Codul Penal 2024 actualizat

Partea GENERALA

• Titlul I - Legea penala si limitele ei de aplicare art. 1 - 14 Capitolul I - Principii generale art. 1-2 Capitolul II - Aplicarea legii penale art. 3-14 Sectiunea 1 - Aplicarea legii penale in timp art. 3-7 Sectiunea a 2-a - Aplicarea legii penale in spatiu art. 8-14 • Titlul II - Infractiunea art. 15 - 52 Capitolul I - Dispozitii generale art. 15-17 Capitolul II - Cauzele justificative art. 18-22 Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate art. 23-31 Capitolul IV - Tentativa art. 32-34 Capitolul V - Unitatea și pluralitatea de infracțiuni art. 35-45 Capitolul VI - Autorul și participanții art. 46-52 • Titlul III - Pedepsele art. 53 - 106 Capitolul I - Categoriile pedepselor art. 53-55 Capitolul II - Pedepsele principale art. 56-64 Secțiunea 1 - Detențiunea pe viață art. 56-59 Secțiunea a 2-a - Închisoarea art. 60 Secțiunea a 3-a - Amenda art. 61-64 Capitolul III - Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare art. 65-70 Secțiunea 1 - Pedeapsa accesorie art. 65 Secțiunea a 2-a - Pedepsele complementare art. 66-70 Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor art. 71-73 Capitolul V - Individualizarea pedepselor art. 74-106 Secțiunea 1 - Dispoziții generale art. 74 Secțiunea a 2-a - Circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante art. 75-79 Secțiunea a 3-a - Renunțarea la aplicarea pedepsei art. 80-82 Secțiunea a 4-a - Amânarea aplicării pedepsei art. 83-90 Secțiunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere art. 91-98 Secțiunea a 6-a - Liberarea condiționată art. 99-106 • Titlul IV - Masurile de siguranta art. 107 - 112 Capitolul I - Dispoziții generale art. 107-108 Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranță art. 109-112 • Titlul V - Minoritatea art. 113 - 134 Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului art. 113-116 Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate art. 117-123 Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate art. 124-127 Capitolul IV - Dispoziții comune art. 128-134 • Titlul VI - Raspunderea penala a persoanei juridice art. 135 - 151 Capitolul I - Dispoziții generale art. 135-137 Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice art. 138-145 Capitolul III - Dispoziții comune art. 146-151 • Titlul VII - Cauzele care inlatura raspunderea penala art. 152 - 159 • Titlul VIII - Cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei art. 160 - 164 • Titlul IX - Cauzele care inlatura consecintele condamnarii art. 165 - 171 • Titlul X - Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala art. 172 - 187

Partea SPECIALA

• Titlul I - Infractiuni contra persoanei art. 188 - 227 Capitolul I - Infracțiuni contra vieții art. 188-192 Capitolul II - Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății art. 193-198 Capitolul III - Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie art. 199-200 Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului art. 201-202 Capitolul V - Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie art. 203-204 Capitolul VI - Infracțiuni contra libertății persoanei art. 205-208 Capitolul VII - Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile art. 209-217 Capitolul VIII - Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale art. 218-223 Capitolul IX - Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private art. 224-227 • Titlul II - Infractiuni contra patrimoniului art. 228 - 256 Capitolul I - Furtul art. 228-232 Capitolul II - Tâlhăria și pirateria art. 233-237 Capitolul III - Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii art. 238-248 Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice art. 249-252 Capitolul V - Distrugerea și tulburarea de posesie art. 253-256 • Titlul III - Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat art. 257 - 265 Capitolul I - Infracțiuni contra autorității art. 257-261 Capitolul II - Infracțiuni privind frontiera de stat art. 262-265 • Titlul IV - Infractiuni contra infaptuirii justitiei art. 266 - 288 • Titlul V - Infractiuni de coruptie si de serviciu art. 289 - 309 Capitolul I - Infracțiuni de corupție art. 289-294 Capitolul II - Infracțiuni de serviciu art. 295-309 • Titlul VI - Infractiuni de fals art. 310 - 328 Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316 Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art. 317-319 Capitolul III - Falsuri în înscrisuri art. 320-328 • Titlul VII - Infractuni contra sigurantei publice art. 329 - 366 Capitolul I - Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate art. 329-333 Capitolul II - Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice art. 334-341 Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive art. 342-347 Capitolul IV - Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activități reglementate de lege art. 348-351 Capitolul V - Infracțiuni contra sănătății publice art. 352-359 Capitolul VI - Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice art. 360-366 • Titlul VIII - Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala art. 367 - 384 Capitolul I - Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice art. 367-375 Capitolul II - Infracțiuni contra familiei art. 376-380 Capitolul III - Infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate art. 381-384 • Titlul IX - Infractiuni electorale art. 385 - 393 • Titlul X - Infractiuni contra securitatii nationale art. 394 - 412 • Titlul XI - Infractiuni contra capacitatii de lupta a fortelor armate art. 413 - 437 Capitolul I - Infracțiuni săvârșite de militari art. 413-431 Capitolul II - Infracțiuni săvârșite de militari sau de civili art. 432-437 • Titlul XII - Infractiuni de genocid, contra umanitatii si de razboi art. 438 - 445 Capitolul I - Infracțiuni de genocid și contra umanității art. 438-439 Capitolul II - Infracțiuni de război art. 440-445 • Titlul XIII - Dispozitii finale art. 446
Calculul pedepsei in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata
Art. 59
În cazul comutarii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa închisorii.

Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii unor drepturi
Art. 65
(1) Pedeapsa accesorie consta în interzicerea exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si d) - o), a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara.
(2) În cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta în interzicerea de catre instanta a exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a) - o) sau a unora dintre acestea.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa din momentul ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
(4) În cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie având continutul prevazut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.

Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
Art. 66
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta în interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, în conditiile stabilite de instanta de judecata.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b).
(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute în alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevazuta în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când exista motive întemeiate de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa în pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmeaza a fi expulzata.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevazute în alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizeaza în concret continutul acestei pedepse, tinând seama de împrejurarile cauzei.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
Art. 67
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savârsita.
(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României nu se aplica în cazul în care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
Art. 68
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi începe:
a) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei închisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
(2) În cazul în care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României se executa la data liberarii.
(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât savârsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau înlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Anularea si efectele renuntarii la aplicarea pedepsei
Art. 82
(1) Persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savârsita.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarâre.
(3) Daca în termen de 2 ani de la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei se descopera ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura savârsise anterior ramânerii definitive a hotarârii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza si se stabileste pedeapsa pentru infractiunea care a atras initial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.

Conditiile suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
Art. 91
(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Când pedeapsa închisorii este însotita de pedeapsa amenzii aplicate în conditiile art. 62, amenda se executa chiar daca executarea pedepsei închisorii a fost suspendata sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amânata, dar ulterior amânarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
Art. 96
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(2) Daca pâna la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheata nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, afara de cazul în care persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca.
(3) Daca pedeapsa amenzii care a însotit pedeapsa închisorii în conditiile art. 62 nu a fost executata si a fost înlocuita cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adauga pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.
(4) Daca pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a savârsit o noua infractiune, descoperita pâna la împlinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa principala pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara.
(6) Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate mentine ori revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. În cazul revocarii, dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplica în mod corespunzator.

Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
Art. 97
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediara, instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 91. Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Efectele suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
Art. 98
(1) În cazul în care condamnatul nu a savârsit o noua infractiune descoperita pâna la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.
(2) Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarârea de condamnare.

Durata executarii
Art. 71
(1) Durata executarii pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua în care condamnatul a început executarea hotarârii definitive de condamnare.
(2) Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua în care înceteaza se socotesc în durata executarii.
(3) Perioada în care condamnatul, în cursul executarii pedepsei, se afla bolnav în spital intra în durata executarii, în afara de cazul în care si-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executarii pedepsei.
(4) Permisiunile de iesire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intra în durata executarii pedepsei.

