Art. 62
(1) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe lânga pedeapsa închisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute în art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determina în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanta si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Art. 74
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infractiunii savârsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:
a) împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savârsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupa savârsirea infractiunii si în cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, vârsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
(2) Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevazute în alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

Art. 77
Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante:
a) savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna;
b) savârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna în pericol alte persoane ori bunuri;
d) savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;
e) savârsirea infractiunii profitând de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata vârstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, când a fost provocata în vederea comiterii infractiunii;
g) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta;
h) savârsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane în raport cu celelalte.

Art. 80
(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savârsita prezinta o gravitate redusa, având în vedere natura si întinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurarile în care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea mai mare de 5 ani.
(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) si alin. (2).

Art. 83
(1) Instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa stabilita, inclusiv în cazul concursului de infractiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(3) Amânarea aplicarii pedepsei închisorii atrage si amânarea aplicarii amenzii care însoteste pedeapsa închisorii în conditiile art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicarii pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 91
(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Când pedeapsa închisorii este însotita de pedeapsa amenzii aplicate în conditiile art. 62, amenda se executa chiar daca executarea pedepsei închisorii a fost suspendata sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amânata, dar ulterior amânarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 93
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 101
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) În cazul prevazut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul României;
d) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în masura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d) -f), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat(a)

Art. 105
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultata, sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Când, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii liberarii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Art. 28
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Art. 29
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.

Art. 112¹
(1) Sunt supuse confiscarii si alte bunuri decât cele prevazute la art. 112, când fata de o persoana se dispune condamnarea pentru o fapta susceptibila sa îi procure un folos material si pentru care pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare, instanta îsi formeaza convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale. Convingerea instantei se poate baza inclusiv pe disproportia dintre veniturile licite si averea persoanei.
(2) Confiscarea extinsa se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnata într-o perioada de 5 ani înainte si, daca este cazul, dupa momentul savârsirii infractiunii, pâna la data emiterii actului de sesizare a instantei. Confiscarea extinsa poate fi dispusa si asupra bunurilor transferate catre terti, daca acestia stiau sau ar fi trebuit sa stie ca scopul transferului a fost evitarea confiscarii.
(3) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (2) se va tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata ori de un tert unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra careia persoana condamnata detine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se întelege si sumele de bani.
(5) La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, membrii familiei acesteia.
(6) Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, în locul lor se confisca bani si bunuri pâna la concurenta valorii acestora.
(7) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevazuta la alin. (2), care excedeaza nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

Art. 118
Masura educativa a supravegherii consta în controlarea si îndrumarea minorului în cadrul programului sau zilnic, pe o durata cuprinsa între doua si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionala si prevenirea desfasurarii unor activitati sau intrarea în legatura cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

Art. 121
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala.
(2) Când stabileste obligatia prevazuta în alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).

Art. 132
(1) Masurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care au fost luate.
(2) Masurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata masurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.
(3) Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative se întrerup si se suspenda în conditiile prevazute de lege pentru majori.
(4) În cazul înlocuirii masurilor educative, executarea se prescrie în raport cu masura educativa mai grea si curge de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus înlocuirea.

Art. 154
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute în prezentul articol încep sa curga de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data savârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga de la data savârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza în raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile si al infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, altele decât cele prevazute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum si al infractiunii de pornografie infantila, savârsite fata de un minor, termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sa curga de la data decesului.

Art. 162
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevazute în alin. (1) se socotesc de la data când hotarârea de condamnare a ramas definitiva.
(3) În cazul revocarii sau anularii amânarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) În cazul revocarii liberarii conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu restul de pedeapsa neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotarârea de înlocuire a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executa se întelege pedeapsa stabilita de instanta, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Art. 167
(1) Termenele prevazute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere, daca la acea data hotarârea de condamnare era definitiva, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, daca actul de gratiere se refera la infractiuni în curs de judecata.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnarilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaza în raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executarii ultimei pedepse.

Art. 175
(1) Functionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie:
a) exercita atributii si responsabilitati, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti;
b) exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura;
c) exercita, singura sau împreuna cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerata functionar public, în sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Art. 177
(1) Prin membru de familie se întelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, în cazul în care convietuiesc.
(2) Dispozitiile din legea penala privitoare la membru de familie, în limitele prevazute în alin. (1) lit. a), se aplica, în caz de adoptie, si persoanei adoptate ori descendentilor acesteia în raport cu rudele firesti.

