Art. 77
Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante:
a) savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna;
b) savârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna în pericol alte persoane ori bunuri;
d) savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;
e) savârsirea infractiunii profitând de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata vârstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, când a fost provocata în vederea comiterii infractiunii;
g) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta;
h) savârsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane în raport cu celelalte.

Art. 78
(1) În cazul în care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pâna la maximul special. Daca maximul special este neîndestulator, în cazul închisorii se poate adauga un spor pâna la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor agravante retinute.

Art. 79
(1) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, în aceasta ordine.
(2) Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuata, concurs sau recidiva.
(3) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita se reduc conform alin. (1), dupa care limitele de pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin. (2).

Art. 75
(1) Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica în cazul savârsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, furt calificat, tâlharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a României, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,  privind regimul juridic al substantelor dopante, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune în pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) împrejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Art. 194
(1) Fapta prevazuta în art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmatoarele consecinte:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav si permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vietii persoanei, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost savârsita în scopul producerii uneia dintre consecintele prevazute în alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infractiunea prevazuta în alin. (2) se pedepseste.

Art. 196
(1) Fapta prevazuta în art. 193 alin. (2) savârsita din culpa de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau în desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea însasi infractiune se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta în art. 194 alin. (1) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Când fapta prevazuta în alin. (2) a fost savârsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Daca urmarile prevazute în alin. (1) - (3) s-au produs fata de doua sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(5) Daca nerespectarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere sau desfasurarea activitatii care a condus la comiterea faptelor prevazute în alin. (1) si alin. (3) constituie prin ea însasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(6) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 202
(1) Vatamarea fatului, în timpul nasterii, care a împiedicat instalarea vietii extrauterine se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vatamarea fatului, în timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vatamarea fatului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vatamarea fatului savârsita în timpul nasterii de catre mama aflata în stare de tulburare psihica se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alin. (1) si alin. (2), ale carei limite se reduc la jumatate.
(5) Daca faptele prevazute în alin. (1) - (4) au fost savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Nu constituie infractiune faptele prevazute în alin. (1) - (3) savârsite de un medic sau de persoana autorizata sa asiste nasterea sau sa urmareasca sarcina, daca acestea au fost savârsite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei si au fost facute în interesul femeii gravide sau al fatului, ca urmare a riscului inerent exercitarii actului medical.
(7) Vatamarea fatului în perioada sarcinii de catre femeia însarcinata nu se pedepseste.
 

Art. 128
În cazul infractiunilor savârsite în timpul minoritatii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute în vedere la alegerea masurii educative si produc efecte între limitele prevazute de lege pentru fiecare masura educativa.

Art. 147
(1) În caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediara sau de cauze de atenuare ori agravare a raspunderii penale, persoanei juridice i se aplica regimul amenzii prevazut de lege pentru persoana fizica.
(2) În caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu continut diferit, se cumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut se aplica cea mai grea.
(3) În caz de pluralitate de infractiuni, masurile de siguranta luate conform art. 112 se cumuleaza.

Art. 200
(1) Uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere, dar nu mai târziu de 24 de ore, savârsita de catre mama aflata în stare de tulburare psihica se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Daca faptele prevazute în art. 193-195 sunt savârsite asupra copilului nou-nascut imediat dupa nastere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de catre mama aflata în stare de tulburare psihica, limitele speciale ale pedepsei sunt de o luna si, respectiv, 3 ani.

Art. 218
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise în conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(3¹) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) si (2) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (3) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) si alin. (2) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) - (3) se pedepseste.

Art. 219
(1) Actul de natura sexuala, altul decât cele prevazute în art. 218, cu o persoana, savârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitând de aceasta stare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când:
a) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) fapta a fost comisa de catre un membru de familie sau de catre o persoana care convietuieste cu victima;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala sau a pus în pericol viata victimei în orice alt mod;
f) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
(2¹) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci când faptele prevazute la alin. (1) au fost comise fata de un minor în circumstantele prevazute la alin. (2) lit. a), b) si d)-f) sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca actele de agresiune sexuala au fost precedate sau urmate de savârsirea actelor sexuale prevazute în art. 218 alin. (1) si alin. (2), fapta constituie viol.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 222¹
Daca faptele prevazute la art. 220-222 sunt savârsite de doua sau mai multe persoane împreuna sau de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale asupra unui minor, o infractiune de pornografie infantila sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.

Art. 234
(1) Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calitati oficiale;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) în timpul noptii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tâlharia savârsita în conditiile art. 229 alin. (3) se pedepseste cu închisoare de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza tâlharia care a avut ca urmare vatamarea corporala.

Art. 235
(1) Furtul comis, prin violenta sau amenintare, de catre o persoana care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea libera, al bunurilor ce se gasesc pe acel vas sau pe o alta nava, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevazuta în alin. (1) se sanctioneaza si capturarea unei nave aflate în marea libera sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori esuarea acesteia, în scopul de a-si însusi încarcatura ei sau de a tâlhari persoanele aflate la bord.
(3) Daca pirateria a avut ca urmare vatamarea corporala, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Exista piraterie si daca fapta s-a comis pe o aeronava sau între aeronave si nave.

Art. 254
(1) Daca faptele prevazute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrari, echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea corporala a doua sau mai multor persoane.

Art. 257
(1) Amenintarea savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul savârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legatura cu exercitarea acestor atributii, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.
(2) Savârsirea unei infractiuni împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de razbunare, în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele comise în conditiile alin. (2), daca privesc un membru de familie al functionarului public.
(4) Faptele prevazute la alin. (1) - (3), comise asupra unui politist sau jandarm, precum si asupra personalului silvic învestit cu exercitiul autoritatii publice, aflati în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legatura cu exercitarea acestor atributii, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite se majoreaza cu jumatate.

Art. 279
(1) Amenintarea, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul, savârsite împotriva unui judecator sau procuror aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate.
(2) Savârsirea unei infractiuni împotriva unui judecator sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de razbunare, în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele comise în conditiile alin. (2), daca privesc un membru de familie al judecatorului sau al procurorului.
(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si faptelor comise împotriva unui avocat în legatura cu exercitarea profesiei.

Art. 345
(1) Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrainarea, dispersarea, expunerea, productia, procesarea, manipularea, depozitarea intermediara, importul, exportul ori depozitarea finala, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum si orice operatie privind circulatia acestora, fara drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs vatamarea corporala a uneia ori mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevazute la alin. (1) si (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Daca faptele prevazute la alin. (1), (3) si (4) au fost savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Prin exceptie de la dispozitiile art. 137 alin. (2), în cazul infractiunii prevazute în prezentul articol, suma corespunzatoare unei zile-amenda pentru persoana juridica este cuprinsa între 500 lei si 25.000 lei.

Art. 352
(1) Nerespectarea masurilor de carantina sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, daca fapta a avut ca urmare raspândirea unei asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de catre o persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca fapta prevazuta în alin. (2) este savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(5) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si (2) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(6) Daca prin fapta prevazuta în alin. (3) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(7) Daca prin fapta prevazuta în alin. (4) s-a produs vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(8) Tentativa la infractiunea prevazuta la alin. (3) se pedepseste.
(9) Prin carantina se întelege restrictia activitatilor si separarea de alte persoane, în spatii special amenajate, a persoanelor bolnave sau care sunt suspecte de a fi bolnave, într-o maniera care sa previna posibila raspândire a infectiei sau contaminarii.

Art. 439
(1) Savârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau parti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viata menite sa determine distrugerea fizica, totala sau partiala, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza faptuitorului sau asupra careia acesta exercita controlul în orice alt mod, cauzându-i vatamari fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depasesc consecintele sanctiunilor admise de catre dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
g) vatamarea integritatii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioada îndelungata, prin rapire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite ca aceasta persoana este privata de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervata ori locul unde se afla, de îndata ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu încalcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeaza suferinte mari sau vatamari ale integritatii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute în alin. (1), savârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

Art. 442
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international:
a) declanseaza un atac împotriva personalului, instalatiilor, materialului, unitatilor sau vehiculelor care participa la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de mentinere a pacii, conform Cartei Natiunilor Unite, si care se bucura de protectia pe care dreptul international umanitar o garanteaza civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declanseaza un atac împotriva personalului, cladirilor, unitatilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizeaza semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, în conformitate cu dispozitiile dreptului international umanitar, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, utilizeaza fara drept semnele distinctive prevazute de Conventiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizatiei Natiunilor Unite, cauzând astfel moartea sau vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 61
(1) Amenda consta în suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa între 10 lei si 500 lei, se înmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins între 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste tinând seama de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale condamnatului fata de persoanele aflate în întretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amenda, când legea prevede pentru infractiunea savârsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amenda, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute în alin. (4) si alin. (5).

Art. 62
(1) Daca prin infractiunea savârsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe lânga pedeapsa închisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute în art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determina în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanta si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Art. 20
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savârsita în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care savârseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi înlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlaturat.

Art. 30
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savârsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurari care nu putea fi în niciun fel evitata.

Art. 35
(1) Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 190
Uciderea savârsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 197
Punerea în primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana în grija careia se afla minorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 198
(1) Participarea la o încaierare între mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Daca în cursul încaierarii s-a cauzat o vatamare corporala uneia sau mai multor persoane si nu se cunoaste care dintre participanti a produs urmarile, se aplica tuturor pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, cu exceptia victimei, care raspunde potrivit alin. (1).
(3) Când prin fapta savârsita în conditiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani, iar daca s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(4) Nu se pedepseste cel care a fost prins în încaierare împotriva vointei sale sau care a încercat sa-i desparta pe altii.
 

Art. 201
(1) Întreruperea cursului sarcinii savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de libera practica medicala în aceasta specialitate;
c) daca vârsta sarcinii a depasit paisprezece saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii însarcinate o vatamare corporala, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Când faptele au fost savârsite de un medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuata de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie, pâna la vârsta sarcinii de douazeci si patru de saptamâni, sau întreruperea ulterioara a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fatului.
(7) Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii.

Art. 203
(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunta de îndata autoritatile de catre cel care a gasit o persoana a carei viata, integritate corporala sau sanatate este în pericol si nu are putinta de a se salva se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta nu constituie infractiune daca, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viata, integritatea corporala sau sanatatea sa.

Art. 204
Împiedicarea interventiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent si grav pentru viata, integritatea corporala sau sanatatea acesteia se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

Art. 208
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori îi supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care, prin frecventa sau continut, îi cauzeaza o temere unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 216
Fapta de a utiliza serviciile prevazute în art. 182, prestate de o persoana despre care beneficiarul stie ca este victima a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Art. 216¹
Întretinerea oricarui act de natura sexuala cu un minor care practica prostitutia se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Art. 282
(1) Fapta functionarului public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat sau a altei persoane care actioneaza la instigarea sau cu consimtamântul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinte fizice ori psihice:
a) în scopul obtinerii de la aceasta persoana sau de la o terta persoana informatii sau declaratii;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice forma de discriminare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) a avut ca urmare o vatamare corporala, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Tentativa la infractiunea prevazuta în alin. (1) se pedepseste.
(5) Nicio împrejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autoritati publice.
(6) Nu constituie tortura durerea sau suferintele ce rezulta exclusiv din sanctiuni legale si care sunt inerente acestor sanctiuni sau sunt ocazionate de ele.