Computarea pedepselor si masurilor preventive executate in afara tarii
Art. 73
(1) În cazul infractiunilor savârsite în conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsa, precum si durata masurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune în România.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în cazul în care pedeapsa executata în afara tarii este amenda.

Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii
Art. 111
(1) Când faptuitorul a savârsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfasurarea unei alte activitati, se poate lua masura interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Masura de siguranta poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Prescriptia executarii masurilor educative
Art. 132
(1) Masurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care au fost luate.
(2) Masurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata masurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.
(3) Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative se întrerup si se suspenda în conditiile prevazute de lege pentru majori.
(4) În cazul înlocuirii masurilor educative, executarea se prescrie în raport cu masura educativa mai grea si curge de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus înlocuirea.

Prescriptia executarii pedepsei
Art. 149
(1) Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplica în mod corespunzator.

Prescriptia executarii pedepsei
Art. 161
(1) Prescriptia înlatura executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor principale în cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.
(3) Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor principale nici în cazul infractiunilor prevazute la alin. (2) lit. b) pentru care, la data intrarii în vigoare a acestei dispozitii, nu s-a împlinit termenul de prescriptie a executarii.

Termenele de prescriptie a executarii pedepsei
Art. 162
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevazute în alin. (1) se socotesc de la data când hotarârea de condamnare a ramas definitiva.
(3) În cazul revocarii sau anularii amânarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) În cazul revocarii liberarii conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu restul de pedeapsa neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotarârea de înlocuire a ramas definitiva si se calculeaza în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executa se întelege pedeapsa stabilita de instanta, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei
Art. 163
(1) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei se întrerupe prin începerea executarii pedepsei. Sustragerea de la executare, dupa începerea executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescriptie a executarii se întrerupe si prin savârsirea din nou a unei infractiuni.
(3) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei amenzii se întrerupe si prin înlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii.

Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei
Art. 164
(1) Cursul termenului prescriptiei executarii pedepsei este suspendat în cazurile si conditiile prevazute în Codul de procedura penala.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Impiedicarea exercitarii libertatii religioase
Art. 381
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitari a ritualului unui cult religios, care este organizat si functioneaza potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, sa participe la serviciile religioase ale unui cult ori sa îndeplineasca un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza obligarea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa îndeplineasca un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, caruia îi apartine.
(4) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Impiedicarea exercitarii drepturilor electorale
Art. 385
(1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului sectiei de votare se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei
Art. 80
(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savârsita prezinta o gravitate redusa, având în vedere natura si întinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurarile în care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de îndreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a încercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea mai mare de 5 ani.
(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1) si alin. (2).

Conditiile reabilitarii judecatoresti
Art. 168
Cererea de reabilitare judecatoreasca se admite daca cel condamnat întruneste urmatoarele conditii:
a) nu a savârsit o alta infractiune în intervalul de timp prevazut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecata si si-a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când acesta dovedeste ca nu a avut posibilitatea sa le îndeplineasca sau când partea civila a renuntat la despagubiri.

Efectele reabilitarii de drept sau judecatoresti
Art. 169
(1) Reabilitarea face sa înceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia din care condamnatul a fost scos în urma condamnarii ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta.

Anularea reabilitarii
Art. 171
Reabilitarea judecatoreasca va fi anulata când, dupa acordarea ei, s-a descoperit ca cel reabilitat mai savârsise o infractiune care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei
Art. 5
(1) În cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila. 
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori respinse, daca în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile. 

Personalitatea legii penale
Art. 9
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca pedeapsa prevazuta de legea româna este detentiunea pe viata ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau de o persoana juridica româna, daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita ori daca a fost comisa într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
(3) Punerea în miscarea a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al parchetului de pe lânga curtea de apel în a carei raza teritoriala se afla parchetul mai întâi sesizat sau, dupa caz, a procurorului general al parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de pâna la 30 de zile de la data solicitarii autorizarii si poate fi prelungit, în conditiile legii, fara ca durata totala sa depaseasca 180 de zile.

Realitatea legii penale
Art. 10
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, contra statului român, contra unui cetatean român ori a unei persoane juridice române.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si numai daca fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul caruia s-a comis.

Universalitatea legii penale
Art. 11
(1) Legea penala româna se aplica si altor infractiuni decât celor prevazute în art. 10, savârsite în afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, care se afla de bunavoie pe teritoriul României, în urmatoarele cazuri:
a) s-a savârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat obligatia sa o reprime în temeiul unui tratat international, indiferent daca este prevazuta sau nu de legea penala a statului pe al carui teritoriu a fost comisa;
b) s-a cerut extradarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzata.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica atunci când, potrivit legii statului în care s-a savârsit infractiunea, exista o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata.
(3) Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.

Neaplicarea detentiunii pe viata
Art. 57
Daca la data pronuntarii hotarârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în locul detentiunii pe viata i se aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima.

Inlocuirea detentiunii pe viata
Art. 58
În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executarii pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viata poate fi înlocuita cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima, daca a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei, a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca, si a facut progrese constante si evidente în vederea reintegrarii sociale.

Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii
Art. 64
(1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executata în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtamântul acesteia, instanta înlocuieste obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Unei zile-amenda îi corespunde o zi de munca în folosul comunitatii.
(2) Daca amenda înlocuita conform dispozitiilor alin. (1) a însotit pedeapsa închisorii, obligatia de munca în folosul comunitatii se executa dupa executarea pedepsei închisorii.
(3) Coordonarea executarii obligatiei de munca în folosul comunitatii se face de serviciul de probatiune.
(4) Executarea muncii în folosul comunitatii dispusa în conditiile alin. (1) înceteaza prin plata amenzii corespunzatoare zilelor-amenda ramase neexecutate.
(5) Instanta înlocuieste zilele-amenda neexecutate prin munca în folosul comunitatii cu un numar corespunzator de zile cu închisoare, daca:
a) persoana condamnata nu executa obligatia de munca în folosul comunitatii în conditiile stabilite de instanta;
b) persoana condamnata savârseste o noua infractiune descoperita înainte de executarea integrala a obligatiei de munca în folosul comunitatii. Zilele-amenda neexecutate prin munca în folosul comunitatii la data condamnarii definitive pentru noua infractiune, înlocuite cu închisoarea, se adauga la pedeapsa pentru noua infractiune.
(6) Daca persoana condamnata, aflata în situatia prevazuta în alin. (1), nu îsi da consimtamântul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitatii, amenda neexecutata se înlocuieste cu pedeapsa închisorii conform art. 63.

Degradarea militara
Art. 69
(1) Pedeapsa complementara a degradarii militare consta în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(2) Degradarea militara se aplica în mod obligatoriu condamnatilor militari în activitate, în rezerva sau în retragere, daca pedeapsa principala aplicata este închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.
(3) Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari în activitate, în rezerva sau în retragere pentru infractiuni savârsite cu intentie, daca pedeapsa principala aplicata este închisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Circumstante atenuante
Art. 75
(1) Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica în cazul savârsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, furt calificat, tâlharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a României, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,  privind regimul juridic al substantelor dopante, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune în pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) împrejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Circumstante agravante
Art. 77
Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante:
a) savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna;
b) savârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna în pericol alte persoane ori bunuri;
d) savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;
e) savârsirea infractiunii profitând de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata vârstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, când a fost provocata în vederea comiterii infractiunii;
g) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta;
h) savârsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane în raport cu celelalte.

Masurile de supraveghere si obligatiile
Art. 85
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul României fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e) -g), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Supravegherea
Art. 86
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute în art. 85 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. d) -j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute în art. 85 alin. (2) lit. a) -d), într-un termen cât mai scurt de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin;
c) persoana supravegheata nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Modificarea sau incetarea obligatiilor
Art. 87
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, atunci când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Efectele amanarii aplicarii pedepsei
Art. 90
(1) Persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei nu i se mai aplica pedeapsa si nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savârsita, daca nu a savârsit din nou o infractiune pâna la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare.
(2) Amânarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute în hotarâre.