Art. 191
(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prevazuta în alin. (1) s-a savârsit fata de un minor cu vârsta cuprinsa între 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamânt diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, savârsita fata de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca actele de determinare sau înlesnire prevazute în alin. (1) - (3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 218
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise în conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(3¹) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) si (2) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (3) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) si alin. (2) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Art. 220
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise cu un minor cu vârsta între 14 si 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevazuta la alin. (1), savârsita asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 16 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(4) Fapta prevazuta la alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Fapta prevazuta la alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(6) Faptele prevazute la alin. (1) si (2), precum si la alin. (4) lit. e) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(7) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1)-(5) se pedepseste.

Art. 273
(1) Fapta martorului care, într-o cauza penala, civila sau în orice alta procedura în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie în legatura cu faptele sau împrejurarile esentiale cu privire la care este întrebat se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Marturia mincinoasa savârsita:
a) de un martor cu identitate protejata ori aflat în Programul de protectie a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoana care întocmeste un raport de expertiza ori de un interpret;
d) în legatura cu o fapta pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepseste daca îsi retrage marturia, în cauzele penale înainte de retinere, arestare ori de punerea în miscare a actiunii penale sau în alte cauze înainte de a se fi pronuntat o hotarâre ori de a se fi dat o alta solutie, ca urmare a marturiei mincinoase.

Art. 353
(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de catre o persoana care stie ca sufera de o astfel de boala, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Instanta de judecata va dispune masura de siguranta a obligarii la tratament medical.

Art. 358
(1) Vânzarea de alimente, bauturi sau alte produse cunoscând ca sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din taieri de animale sustrase controlului veterinar, daca sunt vatamatoare sanatatii.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând ca sunt contrafacute, alterate ori cu perioada de valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii ori si-au pierdut în tot sau în parte eficienta terapeutica, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 377
Raportul sexual consimtit, savârsit între rude în linie directa sau între frati si surori, se pedepseste cu închisoarea de la un an la 5 ani.

Art. 406
Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere straina, daca prin aceasta sunt puse în pericol sau vatamate interesele de stat, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 412
(1) Tentativa la infractiunile prevazute în prezentul titlu se pedepseste.
(2) Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în vederea comiterii infractiunilor prevazute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 si art. 399 raportat la infractiunea de tradare prin ajutarea inamicului.

Art. 439
(1) Savârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau parti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viata menite sa determine distrugerea fizica, totala sau partiala, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza faptuitorului sau asupra careia acesta exercita controlul în orice alt mod, cauzându-i vatamari fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depasesc consecintele sanctiunilor admise de catre dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
g) vatamarea integritatii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioada îndelungata, prin rapire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite ca aceasta persoana este privata de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervata ori locul unde se afla, de îndata ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu încalcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeaza suferinte mari sau vatamari ale integritatii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute în alin. (1), savârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

Art. 443
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva populatiei civile sau a unor civili care nu participa direct la ostilitati;
b) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei, stiintei, actiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau ranitii sunt adunati, precum si împotriva oraselor, satelor, locuintelor sau cladirilor neaparate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalatiilor ori echipamentelor ce contin substante periculoase, în masura în care acestea nu sunt folosite ca obiective militare;
c) desfasoara un atac prin mijloace militare, stiind ca el va cauza pierderi de vieti omenesti în rândul populatiei civile, raniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat;
d) utilizeaza o persoana protejata de dispozitiile dreptului international umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare sa devina tinta a operatiunilor militare ale partii inamice;
e) utilizeaza, ca metoda de purtare a razboiului, înfometarea deliberata a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravietuirii sau împiedicând, cu încalcarea dispozitiilor dreptului international umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declara sau ordona ca nu va exista îndurare pentru învinsi;
g) ucide sau raneste, prin viclenie, un membru al fortelor armate inamice sau un combatant al fortelor inamice
h) utilizeaza bunurile culturale protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special monumente istorice, cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei sau stiintei, pentru declansarea unui atac prin mijloace militare împotriva partii inamice se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Desfasurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, stiind ca el va cauza mediului înconjurator daune extinse, de durata si grave, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.