Art. 84
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instanta.

Art. 92
(1) Durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsa între 2 si 4 ani, fara a putea fi însa mai mica decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeaza de la data când hotarârea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a ramas definitiva.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instanta.

Art. 154
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute în prezentul articol încep sa curga de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data savârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga de la data savârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza în raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile si al infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, altele decât cele prevazute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum si al infractiunii de pornografie infantila, savârsite fata de un minor, termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sa curga de la data decesului.

Art. 162
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevazute în alin. (1) se socotesc de la data când hotarârea de condamnare a ramas definitiva.
(3) În cazul revocarii sau anularii amânarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) În cazul revocarii liberarii conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu restul de pedeapsa neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotarârea de înlocuire a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executa se întelege pedeapsa stabilita de instanta, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Art. 167
(1) Termenele prevazute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere, daca la acea data hotarârea de condamnare era definitiva, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, daca actul de gratiere se refera la infractiuni în curs de judecata.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnarilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaza în raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executarii ultimei pedepse.

Art. 9
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca pedeapsa prevazuta de legea româna este detentiunea pe viata ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita ori daca a fost comisa într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
(3) Punerea în miscarea a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al parchetului de pe lânga curtea de apel în a carei raza teritoriala se afla parchetul mai întâi sesizat sau, dupa caz, a procurorului general al parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de pâna la 30 de zile de la data solicitarii autorizarii si poate fi prelungit, în conditiile legii, fara ca durata totala sa depaseasca 180 de zile.

Art. 68
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi începe:
a) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei închisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
(2) În cazul în care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României se executa la data liberarii.
(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât savârsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau înlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Art. 75
(1) Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica în cazul savârsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, furt calificat, tâlharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a României, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,  privind regimul juridic al substantelor dopante, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune în pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) împrejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Art. 80
(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savârsita prezinta o gravitate redusa, având în vedere natura si întinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurarile în care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea mai mare de 5 ani.
(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) si alin. (2).

Art. 82
(1) Persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savârsita.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarâre.
(3) Daca în termen de 2 ani de la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei se descopera ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura savârsise anterior ramânerii definitive a hotarârii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza si se stabileste pedeapsa pentru infractiunea care a atras initial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.

Art. 83
(1) Instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa stabilita, inclusiv în cazul concursului de infractiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(3) Amânarea aplicarii pedepsei închisorii atrage si amânarea aplicarii amenzii care însoteste pedeapsa închisorii în conditiile art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicarii pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 86
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute în art. 85 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. d) -j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. a) -d), într-un termen cât mai scurt de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin;
c) persoana supravegheata nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 87
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, atunci când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 88
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) În cazul când, pâna la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afara de cazul când persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca.
(3) Daca dupa amânarea aplicarii pedepsei persoana supravegheata a savârsit o noua infractiune, cu intentie sau intentie depasita, descoperita în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amânarii si pedeapsa pentru noua infractiune se calculeaza conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni.
(4) Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate mentine sau revoca amânarea aplicarii pedepsei. În cazul revocarii, dispozitiile alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 89
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amânarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 83. Daca se dispune amânarea aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior amânarea aplicarii pedepsei.

Art. 90
(1) Persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei nu i se mai aplica pedeapsa si nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savârsita, daca nu a savârsit din nou o infractiune pâna la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare.
(2) Amânarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarâre.

Art. 91
(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Când pedeapsa închisorii este însotita de pedeapsa amenzii aplicate în conditiile art. 62, amenda se executa chiar daca executarea pedepsei închisorii a fost suspendata sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amânata, dar ulterior amânarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 93
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 94
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute în art. 93 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) într-un termen cât mai scurt de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile care îi revin;
c) persoana supravegheata nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 95
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 96
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(2) Daca pâna la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheata nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, afara de cazul în care persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca.
(3) Daca pedeapsa amenzii care a însotit pedeapsa închisorii în conditiile art. 62 nu a fost executata si a fost înlocuita cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adauga pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.
(4) Daca pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a savârsit o noua infractiune, descoperita pâna la împlinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa principala pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara.
(6) Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate mentine ori revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. În cazul revocarii, dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 97
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediara, instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 91. Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Art. 98
(1) În cazul în care condamnatul nu a savârsit o noua infractiune descoperita pâna la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.
(2) Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarârea de condamnare.