Termenul de supraveghere
Art. 92
(1) Durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsa între 2 si 4 ani, fara a putea fi însa mai mica decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeaza de la data când hotarârea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a ramas definitiva.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instanta.

Masurile de supraveghere si obligatiile
Art. 93
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instanta, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa îndeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Supravegherea condamnatului
Art. 94
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute în art. 93 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) într-un termen cât mai scurt de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile care îi revin;
c) persoana supravegheata nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Modificarea sau incetarea obligatiilor
Art. 95
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Conditiile liberarii conditionate in cazul detentiunii pe viata
Art. 99
(1) Liberarea conditionata în cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotarârea de condamnare, afara de cazul când dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le îndeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori daca nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Masurile de supraveghere si obligatiile
Art. 101
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) În cazul prevazut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul României;
d) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în masura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d) -f), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute în alin. (2) lit. c) -g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat(a)

Supravegherea condamnatului
Art. 102
(1) Pe durata supravegherii, datele prevazute în art. 101 alin. (1) lit. c) -e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. c) -g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încalcare a acestora.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute în art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi realizata si printr-un sistem electronic de supraveghere, în conditiile prevazute de legea speciala.
 
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Modificarea sau incetarea obligatiilor
Art. 103
(1) Daca pe durata supravegherii au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare sociala.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Anularea liberarii conditionate
Art. 105
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savârsise o infractiune pâna la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultata, sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Când, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii liberarii se va executa dupa executarea pedepsei închisorii.

Eroarea
Art. 30
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurari care nu putea fi în niciun fel evitata.

Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
Art. 34
(1) Nu se pedepseste autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunostintat autoritatile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea sa poata fi împiedicata, sau a împiedicat el însusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele îndeplinite pâna în momentul desistarii sau împiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

Recidiva
Art. 41
(1) Exista recidiva când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si pâna la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Exista recidiva si în cazul în care una dintre pedepsele prevazute în alin. (1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Condamnari care nu atrag starea de recidiva
Art. 42
La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotarârile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile savârsite din culpa.

Impiedicarea savarsirii infractiunii
Art. 51
(1) Participantul nu se pedepseste daca, înainte de descoperirea faptei, denunta savârsirea infractiunii, astfel încât consumarea acesteia sa poata fi împiedicata, sau daca împiedica el însusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele îndeplinite pâna în momentul denuntarii sau împiedicarii constituie o alta infractiune, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

Pedeapsa accesorie
Art. 54
Pedeapsa accesorie consta în interzicerea exercitarii unor drepturi, din momentul ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei privative de libertate.

Pedepsele complementare
Art. 55
Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea exercitarii unor drepturi;
b) degradarea militara;
c) publicarea hotarârii de condamnare.

Scopul masurilor de siguranta
Art. 107
(1) Masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala.
(2) Masurile de siguranta se iau fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala, nejustificata.
(3) Masurile de siguranta se pot lua si în situatia în care faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa.

Categoriile masurilor de siguranta
Art. 108
Masurile de siguranta sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii;
d) confiscarea speciala.
e) confiscarea extinsa.

Obligarea la tratament medical
Art. 109
(1) Daca faptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze un tratament medical pâna la însanatosire sau pâna la obtinerea unei ameliorari care sa înlature starea de pericol.
(2) Când persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu urmeaza tratamentul, se poate dispune internarea medicala.
(3) Daca persoana obligata la tratament este condamnata la o pedeapsa privativa de libertate, tratamentul se efectueaza si în timpul executarii pedepsei.

Referatul de evaluare
Art. 116
(1) În vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute în art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune întocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se întocmeste de catre serviciul de probatiune în toate cazurile în care instanta dispune asupra masurii educative ori asupra modificarii sau încetarii executarii obligatiilor impuse, cu exceptia situatiei prevazute la art. 126, când acesta va fi întocmit de catre centrul educativ ori de detentie.

Asistarea zilnica
Art. 120
(1) Masura educativa a asistarii zilnice consta în obligatia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor, precum si interdictiile impuse minorului.
(2) Masura educativa a asistarii zilnice se ia pe o durata cuprinsa între 3 si 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.

Obligatii ce pot fi impuse minorului
Art. 121
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire medicala.
(2) Când stabileste obligatia prevazuta în alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie încetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Modificarea sau incetarea obligatiilor
Art. 122
(1) Daca, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Internarea intr-un centru educativ
Art. 124
(1) Masura educativa a internarii într-un centru educativ consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între unu si 3 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta poate mentine masura internarii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate înlocui cu masura internarii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121 pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru educativ.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pâna la maximul prevazut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.

Internarea intr-un centru de detentie
Art. 125
(1) Masura educativa a internarii într-un centru de detentie consta în internarea minorului într-o institutie specializata în recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 si 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, când internarea se ia pe o perioada cuprinsa între 5 si 15 ani.
(3) Daca în perioada internarii minorul savârseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savârsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savârsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pâna la data hotarârii.
(4) În cazul în care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odata cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 121, pâna la împlinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii într-un centru de detentie.
(7) În cazul savârsirii, pâna la împlinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fata de care s-a dispus înlocuirea masurii internarii într-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari în conditiile prevazute în alin. (3).

Schimbarea regimului de executare
Art. 126
Daca în cursul executarii unei masuri educative privative de libertate persoana internata, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenteaza negativ sau împiedica procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executarii masurii educative într-un penitenciar.

Pluralitatea de infractiuni
Art. 129
(1) În caz de concurs de infractiuni savârsite în timpul minoritatii se stabileste si se ia o singura masura educativa pentru toate faptele, în conditiile art. 114, tinând seama de criteriile prevazute în art. 74.
(2) În cazul savârsirii a doua infractiuni, dintre care una în timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa în timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savârsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplica pedeapsa închisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savârsirii infractiunii comise dupa majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savârsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta.
(3) În cazul prevazut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul savârsirii infractiunii comise dupa majorat pâna la data judecarii.
(4) În cazul savârsirii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concurente se aplica mai întâi regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupa care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânarii aplicarii pedepsei sau al suspendarii executarii sub supraveghere.

Minorul devenit major
Art. 134
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica si majorilor care, la data savârsirii infractiunii, aveau vârsta cuprinsa între 14 si 18 ani.
(2) Când, la data pronuntarii hotarârii prin care s-a luat o masura educativa privativa de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanta, tinând seama de posibilitatile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevazute în art. 74, poate dispune executarea masurii educative într-un penitenciar.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale
Art. 154
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute în prezentul articol încep sa curga de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data savârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga de la data savârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza în raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor de trafic si exploatare a persoanelor vulnerabile si al infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, altele decât cele prevazute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum si al infractiunii de pornografie infantila, savârsite fata de un minor, termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sa curga de la data decesului.

Efectele gratierii
Art. 160
(1) Gratierea are ca efect înlaturarea, în totul sau în parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoara.
(2) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si masurilor educative neprivative de libertate, în afara de cazul când se dispune altfel prin actul de gratiere.
(3) Gratierea nu are efect asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.
(4) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere, în afara de cazul în care se dispune altfel prin actul de gratiere.

Reabilitarea judecatoreasca
Art. 166
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta, dupa împlinirea urmatoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depaseste 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detentiunii pe viata, comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata executata ca urmare a gratierii, a împlinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau a liberarii conditionate.
(2) Condamnatul decedat pâna la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat daca instanta, evaluând comportarea condamnatului pâna la deces, apreciaza ca merita acest beneficiu.

Calculul termenului de reabilitare
Art. 167
(1) Termenele prevazute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere, daca la acea data hotarârea de condamnare era definitiva, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, daca actul de gratiere se refera la infractiuni în curs de judecata.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnarilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaza în raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executarii ultimei pedepse.

Legea penala
Art. 173
Prin lege penala se întelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa în legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege.

Exploatarea unei persoane
Art. 182
Prin exploatarea unei persoane se întelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod fortat;
b) tinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestari pornografice în vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuala;
d) obligarea la practicarea cersetoriei;
e) prelevarea de organe, tesuturi sau celule de origine umana, în mod ilegal.

Timp de razboi
Art. 185
Prin timp de razboi se întelege durata starii de mobilizare a fortelor armate sau durata starii de razboi.

Omorul
Art. 188
(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

Omorul calificat
Art. 189
(1) Omorul savârsit în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde savârsirea altei infractiuni;
e) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor sau o tentativa la infractiunea de omor;
f) asupra a doua sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseste cu detentiune pe viata sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

Determinarea sau inlesnirea sinuciderii
Art. 191
(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prevazuta în alin. (1) s-a savârsit fata de un minor cu vârsta cuprinsa între 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamânt diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, savârsita fata de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca actele de determinare sau înlesnire prevazute în alin. (1) - (3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Uciderea din culpa
Art. 192
(1) Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încalcarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere constituie prin ea însasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(3) Daca prin fapta savârsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevazute în alin. (1) si alin. (2) se majoreaza cu jumatate.

Vatamarea corporala din culpa
Art. 196
(1) Fapta prevazuta în art. 193 alin. (2) savârsita din culpa de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau în desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea însasi infractiune se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta în art. 194 alin. (1) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Când fapta prevazuta în alin. (2) a fost savârsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Daca urmarile prevazute în alin. (1) - (3) s-au produs fata de doua sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(5) Daca nerespectarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere sau desfasurarea activitatii care a condus la comiterea faptelor prevazute în alin. (1) si alin. (3) constituie prin ea însasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(6) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Relele tratamente aplicate minorului
Art. 197
Punerea în primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana în grija careia se afla minorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Intreruperea cursului sarcinii
Art. 201
(1) Întreruperea cursului sarcinii savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de libera practica medicala în aceasta specialitate;
c) daca vârsta sarcinii a depasit paisprezece saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii însarcinate o vatamare corporala, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Când faptele au fost savârsite de un medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuata de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie, pâna la vârsta sarcinii de douazeci si patru de saptamâni, sau întreruperea ulterioara a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fatului.
(7) Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii.

Vatamarea fatului
Art. 202
(1) Vatamarea fatului, în timpul nasterii, care a împiedicat instalarea vietii extrauterine se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vatamarea fatului, în timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vatamarea fatului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vatamarea fatului savârsita în timpul nasterii de catre mama aflata în stare de tulburare psihica se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alin. (1) si alin. (2), ale carei limite se reduc la jumatate.
(5) Daca faptele prevazute în alin. (1) - (4) au fost savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Nu constituie infractiune faptele prevazute în alin. (1) - (3) savârsite de un medic sau de persoana autorizata sa asiste nasterea sau sa urmareasca sarcina, daca acestea au fost savârsite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei si au fost facute în interesul femeii gravide sau al fatului, ca urmare a riscului inerent exercitarii actului medical.
(7) Vatamarea fatului în perioada sarcinii de catre femeia însarcinata nu se pedepseste.
 

Lipsirea de libertate in mod ilegal
Art. 205
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se considera lipsire de libertate si rapirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apara.
(3) Daca fapta este savârsita:
a) de catre o persoana înarmata;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sanatatea sau viata victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsa între 3 si 10 ani.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Amenintarea
Art. 206
(1) Fapta de a ameninta o persoana cu savârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa îi produca o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.
(2) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Sclavia
Art. 209
Punerea sau tinerea unei persoane în stare de sclavie, precum si traficul de sclavi se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Traficul de persoane
Art. 210
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatarii acesteia, savârsita:
a) prin constrângere, rapire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa ori de starea de vadita vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimtamântului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Traficul de persoane savârsit de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimtamântul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.

Traficul de minori
Art. 211
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatarii acestuia, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost savârsita în conditiile art. 210 alin. (1);
b) fapta a fost savârsita de catre un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
e) fapta a fost savârsita de catre o persoana în a carei îngrijire, ocrotire, educare, paza sau tratament se afla minorul sau faptuitorul a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze.
(3) Consimtamântul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.

Proxenetismul
Art. 213
(1) Determinarea sau înlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele sunt savârsite fata de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate.
(31) Daca fapta prevazuta la alin. (3) a fost savârsita în una dintre urmatoarele împrejurari:
a) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei prevazute la alin. (3) se majoreaza cu înca o patrime.
(4) Prin practicarea prostitutiei se întelege întretinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Violul
Art. 218
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise în conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(31) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) si (2) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (3) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) si alin. (2) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Agresiunea sexuala
Art. 219
(1) Actul de natura sexuala, altul decât cele prevazute în art. 218, cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(21) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (2) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca actele de agresiune sexuala au fost precedate sau urmate de savârsirea actelor sexuale prevazute în art. 218 alin. (1) si alin. (2), fapta constituie viol.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Actul sexual cu un minor
Art. 220
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise cu un minor cu vârsta între 14 si 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevazuta la alin. (1), savârsita asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 16 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 9 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(4) Fapta prevazuta la alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Fapta prevazuta la alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) faptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.
(6) Faptele prevazute la alin. (1) si (2), precum si la alin. (4) lit. e) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(7) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1)-(5) se pedepseste.

Coruperea sexuala a minorilor
Art. 221
(1) Comiterea unui act de natura sexuala, altul decât cel prevazut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum si determinarea minorului sa suporte ori sa efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, atunci când:
a) fapta a fost comisa de un membru de familie al minorului sau de o persoana care convietuieste cu acesta;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
d) fapta a pus în pericol viata minorului.
(21) Fapta prevazuta la alin. (1), comisa de un major cu un minor cu vârsta între 14 si 18 ani, se pedepseste cu închisoarea de la doua luni la 3 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi daca:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului sau acesta a abuzat de pozitia sa recunoscuta de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situatia vadit vulnerabila a acestuia, datorata unui handicap psihic sau fizic, unei situatii de dependenta, unei stari de incapacitate fizica sau psihica ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viata minorului;
d) a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natura savârsit de un major în prezenta unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(4) Determinarea de catre un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sa asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii în cadrul carora se comit acte sexuale de orice natura, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(5) Faptele prevazute la alin. (1) nu se sanctioneaza daca diferenta de vârsta nu depaseste 3 ani.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute la alin. (1), (2) si (21) se pedepseste.

Talharia
Art. 233
Furtul savârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Talharia calificata
Art. 234
(1) Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calitati oficiale;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) în timpul noptii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tâlharia savârsita în conditiile art. 229 alin. (3) se pedepseste cu închisoare de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza tâlharia care a avut ca urmare vatamarea corporala.

Pirateria
Art. 235
(1) Furtul comis, prin violenta sau amenintare, de catre o persoana care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea libera, al bunurilor ce se gasesc pe acel vas sau pe o alta nava, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevazuta în alin. (1) se sanctioneaza si capturarea unei nave aflate în marea libera sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori esuarea acesteia, în scopul de a-si însusi încarcatura ei sau de a tâlhari persoanele aflate la bord.
(3) Daca pirateria a avut ca urmare vatamarea corporala, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Exista piraterie si daca fapta s-a comis pe o aeronava sau între aeronave si nave.

Talharia sau pirateria urmata de moartea victimei
Art. 236
Daca faptele prevazute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Bancruta simpla
Art. 240
(1) Neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei, într-un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut de lege de la aparitia starii de insolventa, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile
Art. 247
(1) Fapta creditorului care, cu ocazia darii cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vadita vulnerabilitate a debitorului, datorata vârstei, starii de sanatate, infirmitatii ori relatiei de dependenta în care debitorul se afla fata de el, îl face sa constituie sau sa transmita, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fata de aceasta prestatie se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vadita vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicatii cu alcool sau cu substante psihoactive în scopul de a o determina sa consimta la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanta sau sa renunte la un drept, daca s-a produs o paguba, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Distrugerea calificata
Art. 254
(1) Daca faptele prevazute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrari, echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea corporala a doua sau mai multor persoane.

