractiuni de genocid, contra umanitatii si de razboi art. 438 - 445 Capitolul I - Infracțiuni de genocid și contra umanității art. 438-439 Capitolul II - Infracțiuni de război art. 440-445 • Titlul XIII - Dispozitii finale art. 446
Legea penala si tratatele internationale
Art. 12
Dispozitiile art. 8-11 se aplica daca nu se dispune altfel printr-un tratat international la care România este parte.

Legea penala
Art. 173
Prin lege penala se întelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa în legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege.

Introdus de Legea nr. 207/2021
Art. 250^1
(1) Detinerea în vederea utilizarii frauduloase a unui instrument de plata fara numerar însusit prin savârsirea uneia dintre faptele prevazute la art. 228, art. 229, art. 233-236, art. 238, art. 239, art. 243, art. 244 si art. 295 se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Dobândirea pentru sine sau pentru altul, inclusiv prin primire, însusire, cumparare sau ca urmare a unei operatiuni precum transferul, importul, exportul, vânzarea, transportul, distribuirea sau punerea la dispozitie în vederea utilizarii frauduloase a unui instrument de plata fara numerar obtinut prin savârsirea uneia dintre faptele prevazute la art. 228, art. 229, art. 233-236, art. 238, art. 239, art. 243, art. 244 si art. 295 se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Fabricarea, producerea, primirea, detinerea, transmiterea sau punerea la dispozitie a unui dispozitiv, instrument, date informatice, echipamente, inclusiv hardware sau software, ori a oricaror alte mijloace, cu scopul de a servi la însusirea unui instrument de plata fara numerar prin savârsirea uneia dintre faptele prevazute la art. 228, art. 229, art. 233-236, art. 238, art. 239, art. 243, art. 244 si art. 295, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (3) se sanctioneaza si dobândirea pentru sine sau pentru altul, inclusiv prin importul, exportul, vânzarea, transportul sau distributia unui dispozitiv, instrument, date informatice, echipamente, inclusiv hardware ori software, sau a oricaror alte mijloace cu scopul de a servi la însusirea unui instrument de plata fara numerar prin savârsirea uneia dintre faptele prevazute la art. 228, art. 229, art. 233-236, art. 238, art. 239, art. 243, art. 244 si art. 295.

Activitatea legii penale
Art. 3 
Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în timpul cât ea se afla în vigoare. 

Aplicarea legii penale de dezincriminare
Art. 4
Legea penala nu se aplica faptelor savârsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. În acest caz, executarea pedepselor, a masurilor educative si a masurilor de siguranta, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarârilor judecatoresti privitoare la aceste fapte înceteaza prin intrarea în vigoare a legii noi.

Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei
Art. 5
(1) În cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila. 
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori respinse, daca în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile. 

Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei
Art. 6
(1) Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savârsita, se reduce la acest maxim.
(2) Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la detentiune pe viata si pâna la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se înlocuieste cu maximul închisorii prevazut pentru acea infractiune.
(3) Daca legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se înlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special prevazut în legea noua. Tinându-se seama de partea executata din pedeapsa închisorii, se poate înlatura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Masurile educative neexecutate si neprevazute în legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta, daca este mai favorabila.
(5) Când legea noua este mai favorabila în conditiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare si masurile de siguranta neexecutate si neprevazute în legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta.
(6) Daca legea noua este mai favorabila numai sub aspectul pedepselor complementare sau masurilor de siguranta, acestea se executa în continutul si limitele prevazute de legea noua.
(7) Când o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pâna la data intrarii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau înlocuita potrivit dispozitiilor alin. (1) - (6).

Aplicarea legii penale temporare
Art. 7
(1) Legea penala temporara se aplica infractiunii savârsite în timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata în acel interval de timp.
(2) Legea penala temporara este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare sau a carei aplicare este limitata prin natura temporara a situatiei care a impus adoptarea sa.

Teritorialitatea legii penale
Art. 8
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite pe teritoriul României.
(2) Prin teritoriul României se întelege întinderea de pamânt, marea teritoriala si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) Prin infractiune savârsita pe teritoriul României se întelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat în alin. (2) sau pe o nava sub pavilion românesc ori pe o aeronava înmatriculata în România.
(4) Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul României si atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion românesc sau pe o aeronava înmatriculata în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infractiunii.

Personalitatea legii penale
Art. 9
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca pedeapsa prevazuta de legea româna este detentiunea pe viata ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita ori daca a fost comisa într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
(3) Punerea în miscarea a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al parchetului de pe lânga curtea de apel în a carei raza teritoriala se afla parchetul mai întâi sesizat sau, dupa caz, a procurorului general al parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de pâna la 30 de zile de la data solicitarii autorizarii si poate fi prelungit, în conditiile legii, fara ca durata totala sa depaseasca 180 de zile.

Realitatea legii penale
Art. 10
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, contra statului român, contra unui cetatean român ori a unei persoane juridice române.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si numai daca fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul caruia s-a comis.

Universalitatea legii penale
Art. 11
(1) Legea penala româna se aplica si altor infractiuni decât celor prevazute în art. 10, savârsite în afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, care se afla de bunavoie pe teritoriul României, în urmatoarele cazuri:
a) s-a savârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat obligatia sa o reprime în temeiul unui tratat international, indiferent daca este prevazuta sau nu de legea penala a statului pe al carui teritoriu a fost comisa;
b) s-a cerut extradarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzata.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica atunci când, potrivit legii statului în care s-a savârsit infractiunea, exista o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata.
(3) Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.

Imunitatea de jurisdictie
Art. 13
Legea penala nu se aplica infractiunilor savârsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de catre alte persoane care, în conformitate cu tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.

Stabilirea amenzii
Art. 61
(1) Amenda consta în suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa între 10 lei si 500 lei, se înmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins între 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste tinând seama de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale condamnatului fata de persoanele aflate în întretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amenda, când legea prevede pentru infractiunea savârsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute în alin. (4) si alin. (5).

Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
Art. 66
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta în interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, în conditiile stabilite de instanta de judecata.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b).
(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevazuta în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când exista motive întemeiate de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa în pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmeaza a fi expulzata.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevazute în alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizeaza în concret continutul acestei pedepse, tinând seama de împrejurarile cauzei.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
Art. 67
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savârsita.
(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României nu se aplica în cazul în care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei
Art. 74
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infractiunii savârsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:
a) împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savârsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupa savârsirea infractiunii si în cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, vârsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
(2) Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevazute în alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

Masurile de supraveghere si obligatiile
Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Masurile de supraveghere si obligatiile
Art. 93
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Supravegherea condamnatului
Art. 102
(1) Pe durata supravegherii, datele prevazute în art. 101 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. c) -g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi realizata si printr-un sistem electronic de supraveghere, în conditiile prevazute de legea speciala.
 
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Legalitatea incriminarii
Art. 1
(1) Legea penala prevede faptele care constituie infractiuni. 
(2) Nicio persoana nu poate fi sanctionata penal pentru o fapta care nu era prevazuta de legea penala la data când a fost savârsita. 

Legalitatea sanctiunilor de drept penal
Art. 2
(1) Legea penala prevede pedepsele aplicabile si masurile educative ce se pot lua fata de persoanele care au savârsit infractiuni, precum si masurile de siguranta ce se pot lua fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala. 
(2) Nu se poate aplica o pedeapsa ori nu se poate lua o masura educativa sau o masura de siguranta daca aceasta nu era prevazuta de legea penala la data când fapta a fost savârsita. 
(3) Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita si aplicata în afara limitelor generale ale acesteia. 

Trasaturile esentiale ale infractiunii
Art. 15
(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savârsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savârsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Vinovatia
Art. 16
(1) Fapta constituie infractiune numai daca a fost savârsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala.
(2) Vinovatie exista când fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
(3) Fapta este savârsita cu intentie când faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savârsita din culpa, când faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevada.
(5) Exista intentie depasita când fapta constând într-o actiune sau inactiune intentionata produce un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constând într-o actiune sau inactiune constituie infractiune când este savârsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai când legea o prevede în mod expres.

Dispozitii generale
Art. 18
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca exista vreuna dintre cauzele justificative prevazute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.

Legitima aparare
Art. 19
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savârsita în legitima aparare.
(2) Este în legitima aparare persoana care savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi în legitima aparare, în conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane într-o locuinta, încapere, dependinta ori loc împrejmuit tinând de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie ori alte asemenea modalitati nelegale ori în timpul noptii.

Starea de necesitate
Art. 20
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savârsita în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care savârseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi înlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlaturat.

Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
Art. 21
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constând în îndeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta, în forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este în mod vadit ilegala.

Consimtamantul persoanei vatamate
Art. 22
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savârsita cu consimtamântul persoanei vatamate, daca aceasta putea sa dispuna în mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa în pericol.
(2) Consimtamântul persoanei vatamate nu produce efecte în cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.

Dispozitii generale
Art. 23
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca a fost comisa în conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit.

Constrangerea fizica
Art. 24
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

Constrangerea morala
Art. 25
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita din cauza unei constrângeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlaturat în alt mod.

Excesul neimputabil
Art. 26
(1) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana aflata în stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana aflata în stare de necesitate, care nu si-a dat seama, în momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era înlaturat.

Minoritatea faptuitorului
Art. 27
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Iresponsabilitatea
Art. 28
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Intoxicatia
Art. 29
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.

Eroarea
Art. 30
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurari care nu putea fi în niciun fel evitata.

Cazul fortuit
Art. 31
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala al carei rezultat e consecinta unei împrejurari care nu putea fi prevazuta.

Pedepsirea tentativei
Art. 33
(1) Tentativa se pedepseste numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se reduc la jumatate. Când pentru infractiunea consumata legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
Art. 35
(1) Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.

Recidiva
Art. 41
(1) Exista recidiva când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si pâna la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Exista recidiva si în cazul în care una dintre pedepsele prevazute în alin. (1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Condamnari care nu atrag starea de recidiva
Art. 42
La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotarârile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile savârsite din culpa.

Autorul si coautorii
Art. 46
(1) Autor este persoana care savârseste în mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala.
(2) Coautori sunt persoanele care savârsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala.

Instigatorul
Art. 47
Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Complicele
Art. 48
(1) Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinita.

Participatia improprie
Art. 52
(1) Savârsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapte prevazute de legea penala la care, din culpa sau fara vinovatie, contribuie cu acte de executare o alta persoana se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea din culpa de catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
(4) Dispozitiile art. 50 si art. 51 se aplica în mod corespunzator.

Scopul masurilor de siguranta
Art. 107
(1) Masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala.
(2) Masurile de siguranta se iau fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala, nejustificata.
(3) Masurile de siguranta se pot lua si în situatia în care faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa.

Confiscarea speciala
Art. 112
(1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse prin savârsirea faptei prevazute de legea penala;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savârsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savârsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobândite prin savârsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si în masura în care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
(2) În cazul prevazut în alin. (1) lit. b) si lit. c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent banesc, tinând seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul savârsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prevazute în alin. (1) lit. b) si lit. c), daca bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu apartin infractorului, iar persoana careia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica în cazul faptelor savârsite prin presa.
(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin. (1) lit. b) -e) nu se gasesc, în locul lor se confisca bani si bunuri pâna la concurenta valorii acestora.
(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute în alin. (1) lit. b) si lit. c).
 

Stabilirea amenzii pentru persoana juridica
Art. 137
(1) Amenda consta în suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa între 100 si 5.000 lei, se înmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins între 30 de zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda tinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se determina tinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amenda, când legea prevede pentru infractiunea savârsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viata.
(5) Când prin infractiunea savârsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Aplicarea si executarea pedepselor complementare in cazul persoanei juridice
Art. 138
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de împrejurarile cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.
(3) Pedepsele complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. b) -f) se pot aplica în mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale
Art. 154
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute în prezentul articol încep sa curga de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data savârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga de la data savârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza în raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile si al infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, altele decât cele prevazute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum si al infractiunii de pornografie infantila, savârsite fata de un minor, termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sa curga de la data decesului.

Impacarea
Art. 159
(1) Împacarea poate interveni în cazul în care punerea în miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea o prevede în mod expres.
(2) Împacarea înlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
(3) Împacarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit si daca are loc pâna la citirea actului de sesizare a instantei.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, împacarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restrânsa se pot împaca cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(5) În cazul persoanei juridice, împacarea se realizeaza de reprezentantul sau legal sau conventional ori de catre persoana desemnata în locul acestuia. Împacarea intervenita între persoana juridica ce a savârsit infractiunea si persoana vatamata nu produce efecte fata de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) În cazul în care infractiunea este savârsita de reprezentantul persoanei juridice vatamate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplica în mod corespunzator.

Dispozitii generale
Art. 172
Ori de câte ori legea penala foloseste un termen sau o expresie dintre cele aratate în prezentul titlu, întelesul acesteia este cel prevazut în articolele urmatoare, afara de cazul când legea penala dispune altfel.

Savarsirea unei infractiuni
Art. 174
Prin savârsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se întelege savârsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

Membru de familie
Art. 177
(1) Prin membru de familie se întelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, în cazul în care convietuiesc.
(2) Dispozitiile din legea penala privitoare la membru de familie, în limitele prevazute în alin. (1) lit. a), se aplica, în caz de adoptie, si persoanei adoptate ori descendentilor acesteia în raport cu rudele firesti.

Nedenuntarea
Art. 266
(1) Fapta persoanei care, luând cunostinta de comiterea unei fapte prevazute de legea penala contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înstiinteaza de îndata autoritatile se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani.
(1^1) Fapta persoanei care, luând cunostinta de comiterea unei fapte prevazute de legea penala, de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile ori contra libertatii si integritatii sexuale, savârsite fata de un minor, nu înstiinteaza de îndata autoritatile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
(2) Nedenuntarea savârsita de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru savârsirea faptei nedenuntate, încunostinteaza autoritatile competente despre aceasta sau care, chiar dupa punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la raspundere penala a autorului sau a participantilor.

