Art. 50
(1) Instanta care îsi declina competenta trimite, de îndata, dosarul instantei de judecata desemnate ca fiind competenta prin hotarârea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.
(3) În cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele îndeplinite si masurile dispuse se mentin.
(4) Hotarârea de declinare a competentei nu este supusa cailor de atac.

Art. 160
(1) Dupa identificare, obiectele sau înscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute si a fi însemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
(2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se împacheteaza sau se închid, pe cât posibil împreuna, dupa care se aplica sigilii.
(3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasa în pastrarea celui la care se afla sau a unui custode. Persoanei careia i se lasa spre pastrare obiectele i se pune în vedere ca are obligatia de a le pastra si conserva, precum si de a le pune la dispozitia organelor de urmarire penala, la cererea acestora, sub sanctiunea prevazuta la art. 275 din Codul penal.
(4) Probele pentru analiza se iau cel putin în dublu si se sigileaza. Una dintre probe se lasa celui de la care se ridica, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevazute la art. 159 alin. (11).

Art. 306
(1) Pentru realizarea obiectului urmaririi penale, organele de cercetare penala au obligatia ca, dupa sesizare, sa caute si sa strânga datele ori informatiile cu privire la existenta infractiunilor si identificarea persoanelor care au savârsit infractiuni, sa ia masuri pentru limitarea consecintelor acestora, sa strânga si sa administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 si 101.
(2) Organele de cercetare penala au obligatia de a efectua actele de cercetare care nu sufera amânare, chiar daca privesc o cauza pentru care nu au competenta de a efectua urmarirea penala.
(3) Dupa începerea urmaririi penale, organele de cercetare penala strâng si administreaza probele, atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului ori inculpatului.
(4) Organul de urmarire penala se pronunta, prin ordonanta motivata, în conditiile art. 100 alin. (3) si (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competentei sale.
(5) Când organul de cercetare penala apreciaza ca este necesara administrarea unor mijloace de proba sau folosirea unor metode speciale de supraveghere, care pot fi autorizate ori dispuse, în faza de urmarire penala, numai de procuror sau, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, formuleaza propuneri motivate, care trebuie sa cuprinda datele si informatiile care sunt obligatorii în cadrul acelei proceduri. Referatul este trimis procurorului împreuna cu dosarul cauzei.
(6) Secretul bancar si cel profesional, cu exceptia secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, dupa începerea urmaririi penale.
(7) Organul de urmarire penala este obligat sa strânga probele necesare pentru identificarea bunurilor si valorilor supuse confiscarii speciale si confiscarii extinse, potrivit Codului penal.

Art. 314
(1) Dupa examinarea sesizarii, când constata ca au fost strânse probele necesare potrivit dispozitiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmarire penala sau din oficiu, solutioneaza cauza prin ordonanta, dispunând:
a) clasarea, când nu exercita actiunea penala ori, dupa caz, stinge actiunea penala exercitata, întrucât exista unul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1);
b) renuntarea la urmarirea penala, când nu exista interes public pentru continuarea urmaririi penale.
(2) Procurorul întocmeste o singura ordonanta chiar daca lucrarile dosarului privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite conform alin. (1).

Art. 374
(1) La primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinita si cauza se afla în stare de judecata, presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecatii sau sa faca o prezentare succinta a acestuia.
(2) Presedintele explica inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce, îl înstiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si împotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune întrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii în tot cursul cercetarii judecatoresti, când socoteste ca este necesar.
(3) Presedintele încunostinteaza partea civila, partea responsabila civilmente si persoana vatamata cu privire la probele administrate în faza urmaririi penale care au fost excluse si care nu vor fi avute în vedere la solutionarea cauzei si pune în vedere persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(4) În cazurile în care actiunea penala nu vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata, presedintele pune în vedere inculpatului ca poate solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale si a înscrisurilor prezentate de parti si de persoana vatamata, daca recunoaste în totalitate faptele retinute în sarcina sa, aducându-i la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. (10).
(5) Presedintele întreaba procurorul, partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe.
(6) În cazul în care se propun probe, trebuie sa se arate faptele si împrejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar în ceea ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
(7) Probele administrate în cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti sau de catre persoana vatamata nu se readministreaza în cursul cercetarii judecatoresti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si sunt avute în vedere de instanta la deliberare.
(8) Probele prevazute la alin. (7) pot fi administrate din oficiu de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
(9) Procurorul, persoana vatamata si partile pot cere administrarea de probe noi si în cursul cercetarii judecatoresti.
(10) Instanta poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Art. 383
(1) Procurorul, persoana vatamata si partile pot renunta la probele pe care le-au propus.
(2) Dupa punerea în discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca apreciaza ca nu mai este necesar.
(3) Daca în cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta, dupa ce asculta procurorul, persoana vatamata si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.
(4) Daca imposibilitatea de administrare se refera la o proba administrata în faza de urmarire penala si încuviintata de instanta, aceasta este pusa în discutia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si se tine seama de ea la judecarea cauzei.