Art. 99
(1) Liberarea conditionata în cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori daca nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Art. 100
(1) Liberarea conditionata în cazul închisorii poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afla în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionata, dupa executarea efectiva a jumatate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depaseste 10 ani, sau a cel putin doua treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) lit. b) -d).
(3) În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. (2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa înainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni ori nu va respecta masurile de supraveghere sau nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberarii conditionate si data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Art. 101
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) În cazul prevazut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul României;
d) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în masura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d) -f), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat(a)

Art. 104
(1) Daca pe durata supravegherii persoana condamnata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa.
(2) Daca dupa acordarea liberarii cel condamnat a savârsit o noua infractiune, care a fost descoperita în termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara.
(3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplica în mod corespunzator si în cazul liberarii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata.

Art. 105
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultata, sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Când, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii liberarii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Art. 106
În cazul în care condamnatul nu a savârsit o noua infractiune descoperita pâna la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.

Art. 41
(1) Exista recidiva când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si pâna la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Exista recidiva si în cazul în care una dintre pedepsele prevazute în alin. (1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 111
(1) Când faptuitorul a savârsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfasurarea unei alte activitati, se poate lua masura interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Masura de siguranta poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 130
Daca pe durata termenului de supraveghere al amânarii aplicarii pedepsei, al suspendarii sub supraveghere ori al liberarii conditionate se descopera ca persoana supravegheata mai savârsise o infractiune în timpul minoritatii pentru care s-a luat, chiar dupa expirarea acestui termen, o masura educativa privativa de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anuleaza, aplicându-se în mod corespunzator dispozitiile art. 129 alin. (2) - (4).

Art. 131
Termenele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute în art. 154, se reduc la jumatate pentru cei care la data savârsirii infractiunii erau minori si se întrerup sau se suspenda în conditiile prevazute de lege pentru majori.

Art. 132
(1) Masurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care au fost luate.
(2) Masurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata masurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.
(3) Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative se întrerup si se suspenda în conditiile prevazute de lege pentru majori.
(4) În cazul înlocuirii masurilor educative, executarea se prescrie în raport cu masura educativa mai grea si curge de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus înlocuirea.

Art. 140
(1) Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta în interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice în realizarea careia a fost savârsita infractiunea.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credinta, a pedepsei complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. f), instanta dispune suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pâna la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
(3) Daca pâna la împlinirea termenului prevazut în alin. (2) pedeapsa complementara nu a fost pusa în executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Art. 149
(1) Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplica în mod corespunzator.

Art. 153
(1) Prescriptia înlatura raspunderea penala.
(2) Prescriptia nu înlatura raspunderea penala în cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.
c) infractiunilor prevazute la art. 209-211, art. 213, art. 218 - 220 si art. 282.
(3) Prescriptia nu înlatura raspunderea penala nici în cazul infractiunilor prevazute la alin. (2) lit. b) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescriptie, generala sau speciala, la data intrarii în vigoare a acestei dispozitii.

Art. 155
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricarui act de procedura în cauza.
(2) Dupa fiecare întrerupere începe sa curga un nou termen de prescriptie.
(3) Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevazute laart. 154, daca au fost depasite cu înca o data, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face sa curga un nou termen de prescriptie a raspunderii penale.

Art. 156
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispozitie legala sau o împrejurare de neprevazut ori de neînlaturat împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art. 157
(1) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plângeri înlatura raspunderea penala.
(2) Fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plângerea prealabila s-a facut numai de catre una dintre ele.
(3) Fapta atrage raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la savârsirea acesteia, chiar daca plângerea prealabila s-a facut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) În cazul în care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restrânsa sau o persoana juridica ce este reprezentata de faptuitor, actiunea penala se poate pune în miscare si din oficiu.
(5) Daca persoana vatamata a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidata, înainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plângerii, actiunea penala poate fi pusa în miscare din oficiu.

Art. 161
(1) Prescriptia înlatura executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor principale în cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.
(3) Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor principale nici în cazul infractiunilor prevazute la alin. (2) lit. b) pentru care, la data intrarii în vigoare a acestei dispozitii, nu s-a împlinit termenul de prescriptie a executarii.

Art. 163
(1) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei se întrerupe prin începerea executarii pedepsei. Sustragerea de la executare, dupa începerea executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescriptie a executarii se întrerupe si prin savârsirea din nou a unei infractiuni.
(3) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei amenzii se întrerupe si prin înlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii.

Art. 164
(1) Cursul termenului prescriptiei executarii pedepsei este suspendat în cazurile si conditiile prevazute în Codul de procedura penala.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art. 166
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta, dupa împlinirea urmatoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depaseste 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detentiunii pe viata, comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata executata ca urmare a gratierii, a împlinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau a liberarii conditionate.
(2) Condamnatul decedat pâna la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat daca instanta, evaluând comportarea condamnatului pâna la deces, apreciaza ca merita acest beneficiu.

