Obligatii ce pot fi impuse minorului Art. 121
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala.
(2) Când stabileste obligatia prevazuta în alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.
Stabilirea amenzii pentru persoana juridica Art. 137
(1) Amenda consta în suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa între 100 si 5.000 lei, se înmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins între 30 de zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda tinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se determina tinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amenda, când legea prevede pentru infractiunea savârsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viata.
(5) Când prin infractiunea savârsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.
Relele tratamente aplicate minorului Art. 197
Punerea în primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana în grija careia se afla minorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
Stabilirea amenzii Art. 61
(1) Amenda consta în suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa între 10 lei si 500 lei, se înmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins între 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste tinând seama de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale condamnatului fata de persoanele aflate în întretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amenda, când legea prevede pentru infractiunea savârsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute în alin. (4) si alin. (5).
Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului Art. 379
(1) Retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamântul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei careia i s-a încredintat minorul prin hotarâre judecatoreasca spre crestere si educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Amenda care insoteste pedeapsa inchisorii Art. 62
(1) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe lânga pedeapsa închisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute în art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determina în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanta si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei Art. 74
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infractiunii savârsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:
a) împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savârsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupa savârsirea infractiunii si în cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, vârsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
(2) Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevazute în alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.
Masurile de supraveghere si obligatiile Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Masurile de supraveghere si obligatiile Art. 93
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Recidiva Art. 41
(1) Exista recidiva când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si pâna la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Exista recidiva si în cazul în care una dintre pedepsele prevazute în alin. (1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.
Condamnari care nu atrag starea de recidiva Art. 42
La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotarârile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile savârsite din culpa.
Pedeapsa in cazul participantilor Art. 49
Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune savârsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.
Confiscarea extinsa Art. 1121
(1) Sunt supuse confiscarii si alte bunuri decât cele prevazute la art. 112, când fata de o persoana se dispune condamnarea pentru o fapta susceptibila sa îi procure un folos material si pentru care pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare, instanta îsi formeaza convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale. Convingerea instantei se poate baza inclusiv pe disproportia dintre veniturile licite si averea persoanei.
(2) Confiscarea extinsa se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnata într-o perioada de 5 ani înainte si, daca este cazul, dupa momentul savârsirii infractiunii, pâna la data emiterii actului de sesizare a instantei. Confiscarea extinsa poate fi dispusa si asupra bunurilor transferate catre terti, daca acestia stiau sau ar fi trebuit sa stie ca scopul transferului a fost evitarea confiscarii.
(3) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (2) se va tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata ori de un tert unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra careia persoana condamnata detine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se întelege si sumele de bani.
(5) La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, membrii familiei acesteia.
(6) Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, în locul lor se confisca bani si bunuri pâna la concurenta valorii acestora.
(7) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevazuta la alin. (2), care excedeaza nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Referatul de evaluare Art. 116
(1) În vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute în art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune întocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se întocmeste de catre serviciul de probatiune în toate cazurile în care instanta dispune asupra masurii educative ori asupra modificarii sau încetarii executarii obligatiilor impuse, cu exceptia situatiei prevazute la art. 126, când acesta va fi întocmit de catre centrul educativ ori de detentie.
Stagiul de formare civica Art. 117
(1) Masura educativa a stagiului de formare civica consta în obligatia minorului de a participa la un program cu o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa înteleaga consecintele legale si sociale la care se expune în cazul savârsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sau viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participarii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civica, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fara a afecta programul scolar sau profesional al minorului.
Supravegherea Art. 118
Masura educativa a supravegherii consta în controlarea si îndrumarea minorului în cadrul programului sau zilnic, pe o durata cuprinsa între doua si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionala si prevenirea desfasurarii unor activitati sau intrarea în legatura cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.
Consemnarea la sfarsit de saptamana Art. 119
(1) Masura educativa a consemnarii la sfârsit de saptamâna consta în obligatia minorului de a nu parasi locuinta în zilele de sâmbata si duminica, pe o durata cuprinsa între 4 si 12 saptamâni, afara de cazul în care, în aceasta perioada, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfasura anumite activitati impuse de instanta.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
Asistarea zilnica Art. 120
(1) Masura educativa a asistarii zilnice consta în obligatia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor, precum si interdictiile impuse minorului.
(2) Masura educativa a asistarii zilnice se ia pe o durata cuprinsa între 3 si 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate Art. 123
(1) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune:
a) prelungirea masurii educative, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea masurii luate cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) înlocuirea masurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, initial, s-a luat masura educativa neprivativa de libertate cea mai severa, pe durata sa maxima.
(2) În cazurile prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b), daca nici de aceasta data nu sunt respectate conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta înlocuieste masura educativa neprivativa de libertate cu masura internarii într-un centru educativ.
(3) Daca minorul aflat în executarea unei masuri educative neprivative de libertate savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta dispune:
a) prelungirea masurii educative luate initial, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea masurii luate initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) înlocuirea masurii luate initial cu o masura educativa privativa de libertate.
(4) În cazurile prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si în alin. (3) lit. a) si lit. b), instanta poate impune noi obligatii în sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor existente.
Internarea intr-un centru educativ Art. 124
(1) Masura educativa a internarii într-un centru educativ consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între unu si 3 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta poate mentine masura internarii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate înlocui cu masura internarii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121 pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru educativ.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pâna la maximul prevazut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.
Internarea intr-un centru de detentie Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).
Traficul de minori Art. 211
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatarii acestuia, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost savârsita în conditiile art. 210 alin. (1);
b) fapta a fost savârsita de catre un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
e) fapta a fost savârsita de catre o persoana în a carei îngrijire, ocrotire, educare, paza sau tratament se afla minorul sau faptuitorul a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze.
(3) Consimtamântul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.
Proxenetismul Art. 213
(1) Determinarea sau înlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele sunt savârsite fata de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate.
(31) Daca fapta prevazuta la alin. (3) a fost savârsita în una dintre urmatoarele împrejurari:
a) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei prevazute la alin. (3) se majoreaza cu înca o patrime.
(4) Prin practicarea prostitutiei se întelege întretinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Actul sexual cu un minor Art. 220
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise cu un minor cu vârsta între 14 si 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevazuta la alin. (1), savârsita asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 16 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(4) Fapta prevazuta la alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Fapta prevazuta la alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(6) Faptele prevazute la alin. (1) si (2), precum si la alin. (4) lit. e) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(7) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1)-(5) se pedepseste.
Coruperea sexuala a minorilor Art. 221
(1) Comiterea unui act de natura sexuala, altul decât cel prevazut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum si determinarea minorului sa suporte ori sa efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
d) fapta a pus în pericol viata minorului.
(21) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 14 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la doua luni la 3 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natura savârsit de un major în prezenta unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(4) Determinarea de catre un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sa asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii în cadrul carora se comit acte sexuale de orice natura, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(5) Faptele prevazute la alin. (1) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1), (2) si (21) se pedepseste.
Nerespectarea hotararilor judecatoresti Art. 287
(1) Nerespectarea unei hotarâri judecatoresti savârsita prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenta fata de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotarâre judecatoreasca, prin care este obligat sa îndeplineasca un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotarârii, de catre persoanele care au aceasta obligatie conform legii;
d) neexecutarea hotarârii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea în munca a unui salariat;
e) neexecutarea hotarârii judecatoresti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata;
f) nerespectarea hotarârilor judecatoresti privind stabilirea, plata, actualizarea si recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil detinut în baza unei hotarâri judecatoresti, de catre cel caruia îi este opozabila hotarârea, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
h) nerespectarea unei masuri de protectie dispuse în executarea unui ordin european de protectie.
(2) În cazul faptelor prevazute în lit. d)-g), actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(3) În cazul faptei prevazute la alin. (1) lit. h), împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Pornografia infantila Art. 374
(1) Producerea, detinerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum si punerea la dispozitie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(11) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se pedepseste si îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participarii lui în cadrul unui spectacol pornografic, obtinerea de foloase de pe urma unui astfel de spectacol în cadrul caruia participa minori sau exploatarea unui minor în orice alt fel pentru realizarea de spectacole pornografice.
(12) Vizionarea de spectacole pornografice în cadrul carora participa minori se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca faptele prevazute în alin. (1) au fost savârsite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fara drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicatii electronice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(31) Daca faptele prevazute la alin. (1), (11), (12) si (2) au fost savârsite în urmatoarele împrejurari:
a) de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
b) de catre o persoana în a carei îngrijire, ocrotire, educare, paza sau tratament se afla minorul sau de o persoana care a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepselor se majoreaza cu o treime.
(4) Prin materiale pornografice cu minori se întelege orice material care prezinta un minor ori o persoana majora drept un minor, având un comportament sexual explicit sau care, desi nu prezinta o persoana reala, simuleaza, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament, precum si orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil cu scop sexual.
(41) Prin spectacol pornografic se întelege expunerea în direct adresata unui public, inclusiv prin tehnologia informatiilor si comunicatiilor, a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit ori a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual.
(5) Tentativa se pedepseste.
Sustragerea de la luarea in evidenta militara Art. 434
(1) Sustragerea de la luarea în evidenta militara, selectia, stabilirea aptitudinilor si a optiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepseste cu amenda.
(2) Daca fapta este savârsita în timp de razboi sau pe durata starii de asediu, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.