Art. 288
(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a masurii de siguranta prevazute în art. 108 lit. b) si lit. c), de catre persoana fizica fata de care s-au dispus aceste sanctiuni, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(2) Sustragerea de la executarea unei masuri educative privative de libertate prin parasirea fara drept a centrului educativ sau a centrului de detentie ori prin neprezentarea dupa expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Neexecutarea, de catre mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevazute în art. 141 se pedepseste cu amenda.

Art. 338
(1) Parasirea locului accidentului, fara încuviintarea politiei sau a procurorului care efectueaza cercetarea locului faptei, de catre conducatorul vehiculului sau de catre instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de catre examinatorul autoritatii competente, aflat în timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulatie, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta oricarei persoane de a modifica starea locului sau de a sterge urmele accidentului de circulatie din care a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, fara acordul echipei de cercetare la fata locului.
(3) Nu constituie infractiune parasirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b) conducatorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transporta el însusi persoanele ranite la cea mai apropiata unitate sanitara în masura sa acorde asistenta medicala necesara si la care a declarat datele personale de identitate si numarul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, daca se înapoiaza imediat la locul accidentului;
c) conducatorul autovehiculului cu regim de circulatie prioritara anunta de îndata politia, iar dupa terminarea misiunii se prezinta la sediul unitatii de politie pe a carei raza de competenta s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;
d) victima paraseste locul faptei, iar conducatorul de vehicul anunta imediat evenimentul la cea mai apropiata unitate de politie.

Art. 340
(1) Îndeplinirea defectuoasa sau neîndeplinirea atributiilor de verificare tehnica ori inspectie tehnica periodica a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparatii sau interventii tehnice de catre persoanele care au asemenea atributii, daca din cauza starii tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranta circulatiei pe drumurile publice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Daca, urmare a faptei prevazute în alin. (1), s-a produs un accident de circulatie care a avut ca urmare vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Daca faptele prevazute în alin. (1) si alin. (2) au fost savârsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
(4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fara a fi îndeplinite conditiile prevazute de lege, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 419
Fapta superiorului sau a sefului care, prin încalcarea atributiilor de serviciu, cauzeaza o vatamare grava a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obliga sa încalce îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.

Art. 428
(1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricarei persoane aflate la bordul navei, care a produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, daca fapta a avut ca urmare avarierea grava a acesteia, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevazuta în alin. (1) a fost savârsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(3) Fapta prevazuta în alin. (1) savârsita în timp de razboi, pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 438
(1) Savârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vatamarea integritatii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la conditii de existenta de natura sa duca la distrugerea fizica, totala sau partiala, a acestuia;
d) impunerea de masuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;
e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca faptele prevazute în alin. (1) sunt savârsite în timp de razboi, pedeapsa este detentiunea pe viata.
(3) Întelegerea în vederea savârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Incitarea la savârsirea infractiunii de genocid, comisa în mod direct, în public, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 440
(1) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fara caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vatamari ale integritatii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortura sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuala, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida în mod fortat, în scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortata, cu încalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsa privativa de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecata în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sa ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere grava adusa sanatatii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sanatatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sau;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevarii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtamântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fara ca acestea sa fie necesare pentru sanatatea persoanei si fara ca ea sa fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sa participe activ la ostilitati.
(3) Ranirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fara caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al partii inamice, dupa ce acesta s-a predat fara conditii sau care a fost scos din lupta în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Savârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) mentinerea ilegala în detentie sau întârzierea nejustificata a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de catre un agent al puterii ocupante, a unei parti a populatiei civile careia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenta sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevazute în alin. (5) lit. a) sa serveasca în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sa ia parte la operatiunile de razboi îndreptate împotriva tarii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special ranitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de razboi si civilii;
b) într-un conflict armat fara caracter international: ranitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participa direct la ostilitati si care se gasesc sub puterea partii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fara caracter international: membrii fortelor armate si combatantii partii inamice, care au depus armele sau care, din orice alta cauza, nu se mai pot apara si care nu se afla sub puterea partii inamice.