Art. 170
(1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o noua cerere decât dupa un termen de un an, care se socoteste de la data respingerii cererii prin hotarâre definitiva.
(2) Conditiile prevazute în art. 168 trebuie sa fie îndeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsa ca urmare a neîndeplinirii unor conditii de forma poate fi reînnoita potrivit Codului de procedura penala.

Art. 172
Ori de câte ori legea penala foloseste un termen sau o expresie dintre cele aratate în prezentul titlu, întelesul acesteia este cel prevazut în articolele urmatoare, afara de cazul când legea penala dispune altfel.

Art. 176
Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice care administreaza sau exploateaza bunurile proprietate publica.

Art. 186
(1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, saptamâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzatoare datei de la care au început sa curga.
(2) Daca limita de pedeapsa este exprimata într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma sa se aplice, fractia se va aplica asupra termenului transformat în zile, dupa care durata obtinuta se transforma în luni. În acest caz, luna se socoteste de 30 de zile si se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fractiei.
(3) În cazul limitelor de pedeapsa exprimate în ani se aplica în mod corespunzator dispozitiile alin. (2), transformarea facându-se între ani si luni.

Art. 240
(1) Neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei, într-un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut de lege de la aparitia starii de insolventa, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 243
(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sau se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si însusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia faptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut ca bunul nu îi apartine.
(3) Împacarea înlatura raspunderea penala.

Art. 287
(1) Nerespectarea unei hotarâri judecatoresti savârsita prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenta fata de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotarâre judecatoreasca, prin care este obligat sa îndeplineasca un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotarârii, de catre persoanele care au aceasta obligatie conform legii;
d) neexecutarea hotarârii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea în munca a unui salariat;
e) neexecutarea hotarârii judecatoresti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata;
f) nerespectarea hotarârilor judecatoresti privind stabilirea, plata, actualizarea si recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil detinut în baza unei hotarâri judecatoresti, de catre cel caruia îi este opozabila hotarârea, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
h) nerespectarea unei masuri de protectie dispuse în executarea unui ordin european de protectie.
(2) În cazul faptelor prevazute în lit. d)-g), actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(3) În cazul faptei prevazute la alin. (1) lit. h), împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 313
(1) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevazute în art. 310-312, precum si primirea, detinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevazute în art. 310-312, savârsita de catre autor sau un participant la infractiunea de falsificare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulatie a uneia dintre valorile prevazute în art. 310-312, de catre o persoana care a constatat, ulterior intrarii în posesia acesteia, ca este falsificata, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse, ale carei limite speciale se reduc la jumatate.
(4) Dobândirea pentru sine sau pentru altul, inclusiv prin primire, însusire, cumparare sau ca urmare a unei operatiuni precum transferul, importul, exportul, vânzarea, transportul, distribuirea sau punerea la dispozitie în vederea utilizarii frauduloase a unui instrument de plata fara numerar falsificat se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa se pedepseste.

Art. 342
(1) Detinerea, portul, confectionarea, precum si orice operatiune privind circulatia armelor letale, a munitiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau functionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fara drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Detinerea sau portul fara drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizarii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Sustragerea armelor sau munitiilor prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Portul armelor prevazute în alin. (1) si alin. (2), fara drept, în sediul autoritatilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfasurarii procesului electoral, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(5) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (3) au ca obiect arme interzise sau munitii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(6) Nedepunerea armei si a munitiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de arma constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de munitie pentru acestea:
a) din orice componente esentiale traficate ilicit;
b) fara o autorizatie eliberata de catre o autoritate competenta a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea;
c) fara marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu prevederile legale, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 350
(1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea în munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza repunerea în functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor.
(3) Faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) savârsite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Art. 435
(1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de razboi sau pe durata starii de asediu, în termenul prevazut în ordinul de chemare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum si a celui care, executând potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezinta în termen la angajator.
(3) Termenele de prezentare prevazute în alin. (1) si alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, în cazul în care cel chemat se afla în strainatate.

Art. 446
(1) Prezentul cod intra în vigoare la data care va fi stabilita în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, cu exceptia dispozitiilor alin. (2) si alin. (3), care intra în vigoare la 4 zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod.
(2) Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificarile ulterioare, si Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificarile ulterioare, se abroga.
(3) În termen de 12 luni de la data publicarii prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal.