Art. 24
(1) Actiunea civila ramâne în competenta instantei penale în caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii civile, daca mostenitorii sau, dupa caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îsi exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile, în termen de cel mult doua luni de la data decesului sau a reorganizarii, desfiintarii ori dizolvarii.
(2) În caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii responsabile civilmente, actiunea civila ramâne în competenta instantei penale daca partea civila indica mostenitorii sau, dupa caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii partii responsabile civilmente, în termen de cel mult doua luni de la data la care a luat cunostinta de împrejurarea respectiva.
(3) În cazurile prevazute la alin. (1) si (2), daca se depaseste durata rezonabila a procesului, instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea actiunii la instanta civila competenta.

Art. 14
(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savârsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevazut de lege.
(3) Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal, în conditiile legii.

Art. 16
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savârsita cu vinovatia prevazuta de lege;
c) nu exista probe ca o persoana a savârsit infractiunea;
d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
e) lipseste plângerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea în miscare a actiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
g) a fost retrasa plângerea prealabila, în cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia înlatura raspunderea penala, a intervenit împacarea ori a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii;
h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
i) exista autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa în miscare ulterior, în conditiile prevazute de lege.

Art. 19
(1) Actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale.
(2) Actiunea civila se exercita de persoana vatamata sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civila împotriva inculpatului si, dupa caz, a partii responsabile civilmente.
(3) Când persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restrânsa, actiunea civila se exercita în numele acesteia de catre reprezentantul legal sau, dupa caz, de catre procuror, în conditiile art. 20 alin. (1) si (2), si are ca obiect, în functie de interesele persoanei pentru care se exercita, tragerea la raspundere civila delictuala.
(4) Actiunea civila se solutioneaza în cadrul procesului penal, daca prin aceasta nu se depaseste durata rezonabila a procesului.
(5) Repararea prejudiciului material si moral se face potrivit dispozitiilor legii civile.

Art. 124
(1) Audierea martorului minor în vârsta de pâna la 14 ani are loc în prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia îi este încredintat minorul spre crestere si educare.
(2) Daca persoanele aratate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente ori martor în cauza ori exista suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, audierea acestuia are loc în prezenta unui reprezentant al autoritatii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplina de exercitiu, stabilite de organul judiciar.
(3) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala sau instanta dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog.
(4) Audierea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii psihice a acestuia.
(5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunica obligatiile prevazute la art. 120 alin. (2) lit. d) si nu depune juramânt, dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(6) Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi fapta ori cu privire la fapte diferite aflate în strânsa legatura, daca ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor, pot fi audiate în calitate de martor, iar declaratia nu poate fi folosita în cursul unui proces penal desfasurat împotriva lor. Organele judiciare au obligatia consemnarii calitatii lor procesuale anterioare.
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica în mod corespunzator si persoanelor care au calitatea de suspect sau inculpat în cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusa reunirea.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 126
(1) În cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, în conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza în conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au determinat luarea masurilor de protectie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanta motivata, încetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de pericol nu a încetat.

(7) Daca starea de pericol a aparut în cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica în mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu punerea în executare a masurii.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 128
(1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat în faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
(3) Atunci când cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de protectie.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin încheiere motivata, care nu este supusa cailor de atac.
(7) Încheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza în conditii de confidentialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramânerea definitiva a hotarârii, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 127 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de lege cu punerea în executare a masurilor.

Art. 164
Perchezitia la o autoritate publica, institutie publica sau la alte persoane juridice de drept public se efectueaza potrivit prevederilor prezentei sectiuni, dupa cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza si înmâneaza o copie a mandatului de perchezitie reprezentantului autoritatii, institutiei sau persoanei juridice de drept public;
b) perchezitia se efectueaza în prezenta reprezentantului autoritatii, institutiei sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplina de exercitiu;
c) o copie de pe procesul-verbal de perchezitie se lasa reprezentantului autoritatii, institutiei sau persoanei juridice de drept public.

Art. 202
(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si daca sunt necesare în scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al împiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savârsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.

Art. 209
(1) Organul de cercetare penala sau procurorul poate dispune retinerea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 202.
(2) Persoanei retinute i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, infractiunea de care este suspectat si motivele retinerii.
(3) Retinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. În durata retinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii.
(4) Daca suspectul sau inculpatul a fost adus în fata organului de cercetare penala sau a procurorului pentru a fi audiat, în baza unui mandat de aducere legal emis, în termenul prevazut la alin. (3) nu se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.
(5) Masura retinerii poate fi luata numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, în prezenta avocatului ales ori numit din oficiu.
(6) Înainte de audiere, organul de cercetare penala ori procurorul este obligat sa aduca la cunostinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu si dreptul de a nu face nicio declaratie, cu exceptia furnizarii de informatii referitoare la identitatea sa, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.
(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul de a-si încunostinta personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penala ori procurorului sa îl încunostinteze pe acesta. Modul de realizare a încunostintarii se consemneaza într-un proces- verbal. Exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea nu se poate refuza decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.
(8) Avocatul ales are obligatia de a se prezenta la sediul organului judiciar în termen de cel mult doua ore de la încunostintare. În caz de neprezentare a avocatului ales, organul de cercetare penala sau procurorul numeste un avocat din oficiu.
(9) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, în conditii care sa asigure confidentialitatea.
(10) Retinerea se dispune de organul de cercetare penala sau de procuror prin ordonanta, care va cuprinde motivele care au determinat luarea masurii, ziua si ora la care retinerea începe, precum si ziua si ora la care retinerea se sfârseste.
(11) Suspectului sau inculpatului retinut i se înmâneaza un exemplar al ordonantei prevazute la alin. (10).
(12) Pe perioada retinerii suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura are dreptul de a proceda la fotografierea si luarea amprentelor acestuia.
(13) Daca retinerea a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta are obligatia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea masurii preventive, de îndata si prin orice mijloace.
(14) Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura retinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, înainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunta de îndata, prin ordonanta. În cazul când constata ca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, procurorul dispune revocarea ei si punerea de îndata în libertate a celui retinut.
(15) Împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura retinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunta de îndata, prin ordonanta. În cazul când constata ca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei si punerea de îndata în libertate a inculpatului.
(16) Procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, în vederea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul retinut, cu cel putin 6 ore înainte de expirarea duratei retinerii acestuia.
(17) Persoanei retinute i se comunica, sub semnatura, în scris, drepturile prevazute la art. 83, la art. 210 alin. (1) si (2), dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta, durata maxima pentru care se poate dispune masura retinerii, precum si dreptul de a face plângere împotriva masurii dispuse, iar în cazul în care persoana retinuta nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.

Art. 210
(1) Imediat dupa retinere, persoana retinuta are dreptul de a încunostinta personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus masura sa încunostinteze un membru al familiei sale ori o alta persoana desemnata de aceasta despre luarea masurii retinerii si despre locul unde este retinuta.
(2) Daca persoana retinuta nu este cetatean român, aceasta are si dreptul de a încunostinta sau de a solicita încunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei astfel de organizatii. Inspectoratul General pentru Imigrari este informat în toate situatiile cu privire la dispunerea masurii preventive fata de aceasta categorie de persoane.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în cazul schimbarii ulterioare a locului de retinere.
(4) Organul judiciar care a dispus masura retinerii are obligatia de a aduce la cunostinta celui retinut, în scris si în limba pe care o întelege, dispozitiile alin. (1) - (3) si de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunostintarea.
(5) Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul- verbal.
(6) În mod exceptional, pentru motive temeinice, încunostintarea poate fi întârziata cel mult 4 ore.

Art. 215
(1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina în locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, în conditiile legii.
(5) Daca s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a minutei, se comunica, în ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii încheierii, inculpatului, unitatii de politie în a carei circumscriptie locuieste, precum si serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de Frontiera Române si Inspectoratului General pentru Imigrari, în situatia celui care nu este cetatean român, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(7) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
(8) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa ascultarea inculpatului. Împotriva ordonantei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(8^1) Dispozitiile alin. (8) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) Dispozitiile alin. (8) teza I se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii, când judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestata în conditiile art. 205 si, respectiv, art. 206, care se aplica în mod corespunzator.
(10) În cazul prevazut la alin. (8), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la înregistrarea propunerii sau a cererii, comunicând procurorului si inculpatului termenul fixat.
(11) Procurorul înainteaza dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati în termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(12) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(13) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau a cererii.
(14) Daca, în cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunând, dupa caz, înlocuirea ori încetarea ei.
(15) În cazul prevazut în alin. (14), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

