Art. 75
(1) Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica în cazul savârsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, furt calificat, tâlharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a României, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,  privind regimul juridic al substantelor dopante, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune în pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) împrejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Art. 76
(1) În cazul în care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc cu o treime.
(2) Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, în cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor atenuante retinute.

Art. 77
Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante:
a) savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna;
b) savârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna în pericol alte persoane ori bunuri;
d) savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;
e) savârsirea infractiunii profitând de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata vârstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, când a fost provocata în vederea comiterii infractiunii;
g) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta;
h) savârsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane în raport cu celelalte.

Art. 78
(1) În cazul în care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pâna la maximul special. Daca maximul special este neîndestulator, în cazul închisorii se poate adauga un spor pâna la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor agravante retinute.

Art. 50
(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrâng asupra celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrâng asupra autorului si a participantilor numai în masura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 331
(1) Parasirea postului, în orice mod si sub orice forma, de angajatii cu atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevra pe calea ferata, daca prin aceasta se pune în pericol siguranta circulatiei acestor mijloace, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de catre un angajat având atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevra pe calea ferata, care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori se afla sub influenta unor substante psihoactive.
(3) Când faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 336
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana care, la momentul prelevarii mostrelor biologice, are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si persoana, aflata sub influenta unor substante psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere.
(3) Daca persoana aflata în una dintre situatiile prevazute în alin. (1) si alin. (2) efectueaza transport public de persoane, transport de substante sau produse periculoase ori se afla în procesul de instruire practica a unor persoane pentru obtinerea permisului de conducere sau în timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 359
(1) Producerea, detinerea, precum si orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, fara drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 222¹
Daca faptele prevazute la art. 220-222 sunt savârsite de doua sau mai multe persoane împreuna sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.

Art. 293
Dispozitiile art. 289 si art. 290 se aplica în mod corespunzator si persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate sa pronunte o hotarâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre solutionare de catre partile la acest acord, indiferent daca procedura arbitrala se desfasoara în baza legii române ori în baza unei alte legi.

Art. 58
În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executarii pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viata poate fi înlocuita cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima, daca a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei, a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca, si a facut progrese constante si evidente în vederea reintegrarii sociale.

Art. 61
(1) Amenda consta în suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa între 10 lei si 500 lei, se înmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins între 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste tinând seama de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale condamnatului fata de persoanele aflate în întretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amenda, când legea prevede pentru infractiunea savârsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute în alin. (4) si alin. (5).

Art. 62
(1) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe lânga pedeapsa închisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute în art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determina în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanta si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Art. 64
(1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executata în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtamântul acesteia, instanta înlocuieste obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Unei zile-amenda îi corespunde o zi de munca în folosul comunitatii.
(2) Daca amenda înlocuita conform dispozitiilor alin. (1) a însotit pedeapsa închisorii, obligatia de munca în folosul comunitatii se executa dupa executarea pedepsei închisorii.
(3) Coordonarea executarii obligatiei de munca în folosul comunitatii se face de serviciul de probatiune.
(4) Executarea muncii în folosul comunitatii dispusa în conditiile alin. (1) înceteaza prin plata amenzii corespunzatoare zilelor-amenda ramase neexecutate.
(5) Instanta înlocuieste zilele-amenda neexecutate prin munca în folosul comunitatii cu un numar corespunzator de zile cu închisoare, daca:
a) persoana condamnata nu executa obligatia de munca în folosul comunitatii în conditiile stabilite de instanta;
b) persoana condamnata savârseste o noua infractiune descoperita înainte de executarea integrala a obligatiei de munca în folosul comunitatii. Zilele-amenda neexecutate prin munca în folosul comunitatii la data condamnarii definitive pentru noua infractiune, înlocuite cu închisoarea, se adauga la pedeapsa pentru noua infractiune.
(6) Daca persoana condamnata, aflata în situatia prevazuta în alin. (1), nu îsi da consimtamântul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitatii, amenda neexecutata se înlocuieste cu pedeapsa închisorii conform art. 63.

