Art. 356
(1) Persoana vatamata, inculpatul, celelalte parti si avocatii acestora au dreptul sa ia cunostinta de actele dosarului în tot cursul judecatii.
(2) Când persoana vatamata sau una dintre parti se afla în stare de detinere, presedintele completului ia masuri ca aceasta sa îsi poata exercita dreptul prevazut la alin. (1) si sa poata lua contact cu avocatul sau.
(3) În cursul judecatii, persoana vatamata si partile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat si pentru pregatirea apararii.
(4) În situatia în care persoana vatamata sau una dintre parti nu mai beneficiaza de asistenta juridica acordata de avocatul sau ales, instanta poate acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat si pregatirea apararii.
(5) În situatiile prevazute la alin. (1) - (4), acordarea înlesnirilor necesare pregatirii apararii efective trebuie sa fie conforma respectarii termenului rezonabil al procesului penal.

Art. 359
(1) Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putând lua masurile necesare în acest scop.
(2) Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinând seama de marimea salii de sedinta.
(3) Partile si persoanele care asista sau participa la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei.
(4) Când o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta ori nesocoteste masurile luate, presedintele îi atrage atentia sa respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepartarea ei din sala.
(5) Partea sau persoana îndepartata este chemata în sala înainte de începerea dezbaterilor. Presedintele îi aduce la cunostinta actele esentiale efectuate în lipsa si îi citeste declaratiile celor audiati. Daca partea sau persoana continua sa tulbure sedinta, presedintele poate dispune din nou îndepartarea ei din sala, dezbaterile urmând a avea loc în lipsa acesteia.
(6) Daca partea continua sa tulbure sedinta si cu ocazia pronuntarii hotarârii, presedintele completului poate dispune îndepartarea ei din sala, în acest caz hotarârea urmând a-i fi comunicata.

Art. 41
(1) Competenta dupa teritoriu este determinata, în ordine, de:
a) locul savârsirii infractiunii;
b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, la momentul la care a savârsit fapta;
d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
(2) Prin locul savârsirii infractiunii se întelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infractiune a fost savârsita în circumscriptia mai multor instante, oricare dintre acestea este competenta sa o judece.
(4) Când niciunul dintre locurile prevazute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv doua sau mai multe instante dintre cele prevazute la alin. (1), competenta revine instantei mai întâi sesizate.
(5) Ordinea de prioritate prevazuta la alin. (1) se aplica în cazul în care doua sau mai multe instante sunt sesizate simultan ori urmarirea penala s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
(6) Infractiunea savârsita pe o nava sub pavilion românesc este de competenta instantei în a carei circumscriptie se afla primul port român în care ancoreaza nava, în afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(7) Infractiunea savârsita pe o aeronava înmatriculata în România este de competenta instantei în a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român.
(8) Daca nava nu ancoreaza într-un port român sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, iar competenta nu se poate determina potrivit alin. (1), competenta este cea prevazuta la alin. (4).

Art. 42
(1) Infractiunile savârsite în afara teritoriului României se judeca de catre instantele în a caror circumscriptie se afla locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica.
(2) Daca inculpatul nu locuieste sau, dupa caz, nu are sediul în România, iar infractiunea este de competenta judecatoriei, aceasta se judeca de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, iar în celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie ori dupa calitatea persoanei din municipiul Bucuresti, în afara de cazul când prin lege se dispune altfel.
(3) Infractiunea savârsita pe o nava este de competenta instantei în a carei circumscriptie se afla primul port român în care ancoreaza nava, în afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(4) Infractiunea savârsita pe o aeronava este de competenta instantei în a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român.
(5) Daca nava nu ancoreaza într-un port român sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenta este cea prevazuta la alin. (1) si (2), în afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 126
(1) În cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, în conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza în conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au determinat luarea masurilor de protectie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanta motivata, încetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de pericol nu a încetat.

(7) Daca starea de pericol a aparut în cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica în mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu punerea în executare a masurii.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 127
În cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent în sala de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate ale martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune marturie.

Art. 157
(1) Perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusa daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni de catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legatura cu o infractiune si se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea si strângerea probelor cu privire la aceasta infractiune, la conservarea urmelor savârsirii infractiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
(2) Prin domiciliu se întelege o locuinta sau orice spatiu delimitat în orice mod ce apartine ori este folosit de o persoana fizica sau juridica.

Art. 165
(1) Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, a cavitatii bucale, a nasului, a urechilor, a parului, a îmbracamintei, a obiectelor pe care o persoana le are asupra sa sau sub controlul sau, la momentul efectuarii perchezitiei.
(2) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea unei perchezitii corporale vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului în cauza, organele judiciare sau orice autoritate cu atributii în asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea acesteia.

Art. 168
(1) Prin perchezitie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se întelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare si strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(2) În cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(3) Procurorul înainteaza cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiata, încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice si emite de îndata mandatul de perchezitie.
(6) Încheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul si în cadrul careia trebuie efectuata activitatea dispusa;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmeaza a fi perchezitionat, precum si numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
g) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei informatice nu este supusa cailor de atac.
(8) În cazul în care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de îndata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea mandatului, dispozitiile alin. (1) - (7) aplicându-se în mod corespunzator.
(9) În vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.
(10) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba. Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(11) Perchezitia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza în prezenta suspectului ori a inculpatului, dispozitiile art. 159 alin. (10) si (11) aplicându-se în mod corespunzator.
(12) Perchezitia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza de un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.
(13) Procesul-verbal de perchezitie informatica trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic este cercetat;
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei;
g) semnatura sau stampila persoanei care a efectuat perchezitia;
h) semnatura persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei.
(14) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica sa fie efectuata fara ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia sa devina, în mod nejustificat, publice.
(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza în conditiile legii.
(16) În cursul judecatii, perchezitia informatica se dispune de catre instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, a partilor ori a persoanei vatamate, în cazurile prevazute la alin. (2). Mandatul de efectuare a perchezitiei informatice dispuse de instanta se comunica procurorului, care procedeaza potrivit alin. (8) - (15).

Art. 215
(1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina în locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, în conditiile legii.
(5) Daca s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a minutei, se comunica, în ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii încheierii, inculpatului, unitatii de politie în a carei circumscriptie locuieste, precum si serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de Frontiera Române si Inspectoratului General pentru Imigrari, în situatia celui care nu este cetatean român, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(7) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
(8) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa ascultarea inculpatului. Împotriva ordonantei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(8^1) Dispozitiile alin. (8) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) Dispozitiile alin. (8) teza I se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii, când judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestata în conditiile art. 205 si, respectiv, art. 206, care se aplica în mod corespunzator.
(10) În cazul prevazut la alin. (8), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la înregistrarea propunerii sau a cererii, comunicând procurorului si inculpatului termenul fixat.
(11) Procurorul înainteaza dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati în termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(12) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(13) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau a cererii.
(14) Daca, în cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunând, dupa caz, înlocuirea ori încetarea ei.
(15) În cazul prevazut în alin. (14), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

Art. 589
(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amânata în urmatoarele cazuri:
a) când se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca persoana condamnata sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor si care face imposibila executarea imediata a pedepsei, daca specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reteaua sanitara a Ministerului Sanatatii si daca instanta apreciaza ca amânarea executarii si lasarea în libertate nu prezinta un pericol pentru ordinea publica. În aceasta situatie, executarea pedepsei se amâna pentru o durata determinata;
b) când o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amâna pâna la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
(2) În cazul prevazut la alin. (1) lit. a), amânarea executarii pedepsei nu poate fi dispusa daca cel condamnat si-a provocat singur starea de boala, prin refuzul tratamentului medical, al interventiei chirurgicale, prin actiuni de autoagresiune sau prin alte actiuni vatamatoare, sau în situatia în care se sustrage efectuarii expertizei medico-legale.
(3) Cererea de amânare a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi facuta de procuror si de condamnat.
(4) Cererea poate fi retrasa de persoana care a formulat-o.
(5) Hotarârile prin care se dispune amânarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii.
(6) În cazul în care în timpul amânarii executarii pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, acesta nu poate fi executat pâna la expirarea termenului de amânare stabilit de instanta sau, dupa caz, pâna la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
(7) Hotarârea prin care instanta se pronunta asupra cererii de amânare a executarii pedepsei poate fi atacata cu contestatie la instanta ierarhic superioara, în termen de 3 zile de la comunicare.

Art. 590
(1) Pe durata amânarii executarii pedepsei, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decât în conditiile stabilite de instanta;
b) sa ia legatura, în termenul stabilit de instanta, cu organul de politie desemnat de aceasta în cuprinsul hotarârii de amânare a executarii pedepsei închisorii pentru a fi luat în evidenta si a stabili mijlocul de comunicare permanenta cu organul de supraveghere, precum si sa se prezinte la instanta ori de câte ori este chemat;
c) sa nu îsi schimbe locuinta fara informarea prealabila a instantei care a dispus amânarea;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
e) pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. a), sa se prezinte de îndata la unitatea sanitara la care urmeaza sa faca tratamentul, iar pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. b), sa îngrijeasca copilul mai mic de un an.
(2) Pe durata amânarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
c) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.
(3) Obligatiile prevazute la alin. (2) pot fi impuse în masura în care au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.

Art. 142
(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei.
(1^1) Pentru realizarea activitatilor prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) -d), procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea si confidentialitatea datelor si informatiilor colectate.
(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligati sa colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei, în limitele competentelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a înceta imediat supravegherea tehnica înainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informând de îndata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si în alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii. Din oficiu sau la solicitarea partilor, judecatorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate daca exista noi probe din care rezulta ca totusi o parte dintre acestea privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii. Dupa un an de la solutionarea definitiva a cauzei, acestea sunt distruse de catre procuror, care întocmeste un proces-verbal în acest sens.