Traficul de migranti
Art. 263
(1) Racolarea, îndrumarea, calauzirea, transportarea, transferarea sau adapostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost savârsita:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) prin mijloace care pun în pericol viata, integritatea sau sanatatea migrantului;
c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseste.

Facilitarea sederii ilegale in Romania
Art. 264
(1) Fapta persoanei care faciliteaza, prin orice mijloace, ramânerea ilegala pe teritoriul României a unei persoane, victima a unei infractiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranti, care nu are cetatenia româna si nici domiciliul în România, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Daca mijlocul folosit constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Când fapta a fost savârsita:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) de catre un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Când faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) sunt savârsite cu privire la un alt strain aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Sustragerea de la masurile de indepartare de pe teritoriul Romaniei
Art. 265
Sustragerea de la executarea obligatiilor instituite de autoritatile competente, de catre strainul fata de care s-a dispus masura îndepartarii de pe teritoriul României ori a fost dispusa interzicerea dreptului de sedere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Favorizarea faptuitorului
Art. 269
(1) Ajutorul dat faptuitorului în scopul împiedicarii sau îngreunarii cercetarilor într-o cauza penala, tragerii la raspundere penala, executarii unei pedepse sau masuri privative de libertate se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita de autor.
(3) Favorizarea savârsita de un membru de familie nu se pedepseste.

Cercetarea abuziva
Art. 280
(1) Întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente împotriva unei persoane urmarite sau judecate într-o cauza penala, de catre un organ de cercetare penala, un procuror sau un judecator, pentru a o determina sa dea ori sa nu dea declaratii, sa dea declaratii mincinoase ori sa îsi retraga declaratiile, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de catre un organ de cercetare penala, un procuror sau un judecator.

Supunerea la rele tratamente
Art. 281
(1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative în alt mod decât cel prevazut de dispozitiile legale se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei masuri de siguranta sau educative, privative de libertate, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

Tortura
Art. 282
(1) Fapta functionarului public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat sau a altei persoane care actioneaza la instigarea sau cu consimtamântul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinte fizice ori psihice:
a) în scopul obtinerii de la aceasta persoana sau de la o terta persoana informatii sau declaratii;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice forma de discriminare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) a avut ca urmare o vatamare corporala, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Tentativa la infractiunea prevazuta în alin. (1) se pedepseste.
(5) Nicio împrejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autoritati publice.
(6) Nu constituie tortura durerea sau suferintele ce rezulta exclusiv din sanctiuni legale si care sunt inerente acestor sanctiuni sau sunt ocazionate de ele.

Represiunea nedreapta
Art. 283
(1) Fapta de a pune în miscare actiunea penala, de a lua o masura preventiva neprivativa de libertate ori de a trimite în judecata o persoana, stiind ca este nevinovata, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Retinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, stiind ca este nevinovata, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

Asistenta si reprezentarea neloiala
Art. 284
(1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în întelegere frauduloasa cu o persoana cu interese contrare în aceeasi cauza, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatama interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza întelegerea frauduloasa dintre avocat sau reprezentantul unei persoane si un tert interesat de solutia ce se va pronunta în cauza, în scopul vatamarii intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Evadarea
Art. 285
(1) Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este savârsita prin folosire de violente sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Se considera evadare:
a) neprezentarea nejustificata a persoanei condamnate la locul de detinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) parasirea, fara autorizare, de catre persoana condamnata, a locului de munca, aflat în exteriorul locului de detinere;
c) încalcarea de catre persoana aflata în arest la domiciliu a obligatiei de a nu parasi imobilul ori nerespectarea de catre aceasta a itinerarului sau conditiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.
(4) În situatiile prevazute la alin. (3) lit. a) si b), pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsa la data evadarii.
(4^1) În situatia prevazuta la alin. (3) lit. c), se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Inlesnirea evadarii
Art. 286
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadarii:
a) savârsita prin folosire de violente, arme, substante narcotice sau paralizante;
b) a doua sau mai multor persoane în aceeasi împrejurare;
c) unei persoane retinute sau arestate pentru o infractiune sanctionata de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsa se sanctioneaza cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) sunt savârsite de o persoana care avea îndatorirea de a-l pazi pe cel retinut sau detinut, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(4) Înlesnirea evadarii, savârsita din culpa, de catre o persoana care avea îndatorirea de a-l pazi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Luarea de mita
Art. 289
(1) Fapta functionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, în legatura cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu sau în legatura cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea careia a savârsit fapta.
(2) Fapta prevazuta în alin. (1), savârsita de una dintre persoanele prevazute în art. 175 alin. (2), constituie infractiune numai când este comisa în legatura cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legatura cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar când acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Cumpararea de influenta
Art. 292
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, pentru a-l determina pe acesta sa îndeplineasca, sa nu îndeplineasca, sa urgenteze ori sa întârzie îndeplinirea unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu sau sa îndeplineasca un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Faptuitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai înainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, daca au fost date dupa denuntul prevazut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscarii, iar daca acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Delapidarea
Art. 295
(1) Însusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar public, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Tentativa se pedepseste.

Abuzul in serviciu
Art. 297
(1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, nu îndeplineste un act sau îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, îngradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.

Folosirea abuziva a functiei in scop sexual
Art. 299
(1) Fapta functionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obtine favoruri de natura sexuala de la o persoana interesata direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea careia a savârsit fapta.
(2) Pretinderea sau obtinerea de favoruri de natura sexuala de catre un functionar public care se prevaleaza sau profita de o situatie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din functia detinuta, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea careia a savârsit fapta.

Folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane
Art. 301
(1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obtinut un folos patrimonial pentru sine, pentru sotul sau, pentru o ruda ori un afin pâna la gradul II inclusiv se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica pe o perioada de 3 ani.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica în cazurile în care actul sau decizia se refera la urmatoarele situatii:
a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative;
b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.

Divulgarea informatiilor secrete de stat
Art. 303
(1) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de stat, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevazute în art. 176, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Detinerea, fara drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce contine informatii secrete de stat, daca poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevazute în art. 176, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Persoana care detine un document ce contine informatii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevazute în art. 176, nu se pedepseste daca preda de îndata documentul la organul sau institutia emitenta.

Obtinerea ilegala de fonduri
Art. 306
(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobarilor sau garantiilor necesare acordarii finantarilor obtinute sau garantate din fonduri publice, daca are ca rezultat obtinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseste.

Deturnarea de fonduri
Art. 307
(1) Schimbarea destinatiei fondurilor banesti ori a resurselor materiale alocate unei autoritati publice sau institutii publice, fara respectarea prevederilor legale, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si schimbarea, fara respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor provenite din finantarile obtinute sau garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepseste.

Falsificarea de monede
Art. 310
(1) Falsificarea de moneda cu valoare circulatorie se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza falsificarea unei monede, emise de catre autoritatile competente, înainte de punerea oficiala în circulatie a acesteia.
(3) Tentativa se pedepseste.

Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plata
Art. 311
(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea platilor sau a oricaror altor titluri ori valori asemanatoare se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) priveste un instrument de plata fara numerar, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseste.

Emiterea frauduloasa de moneda
Art. 315
(1) Confectionarea de moneda autentica prin folosirea de instalatii sau materiale destinate acestui scop, cu încalcarea conditiilor stabilite de autoritatile competente sau fara acordul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea în circulatie a monedei confectionate în conditiile alin. (1), precum si primirea, detinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulatie.
(3) Tentativa se pedepseste.

Falsul material in inscrisuri oficiale
Art. 320
(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevazut în alin. (1), savârsit de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice.
(4) Tentativa se pedepseste.

Falsificarea unei inregistrari tehnice
Art. 324
(1) Falsificarea unei înregistrari tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestarii unor împrejurari necorespunzatoare adevarului sau omisiunea înregistrarii unor date sau împrejurari, daca a fost urmata de folosirea de catre faptuitor a înregistrarii ori de încredintarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza folosirea unei înregistrari tehnice falsificate în vederea producerii unei consecinte juridice.
(3) Prin înregistrare tehnica, în sensul prezentului articol, se întelege atestarea unei valori, greutati, masuri ori a desfasurarii unui eveniment, realizata, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat si care este destinata a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecinte juridice.

Falsul privind identitatea
Art. 327
(1) Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, facuta unei persoane dintre cele prevazute în art. 175 sau transmisa unei unitati în care aceasta îsi desfasoara activitatea prin folosirea frauduloasa a unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea starii civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a mentine în eroare un functionar public, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a facut prin întrebuintarea identitatii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredintarea unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea starii civile spre a fi folosit fara drept se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Distrugerea sau semnalizarea falsa
Art. 332
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a liniei de cale ferata, a materialului rulant, a instalatiilor de cale ferata ori a celor de comunicatii feroviare, precum si a oricaror altor bunuri sau dotari aferente infrastructurii feroviare ori asezarea de obstacole pe linia ferata, daca prin aceasta se pune în pericol siguranta mijloacelor de transport, manevra sau interventie pe calea ferata, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza savârsirea de acte de semnalizare falsa sau savârsirea oricaror acte care pot induce în eroare personalul care asigura circulatia mijloacelor de transport, manevra sau interventie pe calea ferata în timpul executarii serviciului, daca prin aceste fapte se creeaza un pericol de accident de cale ferata.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Când faptele prevazute în alin. (1) - (3) sunt savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnica ori efectuarea reparatiilor
Art. 340
(1) Îndeplinirea defectuoasa sau neîndeplinirea atributiilor de verificare tehnica ori inspectie tehnica periodica a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparatii sau interventii tehnice de catre persoanele care au asemenea atributii, daca din cauza starii tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranta circulatiei pe drumurile publice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Daca, urmare a faptei prevazute în alin. (1), s-a produs un accident de circulatie care a avut ca urmare vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au fost savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
(4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fara a fi îndeplinite conditiile prevazute de lege, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Nerespectarea regimului armelor si al munitiilor
Art. 342
(1) Detinerea, portul, confectionarea, precum si orice operatiune privind circulatia armelor letale, a munitiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau functionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fara drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Detinerea sau portul fara drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizarii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Sustragerea armelor sau munitiilor prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Portul armelor prevazute în alin. (1) si alin. (2), fara drept, în sediul autoritatilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfasurarii procesului electoral, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(5) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (3) au ca obiect arme interzise sau munitii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(6) Nedepunerea armei si a munitiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de arma constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de munitie pentru acestea:
a) din orice componente esentiale traficate ilicit;
b) fara o autorizatie eliberata de catre o autoritate competenta a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea;
c) fara marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu prevederile legale, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive
Art. 345
(1) Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrainarea, dispersarea, expunerea, productia, procesarea, manipularea, depozitarea intermediara, importul, exportul ori depozitarea finala, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum si orice operatie privind circulatia acestora, fara drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs vatamarea corporala a uneia ori mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevazute la alin. (1) si (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Daca faptele prevazute la alin. (1), (3) si (4) au fost savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Prin exceptie de la dispozitiile art. 137 alin. (2), în cazul infractiunii prevazute în prezentul articol, suma corespunzatoare unei zile-amenda pentru persoana juridica este cuprinsa între 500 lei si 25.000 lei.

Nerespectarea regimului materiilor explozive
Art. 346
(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operatiuni privind circulatia acestora, fara drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Când faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea exploziva este însotita de materiale de initiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevazute în alin. (1) - (3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Nerespectarea regimului precursorilor de explozivi restrictionati
Art. 3461
(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul, punerea la dispozitie sau utilizarea de precursori de explozivi restrictionati, fara drept, constituie infractiune si se sanctioneaza cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Punerea la dispozitie cu orice titlu de precursori de explozivi restrictionati persoanelor din rândul publicului larg de catre operatori economici constituie infractiune si se sanctioneaza cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(3) Sustragerea precursorilor de explozivi restrictionati se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Zadarnicirea combaterii bolilor
Art. 352
(1) Nerespectarea masurilor de carantina sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, daca fapta a avut ca urmare raspândirea unei asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de catre o persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca fapta prevazuta în alin. (2) este savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(5) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si (2) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(6) Daca prin fapta prevazuta în alin. (3) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(7) Daca prin fapta prevazuta în alin. (4) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(8) Tentativa la infractiunea prevazuta la alin. (3) se pedepseste.
(9) Prin carantina se întelege restrictia activitatilor si separarea de alte persoane, în spatii special amenajate, a persoanelor bolnave sau care sunt suspecte de a fi bolnave, într-o maniera care sa previna posibila raspândire a infectiei sau contaminarii.

Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse
Art. 357
(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, bauturi ori alte produse falsificate sau substituite, daca sunt vatamatoare sanatatii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafacute sau substituite care sunt vatamatoare sanatatii se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Comercializarea de produse alterate
Art. 358
(1) Vânzarea de alimente, bauturi sau alte produse cunoscând ca sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din taieri de animale sustrase controlului veterinar, daca sunt vatamatoare sanatatii.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând ca sunt contrafacute, alterate ori cu perioada de valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii ori si-au pierdut în tot sau în parte eficienta terapeutica, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Traficul de produse sau substante toxice
Art. 359
(1) Producerea, detinerea, precum si orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, fara drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

Constituirea unui grup infractional organizat
Art. 367
(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Când infractiunea care intra în scopul grupului infractional organizat este sanctionata de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au fost urmate de savârsirea unei infractiuni, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2), daca denunta autoritatilor grupul infractional organizat, înainte ca acesta sa fi fost descoperit si sa se fi început savârsirea vreuneia dintre infractiunile care intra în scopul grupului.
(5) Daca persoana care a savârsit una dintre faptele prevazute în alin. (1) - (3) înlesneste, în cursul urmaririi penale, aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Prin grup infractional organizat se întelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru a actiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.

Instigarea publica
Art. 368
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, sa savârseasca infractiuni se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat.
(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) este comisa de un functionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat.
(3) Daca instigarea publica a avut ca urmare comiterea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Tulburarea ordinii si linistii publice
Art. 371
Fapta persoanei care, în public, prin violente comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenintari sau atingeri grave aduse demnitatii persoanelor, tulbura ordinea si linistea publica se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Portul sau folosirea fara drept de obiecte periculoase
Art. 372
(1) Fapta de a purta fara drept, la adunari publice, manifestari culturalsportive, în locuri special amenajate si autorizate pentru distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a) cutitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru taiere, întepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizarii ori dispozitive pentru socuri electrice;
c) substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Folosirea, fara drept, la adunari publice, manifestari cultural-sportive, în locuri de distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substantelor prevazute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Portul, fara drept, al obiectelor sau substantelor prevazute în alin. (1) în sediul autoritatilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfasurarii procesului electoral se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

Abandonul de familie
Art. 378
(1) Savârsirea de catre persoana care are obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinta, a obligatiei de întretinere prevazute de lege;
c) neplata, cu rea-credinta, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza neexecutarea, cu rea-credinta, de catre cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotarâre judecatoreasca, în favoarea persoanelor îndreptatite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Fapta nu se pedepseste daca, înainte de terminarea urmaririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Impiedicarea accesului la invatamantul general obligatoriu
Art. 380
(1) Parintele sau persoana careia i-a fost încredintat, potrivit legii, un minor si care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedica prin orice mijloace sa urmeze cursurile învatamântului general obligatoriu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta nu se pedepseste daca înainte de terminarea urmaririi penale inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor.
(3) Daca pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor, instanta dispune, dupa caz, amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.

Coruperea alegatorilor
Art. 386
(1) Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinarii alegatorului sa voteze sau sa nu voteze o anumita lista de candidati ori un anumit candidat se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Nu intra în categoria bunurilor prevazute în alin. (1) bunurile cu valoare simbolica, inscriptionate cu însemnele unei formatiuni politice.

Frauda la vot
Art. 387
(1) Fapta persoanei care voteaza:
a) fara a avea acest drept;
b) de doua sau mai multe ori;
c) prin introducerea în urna a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegator se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza utilizarea unei carti de alegator sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.

Violarea confidentialitatii votului
Art. 389
(1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseste cu amenda.
(2) Daca fapta a fost comisa de un membru al biroului electoral al sectiei de votare, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Nerespectarea regimului urnei de vot
Art. 390
(1) Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilita pentru închiderea votarii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Încredintarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al sectiei de votare ori transportarea acesteia de catre alte persoane sau în alte conditii decât cele prevazute de lege se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Falsificarea documentelor si evidentelor electorale
Art. 391
(1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si înscrierea în copia de pe lista electorala permanenta ori de pe lista electorala complementara a unor persoane care nu figureaza în aceasta lista.
(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care altereaza înregistrarea ori însumarea rezultatelor obtinute în sectiile de votare sau determina repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza introducerea de date, informatii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informational national necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.

Tradarea
Art. 394
Fapta cetateanului român de a intra în legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin:
a) provocare de razboi contra tarii sau de înlesnire a ocupatiei militare straine;
b) subminare economica, politica sau a capacitatii de aparare a statului;
c) aservire fata de o putere sau organizatie straina;
d) ajutarea unei puteri sau organizatii straine pentru desfasurarea unei activitati ostile împotriva securitatii nationale, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Tradarea prin transmitere de informatii secrete de stat
Art. 395
Transmiterea de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, precum si procurarea ori detinerea de documente sau date ce constituie informatii secrete de stat de catre cei care nu au calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, savârsite de un cetatean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Tradarea prin ajutarea inamicului
Art. 396
Fapta cetateanului român care, în timp de razboi:
a) preda teritorii, orase, pozitii de aparare, depozite ori instalatii ale fortelor armate române sau care servesc apararii;
b) preda nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtarii razboiului;
c) procura inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectueaza alte actiuni care sunt de natura sa favorizeze activitatea inamicului ori sa slabeasca puterea de lupta a fortelor armate române sau a armatelor aliate;
e) lupta sau face parte din formatii de lupta împotriva statului român sau a aliatilor sai se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Actiuni impotriva ordinii constitutionale
Art. 397
(1) Actiunea armata întreprinsa în scopul schimbarii ordinii constitutionale ori al îngreunarii sau împiedicarii exercitarii puterii de stat se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Întreprinderea de actiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor savârsite de mai multe persoane împreuna, în scopul schimbarii ordinii constitutionale ori al îngreunarii sau împiedicarii exercitarii puterii de stat, daca se pune în pericol securitatea nationala, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

​Inalta tradare
Art. 398
Faptele prevazute în art. 394-397, savârsite de catre Presedintele României sau de catre un alt membru al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, constituie infractiunea de înalta tradare si se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Actiunile ostile contra statului
Art. 399
Faptele prevazute în art. 394 si art. 396, savârsite de un cetatean strain sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Spionajul
Art. 400
Faptele prevazute în art. 395, savârsite de un cetatean strain sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Atentatul care pune in pericol securitatea nationala
Art. 401
Atentatul contra vietii savârsit împotriva unei persoane care detine o functie de demnitate publica, daca fapta pune în pericol securitatea nationala, se pedepseste cu detentiune pe viata sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Atentatul contra unei colectivitati
Art. 402
Atentatul savârsit contra unei colectivitati prin otraviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunarii sau împiedicarii exercitarii puterii de stat, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Actele de diversiune
Art. 403
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalatiilor industriale, a cailor de comunicatie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicatie, a constructiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, daca fapta pune în pericol securitatea nationala, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Propaganda pentru razboi
Art. 405
(1) Propaganda pentru razboi de agresiune, precum si raspândirea de stiri tendentioase sau inventate, în scopul provocarii unui razboi de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute în alin. (1), savârsite în scopul provocarii unui razboi de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.

Compromiterea unor interese de stat
Art. 406
Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere straina, daca prin aceasta sunt puse în pericol sau vatamate interesele de stat, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Divulgarea secretului care pericliteaza securitatea nationala
Art. 407
(1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informatii secrete de stat, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta pune în pericol securitatea nationala, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce contine informatii secrete de stat, daca fapta pune în pericol securitatea nationala, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Divulgarea, fara drept, a unor documente sau date care constituie informatii secrete de stat, de catre cel care ia cunostinta de acestea în afara îndatoririlor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la un an la 5 ani.

Infractiuni contra persoanelor care se bucura de protectie internationala
Art. 408
(1) Atentatul contra vietii savârsit împotriva reprezentantului unui stat strain sau altei persoane care se bucura de protectie în conformitate cu conventiile internationale, aflata în misiune oficiala în România, se pedepseste cu detentiune pe viata sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Infractiunile intentionate contra integritatii corporale, sanatatii sau libertatii, savârsite împotriva unei persoane dintre cele mentionate în alin. (1), se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate.

Absenta nejustificata
Art. 413
Absenta nejustificata a oricarui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depasit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, în timp de razboi, pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

Dezertarea
Art. 414
(1) Absenta nejustificata de la unitate sau de la serviciu, care depaseste 3 zile, a oricarui militar se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Dezertarea savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) de doi sau mai multi militari împreuna;
b) având asupra sa o arma militara;
c) în timpul misiunilor la care participa în afara teritoriului statului român, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) În timp de razboi sau pe un teritoriu pe care a fost proclamata starea de asediu sau de urgenta, dezertarea oricarui militar de la unitate sau serviciu care a depasit 24 de ore se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

​Incalcarea consemnului
Art. 415
(1) Încalcarea regulilor serviciului de paza, interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Încalcarea consemnului de catre santinela aflata în post la depozitele de armament, munitii sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) savârsite în timp de razboi, pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Parasirea postului sau comenzii
Art. 416
(1) Parasirea de catre militar a postului, a serviciului sau a oricarui alt loc în care acesta trebuia sa se afle se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la un an.
(2) Parasirea comenzii sau a serviciului de permanenta de catre orice militar se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevazute la alin. (1) si (2) savârsite pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar daca au fost savârsite în timp de razboi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Insubordonarea
Art. 417
(1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) În timp de razboi, pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, pedeapsa pentru fapta prevazuta în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Constrangerea superiorului
Art. 418
(1) Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de catre inferior sau a sefului de catre subordonat, la încalcarea îndatoririlor de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Fapta prevazuta în alin. (1) savârsita de 2 sau mai multi militari împreuna ori în fata trupei adunate sau prin folosirea unei arme se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) În timp de razboi fapta prevazuta în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar fapta prevazuta în alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

Lovirea superiorului ori a inferiorului
Art. 420
(1) Lovirea superiorului de catre inferior sau a sefului de catre subordonat, atunci când superiorul sau seful se afla în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legatura cu aceste atributii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si lovirea savârsita de catre superior sau sef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se afla în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legatura cu aceste atributii.
(3) Când faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în timp de razboi, pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.

Capitularea
Art. 421
Predarea în mâinile inamicului de catre comandant a fortelor armate pe care le comanda, lasarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuintare de catre comandant a mijloacelor de lupta sau a altor mijloace necesare pentru purtarea razboiului, fara ca vreuna dintre acestea sa fi fost determinata de conditiile de lupta, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Parasirea campului de lupta
Art. 422
Parasirea câmpului de lupta sau refuzul de a actiona, savârsite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau savârsirea altor asemenea fapte de natura a servi cauzei inamicului se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Zborul neautorizat
Art. 423
(1) Zborul cu o aeronava apartinând fortelor armate ale statului român, fara prealabila autorizare, precum si nerespectarea regulilor de zbor, daca prin aceasta se pericliteaza securitatea zborului în spatiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Parasirea navei
Art. 424
(1) Parasirea unei nave militare în caz de naufragiu de catre comandant, înainte de a-si fi exercitat pâna la capat îndatoririle de serviciu, precum si de catre orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fara ordinul comandantului, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Daca fapta este savârsita în timp de razboi, pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Parasirea comenzii
Art. 425
(1) Parasirea comenzii de catre comandantul unei nave militare sau al unei grupari de nave militare, în situatii care ar fi putut periclita nava militara sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) În cazul în care parasirea comenzii s-a savârsit în timpul luptei, de catre comandantul unei nave militare sau al unei grupari de nave militare, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Neluarea masurilor necesare in operatiunile navale
Art. 426
Fapta comandantului unei nave militare sau grupari de nave militare care, fara a fi fost oprit prin vreun ordin sau fara a fi fost împiedicat de misiunea speciala pe care o avea:
a) nu ia masurile necesare sa atace, sa lupte împotriva inamicului, sa ajute o nava a statului român sau a unei tari aliate, urmarita de inamic ori angajata în lupta;
b) nu ia masurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
c) nu urmareste navele de razboi sau comerciale ale inamicului se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Coborarea pavilionului
Art. 427
Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, savârsita de catre comandantul unei nave militare sau al unei grupari de nave militare, precum si de catre orice alta persoana ambarcata, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Coliziunea
Art. 428
(1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricarei persoane aflate la bordul navei, care a produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, daca fapta a avut ca urmare avarierea grava a acesteia, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevazuta în alin. (1) a fost savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(3) Fapta prevazuta în alin. (1) savârsita în timp de razboi, pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Sustragerea de la serviciul militar in timp de razboi
Art. 432
Fapta persoanei care, în timp de razboi sau pe durata starii de asediu, îsi provoaca vatamari integritatii corporale sau sanatatii, simuleaza o boala sau o infirmitate, foloseste înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Sustragerea de la luarea in evidenta militara
Art. 434
(1) Sustragerea de la luarea în evidenta militara, selectia, stabilirea aptitudinilor si a optiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepseste cu amenda.
(2) Daca fapta este savârsita în timp de razboi sau pe durata starii de asediu, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Neprezentarea la incorporare sau concentrare
Art. 435
(1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de razboi sau pe durata starii de asediu, în termenul prevazut în ordinul de chemare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum si a celui care, executând potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezinta în termen la angajator.
(3) Termenele de prezentare prevazute în alin. (1) si alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, în cazul în care cel chemat se afla în strainatate.

Jefuirea celor cazuti pe campul de lupta
Art. 436
(1) Jefuirea pe câmpul de lupta a mortilor sau ranitilor se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta prevazuta în alin. (1) care, fara sa fie savârsita pe câmpul de lupta, este urmarea unor operatii de razboi.

Folosirea emblemei Crucea Rosie in timpul operatiunilor militare
Art. 437
Folosirea, fara drept, în timp de razboi sau pe durata starii de asediu, în legatura cu operatiunile militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Rosie" sau a celor asimilate acesteia se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Genocidul
Art. 438
(1) Savârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vatamarea integritatii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la conditii de existenta de natura sa duca la distrugerea fizica, totala sau partiala, a acestuia;
d) impunerea de masuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;
e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca faptele prevazute în alin. (1) sunt savârsite în timp de razboi, pedeapsa este detentiunea pe viata.
(3) Întelegerea în vederea savârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Incitarea la savârsirea infractiunii de genocid, comisa în mod direct, în public, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Infractiuni contra umanitatii
Art. 439
(1) Savârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau parti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viata menite sa determine distrugerea fizica, totala sau partiala, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza faptuitorului sau asupra careia acesta exercita controlul în orice alt mod, cauzându-i vatamari fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depasesc consecintele sanctiunilor admise de catre dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
g) vatamarea integritatii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioada îndelungata, prin rapire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite ca aceasta persoana este privata de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervata ori locul unde se afla, de îndata ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu încalcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeaza suferinte mari sau vatamari ale integritatii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute în alin. (1), savârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

Infractiuni de razboi contra persoanelor
Art. 440
(1) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vatamari ale integritatii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortura sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsa privativa de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecata în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sa ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere grava adusa sanatatii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sanatatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sau;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevarii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtamântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fara ca acestea sa fie necesare pentru sanatatea persoanei si fara ca ea sa fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sa participe activ la ostilitati.
(3) Ranirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al partii inamice, dupa ce acesta s-a predat fara conditii sau care a fost scos din lupta în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) mentinerea ilegala în detentie sau întârzierea nejustificata a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de catre un agent al puterii ocupante, a unei parti a populatiei civile careia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenta sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a) sa serveasca în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sa ia parte la operatiunile de razboi îndreptate împotriva tarii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special ranitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de razboi si civilii;
b) într-un conflict armat fara caracter international: ranitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participa direct la ostilitati si care se gasesc sub puterea partii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fara caracter international: membrii fortelor armate si combatantii partii inamice, care au depus armele sau care, din orice alta cauza, nu se mai pot apara si care nu se afla sub puterea partii inamice.

Infractiuni de razboi contra proprietatii si altor drepturi
Art. 441
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, jefuieste sau, cu încalcarea dreptului international si fara ca aceasta sa fie justificata de necesitati militare, distruge, îsi însuseste sau rechizitioneaza bunuri ale partii inamice, aflate sub puterea partii careia îi apartine faptuitorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justitie drepturile si actiunile tuturor resortisantilor partii inamice sau ale unei parti importante a acestora se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Infractiuni de razboi contra operatiunilor umanitare si emblemelor
Art. 442
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac împotriva personalului, instalatiilor, materialului, unitatilor sau vehiculelor care participa la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de mentinere a pacii, conform Cartei Natiunilor Unite, si care se bucura de protectia pe care dreptul international umanitar o garanteaza civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declanseaza un atac împotriva personalului, cladirilor, unitatilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizeaza semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, în conformitate cu dispozitiile dreptului international umanitar, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, utilizeaza fara drept semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizatiei Natiunilor Unite, cauzând astfel moartea sau vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Utilizarea de metode interzise in operatiunile de lupta
Art. 443
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva populatiei civile sau a unor civili care nu participa direct la ostilitati;
b) declanseaza un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei, stiintei, actiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau ranitii sunt adunati, precum si împotriva oraselor, satelor, locuintelor sau cladirilor neaparate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalatiilor ori echipamentelor ce contin substante periculoase, în masura în care acestea nu sunt folosite ca obiective militare;
c) desfasoara un atac prin mijloace militare, stiind ca el va cauza pierderi de vieti omenesti în rândul populatiei civile, raniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat;
d) utilizeaza o persoana protejata de dispozitiile dreptului international umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare sa devina tinta a operatiunilor militare ale partii inamice;
e) utilizeaza, ca metoda de purtare a razboiului, înfometarea deliberata a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravietuirii sau împiedicând, cu încalcarea dispozitiilor dreptului international umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declara sau ordona ca nu va exista îndurare pentru învinsi;
g) ucide sau raneste, prin viclenie, un membru al fortelor armate inamice sau un combatant al fortelor inamice
h) utilizeaza bunurile culturale protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special monumente istorice, cladiri consacrate cultului religios, învatamântului, artei sau stiintei, pentru declansarea unui atac prin mijloace militare împotriva partii inamice se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Desfasurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, stiind ca el va cauza mediului înconjurator daune extinse, de durata si grave, care ar fi vadit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Utilizarea de mijloace interzise in operatiunile de lupta
Art. 444
Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international:
a) utilizeaza otrava sau arme cu substante otravitoare;
b) utilizeaza gaze asfixiante, toxice sau asimilate si orice lichide, materii sau procedee similare;
c) utilizeaza arme care cauzeaza suferinte fizice inutile se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.