Art. 65
(1) Pedeapsa accesorie consta în interzicerea exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si d) - o), a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara.
(2) În cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta în interzicerea de catre instanta a exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a) - o) sau a unora dintre acestea.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa din momentul ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
(4) În cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie având continutul prevazut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.

Art. 66
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta în interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, în conditiile stabilite de instanta de judecata.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b).
(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevazuta în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când exista motive întemeiate de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa în pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmeaza a fi expulzata.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevazute în alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizeaza în concret continutul acestei pedepse, tinând seama de împrejurarile cauzei.

Art. 67
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savârsita.
(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României nu se aplica în cazul în care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Art. 70
(1) Publicarea hotarârii definitive de condamnare se poate dispune când, tinând seama de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea savârsirii altor asemenea infractiuni.
(2) Hotarârea de condamnare se publica în extras, în forma stabilita de instanta, într-un cotidian local sau national, o singura data.
(3) Publicarea hotarârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fara a se dezvalui identitatea altor persoane.

Art. 79
(1) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, în aceasta ordine.
(2) Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuata, concurs sau recidiva.
(3) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc conform alin. (1), dupa care limitele de pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin. (2).

Art. 80
(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savârsita prezinta o gravitate redusa, având în vedere natura si întinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurarile în care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea mai mare de 5 ani.
(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) si alin. (2).

Art. 81
(1) Când dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment.
(2) Avertismentul consta în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni.
(3) În caz de concurs de infractiuni se aplica un singur avertisment.

Art. 83
(1) Instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa stabilita, inclusiv în cazul concursului de infractiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(3) Amânarea aplicarii pedepsei închisorii atrage si amânarea aplicarii amenzii care însoteste pedeapsa închisorii în conditiile art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicarii pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 84
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instanta.

Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 86
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute în art. 85 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. d) -j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. a) -d), într-un termen cât mai scurt de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin;
c) persoana supravegheata nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 87
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, atunci când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 88
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) În cazul când, pâna la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afara de cazul când persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca.
(3) Daca dupa amânarea aplicarii pedepsei persoana supravegheata a savârsit o noua infractiune, cu intentie sau intentie depasita, descoperita în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amânarii si pedeapsa pentru noua infractiune se calculeaza conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni.
(4) Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate mentine sau revoca amânarea aplicarii pedepsei. În cazul revocarii, dispozitiile alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 89
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amânarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amânarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 83. Daca se dispune amânarea aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior amânarea aplicarii pedepsei.

Art. 91
(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Când pedeapsa închisorii este însotita de pedeapsa amenzii aplicate în conditiile art. 62, amenda se executa chiar daca executarea pedepsei închisorii a fost suspendata sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amânata, dar ulterior amânarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Art. 92
(1) Durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsa între 2 si 4 ani, fara a putea fi însa mai mica decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeaza de la data când hotarârea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a ramas definitiva.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instanta.

Art. 93
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 94
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute în art. 93 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) într-un termen cât mai scurt de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile care îi revin;
c) persoana supravegheata nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 95
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 96
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(2) Daca pâna la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheata nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, afara de cazul în care persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca.
(3) Daca pedeapsa amenzii care a însotit pedeapsa închisorii în conditiile art. 62 nu a fost executata si a fost înlocuita cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adauga pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.
(4) Daca pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a savârsit o noua infractiune, descoperita pâna la împlinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa principala pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara.
(6) Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate mentine ori revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. În cazul revocarii, dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 97
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediara, instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 91. Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Art. 99
(1) Liberarea conditionata în cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori daca nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Art. 100
(1) Liberarea conditionata în cazul închisorii poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afla în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionata, dupa executarea efectiva a jumatate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depaseste 10 ani, sau a cel putin doua treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) lit. b) -d).
(3) În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. (2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa înainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni ori nu va respecta masurile de supraveghere sau nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberarii conditionate si data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Art. 101
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) În cazul prevazut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul României;
d) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în masura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d) -f), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat(a)

Art. 102
(1) Pe durata supravegherii, datele prevazute în art. 101 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. c) -g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi realizata si printr-un sistem electronic de supraveghere, în conditiile prevazute de legea speciala.
 
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Art. 103
(1) Daca pe durata supravegherii au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare sociala.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 104
(1) Daca pe durata supravegherii persoana condamnata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa.
(2) Daca dupa acordarea liberarii cel condamnat a savârsit o noua infractiune, care a fost descoperita în termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara.
(3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplica în mod corespunzator si în cazul liberarii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata.

Art. 105
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultata, sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Când, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii liberarii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Art. 29
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.

Art. 30
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurari care nu putea fi în niciun fel evitata.

Art. 33
(1) Tentativa se pedepseste numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se reduc la jumatate. Când pentru infractiunea consumata legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Art. 35
(1) Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 43
(1) Daca înainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savârseste o noua infractiune în stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt savârsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla în stare de recidiva, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(3) Daca prin însumarea pedepselor în conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depasi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile savârsite pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
(4) Când pedeapsa anterioara sau pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita în stare de recidiva este detentiunea pe viata, se va executa pedeapsa detentiunii pe viata.
(5) Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata se savârseste o noua infractiune în stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate.
(6) Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare pentru noua infractiune si mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata se descopera ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile alin. (1) - (5).
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.

Art. 109
(1) Daca faptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze un tratament medical pâna la însanatosire sau pâna la obtinerea unei ameliorari care sa înlature starea de pericol.
(2) Când persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu urmeaza tratamentul, se poate dispune internarea medicala.
(3) Daca persoana obligata la tratament este condamnata la o pedeapsa privativa de libertate, tratamentul se efectueaza si în timpul executarii pedepsei.

Art. 110
Când faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sufera de o boala infectocontagioasa si prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii într-o unitate sanitara de specialitate, pâna la însanatosire sau pâna la obtinerea unei ameliorari care sa înlature starea de pericol.

Art. 112¹
(1) Sunt supuse confiscarii si alte bunuri decât cele prevazute la art. 112, când fata de o persoana se dispune condamnarea pentru o fapta susceptibila sa îi procure un folos material si pentru care pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare, instanta îsi formeaza convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale. Convingerea instantei se poate baza inclusiv pe disproportia dintre veniturile licite si averea persoanei.
(2) Confiscarea extinsa se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnata într-o perioada de 5 ani înainte si, daca este cazul, dupa momentul savârsirii infractiunii, pâna la data emiterii actului de sesizare a instantei. Confiscarea extinsa poate fi dispusa si asupra bunurilor transferate catre terti, daca acestia stiau sau ar fi trebuit sa stie ca scopul transferului a fost evitarea confiscarii.
(3) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (2) se va tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata ori de un tert unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra careia persoana condamnata detine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se întelege si sumele de bani.
(5) La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, membrii familiei acesteia.
(6) Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, în locul lor se confisca bani si bunuri pâna la concurenta valorii acestora.
(7) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevazuta la alin. (2), care excedeaza nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

Art. 116
(1) În vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute în art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune întocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se întocmeste de catre serviciul de probatiune în toate cazurile în care instanta dispune asupra masurii educative ori asupra modificarii sau încetarii executarii obligatiilor impuse, cu exceptia situatiei prevazute la art. 126, când acesta va fi întocmit de catre centrul educativ ori de detentie.

Art. 119
(1) Masura educativa a consemnarii la sfârsit de saptamâna consta în obligatia minorului de a nu parasi locuinta în zilele de sâmbata si duminica, pe o durata cuprinsa între 4 si 12 saptamâni, afara de cazul în care, în aceasta perioada, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfasura anumite activitati impuse de instanta.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.

Art. 121
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala.
(2) Când stabileste obligatia prevazuta în alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Art. 122
(1) Daca, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 123
(1) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune:
a) prelungirea masurii educative, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea masurii luate cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) înlocuirea masurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, initial, s-a luat masura educativa neprivativa de libertate cea mai severa, pe durata sa maxima.
(2) În cazurile prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b), daca nici de aceasta data nu sunt respectate conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta înlocuieste masura educativa neprivativa de libertate cu masura internarii într-un centru educativ.
(3) Daca minorul aflat în executarea unei masuri educative neprivative de libertate savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta dispune:
a) prelungirea masurii educative luate initial, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea masurii luate initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) înlocuirea masurii luate initial cu o masura educativa privativa de libertate.
(4) În cazurile prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si în alin. (3) lit. a) si lit. b), instanta poate impune noi obligatii în sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor existente.

Art. 124
(1) Masura educativa a internarii într-un centru educativ consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între unu si 3 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta poate mentine masura internarii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate înlocui cu masura internarii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121 pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru educativ.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pâna la maximul prevazut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.

Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).

Art. 126
Daca în cursul executarii unei masuri educative privative de libertate persoana internata, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenteaza negativ sau împiedica procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executarii masurii educative într-un penitenciar.

Art. 134
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica si majorilor care, la data savârsirii infractiunii, aveau vârsta cuprinsa între 14 si 18 ani.
(2) Când, la data pronuntarii hotarârii prin care s-a luat o masura educativa privativa de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanta, tinând seama de posibilitatile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevazute în art. 74, poate dispune executarea masurii educative într-un penitenciar.

Art. 137
(1) Amenda consta în suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa între 100 si 5.000 lei, se înmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins între 30 de zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda tinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se determina tinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amenda, când legea prevede pentru infractiunea savârsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viata.
(5) Când prin infractiunea savârsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Art. 138
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de împrejurarile cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.
(3) Pedepsele complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. b) -f) se pot aplica în mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

Art. 139
(1) Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice se aplica atunci când:
a) persoana juridica a fost constituita în scopul savârsirii de infractiuni;
b) obiectul sau de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infractiuni, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea mai mare de 3 ani.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
(3) Abrogat(a)

Art. 140
(1) Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta în interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice în realizarea careia a fost savârsita infractiunea.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credinta, a pedepsei complementare prevazute în art. 136 alin. (3) lit. f), instanta dispune suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pâna la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
(3) Daca pâna la împlinirea termenului prevazut în alin. (2) pedeapsa complementara nu a fost pusa în executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Art. 144
(1) Pedeapsa complementara a plasarii sub supraveghere judiciara presupune desfasurarea sub supravegherea unui mandatar judiciar a activitatii care a ocazionat comiterea infractiunii, pe o perioada de la un an la 3 ani.
(2) Mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci când constata ca persoana juridica nu a luat masurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. În cazul în care instanta constata ca sesizarea este întemeiata, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevazuta la art. 140.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciara nu se aplica în cazul persoanelor juridice mentionate în art. 141.

Art. 145
(1) Afisarea hotarârii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
(2) Prin afisarea sau publicarea hotarârii de condamnare nu poate fi dezvaluita identitatea altor persoane.
(3) Afisarea hotarârii de condamnare se realizeaza în extras, în forma si locul stabilite de instanta, pentru o perioada cuprinsa între o luna si 3 luni.
(4) Publicarea hotarârii de condamnare se face în extras si în forma stabilita de instanta, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuala, desemnate de instanta.
(5) Daca publicarea se face prin presa scrisa sau audiovizuala, instanta stabileste numarul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul publicarii prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depasi 3 luni.

Art. 159
(1) Împacarea poate interveni în cazul în care punerea în miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea o prevede în mod expres.
(2) Împacarea înlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
(3) Împacarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit si daca are loc pâna la citirea actului de sesizare a instantei.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, împacarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restrânsa se pot împaca cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(5) În cazul persoanei juridice, împacarea se realizeaza de reprezentantul sau legal sau conventional ori de catre persoana desemnata în locul acestuia. Împacarea intervenita între persoana juridica ce a savârsit infractiunea si persoana vatamata nu produce efecte fata de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) În cazul în care infractiunea este savârsita de reprezentantul persoanei juridice vatamate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplica în mod corespunzator.

Art. 162
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevazute în alin. (1) se socotesc de la data când hotarârea de condamnare a ramas definitiva.
(3) În cazul revocarii sau anularii amânarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) În cazul revocarii liberarii conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu restul de pedeapsa neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotarârea de înlocuire a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executa se întelege pedeapsa stabilita de instanta, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Art. 166
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta, dupa împlinirea urmatoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depaseste 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detentiunii pe viata, comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata executata ca urmare a gratierii, a împlinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau a liberarii conditionate.
(2) Condamnatul decedat pâna la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat daca instanta, evaluând comportarea condamnatului pâna la deces, apreciaza ca merita acest beneficiu.

Art. 196
(1) Fapta prevazuta în art. 193 alin. (2) savârsita din culpa de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau în desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea însasi infractiune se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta în art. 194 alin. (1) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Când fapta prevazuta în alin. (2) a fost savârsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Daca urmarile prevazute în alin. (1) - (3) s-au produs fata de doua sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(5) Daca nerespectarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere sau desfasurarea activitatii care a condus la comiterea faptelor prevazute în alin. (1) si alin. (3) constituie prin ea însasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(6) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 208
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori îi supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care, prin frecventa sau continut, îi cauzeaza o temere unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 218
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise în conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(3¹) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) si (2) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (3) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) si alin. (2) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Art. 219
(1) Actul de natura sexuala, altul decât cele prevazute în art. 218, cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(2¹) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (2) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca actele de agresiune sexuala au fost precedate sau urmate de savârsirea actelor sexuale prevazute în art. 218 alin. (1) si alin. (2), fapta constituie viol.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 222
(1) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani sa se întâlneasca, în scopul comiterii unui act dintre cele prevazute în art. 220 sau art. 374, inclusiv atunci când propunerea a fost facuta prin mijloacele de transmitere la distanta, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sa se întâlneasca, în scopul comiterii unui act dintre cele prevazute în art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost facuta prin mijloacele de transmitere la distanta, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 234
(1) Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calitati oficiale;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) în timpul noptii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tâlharia savârsita în conditiile art. 229 alin. (3) se pedepseste cu închisoare de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza tâlharia care a avut ca urmare vatamarea corporala.

Art. 247
(1) Fapta creditorului care, cu ocazia darii cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vadita vulnerabilitate a debitorului, datorata vârstei, starii de sanatate, infirmitatii ori relatiei de dependenta în care debitorul se afla fata de el, îl face sa constituie sau sa transmita, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fata de aceasta prestatie se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vadita vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicatii cu alcool sau cu substante psihoactive în scopul de a o determina sa consimta la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanta sau sa renunte la un drept, daca s-a produs o paguba, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 271
(1) Persoana care, fiind avertizata asupra consecintelor faptei sale:
a) împiedica, fara drept, organul de urmarire sau instanta sa efectueze, în conditiile legii, un act procedural;
b) refuza sa puna la dispozitia organului de urmarire penala, instantei sau judecatorului sindic, în tot sau în parte, datele, informatiile, înscrisurile sau bunurile detinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în conditiile legii, în vederea solutionarii unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica în cazul persoanei urmarite sau judecate pentru infractiunea care formeaza obiectul procesului penal.

Art. 278
Întrebuintarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natura sa perturbe activitatea instantei, de catre o persoana care participa sau asista la o procedura care se desfasoara în fata instantei, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Art. 286
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadarii:
a) savârsita prin folosire de violente, arme, substante narcotice sau paralizante;
b) a doua sau mai multor persoane în aceeasi împrejurare;
c) unei persoane retinute sau arestate pentru o infractiune sanctionata de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsa se sanctioneaza cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) sunt savârsite de o persoana care avea îndatorirea de a-l pazi pe cel retinut sau detinut, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(4) Înlesnirea evadarii, savârsita din culpa, de catre o persoana care avea îndatorirea de a-l pazi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Art. 294
Prevederile prezentului capitol se aplica în privinta urmatoarelor persoane, daca, prin tratatele internationale la care România este parte, nu se dispune altfel:
a) functionarilor sau persoanelor care îsi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare în cadrul unei organizatii publice internationale la care România este parte;
b) membrilor adunarilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care România este parte;
c) functionarilor sau persoanelor care îsi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare, în cadrul Uniunii Europene;
d) persoanelor care exercita functii juridice în cadrul instantelor internationale a caror competenta este acceptata de România, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;
e) functionarilor unui stat strain;
f) membrilor adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain.
g) juratilor din cadrul unor instante straine.