Art. 146
(1) Daca în cauza s-a dispus o solutie de clasare, împotriva careia nu a fost formulata plângere în termenul legal prevazut la art. 340 sau plângerea a fost respinsa, procurorul înstiinteaza de îndata despre aceasta pe judecatorul de drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati dispune conservarea suportului material sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instantei în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii.
(3) Daca în cauza instanta a pronuntat o hotarâre de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare ori încetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul material sau copia acestuia se conserva prin arhivare odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, în locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii.

Art. 266
(1) Mandatul de aducere se executa prin organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de ordine publica. Persoana careia i se încredinteaza executarea mandatului transmite mandatul persoanei pentru care acesta a fost emis si îi solicita sa o însoteasca. În cazul în care persoana indicata în mandat refuza sa însoteasca persoana care executa mandatul sau încearca sa fuga, aceasta va fi adusa prin constrângere.
(2) În vederea executarii mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta de judecata, organele prevazute la alin. (1) pot patrunde în locuinta sau sediul oricarei persoane, în care exista indicii ca se afla cel cautat, în cazul în care acesta refuza sa coopereze, împiedica executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat si proportional cu scopul urmarit.
(3) Daca persoana aratata în mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel însarcinat cu executarea mandatului constata aceasta într-un proces- verbal, care se înainteaza de îndata organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(4) Daca cel însarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta în mandat la adresa indicata, face cercetari si, daca acestea au ramas fara rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute. Procesul-verbal se înainteaza, de îndata, organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(5) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unitatii militare sau prin politia militara.
(6) Activitatile desfasurate cu ocazia executarii mandatului de aducere sunt consemnate într-un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care îl încheie;
b) locul unde este încheiat;
c) mentiuni despre activitatile desfasurate.

Art. 273
(1) Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întretinere, locuinta si a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.
(2) Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta.
(3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este îndreptatit sa primeasca o compensare.
(4) Expertul si interpretul au dreptul la o retributie pentru îndeplinirea însarcinarii date, în cazurile si în conditiile prevazute prin dispozitii legale.
(5) Sumele acordate potrivit alin. (1), (3) si (4) se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si în fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

Art. 349
(1) Instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali si asigurarea administrarii probelor pentru lamurirea completa a împrejurarilor cauzei în scopul aflarii adevarului, cu respectarea deplina a legii.
(2) Instanta poate solutiona cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmaririi penale, daca inculpatul solicita aceasta si recunoaste în totalitate faptele retinute în sarcina sa si daca instanta apreciaza ca probele sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, cu exceptia cazului în care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata.

Art. 412
(1) Apelul se declara prin cerere scrisa, care trebuie sa contina urmatoarele:
a) numarul dosarului, data si numarul sentintei sau încheierii atacate;
b) denumirea instantei care a pronuntat hotarârea atacata;
c) numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul, resedinta sau locuinta, precum si semnatura persoanei care declara apelul.
(2) Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarâre se ataca sau de avocat.
(3) Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata în instanta de parte ori de reprezentantul ei la primul termen de judecata cu procedura legal îndeplinita.
(4) Apelul se motiveaza în scris, aratându-se motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza.

Art. 492
(1) Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Daca sediul este fictiv ori persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, la sediul organului judiciar se afiseaza o înstiintare, dispozitiile art. 259 alin. (5) aplicându-se în mod corespunzator.
(2) Daca persoana juridica este reprezentata prin mandatar, numit în conditiile art. 491 alin. (2) si (3), citarea se face la locuinta mandatarului ori la sediul practicianului în insolventa desemnat în calitatea de mandatar.

Art. 506
(1) În cauzele cu inculpati minori, organele de urmarire penala pot sa solicite, atunci când considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie teritoriala îsi are locuinta minorul, potrivit legii.
(1^1) În cazul în care minorul este trimis în judecata, solicitarea referatului de evaluare este obligatorie, cu exceptia cazului în care acest lucru ar fi contrar interesului superior al minorului.
(2) În cursul judecatii, instanta poate solicita efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie îsi are locuinta minorul, potrivit legii. În situatia în care efectuarea referatului de evaluare nu a fost solicitata în cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin. (1) sau (1^1), dispunerea efectuarii referatului de catre instanta este obligatorie.
(3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului din perspectiva psihocomportamentala.
(4) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.
(4^1) În cazul în care elementele care constituie baza referatului de evaluare se schimba considerabil, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta va solicita întocmirea unui nou referat de evaluare. Solicitarea se poate face din oficiu sau în urma sesizarii facute de serviciul de probatiune, de minor ori de catre parinti sau, dupa caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul, cu privire la schimbarile intervenite.
(5) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.