Art. 461
(1) Rejudecarea cauzei dupa admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanta.
(2) Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele din cursul primei judecati.
(3) În cazul în care instanta constata ca situatia de fapt nu poate fi stabilita în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, dispune efectuarea cercetarilor necesare de catre procurorul de la parchetul de pe lânga aceasta instanta, într-un interval ce nu poate depasi 3 luni.
(4) Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul material instantei competente.
(5) Persoanele prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) si d) nu pot fi audiate ca martori în cauza supusa revizuirii, daca dovada acestor cazuri de revizuire s-a facut prin hotarâre judecatoreasca.

Art. 3
(1) În procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei în faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii în judecata;
d) functia de judecata.
(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, în afara de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
(3) În desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. c), care este compatibila cu functia de judecata, mai putin când se dispune începerea judecatii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).
(4) În exercitarea functiei de urmarire penala, procurorul si organele de cercetare penala strâng probele necesare pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere în judecata.
(5) Asupra actelor si masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrâng drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, dispune judecatorul desemnat cu atributii în acest sens, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(6) Asupra legalitatii actului de trimitere în judecata si probelor pe care se bazeaza acesta, precum si asupra legalitatii solutiilor de netrimitere în judecata se pronunta judecatorul de camera preliminara, în conditiile legii.
(7) Judecata se realizeaza de catre instanta, în complete legal constituite.

Art. 26
(1) Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile, când solutionarea acesteia determina depasirea termenului rezonabil de solutionare a actiunii penale. Solutionarea actiunii civile ramâne în competenta instantei penale.
(2) Disjungerea se dispune de catre instanta din oficiu ori la cererea procurorului sau a partilor.
(3) Probele administrate pâna la disjungere vor fi folosite la solutionarea actiunii civile disjunse.
(4) Instanta dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei la instanta competenta potrivit legii civile si în cazul admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei în conditiile art. 486.
(5) Încheierea prin care se disjunge actiunea civila este definitiva.

Art. 27
(1) Daca nu s-au constituit parte civila în procesul penal, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila în procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila daca, prin hotarâre definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în fata instantei civile.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civila în procesul penal pot sa introduca actiune în fata instantei civile daca procesul penal a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda în conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea în fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei, daca punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarâre, chiar nedefinitiva.
(5) În cazul în care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotarârea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit dupa constituirea ca parte civila.
(7) În cazul prevazut la alin. (1), judecata în fata instantei civile se suspenda dupa punerea în miscare a actiunii penale si pâna la rezolvarea în prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Art. 77
Persoana cu privire la care, din datele si probele existente în cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a savârsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect.

Art. 89
(1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul ori de mai multi avocati în tot cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci când cel putin unul dintre avocati este prezent.
(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de supraveghere vizuala, de paza si securitate, fara sa fie interceptata sau înregistrata convorbirea dintre ei. Probele obtinute cu încalcarea prezentului alineat se exclud.

Art. 102
(1) Probele obtinute prin tortura, precum si probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
(2) Probele obtinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrata determina excluderea probei.
(4) Probele derivate se exclud daca au fost obtinute în mod direct din probele obtinute în mod nelegal si nu puteau fi obtinute în alt mod.
(5) Probele derivate din probele prevazute la alin. (2) nu se exclud daca probele obtinute în mod nelegal sunt folosite în conditiile alin. (3).

Art. 103
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluarii tuturor probelor administrate în cauza.
(2) În luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice îndoiala rezonabila.
(3) Hotarârea de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei nu se poate întemeia în masura determinanta pe declaratiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejati.

Art. 139
(1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2);
b) masura sa fie proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, de trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Înregistrarile prevazute în prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât daca exista date ca avocatul savârseste ori pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apara, probele obtinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de îndata, de catre procuror. Atunci când apreciaza necesar, judecatorul dispune informarea avocatului.

Art. 141
(1) Procurorul poate autoriza, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile de supraveghere tehnica atunci când:
a) exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnica în conditiile art. 140 ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranta persoanei vatamate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; si
b) sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 139 alin. (1) si (2).
(2) Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza masura de supraveghere tehnica trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art. 140 alin. (5).
(3) Procurorul are obligatia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea masurii, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanta, în vederea confirmarii masurii, înaintând totodata un proces-verbal de redare rezumativa a activitatilor de supraveghere tehnica efectuate si dosarul cauzei.
(4) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca au fost îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), confirma în termen de 24 de ore masura dispusa de procuror, prin încheiere, pronuntata în camera de consiliu, fara citarea partilor.
(5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanta:
a) realizarea si conservarea unei copii a acestor date informatice;
b) suprimarea accesarii sau îndepartarea acestor date informatice din sistemul informatic.
Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(6) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu au fost respectate conditiile prevazute la alin. (1), infirma masura luata de catre procuror si dispune distrugerea probelor obtinute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obtinute si întocmeste un proces-verbal în acest sens.
(7) Odata cu cererea de confirmare a masurii sau separat, procurorul poate solicita judecatorului de drepturi si libertati luarea masurii supravegherii tehnice în conditiile art. 140.
(8) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor dispuse de procuror nu este supusa cailor de atac.

Art. 146^1
(1) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la tranzactiile financiare ale faptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricarei persoane care este banuita ca realizeaza asemenea operatiuni cu faptuitorul, suspectul sau inculpatul, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30 de zile de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 140 alin. (2) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Mandatul prin care este autorizata obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi prelungit în conditiile art. 144, durata totala a masurii neputând depasi, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, 6 luni.
(5) În cazurile în care exista urgenta, iar obtinerea mandatului în conditiile alin. (1) sau (2) ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranta victimei sau a altor persoane si sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1) sau, dupa caz, alin. (2), procurorul poate dispune obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate sau care urmeaza a fi efectuate. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(6) Este interzisa obtinerea datelor privind tranzactiile financiare dintre avocat si suspect, inculpat sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor în care exista date ca avocatul savârseste sau pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(7) Institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare sunt obligate sa predea înscrisurile sau informatiile la care se face referire în mandatul dispus de judecator sau în autorizatia emisa de procuror.
(8) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul îl informeaza, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata în privinta sa. Dupa momentul informarii, persoana ale carei tranzactii financiare au fost vizate de aceasta masura are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(9) Dispozitiile art. 145 alin. (4) si (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 147
(1) Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile postale sau obiectele trimise ori primite de faptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoana care este banuita ca primeste ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la faptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Este interzisa retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei sau a trimiterilor postale trimise ori primite în raporturile dintre avocat si suspectul, inculpatul sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor în care exista date ca avocatul savârseste sau pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(3) Dispozitiile art. 140 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cazurile în care exista urgenta, iar obtinerea mandatului de retinere, predare si perchezitionare a trimiterilor postale în conditiile art. 140 ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranta victimei sau a altor persoane si sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1) si (2), procurorul poate dispune, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile prevazute la alin. (1). Dispozitiile art. 141 alin. (2) - (8) se aplica în mod corespunzator.
(5) Unitatile postale sau de transport si orice alte persoane fizice sau juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii sunt obligate sa retina si sa predea procurorului scrisorile, trimiterile postale ori obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecator sau în autorizatia emisa de procuror.
(6) Corespondenta, trimiterile postale sau obiectele ridicate si perchezitionate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.
(7) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul îl informeaza, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata în privinta sa. Dupa momentul informarii, persoana ale carei corespondenta, trimiteri postale sau obiecte au fost ridicate si perchezitionate are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(8) Dispozitiile art. 145 alin. (4) si (5) se aplica în mod corespunzator.
(9) Masura poate fi prelungita în conditiile art. 144, durata totala a masurii neputând depasi, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, 6 luni.

Art. 148
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) În cazul în care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau înregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare. În cazul investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism pot fi folositi ca investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii în vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza ordonantei emise potrivit alin. (1) - (3), pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, întocmind un proces-verbal.
(6) În cazul în care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la anumite activitati, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 150.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori în cadrul procesului penal în aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, precum si infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
(10) În situatii exceptionale, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia îi poate fi atribuita o alta identitate decât cea reala. Dispozitiile alin. (2) - (3) si (5) - (9) se aplica în mod corespunzator.

Art. 150
(1) Participarea autorizata la anumite activitati în conditiile art. 138 alin. (11) se poate dispune de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, unei infractiuni care se savârseste prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie si al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale care au legatura, potrivit art. 43, cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de catre procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor autorizate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) persoana care desfasoara activitatile autorizate.
(3) Activitatile autorizate pot fi desfasurate de un organ de cercetare penala, de un investigator cu identitate reala, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator.
(4) Desfasurarea activitatilor autorizate de catre persoana prevazuta la alin. (2) lit. c) nu constituie contraventie sau infractiune.
(5) Punerea în executare a acestor masuri se consemneaza într-un proces-verbal care contine: datele la care masura a început si s-a încheiat, date cu privire la persoanele care au desfasurat activitatile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa în aplicare masura.
(6) Persoana care a desfasurat activitatile autorizate poate fi audiata ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor amenintati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care desfasoara activitatile autorizate orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati, în cazul în care acestea constituie infractiuni.
(8) Masura dispusa poate fi prelungita de catre procuror, pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(9) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.

Art. 152
(1) Organele de urmarire penala, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, pot solicita date de trafic si localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului daca sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) sau a unei infractiuni de concurenta neloiala, de evadare, de fals în înscrisuri, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, a unei infractiuni privind nerespectarea dispozitiilor privind introducerea în tara de deseuri si reziduuri, a unei infractiuni privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc ori a unei infractiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri, si infractiuni referitoare la operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive asemanatoare celor determinate de substantele si produsele stupefiante sau psihotrope;
b) exista temeiuri justificate pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
d) masura este proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care colaboreaza cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate.

Art. 190
(1) Examinarea fizica a unei persoane presupune examinarea externa si interna a corpului acesteia, precum si prelevarea de probe biologice. Organul de urmarire penala trebuie sa solicite, în prealabil, consimtamântul scris al persoanei care urmeaza a fi examinata. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamântul la examinarea fizica este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsa de exercitiu, consimtamântul scris al acestora trebuie exprimat în prezenta ocrotitorilor legali.
(2) În lipsa consimtamântului scris al persoanei care urmeaza a fi examinata, al reprezentantului legal ori a încuviintarii din partea ocrotitorului legal, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului, examinarea fizica a persoanei, daca aceasta masura este necesara pentru stabilirea unor fapte sau împrejurari care sa asigure buna desfasurare a urmaririi penale ori pentru a se determina daca o anumita urma sau consecinta a infractiunii poate fi gasita pe corpul sau în interiorul corpului acesteia.
(3) Cererea organului de urmarire penala trebuie sa cuprinda: numele persoanei a carei examinare fizica este ceruta, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (2), modalitatea în care examinarea fizica urmeaza a fi efectuata, infractiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza cererea de efectuare a examinarii fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) În cazul în care persoana examinata nu îsi exprima în scris consimtamântul si exista urgenta, iar obtinerea autorizarii judecatorului în conditiile alin. (4) ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de urmarire penala poate dispune, prin ordonanta, efectuarea examinarii fizice. Ordonanta organului de urmarire penala, precum si procesul- verbal în care sunt consemnate activitatile desfasurate cu ocazia examinarii fizice sunt înaintate de îndata judecatorului de drepturi si libertati. În cazul în care judecatorul constata ca au fost respectate conditiile prevazute la alin. (2), dispune, prin încheiere motivata, validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala. Încalcarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor prevazute la alin. (2) atrage excluderea probelor obtinute prin examinarea fizica.
(6) Validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala se efectueaza potrivit alin. (4).
(7) Examinarea fizica interna a corpului unei persoane sau recoltarea de probe biologice trebuie efectuata de un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitatii umane. Examinarea fizica interna a minorului care nu a împlinit 14 ani se poate face în prezenta unuia dintre parinti, la solicitarea parintelui. Recoltarea prin metode noninvazive de probe biologice în vederea efectuarii expertizei genetice judiciare se poate efectua si de catre personalul de specialitate al Politiei Române.
(8) În cazul conducerii unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante, recoltarea de probe biologice se efectueaza din dispozitia organelor de constatare si cu consimtamântul celui supus examinarii, de catre un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o institutie medicala, în conditiile stabilite de legile speciale.
(9) Activitatile efectuate cu ocazia examinarii fizice sunt consemnate de organele de urmarire penala într-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda: numele si prenumele organului de urmarire penala care îl încheie, ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, numele si prenumele persoanei examinate, natura examinarii fizice, descrierea activitatilor desfasurate, lista probelor recoltate în urma examinarii fizice.
(10) Rezultatele obtinute din analiza probelor biologice pot fi folosite si în alta cauza penala, daca servesc la aflarea adevarului.
(11) Probele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt conservate si pastrate în institutia unde au fost prelucrate, pe o perioada de cel putin 10 ani de la epuizarea cailor ordinare de atac ale hotarârii judecatoresti.

Art. 191
(1) Expertiza genetica judiciara se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, prin încheiere, în cursul judecatii, cu privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost gasite ori ridicate.
(2) Expertiza genetica judiciara se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale, al unei institutii ori unui laborator de specialitate sau al oricarei alte institutii de specialitate certificate si acreditate în acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinarii corporale pot fi folosite numai la identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obtinut în conditiile alin. (3) poate fi folosit si în alta cauza penala, daca serveste la aflarea adevarului.
(5) Datele obtinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale si sunt protejate conform legii.

Art. 327
Atunci când constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa si exista probele necesare si legal administrate, procurorul:
a) emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata, daca din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savârsita de inculpat si ca acesta raspunde penal;
b) emite ordonanta prin care claseaza sau renunta la urmarire, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 328
(1) Rechizitoriul se limiteaza la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si cuprinde în mod corespunzator mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta retinuta în sarcina inculpatului si încadrarea juridica a acesteia, probele si mijloacele de proba, cheltuielile judiciare, mentiunile prevazute la art. 330 si 331, dispozitia de trimitere în judecata, precum si alte mentiuni necesare pentru solutionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta si înainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) În rechizitoriu se arata numele si prenumele persoanelor care trebuie citate în instanta, cu indicarea calitatii lor în proces, si locul unde urmeaza a fi citate.
(3) Procurorul întocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti si inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 327.

Art. 341
(1) Dupa înregistrarea plângerii la instanta competenta, aceasta se trimite în aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Plângerea gresit îndreptata se trimite pe cale administrativa organului judiciar competent.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea petentului si a intimatilor si încunostintarea procurorului, cu mentiunea ca pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Daca în cauza a fost pusa în miscare actiunea penala, petentul si intimatii pot formula cereri si ridica exceptii si cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale.
(3) Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2), transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) În situatia în care plângerea a fost depusa la procuror, acesta o va înainta, împreuna cu dosarul cauzei, instantei competente.
(5) Plângerea se solutioneaza în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu. Neprezentarea persoanelor citate conform alin. (2) nu împiedica solutionarea plângerii.
(5^1) Judecatorul de camera preliminara, solutionând plângerea, verifica solutia atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a oricaror înscrisuri noi prezentate.
(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plângerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7) În cauzele în care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:
1. respinge plângerea ca tardiva sau inadmisibila;
2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii si:
a) respinge plângerea ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune începerea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, în cursul cercetarii penale, a fost pusa în miscare actiunea penala, când probele legal administrate sunt suficiente, trimitând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7^1) În cazul în care, ulterior sesizarii judecatorului de camera preliminara, procurorul ierarhic superior admite plângerea si dispune infirmarea solutiei atacate, plângerea va fi respinsa ca ramasa fara obiect. Cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(8) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) si alin. (7^1) este definitiva.
(9) În cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul si intimatii pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(10) Contestatia se depune la judecatorul care a solutionat plângerea si se înainteaza spre solutionare judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, când instanta sesizata cu plângere este Înalta Curte de Casatie si Justitie, completului competent potrivit legii, care o solutioneaza în camera de consiliu, cu citarea petentului si a intimatilor si cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu, putând dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, si mentine dispozitia de începere a judecatii;
b) admite contestatia, desfiinteaza încheierea si rejudeca plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, daca exceptiile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale au fost gresit solutionate.
(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.

Art. 346
(1) Daca nu s-au formulat cereri si exceptii în termenele prevazute la art. 344 alin. (2) si (3) si nici nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea acestor termene, judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune începerea judecatii. Judecatorul de camera preliminara se pronunta în camera de consiliu, fara citarea partilor si a persoanei vatamate si fara participarea procurorului, prin încheiere, care se comunica de îndata acestora.
(2) Daca respinge cererile si exceptiile invocate ori ridicate din oficiu, în conditiile art. 345 alin. (1) si (2), prin aceeasi încheiere judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune începerea judecatii.
(3) Judecatorul de camera preliminara restituie cauza la parchet daca:
a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediata de procuror în termenul prevazut la art. 345 alin. (3), daca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii;
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmaririi penale;
c) procurorul solicita restituirea cauzei, în conditiile art. 345 alin. (3), ori nu raspunde în termenul prevazut de aceleasi dispozitii.
(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularitati ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sanctionat potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii, judecatorul de camera preliminara dispune începerea judecatii.
(4^1) În cazurile prevazute la alin. (3) lit. a) si c) si la alin. (4), judecatorul de camera preliminara se pronunta prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea procurorului. Încheierea se comunica de îndata procurorului, partilor si persoanei vatamate.
(4^2) În cazul prevazut la alin. (3) lit. b), restituirea cauzei la procuror se dispune prin încheierea prevazuta la art. 345 alin. (2).
(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.
(6) Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 50 si 51, care se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara care a dispus începerea judecatii exercita functia de judecata în cauza.

Art. 349
(1) Instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali si asigurarea administrarii probelor pentru lamurirea completa a împrejurarilor cauzei în scopul aflarii adevarului, cu respectarea deplina a legii.
(2) Instanta poate solutiona cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmaririi penale, daca inculpatul solicita aceasta si recunoaste în totalitate faptele retinute în sarcina sa si daca instanta apreciaza ca probele sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, cu exceptia cazului în care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata.

Art. 420
(1) Judecarea apelului se face cu citarea partilor si a persoanei vatamate.
(2) Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.
(3) Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
(4) Instanta de apel procedeaza la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibila, potrivit regulilor de la judecata în fond.
(5) Instanta de apel poate readministra probele administrate la prima instanta si poate administra probe noi, în conditiile art. 100.
(6) Când apelul este în stare de judecata, presedintele completului da cuvântul apelantului, apoi intimatului si pe urma procurorului. Daca între apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(7) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatului i se acorda ultimul cuvânt.
(8) Instanta verifica hotarârea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe administrate în fata instantei de apel.
(9) În vederea solutionarii apelului, instanta, motivat, poate da o noua apreciere probelor.
(10) Instanta se pronunta asupra tuturor motivelor de apel invocate.
(11) La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata în fond, în masura în care în prezentul titlu nu exista dispozitii contrare.
(12) Apelul împotriva încheierilor care, potrivit legii, pot fi atacate separat se judeca în camera de consiliu fara prezenta partilor, care pot depune concluzii scrise, cu exceptia cazurilor în care legea dispune altfel ori a celor în care instanta apreciaza ca este necesara judecata în sedinta publica.

Art. 480
(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei se poate încheia numai cu privire la infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus în miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului. La încheierea acordului de recunoastere a vinovatiei, asistenta juridica este obligatorie.
(3) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii.
(4) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpatii minori se va tine seama de aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 482
Acordul de recunoastere a vinovatiei cuprinde:
a) data si locul încheierii;
b) numele, prenumele si calitatea celor între care se încheie;
c) date privitoare la persoana inculpatului, prevazute la art. 107 alin. (1);
d) descrierea faptei ce formeaza obiectul acordului;
e) încadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;
f) probele si mijloacele de proba;
g) declaratia expresa a inculpatului prin care recunoaste comiterea faptei si accepta încadrarea juridica pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala;
h) felul si cuantumul, precum si forma de executare a pedepsei ori solutia de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror si inculpat;
i) semnaturile procurorului, ale inculpatului si ale avocatului.