Art. 335
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de catre o persoana care nu poseda permis de conducere se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana al carei permis de conducere este necorespunzator categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al carei permis i-a fost retras sau anulat ori careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si persoana care încredinteaza un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care stie ca se afla în una dintre situatiile prevazute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenta alcoolului ori a unor substante psihoactive.

Art. 337
Refuzul ori sustragerea conducatorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autoritatii competente, aflat în timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune prelevarii de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 339
(1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutiera sau modificarea pozitiilor acestora, fara autorizatie eliberata de autoritatile competente, de natura sa induca în eroare participantii la trafic ori sa îngreuneze circulatia pe drumul public se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Participarea în calitate de conducator de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza asezarea de obstacole care îngreuneaza sau împiedica circulatia pe drumul public, daca se pune în pericol siguranta circulatiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulatie a celorlalti participanti la trafic.
(4) Lasarea fara supraveghere pe partea carosabila a drumului public a unui vehicul care transporta produse sau substante periculoase se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

Art. 353
(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de catre o persoana care stie ca sufera de o astfel de boala, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Instanta de judecata va dispune masura de siguranta a obligarii la tratament medical.

Art. 372
(1) Fapta de a purta fara drept, la adunari publice, manifestari culturalsportive, în locuri special amenajate si autorizate pentru distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a) cutitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru taiere, întepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizarii ori dispozitive pentru socuri electrice;
c) substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Folosirea, fara drept, la adunari publice, manifestari cultural-sportive, în locuri de distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substantelor prevazute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Portul, fara drept, al obiectelor sau substantelor prevazute în alin. (1) în sediul autoritatilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfasurarii procesului electoral se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

Art. 378
(1) Savârsirea de catre persoana care are obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinta, a obligatiei de întretinere prevazute de lege;
c) neplata, cu rea-credinta, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza neexecutarea, cu rea-credinta, de catre cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotarâre judecatoreasca, în favoarea persoanelor îndreptatite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Fapta nu se pedepseste daca, înainte de terminarea urmaririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Art. 380
(1) Parintele sau persoana careia i-a fost încredintat, potrivit legii, un minor si care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedica prin orice mijloace sa urmeze cursurile învatamântului general obligatoriu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta nu se pedepseste daca înainte de terminarea urmaririi penale inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor.
(3) Daca pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Art. 443
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva populatiei civile sau a unor civili care nu participa direct la ostilitati;
b) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei, stiintei, actiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau ranitii sunt adunati, precum si împotriva oraselor, satelor, locuintelor sau cladirilor neaparate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalatiilor ori echipamentelor ce contin substante periculoase, în masura în care acestea nu sunt folosite ca obiective militare;
c) desfasoara un atac prin mijloace militare, stiind ca el va cauza pierderi de vieti omenesti în rândul populatiei civile, raniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat;
d) utilizeaza o persoana protejata de dispozitiile dreptului international umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare sa devina tinta a operatiunilor militare ale partii inamice;
e) utilizeaza, ca metoda de purtare a razboiului, înfometarea deliberata a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravietuirii sau împiedicând, cu încalcarea dispozitiilor dreptului international umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declara sau ordona ca nu va exista îndurare pentru învinsi;
g) ucide sau raneste, prin viclenie, un membru al fortelor armate inamice sau un combatant al fortelor inamice
h) utilizeaza bunurile culturale protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special monumente istorice, cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei sau stiintei, pentru declansarea unui atac prin mijloace militare împotriva partii inamice se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Desfasurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, stiind ca el va cauza mediului înconjurator daune extinse, de durata si grave, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 444
Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international:
a) utilizeaza otrava sau arme cu substante otravitoare;
b) utilizeaza gaze asfixiante, toxice sau asimilate si orice lichide, materii sau procedee similare;
c) utilizeaza arme care cauzeaza suferinte fizice inutile se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.