Omisiunea sesizarii
Art. 267
(1) Functionarul public care, luând cunostinta de savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în legatura cu serviciul în cadrul caruia îsi îndeplineste sarcinile, omite sesizarea de îndata a organelor de urmarire penala se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Când fapta este savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.

Inducerea in eroare a organelor judiciare
Art. 268
(1) Sesizarea penala, facuta prin denunt sau plângere, cu privire la existenta unei fapte prevazute de legea penala ori în legatura cu savârsirea unei asemenea fapte de catre o anumita persoana, cunoscând ca aceasta este nereala, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenta unei fapte prevazute de legea penala ori savârsirea acesteia de catre o anumita persoana, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepseste persoana care a savârsit inducerea în eroare a organelor judiciare, daca declara, înainte de retinerea, arestarea sau de punerea în miscare a actiunii penale împotriva celui fata de care s-a facut denuntul sau plângerea ori s-au produs probele, ca denuntul, plângerea sau probele sunt nereale.

Tainuirea
Art. 270
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificarii unui bun, de catre o persoana care fie a cunoscut, fie a prevazut din împrejurarile concrete ca acesta provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Pedeapsa aplicata tainuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita de autor.
(3) Tainuirea savârsita de un membru de familie nu se pedepseste.

Marturia mincinoasa
Art. 273
(1) Fapta martorului care, într-o cauza penala, civila sau în orice alta procedura în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie în legatura cu faptele sau împrejurarile esentiale cu privire la care este întrebat se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Marturia mincinoasa savârsita:
a) de un martor cu identitate protejata ori aflat în Programul de protectie a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoana care întocmeste un raport de expertiza ori de un interpret;
d) în legatura cu o fapta pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepseste daca îsi retrage marturia, în cauzele penale înainte de retinere, arestare ori de punerea în miscare a actiunii penale sau în alte cauze înainte de a se fi pronuntat o hotarâre ori de a se fi dat o alta solutie, ca urmare a marturiei mincinoase.

Compromiterea intereselor justitiei
Art. 277
(1) Divulgarea, fara drept, de informatii confidentiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmeaza sa se administreze o proba, de catre un magistrat sau un alt functionar public care a luat cunostinta de acestea în virtutea functiei, daca prin aceasta poate fi îngreunata sau împiedicata urmarirea penala, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Dezvaluirea, fara drept, de mijloace de proba sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauza penala, înainte de a se dispune o solutie de netrimitere în judecata ori de solutionare definitiva a cauzei, de catre un functionar public care a luat cunostinta de acestea în virtutea functiei, se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
(3) Dezvaluirea, fara drept, de informatii dintr-o cauza penala, de catre un martor, expert sau interpret, atunci când aceasta interdictie este impusa de legea de procedura penala, se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
(4) Nu constituie infractiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvaluite acte sau activitati vadit ilegale comise de autoritati într-o cauza penala.

Purtarea abuziva
Art. 296
(1) Întrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana de catre cel aflat în exercitarea atributiilor de serviciu se pedepseste cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
(2) Amenintarea ori lovirea sau alte violente savârsite în conditiile alin. (1) se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.

Conducerea unui vehicul fara permis de conducere
Art. 335
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de catre o persoana care nu poseda permis de conducere se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana al carei permis de conducere este necorespunzator categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al carei permis i-a fost retras sau anulat ori careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si persoana care încredinteaza un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care stie ca se afla în una dintre situatiile prevazute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenta alcoolului ori a unor substante psihoactive.

Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante
Art. 336
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana care, la momentul prelevarii mostrelor biologice, are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si persoana, aflata sub influenta unor substante psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere.
(3) Daca persoana aflata în una dintre situatiile prevazute în alin. (1) si alin. (2) efectueaza transport public de persoane, transport de substante sau produse periculoase ori se afla în procesul de instruire practica a unor persoane pentru obtinerea permisului de conducere sau în timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
Art. 337
Refuzul ori sustragerea conducatorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autoritatii competente, aflat în timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune prelevarii de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Exercitarea fara drept a unei profesii sau activitati
Art. 348
Exercitarea, fara drept, a unei profesii sau activitati pentru care legea cere autorizatie ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, daca legea speciala prevede ca savârsirea unor astfel de fapte se sanctioneaza potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Incercarea de a determina savarsirea unei infractiuni
Art. 370
Încercarea de a determina o persoana, prin constrângere sau corupere, sa comita o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.

Intrarea in vigoare
Art. 446
(1) Prezentul cod intra în vigoare la data care va fi stabilita în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, cu exceptia dispozitiilor alin. (2) si alin. (3), care intra în vigoare la 4 zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod.
(2) Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificarile ulterioare, si Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificarile ulterioare, se abroga.
(3) În termen de 12 luni de la data publicarii prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal.