Art. 38
(1) Curtea de apel judeca în prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445;
b) infractiunile privind securitatea nationala a României, prevazute în legi speciale;
c) infractiunile savârsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe lânga aceste instante;
d) infractiunile savârsite de avocati, notari publici, executori judecatoresti, de controlorii financiari ai Curtii de Conturi, precum si auditori publici externi;
e) infractiunile savârsite de sefii cultelor religioase organizate în conditiile legii si de ceilalti membri ai înaltului cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infractiunile savârsite de magistratii-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lânga aceste instante;
g) infractiunile savârsite de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjunctii Avocatului Poporului si de chestori;
h) cererile de stramutare, în cazurile prevazute de lege.
(2) Curtea de apel judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate în prima instanta de judecatorii si de tribunale.
(3) Curtea de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite între instantele din circumscriptia sa, altele decât cele prevazute la art. 36 alin. (2), precum si contestatiile formulate împotriva hotarârilor pronuntate de tribunale în cazurile prevazute de lege.
(4) Curtea de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 40
(1) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca în prima instanta infractiunile de înalta tradare, infractiunile savârsite de senatori, deputati si membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecatorii Înaltei Curti de Casatie si Justitie si de procurorii de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(2) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate în prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile în casatie împotriva hotarârilor penale definitive, precum si recursurile în interesul legii.
(4) Înalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta în cazurile în care este instanta superioara comuna instantelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justitiei este întrerupt, cererile de stramutare în cazurile prevazute de lege, precum si contestatiile formulate împotriva hotarârilor pronuntate de curtile de apel în cazurile prevazute de lege.
(5) Înalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 39
(1) Curtea militara de apel judeca în prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445, savârsite de militari;
b) infractiunile privind securitatea nationala a României, prevazute în legi speciale, savârsite de militari;
c) infractiunile savârsite de judecatorii tribunalelor militare si de procurorii militari de la parchetele militare care functioneaza pe lânga aceste instante.
d) infractiunile savârsite de generali, maresali si amirali;
e) cererile de stramutare, în cazurile prevazute de lege.
(2) Curtea militara de apel judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate de tribunalele militare.
(3) Curtea militara de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite între tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate împotriva hotarârilor pronuntate de acestea în cazurile prevazute de lege.
(4) Curtea militara de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 465
(1) Hotarârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile a litigiului dintre stat si reclamanti, pot fi supuse revizuirii, daca vreuna dintre consecintele grave ale încalcarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta continua sa se produca si nu poate fi remediata decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.
(2) Pot cere revizuirea:
a) persoana al carei drept a fost încalcat;
b) membrii de familie ai condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata în favoarea condamnatului;
c) procurorul.
(3) Cererea de revizuire se introduce la instanta care a pronuntat hotarârea a carei revizuire se cere.
(4) Cererea de revizuire se poate face cel mai târziu în termen de 3 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotarârii definitive pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
(5) Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotarârii atacate. Dispozitiile art. 460 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea aflata în stare de detinere este adusa la judecata.
(8) Atunci când partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanta asculta si concluziile acestora.
(9) Instanta examineaza cererea în baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie.
(10) Instanta respinge cererea în cazul în care constata ca este tardiva, inadmisibila sau nefondata.
(11) Atunci când instanta constata ca cererea este fondata:
a) desfiinteaza, în parte, hotarârea atacata sub aspectul dreptului încalcat si, rejudecând cauza, cu aplicarea dispozitiilor sectiunii 1 a cap. V din titlul III al partii speciale, înlatura consecintele încalcarii dreptului;
b) desfiinteaza hotarârea si, când este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta în fata careia s-a produs încalcarea dreptului, aplicându-se dispozitiile sectiunii 1 a cap. V din titlul III al partii speciale.
(12) Hotarârea pronuntata este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotarârea revizuita.

Art. 56
(1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de urmarire penala a politiei judiciare si a organelor de cercetare penala speciale, prevazute de lege. De asemenea, procurorul supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala în cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Urmarirea penala se efectueaza, în mod obligatoriu, de catre procuror:
a) în cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata în prima instanta apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel;
b) în cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191, art. 257, 277, art. 279-283 si art. 289-294 din Codul penal;
c) în cazul infractiunilor savârsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
d) în cazul infractiunilor pentru care competenta de a efectua urmarirea penala apartine Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directiei Nationale Anticoruptie;
e) în alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala în cazul infractiunilor savârsite de militari se efectueaza, în mod obligatoriu, de procurorul militar.
(5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savârsirea infractiunilor comise de militari, urmând a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 44.
(6) Este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca în prima instanta cauza cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel.

Art. 68
(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de un judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Abtinerea sau recuzarea grefierului se solutioneaza de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de completul de judecata.
(5) Solutionarea abtinerii sau recuzarii se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali, partile si persoana care se abtine sau a carei recuzare se solicita.
(6) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(7) Încheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un judecator din cadrul aceleiasi instante sau, în cazul instantelor organizate pe sectii, din cadrul aceleiasi sectii si nici din cadrul unei sectii cu aceeasi specializare, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(9) La instantele care nu sunt organizate pe sectii, în cazul în care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un judecator de la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala în grad cu instanta în fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate.
(9^1) În cazul în care se admite abtinerea sau recuzarea, daca instanta competenta pentru solutionarea cauzei este organizata pe sectii si nu se poate desemna un judecator de la sectia corespunzatoare a acestei instante, solutionarea cauzei se realizeaza de o alta sectie a aceleiasi instante, care are aceeasi specializare. Daca nu exista o sectie cu aceeasi specializare, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala în grad cu instanta în fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate.
(10) Dispozitiile alin. (8) - (9^1) se aplica în mod corespunzator si în cazul solutionarii abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.

Art. 72
(1) Stramutarea poate fi ceruta de parti, de persoana vatamata sau de procuror.
(2) Cererea se depune la instanta de unde se solicita stramutarea si trebuie sa cuprinda indicarea temeiului de stramutare, precum si motivarea în fapt si în drept.
(3) La cerere se anexeaza înscrisurile pe care aceasta se întemeiaza.
(4) În cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri preventive.
(5) Cererea se înainteaza de îndata Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel competente împreuna cu înscrisurile anexate.
(6) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta poate solicita informatii de la presedintele instantei de unde se solicita stramutarea sau de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicându-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. Când Înalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer presedintelui curtii de apel la care se afla cauza a carei stramutare se cere. Când curtea de apel competenta este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer presedintelui tribunalului la care se afla cauza a carei stramutare se cere.
(7) În cazul respingerii cererii de stramutare, în aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.
(8) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.

Art. 73
(1) Solutionarea cererii de stramutare se face în sedinta publica, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrarii cererii.
(2) Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru încunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.
(3) În informatiile trimise Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel se face mentiune expresa despre efectuarea încunostintarilor, atasându-se si dovezile de comunicare a acestora.
(4) Neprezentarea partilor nu împiedica solutionarea cererii. În cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta poate dispune aducerea acestuia la judecarea stramutarii, daca apreciaza ca prezenta sa este necesara pentru solutionarea cererii.
(5) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta acorda cuvântul partii care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvântul.

Art. 74
(1) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea de stramutare prin sentinta.
(2) În cazul în care gaseste cererea întemeiata, Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune stramutarea judecarii cauzei la o curte de apel învecinata curtii de la care se solicita stramutarea, iar curtea de apel dispune stramutarea judecarii cauzei la una dintre instantele de acelasi grad cu instanta de la care se solicita stramutarea din circumscriptia sa.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta hotaraste în ce masura se mentin actele îndeplinite în fata instantei de la care s-a stramutat cauza.
(4) Instanta de la care a fost stramutata cauza, precum si instanta la care s-a stramutat cauza vor fi înstiintate de îndata despre admiterea cererii de stramutare.
(5) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotarârea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(6) Sentinta prevazuta la alin. (1) nu este supusa niciunei cai de atac.

Art. 76
(1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o alta curte de apel decât cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, care sa fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(2) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere curtii de apel competente sa desemneze un alt tribunal sau, dupa caz, o alta judecatorie decât cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, care sa fie sesizate în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(3) Dispozitiile art. 71 se aplica în mod corespunzator.
(4) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile.
(5) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta dispune, prin încheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale în grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, care sa fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(6) Încheierea prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) În cazul respingerii cererii de desemnare a altei instante pentru judecarea cauzei formulate, în aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.

Art. 433
Recursul în casatie urmareste sa supuna Înaltei Curti de Casatie si Justitie judecarea, în conditiile legii, a conformitatii hotarârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Art. 434
(1) Pot fi atacate cu recurs în casatie deciziile pronuntate de curtile de apel si de Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casatie:
a) hotarârile de respingere ca inadmisibila a cererii de revizuire;
b) hotarârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecarii în lipsa;
c) hotarârile pronuntate în materia executarii pedepselor;
d) hotarârile pronuntate în materia reabilitarii;
e) solutiile pronuntate cu privire la infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate;
f) solutiile pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea învinuirii;
g) hotarârile pronuntate ca urmare a admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei.
(3) Recursul în casatie exercitat de procuror împotriva hotarârilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului nu poate avea ca scop obtinerea condamnarii acestuia de catre instanta de recurs în casatie.

Art. 436
(1) Pot formula cerere de recurs în casatie:
a) procurorul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila;
b) inculpatul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila, împotriva hotarârilor prin care s-a dispus condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicarii pedepsei ori încetarea procesului penal;
c) partea civila si partea responsabila civilmente, în ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala, în masura în care solutia din aceasta latura a influentat solutia în latura civila.
(2) Inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot formula cerere de recurs în casatie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Pâna la închiderea dezbaterilor la instanta de recurs, partile si procurorul îsi pot retrage recursul în casatie declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla în stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata într-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarâre a fost atacata, fie la instanta de recurs.
(4) Reprezentantii legali pot retrage recursul în casatie cu respectarea, în ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage recursul în casatie declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(5) Recursul în casatie declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(6) Decizia instantei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacata cu recurs în casatie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

Art. 439
(1) Cererea de recurs în casatie împreuna cu înscrisurile anexate se depun, însotite de copii pentru procuror si parti, la instanta a carei hotarâre se ataca.
(2) Presedintele instantei a carei hotarâre se ataca ori judecatorul delegat de catre acesta va comunica procurorului si partilor copii de pe cererea de recurs în casatie si celelalte înscrisuri doveditoare, cu mentiunea ca se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicarilor, la aceeasi instanta.
(3) Nedepunerea de catre parti si procuror de concluzii scrise nu împiedica judecarea recursului în casatie.
(4) În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta va înainta Înaltei Curti de Casatie si Justitie dosarul cauzei, cererea de recurs în casatie, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum si, dupa caz, concluziile scrise.
(4^1) În cazul în care cererea de recurs în casatie este formulata împotriva unei hotarâri prevazute la art. 434 alin. (2), presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta restituie partii, pe cale administrativa, cererea de recurs în casatie.
(5) În cazul în care nu este îndeplinita procedura de comunicare prevazuta la alin. (2) si (4) ori daca aceasta nu este completa, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, desemnat cu verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare si de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casatie, va îndeplini sau va completa, dupa caz, procedura.
(6) În cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul Sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, iar în cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de completele de 5 judecatori, ca instante de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul completelor de 5 judecatori.

Art. 457
(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata executata ori dupa moartea condamnatului, cu exceptia cazului prevazut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulata în termen de un an de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de 3 luni, care curge:
a) în cazurile prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d), când nu sunt constatate prin hotarâre definitiva, de la data când faptele sau împrejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când aceasta a luat cunostinta de împrejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se poate face printr-o hotarâre penala, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
b) în cazurile prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d), daca sunt constatate prin hotarâre definitiva, de la data când hotarârea a fost cunoscuta de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un an de la data ramânerii definitive a hotarârii penale;
c) în cazul prevazut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotarârile ce nu se conciliaza au fost cunoscute de persoana care face cererea.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica si în cazul când procurorul se sesizeaza din oficiu.
(4) Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 471
(1) Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au îndatorirea sa ceara Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.
(2) Cererea trebuie sa cuprinda solutiile diferite date problemei de drept si motivarea acestora, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrina relevante în domeniu, precum si solutia ce se propune a fi pronuntata în recursul în interesul legii.
(3) Cererea de recurs în interesul legii trebuie sa fie însotita, sub sanctiunea respingerii ca inadmisibila, de copii ale hotarârilor judecatoresti definitive din care rezulta ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate în mod diferit de instantele judecatoresti.

Art. 473
(1) Recursul în interesul legii se judeca de un complet format din presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintii de sectii din cadrul acesteia, un numar de 14 judecatori din sectia în a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si câte 2 judecatori din cadrul celorlalte sectii. Presedintele completului este presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau, în lipsa acestuia, vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) În cazul în care chestiunea de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste sectiile din care provin judecatorii ce vor alcatui completul de judecata.
(3) Dupa sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele acesteia va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei în a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si a judecatorilor din celelalte sectii ce intra în alcatuirea completului prevazut la alin. (1).
(4) La primirea cererii, presedintele completului va desemna un judecator din cadrul sectiei în a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care chestiunea de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele completului va desemna 3 judecatori din cadrul acestor sectii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.
(5) În vederea întocmirii raportului, presedintele completului poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra chestiunilor de drept solutionate diferit.
(6) Raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene si opinia specialistilor consultati, daca este cazul, precum si doctrina în materie. Totodata, judecatorul sau, dupa caz, judecatorii raportori vor întocmi si vor motiva proiectul solutiei ce se propune a fi data recursului în interesul legii.
(7) Sedinta completului se convoaca de presedintele acestuia, cu cel putin 20 de zile înainte de desfasurarea acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator va primi o copie a raportului si a solutiei propuse.
(8) La sedinta participa toti judecatorii completului. Daca exista motive obiective, acestia vor fi înlocuiti, cu respectarea regulilor prevazute la alin. (3).
(9) Recursul în interesul legii se sustine în fata completului, dupa caz, de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel, ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
(10) Recursul în interesul legii se judeca în cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 474
(1) Asupra cererii de recurs în interesul legii completul Înaltei Curti de Casatie si Justitie se pronunta prin decizie.
(2) Decizia se pronunta numai în interesul legii si nu are efecte asupra hotarârilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
(3) Decizia se motiveaza în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 475
Daca, în cursul judecatii, un complet de judecata al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, învestit cu solutionarea cauzei în ultima instanta, constatând ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarâre prealabila sau printr-un recurs în interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de solutionare, va putea solicita Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarâre prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.

Art. 476
(1) Sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 475, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Daca prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 475, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.
(2) Prin încheierea prevazuta la alin. (1), cauza poate fi suspendata pâna la pronuntarea hotarârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. În cazul în care nu s-a dispus suspendarea odata cu sesizarea, iar cercetarea judecatoreasca este finalizata înainte ca Înalta Curte de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra sesizarii, instanta suspenda dezbaterile pâna la pronuntarea deciziei prevazute la art. 477 alin. (1). În cazul în care inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori daca fata de acesta s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208 pe toata durata suspendarii.
(3) Dupa înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casatie si Justitie, încheierea de sesizare se publica pe pagina de internet a acestei instante.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pâna la solutionarea sesizarii.
(5) Repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie ori de persoana desemnata de acestia.
(6) Sesizarea se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta si 8 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele sectiei sau, în caz de imposibilitate, judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor.
(7) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (6), presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecatii. Judecatorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci când chestiunea de drept priveste activitatea mai multor sectii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie va transmite sesizarea presedintilor sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcatuit din presedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care va prezida completul, din presedintii sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept, precum si câte 5 judecatori din cadrul sectiilor respective, desemnati aleatoriu de presedintele completului. Dupa alcatuirea completului, pentru întocmirea raportului, presedintele completului va desemna câte un judecator din cadrul fiecarei sectii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Raportul va fi comunicat partilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, dupa caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
(10) Dispozitiile art. 473 alin. (5) - (8) se aplica în mod corespunzator.
(11) Sesizarea se judeca fara citarea partilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 250^1
(1) Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara, de instanta de judecata sau de instanta de apel, inculpatul, procurorul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara, instanta de judecata sau instanta de apel care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, dupa caz, judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, respectiv instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatia împotriva încheierii prin care judecatorul de camera preliminara de la Sectia penala a Înaltei Curte de Casatie si Justitie a luat o masura asiguratorie se solutioneaza de un complet format din 2 judecatori de camera preliminara, iar contestatia împotriva încheierii prin care Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în prima instanta sau în apel, a luat o masura asiguratorie se solutioneaza de Completul de 5 judecatori.
(3) Contestatia formulata potrivit alin. (1) nu este suspensiva de executare. Contestatia se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare, în sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului si a partilor interesate care au formulat-o. Prevederile art. 425^1 si urmatoarele se aplica în mod corespunzator.
(4) În cazul în care masura asiguratorie s-a dispus direct prin hotarârea instantei de apel, dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 425^1
(1) Calea de atac a contestatiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
(2) Pot face contestatie procurorul si subiectii procesuali la care hotarârea atacata se refera, precum si persoanele ale caror interese legitime au fost vatamate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozitiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, la instanta care a pronuntat hotarârea care se ataca si se motiveaza pâna la termenul stabilit pentru solutionare, dispozitiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzator.
(4) La solutionarea contestatiei, dispozitiile art. 416 si art. 418 se aplica în mod corespunzator; în cadrul acestor limite, la solutionarea contestatiei împotriva încheierii privind o masura preventiva se poate dispune o masura mai putin grava decât cea solicitata sau decât cea dispusa prin încheierea contestata ori se pot modifica obligatiile din continutul masurii contestate.
(5) Contestatia se solutioneaza de catre judecatorul de drepturi si libertati, respectiv de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara celei sesizate sau, dupa caz, de catre instanta superioara celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în sedinta publica, cu participarea procurorului.
(6) La solutionarea contestatiei se citeaza persoana care a facut contestatia, precum si subiectii procesuali la care hotarârea atacata se refera, dispozitiile art. 90 si art. 91 aplicându-se în mod corespunzator.
(7) Contestatia se solutioneaza prin decizie, care nu este supusa niciunei cai de atac, putându-se pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respingerea contestatiei, cu mentinerea hotarârii atacate:
a) când contestatia este tardiva sau inadmisibila;
b) când contestatia este nefondata;
2. admiterea contestatiei si:
a) desfiintarea hotarârii atacate si solutionarea cauzei;
b) desfiintarea hotarârii atacate si dispunerea rejudecarii cauzei de catre judecatorul sau completul care a pronuntat-o, atunci când se constata ca nu au fost respectate dispozitiile privind citarea.

Art. 488^2
(1) Competenta de solutionare a contestatiei apartine dupa cum urmeaza:
a) în cauzele penale aflate în cursul urmaririi penale, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta;
b) în cauzele penale aflate în cursul judecatii sau în caile de atac, ordinare ori extraordinare, instantei ierarhic superioare celei pe rolul careia se afla cauza.
(2) Când procedura judiciara cu privire la care se formuleaza contestatia se afla pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, competenta de solutionare a contestatiei apartine unui alt complet din cadrul aceleiasi sectii.

Art. 553
(1) Hotarârea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata sau la instanta ierarhic superioara ori la instanta de apel, se pune în executare de catre prima instanta de judecata.
(2) Hotarârile pronuntate în prima instanta de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie se pun în executare, dupa caz, de Tribunalul Bucuresti sau de tribunalul militar.
(3) Când hotarârea ramâne definitiva în fata instantei de apel sau în fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare un extras din acea hotarâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronuntarii hotarârii de catre instanta de apel sau, dupa caz, de catre instanta ierarhic superioara.
(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) sunt aplicabile si în cazul hotarârilor nedefinitive, dar executorii, cu exceptia celor privind masurile de siguranta, masurile asiguratorii si masurile preventive, care se pun în executare, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau de instanta care le-a dispus.
(5) Când hotarârea instantei de apel a fost modificata prin hotarârea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata în recurs în casatie, Înalta Curte de Casatie si Justitie procedeaza potrivit alin. (3).
(6) În cazul pedepselor si masurilor neprivative de libertate, judecatorul delegat cu executarea din cadrul instantei de executare poate delega unele atributii judecatorului delegat cu executarea de la instanta corespunzatoare în grad instantei de executare în circumscriptia careia locuieste persoana aflata în executare.

Art. 598
(1) Contestatia împotriva executarii hotarârii penale se poate face în urmatoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotarâre care nu era definitiva;
b) când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevazuta în hotarârea de condamnare;
c) când se iveste vreo nelamurire cu privire la hotarârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si d), contestatia se face, dupa caz, la instanta prevazuta la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevazut la alin. (1) lit. c), la instanta care a pronuntat hotarârea ce se executa. În cazul în care nelamurirea priveste o dispozitie dintr-o hotarâre pronuntata în apel sau în recurs în casatie, competenta revine, dupa caz, instantei de apel sau Înaltei Curti de Casatie si Justitie.