Art. 221
(1) Masura arestului la domiciliu consta în obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
(4) În cuprinsul încheierii prin care se dispune masura sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
(5) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut la alin. (1) pentru prezentarea în fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(6) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, îi poate permite acestuia parasirea imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de învatamânt sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum si în alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate parasi imobilul, fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata, pe durata de timp strict necesara, informând imediat despre aceasta institutia, organul sau autoritatea desemnata cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat masura arestului la domiciliu ori în fata caruia se afla cauza.
(8) Copia încheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de îndata, inculpatului si institutiei, organului sau autoritatii desemnate cu supravegherea sa, organului de politie în a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera.
(9) Institutia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(10) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde în imobilul unde se executa masura, fara învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreuna cu acesta.
(11) În cazul în care inculpatul încalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care îi revin ori exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu masura arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Art. 228
(1) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventiva.
(2) Persoanei fata de care s-a dispus masura arestarii preventive i se comunica, sub semnatura, în scris, drepturile prevazute la art. 83, dreptul prevazut la art. 210 alin. (1) si (2), precum si dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta, dreptul de a contesta masura si dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestarii cu o alta masura preventiva, iar în cazul în care nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(3) Imediat dupa luarea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a dispus masura, încunostinteaza despre aceasta un membru al familiei inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta. Dispozitiile art. 210 alin. (2) se aplica în mod corespunzator. Efectuarea încunostintarii se consemneaza într-un proces-verbal.
(4) Îndata dupa introducerea sa într-un loc de detinere, inculpatul are dreptul de a încunostinta personal sau de a solicita administratiei locului respectiv sa încunostinteze persoanele prevazute la alin. (3) despre locul unde este detinut.
(5) Dispozitiile alin. (4) se aplica în mod corespunzator si în cazul schimbarii ulterioare a locului de detinere, imediat dupa producerea schimbarii.
(6) Administratia locului de detinere are obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului arestat preventiv dispozitiile alin. (2) - (5), precum si de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunostintarea.
(7) Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea decât pentru motive temeinice, care se consemneaza în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (6).

Art. 291
(1) Orice persoana cu functie de conducere în cadrul unei autoritati a administratiei publice sau în cadrul altor autoritati publice, institutii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum si orice persoana cu atributii de control, care, în exercitarea atributiilor lor, au luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, sunt obligate sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala si sa ia masuri pentru ca urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba sa nu dispara.
(2) Orice persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atributiilor sale a luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, este obligata sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala.

Art. 407
(1) Dupa pronuntare, o copie a hotarârii sau, dupa caz, a minutei se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si, în cazul în care inculpatul este arestat, administratiei locului de detinere, în vederea exercitarii caii de atac. În cazurile în care rezultatul deliberarii se consemneaza într-o minuta, dupa redactarea hotarârii, aceasta se comunica procurorului, partilor si persoanei vatamate în întregul sau. În cazul în care partile ori persoana vatamata nu înteleg limba româna, hotarârea sau, dupa caz, minuta se comunica acestora într-o limba pe care o înteleg.
(1^1) Daca persoanele prevazute la alin. (1) se prezinta la pronuntarea facuta în sedinta, înmânarea, la cerere, sub luare de dovada, a hotarârii sau, dupa caz, a minutei se considera comunicare. De asemenea, se considera comunicare si înmânarea, sub luare de dovada, a hotarârii sau, dupa caz, a minutei, prin mijlocirea grefei instantei.
(2) În cazul în care instanta a dispus amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, hotarârea se comunica serviciului de probatiune si, dupa caz, organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea obligatiilor dispuse de instanta.

Art. 454
(1) Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se dovedesc prin hotarâre judecatoreasca definitiva prin care instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei constatând existenta falsului sau existenta faptelor si savârsirea lor de respectivele persoane.
(2) În cazurile în care dovada nu poate fi facuta potrivit alin. (1) datorita existentei unei cauze care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de proba.

Art. 562
Pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de catre judecatorul delegat al instantei de executare a unei copii de pe dispozitivul hotarârii, în functie de drepturile a caror exercitare a fost interzisa, persoanei juridice de drept public sau de drept privat autorizate sa supravegheze exercitarea dreptului respectiv.

Art. 566
(1) Masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata printr-o hotarâre definitiva se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a copiei de pe raportul de expertiza medico-legala autoritatii de sanatate publica din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura. Autoritatea de sanatate publica va comunica de îndata persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical unitatea sanitara la care urmeaza sa efectueze tratamentul.
(2) Instanta de executare comunica persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical ca este obligata sa se prezinte de îndata la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se efectueze tratamentul, atragându-i-se atentia ca în caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicala.
(3) În cazul în care obligarea la tratament medical însoteste pedeapsa închisorii ori a detentiunii pe viata sau priveste o persoana aflata în stare de detinere, comunicarea prevazuta la alin. (1) se face administratiei locului de detinere.

Art. 569
(1) Masura de siguranta a internarii medicale luata printr-o hotarâre definitiva se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a unei copii de pe raportul de expertiza medico-legala autoritatii de sanatate publica din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura.
(2) Judecatorul delegat cu executarea care functioneaza la instanta de executare comunica judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la care aceasta s-a efectuat, în vederea luarii în supraveghere.
(3) Dupa primirea comunicarii, judecatorul delegat cu executarea de la judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, daca internarea medicala mai este necesara. În acest scop, judecatorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care s-a luat masura internarii medicale si, dupa primirea acesteia, sesizeaza judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinerii, înlocuirii sau încetarii masurii.

Art. 576
(1) Punerea în executare a masurilor si obligatiilor prevazute la art. 85 alin. (1) si (2) din Codul penal, a dispozitiilor art. 87, art. 93, art. 95, art. 101 alin. (1) si (2) si ale art. 103 din Codul penal se face prin trimiterea unei copii a dispozitivului hotarârii serviciului de probatiune competent.
(2) În cazul obligatiilor prevazute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j), la art. 93 alin. (2) lit. d) si la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Codul penal, un extras de pe dispozitivul hotarârii se trimite organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea acestora.

Art. 3
(1) În procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei în faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii în judecata;
d) functia de judecata.
(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, în afara de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
(3) În desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. c), care este compatibila cu functia de judecata, mai putin când se dispune începerea judecatii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).
(4) În exercitarea functiei de urmarire penala, procurorul si organele de cercetare penala strâng probele necesare pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere în judecata.
(5) Asupra actelor si masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrâng drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, dispune judecatorul desemnat cu atributii în acest sens, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(6) Asupra legalitatii actului de trimitere în judecata si probelor pe care se bazeaza acesta, precum si asupra legalitatii solutiilor de netrimitere în judecata se pronunta judecatorul de camera preliminara, în conditiile legii.
(7) Judecata se realizeaza de catre instanta, în complete legal constituite.

Art. 7
(1) Procurorul este obligat sa puna în miscare si sa exercite actiunea penala din oficiu atunci când exista probe din care rezulta savârsirea unei infractiuni si nu exista vreo cauza legala de împiedicare, alta decât cele prevazute la alin. (2) si (3).
(2) În cazurile si în conditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunta la exercitarea actiunii penale daca, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes public în realizarea obiectului acesteia.
(3) În cazurile prevazute expres de lege, procurorul pune în miscare si exercita actiunea penala dupa introducerea plângerii prealabile a persoanei vatamate sau dupa obtinerea autorizarii ori sesizarii organului competent sau dupa îndeplinirea unei alte conditii prevazuta de lege.

Art. 10
(1) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei însisi sau de a fi asistati de avocat.
(2) Partile, subiectii procesuali principali si avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii.
(3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndata si înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala si încadrarea juridica a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndata despre fapta pentru care s-a pus în miscare actiunea penala împotriva lui si încadrarea juridica a acesteia.
(4) Înainte de a fi ascultati, suspectului si inculpatului trebuie sa li se puna în vedere ca au dreptul de a nu face nicio declaratie.
(5) Organele judiciare au obligatia de a asigura exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali în tot cursul procesului penal.
(6) Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna-credinta, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Art. 15
Actiunea penala se pune în miscare si se exercita când exista probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si nu exista cazuri care împiedica punerea în miscare sau exercitarea acesteia.

Art. 25
(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarâre atât asupra actiunii penale, cât si asupra actiunii civile.
(2) Când actiunea civila are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibila, instanta dispune ca lucrul sa fie restituit partii civile.
(3) Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui înscris sau la restabilirea situatiei anterioare savârsirii infractiunii.
(4) Când prin desfiintarea înscrisului sau prin restabilirea situatiei anterioare pot fi afectate drepturile tertilor, instanta disjunge actiunea si o trimite la instanta civila.
(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu exceptia prescriptiei, i) si j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum si în cazul prevazut de art. 486 alin. (2), instanta lasa nesolutionata actiunea civila.
(6) Instanta lasa nesolutionata actiunea civila si în cazul în care mostenitorii sau, dupa caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii partii civile nu îsi exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile sau, dupa caz, partea civila nu indica mostenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii partii responsabile civilmente în termenul prevazut la art. 24 alin. (1) si (2).

Art. 81
În cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
c) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei;
d) dreptul de a fi informata, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa îi fie comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, în conditiile legii;
f) dreptul de a fi ascultata;
g) dreptul de a adresa întrebari inculpatului, martorilor si expertilor;
g^1) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu întelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica în limba româna. În cazurile urgente se pot folosi mijloace tehnice de comunicare, daca se apreciaza ca acest lucru este necesar si ca nu împiedica exercitarea drepturilor persoanei vatamate;
g^2) dreptul de a i se comunica traducerea într-o limba pe care o întelege a oricarei solutii de netrimitere în judecata, atunci când nu întelege limba româna;
h) dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
i) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevazute de lege.
(2) Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu si care nu doreste sa participe la procesul penal trebuie sa înstiinteze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o va putea audia în calitate de martor.

Art. 91
(1) În cazurile prevazute în art. 90, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) În tot cursul procesului penal, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea sau refuza nejustificat sa exercite apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i acestuia un termen rezonabil si înlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facându-se mentiune despre aceasta într-un proces-verbal ori, dupa caz, în încheierea de sedinta. În cursul judecatii, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata, nu asigura substituirea sau refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanta ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.
(3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o aparare concreta si efectiva în cauza.
(4) Delegatia aparatorului din oficiu înceteaza la prezentarea aparatorului ales.
(5) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi înlocuit în conditiile alin. (2), cauza se amâna.

Art. 268
(1) Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.
(2) Când o masura procesuala nu poate fi luata decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului masurii.
(3) Pentru celelalte termene procedurale se aplica, în caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

Art. 283
(1) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) neîndeplinirea în mod nejustificat sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin aceasta s-au provocat întârzieri în desfasurarea procesului penal;
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de înmânare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.
(2) Lipsa nejustificata a martorului, precum si a persoanei vatamate, partii civile sau partii civilmente responsabile, chemate sa dea declaratii, sau parasirea, fara permisiune ori fara un motiv întemeiat, a locului unde urmeaza a fi audiate se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.
(3) Lipsa nejustificata a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fara a asigura substituirea, în conditiile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apararea, în conditiile în care s-a asigurat exercitarea deplina a tuturor drepturilor procesuale, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocati este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului.
(4) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitarii, în legatura cu procesul, a atributiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;
b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de catre expert sau interpret a îndeplinirii însarcinarilor primite;
d) neîndeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum si neîndeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însarcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligatii;
e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta la art. 160 alin. (3);
f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei în conditiile legii;
g) nerespectarea de catre parti, avocatii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 352 alin. (9) sau art. 359;
h) nerespectarea de catre avocatii partilor a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 359, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
i) manifestarile ireverentioase ale partilor, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane fata de judecator sau procuror;
j) manifestarile ireverentioase ale avocatilor fata de judecator sau procuror, dupa avertizarea în acest sens, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
k) nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a încunostinta în scris, în termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;
l) neîndeplinirea de catre martor a obligatiei de a încunostinta organele judiciare, în termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuintei pe parcursul procesului penal, potrivit art. 120 alin. (2) lit. c);
m) neîndeplinirea în mod nejustificat de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;
n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si procedurale de catre parti, reprezentantii legali ai acestora ori consilierii juridici;
o) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 142 alin. (2) sau a obligatiei prevazute la art. 152 alin. (3) de catre furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
o1) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 1461 alin. (7) de catre institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare;
p) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 147 alin. (5) de catre unitatile postale ori de transport sau orice alte persoane fizice ori juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii;
q) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 153 alin. (3) de catre furnizorul de servicii sau de persoana în posesia careia sunt sau care are sub control datele prevazute la art. 153 alin. (1).
(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct în bugetul Ministerului Public sau al Ministerului Administratiei si Internelor, al Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii.
(6) Aplicarea amenzii judiciare nu înlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.

Art. 300
(1) Procurorul, în exercitarea atributiei de a conduce si supraveghea activitatea organelor de cercetare penala, vegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Organele de cercetare penala sunt obligate dupa sesizare sa îl informeze pe procuror despre activitatile pe care le efectueaza sau urmeaza sa le efectueze.
(3) În exercitarea atributiei de a conduce activitatea de urmarire penala, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala care iau aceste masuri. Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa îl efectueze personal.
(4) În exercitarea atributiei de supraveghere a activitatii de urmarire penala, procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa îl trimita de îndata, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapta care formeaza obiectul cercetarii. Procurorul poate retine orice cauza în vederea efectuarii urmaririi penale.

Art. 363
(1) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.
(2) În cursul judecatii, procurorul exercita rol activ, în vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale.
(3) În cursul judecatii, procurorul formuleaza cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
(4) Când apreciaza ca exista vreuna dintre cauzele care împiedica exercitarea actiunii penale, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal.

Art. 505^1
(1) În cauzele cu suspecti sau inculpati minori, înainte de prima audiere, acestora li se aduc la cunostinta, pe lânga cele prevazute la art. 108, si urmatoarele:
a) informatii cu privire la principalele etape ale procesului penal;
b) dreptul ca parintii sau, dupa caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul sau un alt adult care este desemnat de minor si acceptat în aceasta calitate de organul judiciar sa primeasca aceleasi informatii comunicate minorului;
c) dreptul la protectia vietii private, în conditiile legii;
d) dreptul de a fi însotiti de parinti sau, dupa caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul sau de un alt adult care este desemnat de minor si acceptat în aceasta calitate de organul judiciar, în timpul diferitelor etape ale procedurii conform prezentei legi;
e) dreptul de a fi evaluati prin intermediul referatului de evaluare;
f) dreptul la evaluare medicala si asistenta medicala în cazul în care vor fi supusi unei masuri preventive privative de libertate;
g) masurile preventive ce li se pot aplica, precum si dreptul ca masura preventiva privativa de libertate sa fie aplicata cu caracter exceptional, potrivit art. 243, perioada pentru care poate fi dispusa si durata maxima a masurii preventive privative de libertate, conditiile pentru prelungirea si mentinerea acesteia, precum si dreptul la verificarea periodica a masurii, în conditiile legii;
h) dreptul de a fi prezenti la judecarea cauzei;
i) dreptul la exercitarea cailor de atac, în conditiile legii.
(2) Toate comunicarile catre suspectul sau inculpatul minor se fac într-un limbaj simplu si accesibil, adaptat vârstei acestuia.
(3) Informatiile prevazute la art. 108, precum si cele prevazute la alin. (1) se comunica si parintilor sau, dupa caz, tutorelui, curatorului ori persoanei în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul.
(4) În cazul în care persoanele prevazute la alin. (3) nu au putut fi gasite sau comunicarea catre acestea ar fi contrara interesului superior al minorului sau ar afecta desfasurarea procesului penal, comunicarea informatiilor prevazute la art. 108, precum si a celor prevazute la alin. (1) se face catre un alt adult desemnat de minor si acceptat de organul judiciar.
(5) În cazul în care minorul nu desemneaza un alt adult conform alin. (4) sau adultul desemnat nu este acceptat de organul judiciar, comunicarea informatiilor se va face catre o alta persoana aleasa de organul judiciar, tinând seama de interesul superior al minorului.
(6) În cazul în care circumstantele prevazute la alin. (4) înceteaza, comunicarea se va face catre parinti, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul.

Art. 546
(1) Înlocuirea înscrisului disparut are loc atunci când exista copii oficiale de pe acel înscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia masuri pentru obtinerea copiei.
(2) Copia obtinuta tine locul înscrisului original pâna la gasirea acestuia.
(3) Persoanei sau autoritatii care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta.