Art. 309
(1) Actiunea penala se pune în miscare de procuror, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, când acesta constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savârsit o infractiune si nu exista vreunul dintre cazurile de împiedicare prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Punerea în miscare a actiunii penale este comunicata inculpatului de catre organul de urmarire penala care îl cheama pentru a-l audia. Dispozitiile art. 108 se aplica în mod corespunzator, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) La cerere, inculpatului i se elibereaza o copie a ordonantei prin care a fost dispusa masura.
(4) Atunci când considera necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului si la comunicarea prevazute la alin. (2).
(5) Organul de urmarire penala continua urmarirea si fara a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseste nejustificat, se sustrage sau este disparut.

Art. 574
Masura de siguranta a confiscarii speciale sau a confiscarii extinse, luata prin hotarârea instantei de judecata, se executa dupa cum urmeaza:
a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii;
b) daca lucrurile confiscate se afla în pastrarea organelor de politie sau a altor institutii, judecatorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotarârii organului la care se afla. Dupa primirea copiei de pe dispozitiv, lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii;
c) atunci când confiscarea priveste sume de bani ce nu au fost consemnate la unitati bancare, judecatorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotarârii organelor fiscale, în vederea executarii confiscarii potrivit dispozitiilor privind creantele bugetare;
d) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenta judecatorului delegat cu executarea, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

Art. 7
(1) Procurorul este obligat sa puna în miscare si sa exercite actiunea penala din oficiu atunci când exista probe din care rezulta savârsirea unei infractiuni si nu exista vreo cauza legala de împiedicare, alta decât cele prevazute la alin. (2) si (3).
(2) În cazurile si în conditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunta la exercitarea actiunii penale daca, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes public în realizarea obiectului acesteia.
(3) În cazurile prevazute expres de lege, procurorul pune în miscare si exercita actiunea penala dupa introducerea plângerii prealabile a persoanei vatamate sau dupa obtinerea autorizarii ori sesizarii organului competent sau dupa îndeplinirea unei alte conditii prevazuta de lege.

Art. 15
Actiunea penala se pune în miscare si se exercita când exista probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si nu exista cazuri care împiedica punerea în miscare sau exercitarea acesteia.

Art. 16
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savârsita cu vinovatia prevazuta de lege;
c) nu exista probe ca o persoana a savârsit infractiunea;
d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
e) lipseste plângerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea în miscare a actiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
g) a fost retrasa plângerea prealabila, în cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia înlatura raspunderea penala, a intervenit împacarea ori a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii;
h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
i) exista autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa în miscare ulterior, în conditiile prevazute de lege.

Art. 549^1
(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renuntarea la urmarirea penala, confirmata de judecatorul de camera preliminara, si sesizarea judecatorului de camera preliminara în vederea luarii masurii de siguranta a confiscarii speciale sau a desfiintarii unui înscris, ordonanta de clasare sau, dupa caz, ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarire penala confirmata de judecatorul de camera preliminara, însotita de dosarul cauzei, se înainteaza instantei careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 339 alin. (4) ori, dupa caz, la art. 340 sau dupa pronuntarea hotarârii prin care plângerea a fost respinsa ori prin care a fost confirmata ordonanta de renuntare la urmarire penala.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, în functie de complexitatea si particularitatile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.
(3) Pentru termenul fixat se dispune încunostintarea procurorului si se citeaza persoanele ale caror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, carora li se comunica o copie a ordonantei, punându-le în vedere ca în termen de 20 de zile de la primirea comunicarii pot depune note scrise.
(4) Judecatorul de camera preliminara se pronunta prin încheiere, în sedinta publica, dupa ascultarea procurorului si a persoanelor ale caror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, daca sunt prezente. Dispozitiile cuprinse în titlul III al partii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozitiilor prezentului articol se aplica în mod corespunzator.
(5) Judecatorul de camera preliminara, solutionând cererea, poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge propunerea si dispune, dupa caz, restituirea bunului ori ridicarea masurii asiguratorii luate în vederea confiscarii;
b) admite propunerea si dispune confiscarea bunurilor ori, dupa caz, desfiintarea înscrisului.
(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul si persoanele prevazute la alin. (3) pot face, motivat, contestatie. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(7) Contestatia se solutioneaza potrivit procedurii prevazute la alin. (4) de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate ori, când instanta sesizata este Înalta Curte de Casatie si Justitie, de catre completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila sau nefondata;
b) admite contestatia, desfiinteaza încheierea si rejudeca propunerea potrivit alin. (5).

Art. 36
(1) Tribunalul judeca în prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 2561, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 si art. 360-367;
b) infractiunile savârsite cu intentie depasita care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directia Nationala Anticoruptie, daca nu sunt date prin lege în competenta altor instante ierarhic superioare;
 
c^1) infractiunile de spalare a banilor si infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare;
c^2) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Parchetul European, potrivit Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidata în ceea ce priveste instituirea Parchetului European (EPPO);
d) alte infractiuni date prin lege în competenta sa.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite între judecatoriile din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorie în cazurile prevazute de lege.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 108
(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevazuta de legea penala pentru savârsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala si încadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile prevazute la art. 83, precum si urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;
b) obligatia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa ramân valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) În cursul urmaririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute la alin. (2). Aceste drepturi si obligatii i se comunica si în scris, sub semnatura, iar în cazul în care nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(4) Organul judiciar trebuie sa aduca la cunostinta inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmaririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei, iar în cursul judecatii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevazute de lege, ca urmare a recunoasterii învinuirii.

Art. 113
(1) Atunci când sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege referitoare la statutul de martor amenintat sau vulnerabil ori pentru protectia vietii private sau a demnitatii, organul de urmarire penala poate dispune fata de persoana vatamata ori fata de partea civila masurile de protectie prevazute la art. 124-130, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Sunt prezumate vulnerabile victimele copii, victimele care sunt în relatie de dependenta fata de autorul infractiunii, victimele terorismului, ale criminalitatii organizate, ale traficului de persoane, ale violentei în cadrul relatiilor apropiate, ale violentei sexuale sau ale exploatarii, victimele infractiunilor savârsite din ura si victimele afectate de o infractiune din cauza prejudecatilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legatura în special cu caracteristicile lor personale, victimele cu dizabilitati, precum si victimele care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravitatii infractiunii.
(3) Daca persoana vatamata sau partea civila se afla în vreuna dintre situatiile prevazute la alin. (2), organul de urmarire penala îi aduce la cunostinta masurile de protectie care pot fi luate, continutul lor si posibilitatea de a renunta la acestea. Renuntarea persoanei vatamate sau a partii civile la luarea masurilor de protectie se consemneaza în scris si se semneaza de catre aceasta, în prezenta reprezentantului legal, daca este cazul.
(4) Reaudierea persoanei vatamate se face numai daca acest lucru este strict necesar pentru desfasurarea procesului penal.
(5) La audiere, persoana vatamata poate fi însotita, la cererea sa, de catre reprezentantul sau legal si de catre o alta persoana desemnata de catre persoana vatamata, cu exceptia cazului în care organul judiciar decide motivat în sens contrar.
(6) Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta persoanei vatamate si exista motive pentru a se considera ca aceasta este minor, persoana vatamata va fi prezumata a fi minor.

Art. 159
(1) Mandatul de perchezitie se comunica procurorului, care ia masuri pentru executarea acestuia.
(2) Perchezitia se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, însotit, dupa caz, de lucratori operativi.
(3) Perchezitia domiciliara nu poate fi începuta înainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau când perchezitia urmeaza sa se efectueze într-un local deschis publicului la acea ora.
(4) În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restrictiona libertatea de miscare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectueaza perchezitia, pe durata efectuarii acesteia.
(5) Înainte de începerea perchezitiei, organul judiciar se legitimeaza si înmâneaza o copie a mandatului emis de judecator persoanei la care se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care cunoaste persoana la care se va efectua perchezitia si, daca este cazul, custodelui.
(6) În cazul perchezitiei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de perchezitie se înmâneaza reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care se afla în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective.
(7) În cazul în care efectuarea perchezitiei este extinsa în locuintele învecinate în conditiile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spatii vor fi înstiintate cu privire la extinderea efectuarii perchezitiei.
(8) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se solicita, înainte de începerea perchezitiei, predarea de bunavoie a persoanelor sau a obiectelor cautate. Perchezitia nu se mai efectueaza daca persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate.
(9) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se aduce la cunostinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, începerea perchezitiei este amânata pâna la sosirea acestuia, dar nu mai mult de doua ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se masuri de conservare a locului ce urmeaza a fi perchezitionat. În cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgenta, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate începe si înainte de expirarea termenului de doua ore.
(10) De asemenea, persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o persoana de încredere.
(11) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si înscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori martor asistent.
(12) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida, prin folosirea fortei, încaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte în care s-ar putea gasi obiectele, înscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele cautate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectueaza perchezitia trebuie sa evite daunele nejustificate.
(13) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si înscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala. Obiectele sau înscrisurile a caror circulatie ori detinere este interzisa sau în privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu se ridica întotdeauna.
(14) În mod exceptional, perchezitia poate începe fara înmânarea copiei mandatului de perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum si fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în urmatoarele cazuri:
a) când este evident faptul ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezinta importanta pentru cauza;
b) daca exista suspiciunea ca în spatiul în care urmeaza a se efectua perchezitia se afla o persoana a carei viata sau integritate fizica este pusa în pericol;
c) daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
(15) În cazul în care în spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, aceasta se efectueaza în prezenta unui martor asistent.
(16) În cazurile prevazute la alin. (14) si (15), copia mandatului de perchezitie se înmâneaza de îndata ce este posibil.
(17) Organele judiciare care efectueaza perchezitia pot folosi forta, în mod adecvat si proportional, pentru a patrunde într-un domiciliu:
a) daca exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armata sau alte tipuri de violenta ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) în cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile organelor judiciare de a patrunde în domiciliu.
(18) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei în care se desfasoara, în aceeasi cauza, simultan mai multe perchezitii.
(19) Locul în care se desfasoara perchezitia, precum si persoanele sau obiectele gasite pe parcursul perchezitionarii pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo.
(20) Înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de perchezitie si fac parte integranta din acesta.

Art. 162
(1) Obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sunt atasate la dosar sau pastrate în alt mod, iar urmele savârsirii infractiunii se ridica si sunt conservate.
(2) Obiectele, înscrisurile si urmele ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala si se ataseaza la dosar.
(3) Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul, pâna la solutionarea definitiva a cauzei.
(4) Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin, cu exceptia celor care sunt supuse confiscarii, în conditiile legii.
(5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, în conditiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de solutionarea definitiva a procesului, persoanei careia îi apartin, în afara de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele ca este obligata sa le pastreze pâna la solutionarea definitiva a cauzei.

Art. 202
(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si daca sunt necesare în scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al împiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savârsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.

Art. 215
(1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina în locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, în conditiile legii.
(5) Daca s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a minutei, se comunica, în ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii încheierii, inculpatului, unitatii de politie în a carei circumscriptie locuieste, precum si serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de Frontiera Române si Inspectoratului General pentru Imigrari, în situatia celui care nu este cetatean român, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(7) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
(8) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa ascultarea inculpatului. Împotriva ordonantei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(8^1) Dispozitiile alin. (8) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) Dispozitiile alin. (8) teza I se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii, când judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestata în conditiile art. 205 si, respectiv, art. 206, care se aplica în mod corespunzator.
(10) În cazul prevazut la alin. (8), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la înregistrarea propunerii sau a cererii, comunicând procurorului si inculpatului termenul fixat.
(11) Procurorul înainteaza dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati în termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(12) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(13) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau a cererii.
(14) Daca, în cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunând, dupa caz, înlocuirea ori încetarea ei.
(15) În cazul prevazut în alin. (14), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

Art. 217
(1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate la dispozitia organului judiciar ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori imobiliare, în limita unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina în raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (2). Dispozitiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre acesta a obligatiilor prevazute la alin. (3).
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarâre confiscarea cautiunii, daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele prevazute la alin. (9).
(6) În celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarâre, dispune restituirea cautiunii.
(7) Dispozitiile alin. (5) si (6) se aplica în masura în care nu s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(8) În cazul în care dispune o solutie de netrimitere în judecata, procurorul dispune si restituirea cautiunii.
(9) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Art. 221
(1) Masura arestului la domiciliu consta în obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
(4) În cuprinsul încheierii prin care se dispune masura sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
(5) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut la alin. (1) pentru prezentarea în fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(6) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, îi poate permite acestuia parasirea imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de învatamânt sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum si în alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate parasi imobilul, fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata, pe durata de timp strict necesara, informând imediat despre aceasta institutia, organul sau autoritatea desemnata cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat masura arestului la domiciliu ori în fata caruia se afla cauza.
(8) Copia încheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de îndata, inculpatului si institutiei, organului sau autoritatii desemnate cu supravegherea sa, organului de politie în a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera.
(9) Institutia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(10) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde în imobilul unde se executa masura, fara învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreuna cu acesta.
(11) În cazul în care inculpatul încalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care îi revin ori exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu masura arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Art. 223
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, în cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau încearca sa realizeze o întelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savârsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savârsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infractiune privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, santaj, viol, act sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, ultrajul contra bunelor moravuri, o infractiune de coruptie, o infractiune savârsita prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Art. 288
(1) Organul de urmarire penala este sesizat prin plângere sau denunt, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu.
(2) Când, potrivit legii, punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege ori cu autorizarea organului prevazut de lege, actiunea penala nu poate fi pusa în miscare în lipsa acestora.
(3) În cazul infractiunilor savârsite de militari, sesizarea comandantului este necesara numai în ceea ce priveste infractiunile prevazute la art. 413-417 din Codul penal.

Art. 289
(1) Plângerea este încunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.
(2) Plângerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul petitionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscala, numarul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice si contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori conventional, descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii, precum si indicarea faptuitorului si a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.
(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramâne atasata plângerii.
(4) Daca este facuta în scris, plângerea trebuie semnata de persoana vatamata sau de mandatar.
(5) Plângerea în forma electronica îndeplineste conditiile de forma numai daca este certificata prin semnatura electronica, în conformitate cu prevederile legale.
(6) Plângerea formulata oral se consemneaza într-un proces-verbal de catre organul care o primeste.
(7) Plângerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu îsi însuseste plângerea.
(8) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plângerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restrânsa poate face plângere cu încuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. În cazul în care faptuitorul este persoana care reprezinta legal sau încuviinteaza actele persoanei vatamate, sesizarea organelor de urmarire penala se face din oficiu.
(9) Plângerea gresit îndreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite, pe cale administrativa, organului judiciar competent.
(10) În cazul în care plângerea este întocmita de catre o persoana care locuieste pe teritoriul României, cetatean român, strain sau persoana fara cetatenie, si prin aceasta se sesizeaza savârsirea unei infractiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat sa primeasca plângerea si sa o transmita organului competent din tara pe teritoriul careia a fost comisa infractiunea. Regulile privind cooperarea judiciara în materie penala se aplica în mod corespunzator.
(11) Persoana care nu vorbeste sau nu întelege limba româna poate depune plângerea în limba pe care o întelege. Odata cu depunerea plângerii aceasta poate solicita ca, atunci când este citata, sa primeasca si o traducere a citatiei.

Art. 291
(1) Orice persoana cu functie de conducere în cadrul unei autoritati a administratiei publice sau în cadrul altor autoritati publice, institutii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum si orice persoana cu atributii de control, care, în exercitarea atributiilor lor, au luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, sunt obligate sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala si sa ia masuri pentru ca urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba sa nu dispara.
(2) Orice persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atributiilor sale a luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, este obligata sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala.

Art. 295
(1) Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plângere.
(2) Plângerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art. 289 alin. (1) - (6) si (8) se aplica în mod corespunzator.

Art. 306
(1) Pentru realizarea obiectului urmaririi penale, organele de cercetare penala au obligatia ca, dupa sesizare, sa caute si sa strânga datele ori informatiile cu privire la existenta infractiunilor si identificarea persoanelor care au savârsit infractiuni, sa ia masuri pentru limitarea consecintelor acestora, sa strânga si sa administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 si 101.
(2) Organele de cercetare penala au obligatia de a efectua actele de cercetare care nu sufera amânare, chiar daca privesc o cauza pentru care nu au competenta de a efectua urmarirea penala.
(3) Dupa începerea urmaririi penale, organele de cercetare penala strâng si administreaza probele, atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului ori inculpatului.
(4) Organul de urmarire penala se pronunta, prin ordonanta motivata, în conditiile art. 100 alin. (3) si (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competentei sale.
(5) Când organul de cercetare penala apreciaza ca este necesara administrarea unor mijloace de proba sau folosirea unor metode speciale de supraveghere, care pot fi autorizate ori dispuse, în faza de urmarire penala, numai de procuror sau, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, formuleaza propuneri motivate, care trebuie sa cuprinda datele si informatiile care sunt obligatorii în cadrul acelei proceduri. Referatul este trimis procurorului împreuna cu dosarul cauzei.
(6) Secretul bancar si cel profesional, cu exceptia secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, dupa începerea urmaririi penale.
(7) Organul de urmarire penala este obligat sa strânga probele necesare pentru identificarea bunurilor si valorilor supuse confiscarii speciale si confiscarii extinse, potrivit Codului penal.

Art. 308
(1) Atunci când exista riscul ca persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente sau un martor sa nu mai poata fi audiat în cursul judecatii, procurorul poate sesiza judecatorul de drepturi si libertati în vederea audierii anticipate a acestuia.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza cererea întemeiata, stabileste de îndata data si locul audierii, dispunându-se citarea partilor si subiectilor procesuali principali. Când audierea are loc la sediul instantei, aceasta se desfasoara în camera de consiliu.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator cu privire la audierea minorului martor sau parte civila, precum si cu privire la audierea persoanei vatamate daca, în raport cu persoana acestora sau cu natura cauzei, procurorul apreciaza ca evitarea audierii repetate pe parcursul procesului este în interesul acestora.

Art. 312
(1) În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legala ca suspectul sau inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala înainteaza procurorului propunerile sale împreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
(1^1) Procurorul dispune suspendarea urmaririi penale numai daca, luând în considerare toate circumstantele cauzei, apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ar putea fi audiat la locul unde se afla sau prin intermediul videoconferintei ori ca audierea lui în acest mod ar aduce atingere drepturilor sale ori bunei desfasurari a urmaririi penale.
(1^2) Daca nu se dispune suspendarea urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului la locul unde se afla sau prin videoconferinta nu poate avea loc decât în prezenta avocatului.
(2) Suspendarea urmaririi penale se dispune si în situatia în care exista un impediment legal temporar pentru punerea în miscare a actiunii penale fata de o persoana.
(3) Suspendarea urmaririi penale se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.

Art. 315
(1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmarirea penala, întrucât nu sunt întrunite conditiile de fond si forma esentiale ale sesizarii;
b) exista unul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanta de clasare cuprinde mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind:
a) ridicarea sau mentinerea masurilor asiguratorii; aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei;
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii;
c) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a masurii de siguranta a confiscarii speciale;
d) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de desfiintare totala sau partiala a unui înscris;
e) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare ori, dupa caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a masurilor de siguranta prevazute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispozitiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzator;
f) cheltuielile judiciare.
(3) Daca în cursul urmaririi penale s-a luat una dintre masurile de siguranta prevazute de lege, se va face mentiune despre aceasta.
(4) În ordonanta se va face mentiune si cu privire la încetarea de drept a masurii preventive dispuse în cauza.
(5) Mentionarea motivelor de fapt si de drept este obligatorie numai daca procurorul nu îsi însuseste argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penala ori daca a existat un suspect în cauza.

Art. 318
(1) În cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala când constata ca nu exista un interes public în urmarirea faptei.
(2) Interesul public se analizeaza în raport cu:
a) continutul faptei si împrejurarile concrete de savârsire a faptei;
b) modul si mijloacele de savârsire a faptei;
c) scopul urmarit;
d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii;
e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savârsirii acesteia;
f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
g) existenta unei disproportii vadite între cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii.
(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savârsirea infractiunii si eforturile depuse pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.
(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).
(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa îndeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa înlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un program de consiliere.
(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa îndeplineasca obligatiile prevazute la alin. (6), stabileste prin ordonanta termenul pâna la care acestea urmeaza a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.
(8) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol si art. 315 alin. (2) - (4), termenul pâna la care trebuie îndeplinite obligatiile prevazute la alin. (6) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor în termenul prevazut la alin. (7), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala este verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmita de un procuror de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, ordonanta este verificata de procurorul-sef de sectie, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispozitiile alin. (10) se aplica în mod corespunzator atunci când ierarhia functiilor într-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(12) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala, verificata potrivit alin. (10), se comunica în copie, dupa caz, persoanei care a facut sesizarea, partilor, suspectului, persoanei vatamate si altor persoane interesate si se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisa, judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
(13) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea persoanelor prevazute la alin. (12).
(14) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin încheiere motivata, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevazute la alin. (12), precum si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea cererii de confirmare.
(15) Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a înscrisurilor noi prezentate si, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
a) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
b) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (15) este definitiva. În cazul în care judecatorul a respins cererea de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala, o noua renuntare nu mai poate fi dispusa, indiferent de motivul invocat.

Art. 324
(1) Urmarirea penala se efectueaza în mod obligatoriu de catre procuror în cazurile prevazute de lege.
(2) Procurorul poate dispune preluarea oricarei cauze în care exercita supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmarirea penala.
(3) În cazurile în care procurorul efectueaza urmarirea penala, poate delega, prin ordonanta, organelor de cercetare penala efectuarea unor acte de urmarire penala.
(4) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea sau propunerea masurilor restrictive de drepturi si libertati, încuviintarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau masuri procesuale nu pot forma obiectul delegarii prevazute la alin. (3).

Art. 377
(1) Daca a dispus ca judecata sa aiba loc în conditiile prevazute la art. 375 alin. (1), instanta administreaza proba cu înscrisurile încuviintate.
(2) Înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanta se pronunta asuprea cererii prevazute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanta nu poate acorda decât un singur termen.
(3) Dispozitiile art. 383 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.
(4) Daca instanta constata, din oficiu, la cererea procurorului sau a partilor, ca încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata, este obligata sa puna în discutie noua încadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma. Dispozitiile art. 386 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.
(5) Daca pentru stabilirea încadrarii juridice, precum si daca, dupa schimbarea încadrarii juridice, este necesara administrarea altor probe, instanta, luând concluziile procurorului si ale partilor, dispune efectuarea cercetarii judecatoresti, dispozitiile art. 374 alin. (5) - (10) aplicându-se în mod corespunzator.

Art. 383
(1) Procurorul, persoana vatamata si partile pot renunta la probele pe care le-au propus.
(2) Dupa punerea în discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca apreciaza ca nu mai este necesar.
(3) Daca în cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta, dupa ce asculta procurorul, persoana vatamata si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.
(4) Daca imposibilitatea de administrare se refera la o proba administrata în faza de urmarire penala si încuviintata de instanta, aceasta este pusa în discutia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si se tine seama de ea la judecarea cauzei.

Art. 386
(1) Daca în cursul judecatii se considera ca încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna în discutie noua încadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amânarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
(2) Daca noua încadrare juridica vizeaza o infractiune pentru care este necesara plângerea prealabila a persoanei vatamate, instanta de judecata cheama persoana vatamata si o întreaba daca întelege sa faca plângere prealabila. În situatia în care persoana vatamata formuleaza plângere prealabila, instanta continua cercetarea judecatoreasca, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.

Art. 399
(1) Instanta are obligatia ca, prin hotarâre, sa se pronunte asupra mentinerii, revocarii, înlocuirii ori încetarii de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunta:
a) o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii, arestului la domiciliu si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere;
c) o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii;
d) o masura educativa neprivativa de libertate.
(4) Hotarârea pronuntata în conditiile alin. (1) - (3) cu privire la masurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispozitiilor prevazute la alin. (1) - (3), inculpatul este pus în libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
(6) Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndata ce durata retinerii si cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotarârea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere, careia i se comunica, îndata dupa pronuntarea hotarârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(7) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, daca nu s-a dispus plata din aceasta a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor si daca nu s-a dispus plata din cautiune prevazuta la art. 217 alin. (7).
(8) Instanta dispune confiscarea cautiunii daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate la art. 217 alin. (9), si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217.
(9) Durata masurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsa.
(10) Dupa pronuntarea hotarârii, pâna la sesizarea instantei de apel, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea, înlocuirea sau mentinerea unei masuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în conditiile legii.

Art. 434
(1) Pot fi atacate cu recurs în casatie deciziile pronuntate de curtile de apel si de Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casatie:
a) hotarârile de respingere ca inadmisibila a cererii de revizuire;
b) hotarârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecarii în lipsa;
c) hotarârile pronuntate în materia executarii pedepselor;
d) hotarârile pronuntate în materia reabilitarii;
e) solutiile pronuntate cu privire la infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate;
f) solutiile pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea învinuirii;
g) hotarârile pronuntate ca urmare a admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei.
(3) Recursul în casatie exercitat de procuror împotriva hotarârilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului nu poate avea ca scop obtinerea condamnarii acestuia de catre instanta de recurs în casatie.

Art. 454
(1) Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se dovedesc prin hotarâre judecatoreasca definitiva prin care instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei constatând existenta falsului sau existenta faptelor si savârsirea lor de respectivele persoane.
(2) În cazurile în care dovada nu poate fi facuta potrivit alin. (1) datorita existentei unei cauze care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de proba.

Art. 457
(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata executata ori dupa moartea condamnatului, cu exceptia cazului prevazut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulata în termen de un an de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de 3 luni, care curge:
a) în cazurile prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d), când nu sunt constatate prin hotarâre definitiva, de la data când faptele sau împrejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când aceasta a luat cunostinta de împrejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se poate face printr-o hotarâre penala, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
b) în cazurile prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d), daca sunt constatate prin hotarâre definitiva, de la data când hotarârea a fost cunoscuta de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un an de la data ramânerii definitive a hotarârii penale;
c) în cazul prevazut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotarârile ce nu se conciliaza au fost cunoscute de persoana care face cererea.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica si în cazul când procurorul se sesizeaza din oficiu.
(4) Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 462
(1) Daca se constata ca cererea de revizuire este întemeiata, instanta anuleaza hotarârea, în masura în care a fost admisa revizuirea, sau hotarârile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarâre potrivit dispozitiilor art. 395-399, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Instanta rejudeca cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere de revizuire, putând hotarî si în privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(3) Instanta ia masuri pentru restabilirea situatiei anterioare, dispunând, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte sau alte asemenea masuri.
(4) Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neîntemeiata, o respinge si dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare catre stat, precum si reluarea executarii pedepsei, în cazul în care aceasta a fost suspendata.

Art. 10
(1) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei însisi sau de a fi asistati de avocat.
(2) Partile, subiectii procesuali principali si avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii.
(3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndata si înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala si încadrarea juridica a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndata despre fapta pentru care s-a pus în miscare actiunea penala împotriva lui si încadrarea juridica a acesteia.
(4) Înainte de a fi ascultati, suspectului si inculpatului trebuie sa li se puna în vedere ca au dreptul de a nu face nicio declaratie.
(5) Organele judiciare au obligatia de a asigura exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali în tot cursul procesului penal.
(6) Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna-credinta, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Art. 14
(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savârsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevazut de lege.
(3) Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal, în conditiile legii.

Art. 27
(1) Daca nu s-au constituit parte civila în procesul penal, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila în procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila daca, prin hotarâre definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în fata instantei civile.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civila în procesul penal pot sa introduca actiune în fata instantei civile daca procesul penal a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda în conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea în fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei, daca punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarâre, chiar nedefinitiva.
(5) În cazul în care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotarârea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit dupa constituirea ca parte civila.
(7) În cazul prevazut la alin. (1), judecata în fata instantei civile se suspenda dupa punerea în miscare a actiunii penale si pâna la rezolvarea în prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Art. 81
În cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
c) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei;
d) dreptul de a fi informata, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa îi fie comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, în conditiile legii;
f) dreptul de a fi ascultata;
g) dreptul de a adresa întrebari inculpatului, martorilor si expertilor;
g^1) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu întelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica în limba româna. În cazurile urgente se pot folosi mijloace tehnice de comunicare, daca se apreciaza ca acest lucru este necesar si ca nu împiedica exercitarea drepturilor persoanei vatamate;
g^2) dreptul de a i se comunica traducerea într-o limba pe care o întelege a oricarei solutii de netrimitere în judecata, atunci când nu întelege limba româna;
h) dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
i) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevazute de lege.
(2) Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu si care nu doreste sa participe la procesul penal trebuie sa înstiinteze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o va putea audia în calitate de martor.

Art. 82
Persoana împotriva careia s-a pus în miscare actiunea penala devine parte în procesul penal si se numeste inculpat.

Art. 94
(1) Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.
(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.
(3) În cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penala.
(4) În cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea în miscare a actiunii penale, restrictionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.
(5) În cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asista ori îl reprezinta.
(7) În vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de întreg materialul dosarului de urmarire penala în procedurile desfasurate în fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica în mod corespunzator cu privire la dreptul partilor si al subiectilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Art. 138
(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare urmatoarele:
a) interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta;
b) accesul la un sistem informatic;
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice;
e) obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane;
f) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
g) utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor;
h) participarea autorizata la anumite activitati;
i) livrarea supravegheata;
j) obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.
(2) Prin interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare se întelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se întelege patrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei retele, în scopul de a identifica probe.
(4) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(5) Prin date informatice se întelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o forma adecvata prelucrarii într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se întelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora.
(7) Prin localizare sau urmarire prin mijloace tehnice se întelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care sunt atasate.
(8) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se întelege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc.
(9) Prin obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane se întelege operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare si al altor operatiuni efectuate sau care urmeaza sa fie efectuate prin intermediul unei institutii de credit ori al altei entitati financiare, precum si obtinerea de la o institutie de credit sau de la alta entitate financiara de înscrisuri ori informatii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzactiile sau operatiunile unei persoane.
(10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor se întelege folosirea unei persoane cu o alta identitate decât cea reala în scopul obtinerii de date si informatii cu privire la savârsirea unei infractiuni.
(11) Prin participarea autorizata la anumite activitati se întelege comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infractiuni de coruptie, efectuarea de tranzactii, operatiuni sau orice fel de întelegeri privind un bun sau privind o persoana despre care se banuieste ca ar fi disparuta, ca este victima traficului de persoane ori a unei rapiri, efectuarea de operatiuni privind droguri, precum si prestarea unui serviciu, desfasurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obtinerii de mijloace de proba.
(12) Prin livrare supravegheata se întelege tehnica de supraveghere si cercetare prin care se permit intrarea, circulatia sau iesirea de pe teritoriul tarii a unor bunuri în privinta carora exista o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al detinerii sau obtinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autoritatilor competente, în scopul investigarii unei infractiuni sau al identificarii persoanelor implicate în savârsirea acesteia.
(13) Prin supraveghere tehnica se întelege utilizarea uneia dintre metodele prevazute la alin. (1) lit. a)-d).

Art. 139
(1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2);
b) masura sa fie proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, de trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Înregistrarile prevazute în prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât daca exista date ca avocatul savârseste ori pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apara, probele obtinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de îndata, de catre procuror. Atunci când apreciaza necesar, judecatorul dispune informarea avocatului.

Art. 148
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) În cazul în care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau înregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare. În cazul investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism pot fi folositi ca investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii în vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza ordonantei emise potrivit alin. (1) - (3), pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, întocmind un proces-verbal.
(6) În cazul în care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la anumite activitati, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 150.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori în cadrul procesului penal în aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, precum si infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
(10) În situatii exceptionale, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia îi poate fi atribuita o alta identitate decât cea reala. Dispozitiile alin. (2) - (3) si (5) - (9) se aplica în mod corespunzator.

Art. 150
(1) Participarea autorizata la anumite activitati în conditiile art. 138 alin. (11) se poate dispune de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, unei infractiuni care se savârseste prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie si al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale care au legatura, potrivit art. 43, cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de catre procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor autorizate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) persoana care desfasoara activitatile autorizate.
(3) Activitatile autorizate pot fi desfasurate de un organ de cercetare penala, de un investigator cu identitate reala, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator.
(4) Desfasurarea activitatilor autorizate de catre persoana prevazuta la alin. (2) lit. c) nu constituie contraventie sau infractiune.
(5) Punerea în executare a acestor masuri se consemneaza într-un proces-verbal care contine: datele la care masura a început si s-a încheiat, date cu privire la persoanele care au desfasurat activitatile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa în aplicare masura.
(6) Persoana care a desfasurat activitatile autorizate poate fi audiata ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor amenintati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care desfasoara activitatile autorizate orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati, în cazul în care acestea constituie infractiuni.
(8) Masura dispusa poate fi prelungita de catre procuror, pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(9) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.

Art. 173
(1) Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin încheierea instantei.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta desemneaza, de regula, un singur expert, cu exceptia situatiilor în care, ca urmare a complexitatii expertizei, sunt necesare cunostinte specializate din discipline distincte, situatie în care desemneaza doi sau mai multi experti.
(3) Când expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experti se face de catre acea institutie, potrivit legii.
(4) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusa de instanta, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, institutia medico-legala, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când considera necesar, participarea specialistilor de la alte institutii sau avizul acestora.
(6) Institutia medico-legala, institutul sau laboratorul de specialitate comunica organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele expertilor desemnati.

Art. 184
(1) În cazul infractiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 si 16 ani, în cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci când organul de urmarire penala sau instanta are o îndoiala asupra discernamântului suspectului ori inculpatului în momentul savârsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare în vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamântului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat, în prezenta unui avocat ales sau din oficiu, în fata organului judiciar, iar în cazul minorului, si în prezenta ocrotitorului legal.
(4) În cazul în care suspectul sau inculpatul refuza în cursul urmaririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, organul de cercetare penala sesizeaza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica. Dispozitiile art. 265 alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(5) În cazul în care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului într-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul, daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este întemeiata, poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea masurii internarii nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, încadrarea juridica, denumirea infractiunii; faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra discernamântului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea împreuna cu dosarul cauzei se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizarii, având obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului, precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai în prezenta suspectului sau inculpatului, în afara de cazul când acesta este disparut, se sustrage sau când din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(11) În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, încheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridica si denumirea infractiunii;
c) faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit;
e) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele internarii, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului într-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la pronuntare. Contestatia împotriva încheierii prin care se dispune internarea nevoluntara nu suspenda executarea.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara se solutioneaza în termen de 3 zile de la data înregistrarii acesteia si nu este suspensiva de executare.
(16) În vederea solutionarii contestatiei formulate de procuror, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(17) În vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara comunica acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si le acorda posibilitatea de a depune observatii scrise pâna la acea data, în afara de cazul când apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) În cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si externarea, daca este cazul, de îndata, a suspectului sau inculpatului, daca acesta nu este detinut sau arestat chiar si în alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) În cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere în conditiile art. 265.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta în cursul judecatii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6) - (19) se aplica în mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau în cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, presedintele completului de judecata care a dispus masura încunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotarârea prin care dispune internarea nevoluntara se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) În cazul în care suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de îndata, administratia locului de detinere sau arestare despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza procurorul sau, dupa caz, instanta asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6) - (24) se aplica în mod corespunzator.
(26) În cazul în care înainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sau persoana internata sesizeaza de îndata organul care a dispus masura, în vederea revocarii acesteia. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca în cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 247, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare în vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în conditiile art. 72 din Codul penal.

Art. 200
(1) Când un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(4) Ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si întrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte întrebari, daca necesitatea acestora rezulta în cursul ascultarii.
(6) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula în fata acesteia întrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Când inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absenta avocatului ales.

Art. 249
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin încheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii în vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.
(4^1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse, luarea de catre procuror a masurilor asiguratorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a acestor bunuri este obligatorie.
(5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora.
(6) Masurile asiguratorii prevazute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute la alin. (1) pot folosi si partii civile.
(7) Masurile asiguratorii luate în conditiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice ori unei alte persoane de drept public si nici bunurile exceptate de lege.

Art. 252^1
(1) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, procurorul sau instanta de judecata care a instituit sechestrul poate dispune de îndata valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când exista acordul acestuia.
(2) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când nu exista acordul proprietarului, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în mod exceptional, în urmatoarele situatii:
a) atunci când, în termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel putin 40% în raport cu cea de la momentul dispunerii masurii asiguratorii. Dispozitiile art. 252 alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în acest caz;
b) atunci când exista riscul expirarii termenului de garantie sau când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor animale sau pasari vii;
c) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;
d) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor bunuri a caror depozitare sau întretinere necesita cheltuieli disproportionate în raport cu valoarea bunului.
(3) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: proprietarul nu a putut fi identificat si valorificarea nu se poate face potrivit alin. (2), autovehiculele asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în urmatoarele situatii:
a) atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la savârsirea unei infractiuni;
b) daca de la data instituirii masurii asiguratorii asupra acestor bunuri a trecut o perioada de un an sau mai mare.
(4) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (1), (2) si (3) se depun în contul prevazut de art. 252 alin. (8).
(5) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (3) se consemneaza pe numele faptuitorului, suspectului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente ori, dupa caz, într-un cont special constituit în acest sens, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, la dispozitia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 252 alin. (8) referitoare la depunerea recipisei se aplica în mod corespunzator.

Art. 252^3
(1) În cursul judecatii, instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, a uneia dintre parti sau a custodelui, poate dispune asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate. În acest scop, instanta de judecata fixeaza un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt citate în camera de consiliu partile, precum si custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) La termenul fixat, se pune în discutia partilor, în camera de consiliu, valorificarea bunurilor mobile sechestrate si li se pune în vedere ca au dreptul de a face observatii sau cereri legate de acestea. Lipsa partilor legal citate nu împiedica desfasurarea procedurii.
(3) Asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate, precum si cu privire la cererile prevazute la alin. (2), instanta de judecata dispune prin încheiere motivata. Încheierea instantei este definitiva.

Art. 261
(1) Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul înmâneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea ori care în mod obisnuit îi primeste corespondenta. Citatia nu poate fi înmânata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de discernamânt.
(2) Daca persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor aratate la alin. (1), citatia se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obisnuit îl înlocuieste.
(3) Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea si semnatura, încheie proces-verbal. Daca aceasta refuza sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, încheind proces-verbal.
(4) În lipsa persoanelor aratate la alin. (1) si (2), agentul este obligat sa se intereseze când poate gasi persoana citata pentru a-i înmâna citatia. Când persoana citata nu poate fi gasita, agentul afiseaza pe usa locuintei persoanei citate o înstiintare care trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora când depunerea sau, dupa caz, afisarea a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui înstiintat;
d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si denumirea organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
e) mentiunea ca înstiintarea se refera la actul procedural al citatiei;
f) mentiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citatia în care destinatarul este în drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citatia;
g) mentiunea ca, în cazul în care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul termenului prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a afisat înstiintarea.
(5) În cazul când persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, daca în citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, încheind proces-verbal si facând mentiune despre împrejurarile care au facut imposibila înmânarea citatiei.
(6) Când comunicarea citatiei nu se poate face, deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuintat ori destinatarul actului nu mai locuieste în imobilul respectiv, agentul întocmeste un proces-verbal care mentioneaza situatiile constatate, pe care îl trimite organului judiciar care a dispus citarea.

Art. 332
(1) Urmarirea penala este reluata în caz de:
a) încetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de catre judecatorul de camera preliminara;
c) redeschidere a urmaririi penale.
(2) Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca a intervenit o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 341
(1) Dupa înregistrarea plângerii la instanta competenta, aceasta se trimite în aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Plângerea gresit îndreptata se trimite pe cale administrativa organului judiciar competent.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea petentului si a intimatilor si încunostintarea procurorului, cu mentiunea ca pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Daca în cauza a fost pusa în miscare actiunea penala, petentul si intimatii pot formula cereri si ridica exceptii si cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale.
(3) Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2), transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) În situatia în care plângerea a fost depusa la procuror, acesta o va înainta, împreuna cu dosarul cauzei, instantei competente.
(5) Plângerea se solutioneaza în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu. Neprezentarea persoanelor citate conform alin. (2) nu împiedica solutionarea plângerii.
(5^1) Judecatorul de camera preliminara, solutionând plângerea, verifica solutia atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a oricaror înscrisuri noi prezentate.
(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plângerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7) În cauzele în care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:
1. respinge plângerea ca tardiva sau inadmisibila;
2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii si:
a) respinge plângerea ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune începerea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, în cursul cercetarii penale, a fost pusa în miscare actiunea penala, când probele legal administrate sunt suficiente, trimitând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7^1) În cazul în care, ulterior sesizarii judecatorului de camera preliminara, procurorul ierarhic superior admite plângerea si dispune infirmarea solutiei atacate, plângerea va fi respinsa ca ramasa fara obiect. Cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(8) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) si alin. (7^1) este definitiva.
(9) În cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul si intimatii pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(10) Contestatia se depune la judecatorul care a solutionat plângerea si se înainteaza spre solutionare judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, când instanta sesizata cu plângere este Înalta Curte de Casatie si Justitie, completului competent potrivit legii, care o solutioneaza în camera de consiliu, cu citarea petentului si a intimatilor si cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu, putând dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, si mentine dispozitia de începere a judecatii;
b) admite contestatia, desfiinteaza încheierea si rejudeca plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, daca exceptiile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale au fost gresit solutionate.
(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.

Art. 351
(1) Judecata cauzei se face în fata instantei constituite potrivit legii si se desfasoara în sedinta, oral, nemijlocit si în contradictoriu.
(2) Instanta este obligata sa puna în discutie cererile procurorului, ale partilor sau ale celorlalti subiecti procesuali si exceptiile ridicate de acestia sau din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin încheiere motivata.
(3) Instanta se pronunta prin încheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate în cursul judecatii.

Art. 359
(1) Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putând lua masurile necesare în acest scop.
(2) Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinând seama de marimea salii de sedinta.
(3) Partile si persoanele care asista sau participa la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei.
(4) Când o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta ori nesocoteste masurile luate, presedintele îi atrage atentia sa respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepartarea ei din sala.
(5) Partea sau persoana îndepartata este chemata în sala înainte de începerea dezbaterilor. Presedintele îi aduce la cunostinta actele esentiale efectuate în lipsa si îi citeste declaratiile celor audiati. Daca partea sau persoana continua sa tulbure sedinta, presedintele poate dispune din nou îndepartarea ei din sala, dezbaterile urmând a avea loc în lipsa acesteia.
(6) Daca partea continua sa tulbure sedinta si cu ocazia pronuntarii hotarârii, presedintele completului poate dispune îndepartarea ei din sala, în acest caz hotarârea urmând a-i fi comunicata.

Art. 360
(1) Daca în cursul sedintei se savârseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele completului de judecata constata acea fapta si îl identifica pe faptuitor. Încheierea de sedinta se trimite procurorului competent.
(2) În cazul în care procurorul participa la judecata, poate declara ca începe urmarirea penala, pune în miscare actiunea penala si îl poate retine pe suspect sau pe inculpat.

Art. 366
(1) Persoana vatamata poate fi reprezentata de avocat.
(2) Persoana vatamata poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii în latura penala a cauzei.
(3) Persoanele ale caror bunuri sunt supuse confiscarii pot fi reprezentate de avocat si pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii cu privire la masura confiscarii.

Art. 478
(1) În cursul urmaririi penale, dupa punerea în miscare a actiunii penale, inculpatul si procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei de catre inculpat.
(2) Efectele acordului de recunoastere a vinovatiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.
(3) Acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi initiat atât de catre procuror, cât si de catre inculpat.
(4) Limitele încheierii acordului de recunoastere a vinovatiei se stabilesc prin avizul prealabil si scris al procurorului ierarhic superior.
(5) Daca actiunea penala s-a pus în miscare fata de mai multi inculpati, se poate încheia un acord de recunoastere a vinovatiei distinct cu fiecare dintre acestia, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie a inculpatilor pentru care nu s-a încheiat acord.
(6) Inculpatii minori pot încheia acorduri de recunoastere a vinovatiei, cu încuviintarea reprezentantului lor legal, în conditiile prezentului capitol.

Art. 479
Acordul de recunoastere a vinovatiei are ca obiect recunoasterea comiterii faptei si acceptarea încadrarii juridice pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala si priveste felul si cuantumul pedepsei, precum si forma de executare a acesteia, respectiv felul masurii educative ori, dupa caz, solutia de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei.

Art. 480
(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei se poate încheia numai cu privire la infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus în miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului. La încheierea acordului de recunoastere a vinovatiei, asistenta juridica este obligatorie.
(3) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii.
(4) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpatii minori se va tine seama de aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 482
Acordul de recunoastere a vinovatiei cuprinde:
a) data si locul încheierii;
b) numele, prenumele si calitatea celor între care se încheie;
c) date privitoare la persoana inculpatului, prevazute la art. 107 alin. (1);
d) descrierea faptei ce formeaza obiectul acordului;
e) încadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;
f) probele si mijloacele de proba;
g) declaratia expresa a inculpatului prin care recunoaste comiterea faptei si accepta încadrarea juridica pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala;
h) felul si cuantumul, precum si forma de executare a pedepsei ori solutia de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror si inculpat;
i) semnaturile procurorului, ale inculpatului si ale avocatului.

Art. 491
(1) Persoana juridica este reprezentata la îndeplinirea actelor procesuale si procedurale de reprezentantul sau legal.
(2) Daca pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a pus în miscare actiunea penala si împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îsi numeste un mandatar pentru a o reprezenta.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), daca persoana juridica nu si-a numit un mandatar, acesta este desemnat, dupa caz, de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta, din rândul practicienilor în insolventa, autorizati potrivit legii. Practicienilor în insolventa astfel desemnati li se aplica, în mod corespunzator, dispozitiile art. 273 alin. (1), (2), (4) si (5).

Art. 495
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, comunica organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(2) În cazul institutiilor care nu sunt supuse conditiei înregistrarii sau autorizarii pentru a dobândi personalitate juridica, informarea prevazuta la alin. (1) se face catre organul care a înfiintat acea institutie.
(3) Organele prevazute la alin. (1) si (2) sunt obligate sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrarii, în copie certificata, orice mentiune înregistrata de acestea cu privire la persoana juridica.
(4) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
(5) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul luarii masurilor preventive fata de persoana juridica.
(6) Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotarârii organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(7) Neîndeplinirea, de îndata sau pâna la împlinirea termenelor prevazute, a obligatiilor prevazute la alin. (3) - (5) constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara prevazuta la art. 283 alin. (4).

Art. 497
(1) Persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la judecatorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.
(2) Când persoana juridica condamnata se gaseste în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevazut la alin. (1), judecatorul delegat cu executarea, la cererea persoanei juridice, poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.
(3) În cazul neîndeplinirii obligatiei de plata a amenzii în termenul aratat la alin. (1) sau de neplata a unei rate potrivit esalonarii, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea sau esalonarea amenzii organelor competente, în vederea executarii acesteia potrivit procedurii de executare silita a creantelor fiscale.

Art. 533
(1) La termenul fixat, în sedinta nepublica, instanta asculta persoanele citate prezente, concluziile procurorului si ale petitionarului si verifica daca sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea reabilitarii.
(2) Daca înainte de solutionarea cererii de reabilitare fata de condamnat a fost pusa în miscare actiunea penala pentru alta infractiune, examinarea cererii se suspenda pâna la solutionarea definitiva a acelei cauze.