Art. 205
(1) Împotriva încheierilor prin care judecatorul de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriu dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de camera preliminara care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatiile împotriva încheierilor prin care judecatorul de camera preliminara de la Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune în procedura camerei preliminare asupra masurilor preventive se solutioneaza de un alt complet al aceleiasi instante, în conditiile legii.
(3) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) În vederea solutionarii contestatiei, inculpatul se citeaza.
(7) Dispozitiile art. 204 alin. (7) se aplica în mod corespunzator.
(8) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, odata cu solutionarea contestatiei se poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) sau majorarea cuantumului cautiunii.

Art. 158
(1) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. În cursul judecatii, perchezitia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de catre instanta învestita cu judecarea cauzei.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda:
a) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor sau persoanelor cautate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri;
b) indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
c) indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca în locul în care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la savârsirea infractiunii ori urme ale savârsirii infractiunii;
d) numele, prenumele si, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, precum si indicarea urmelor savârsirii infractiunii ori a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
(3) În cazul în care, în timpul efectuarii perchezitiei, se constata ca au fost transferate probe, date sau ca persoanele cautate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de perchezitie este valabil, în conditiile legii, si pentru aceste locuri. Continuarea efectuarii perchezitiei în aceasta situatie se încuviinteaza de catre procuror.
(4) Procurorul înainteaza cererea împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(5) Cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei domiciliare se solutioneaza, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiata, si încuviintarea efectuarii perchezitiei si emite de îndata mandatul de perchezitie. Întocmirea minutei este obligatorie.
(7) Încheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia sau, daca este cazul, si a locurilor învecinate acestuia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta;
h) numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
i) descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savârsirii infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat;
j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
k) semnatura judecatorului si stampila instantei.
 
(8) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a perchezitiei domiciliare.
(9) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei domiciliare nu este supusa cailor de atac.
(10) O noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare în acelasi loc poate fi formulata daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecator.
(11) În cursul judecatii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventiva a inculpatului, precum si în cazul în care exista suspiciuni rezonabile ca în locul unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul cauzei. Dispozitiile alin. (2) - (8) si ale art. 157 se aplica în mod corespunzator.

Art. 235
(1) Propunerea de prelungire a arestarii preventive împreuna cu dosarul cauzei se depun la judecatorul de drepturi si libertati cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen pentru solutionarea propunerii de prelungire a arestarii preventive înainte de expirarea masurii. Ziua si ora stabilite se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta în fata judecatorului de drepturi si libertati a inculpatului arestat preventiv. Avocatul inculpatului este încunostintat si i se acorda, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(3) Inculpatul este ascultat de judecatorul de drepturi si libertati asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza propunerea de prelungire a arestarii preventive, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Ascultarea inculpatului se poate face cu acordul acestuia si în prezenta unui aparator ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a unui interpret, si prin videoconferinta, la locul de detinere.
(4) În cazul în care inculpatul arestat preventiv se afla internat în spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus în fata judecatorului de drepturi si libertati sau când, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. Dispozitiile art. 204 alin. (7) teza finala se aplica în mod corespunzator.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra propunerii de prelungire a arestarii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.

Art. 238
(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în procedura de camera preliminara si în cursul judecatii, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, din oficiu ori la propunerea motivata a procurorului, pentru o perioada de cel mult 30 de zile, pentru aceleasi temeiuri si în aceleasi conditii ca si arestarea preventiva dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati în cursul urmaririi penale. Dispozitiile art. 225-232 se aplica în mod corespunzator.
(2) În cursul judecatii, masura prevazuta la alin. (1) se poate dispune de catre instanta de judecata în compunerea prevazuta de lege. În acest caz, mandatul de arestare preventiva este emis de catre presedintele completului.
(3) Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.

Art. 246
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de inculpat a masurii obligarii provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi însotita de expertiza medico-legala din care sa rezulte necesitatea aplicarii masurii obligarii la tratament medical.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrarii acesteia si dispune citarea suspectului sau inculpatului.
(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, solutionarea propunerii se face numai dupa audierea acestuia, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se solutioneaza si în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii obligarii provizorii la tratament medical sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecatorului de drepturi si libertati. Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta si la alcatuirea planului terapeutic.
(7) Judecatorul se pronunta asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestata în 5 zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea în aplicare a masurii de siguranta.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului si efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusa potrivit alin. (2).
(9) În cazul când dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care înlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea masurii luate. Dispozitiile alin. (2) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(10) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(11) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, care solicita acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispozitiile alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(12) Daca suspectul sau inculpatul încalca cu rea-credinta masura obligarii provizorii la tratament medical, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta care a luat masura ori în fata careia se afla cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului, în conditiile prevazute la art. 247.
(13) În cazul în care dispune o solutie de netrimitere în judecata, procurorul sesizeaza judecatorul de camera preliminara pentru confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sau încetarea masurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, asculta, daca este posibil, persoana supusa masurii provizorii, în prezenta avocatului sau, si, dupa efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunta prin încheiere motivata. Împotriva încheierii se poate formula contestatie, în termen de 3 zile de la pronuntare, care se solutioneaza de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate sau, dupa caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, în camera de consiliu.

Art. 248
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de suspect sau inculpat a masurii internarii medicale provizorii.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi însotita de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legala psihiatrica.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza de îndata termen de solutionare a propunerii si dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, daca starea sa de sanatate o permite, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când suspectul sau inculpatul se afla deja internat într-o unitate de asistenta medicala si deplasarea sa nu este posibila, judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea acestuia, în prezenta avocatului, în locul unde se afla.
(5) Când propunerea prevazuta la alin. (1) nu este însotita de expertiza medico- legala psihiatrica, instanta sesizata dispune efectuarea acesteia, luând, daca este cazul, si masura internarii necesare pentru efectuarea expertizei.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii internarii medicale ori la alcatuirea concreta a planului terapeutic sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, ale carui concluzii sunt înaintate judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul se pronunta de îndata asupra propunerii, printr-o încheiere care poate fi contestata în 5 zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea în aplicare a masurii de siguranta.
(9) Daca admite propunerea, judecatorul dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului si ia masuri pentru efectuarea unei expertize medico- legale psihiatrice, daca aceasta nu a fost facuta potrivit alin. (2).
(10) Daca judecatorul dispune internarea medicala provizorie, se iau si masurile prevazute la art. 229.
(11) Daca dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care înlatura starea de pericol, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, prin încheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea ridicarii masurii aplicate.
(12) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (11), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(13) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, fata de inculpat se poate dispune internarea medicala provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de catre instanta în fata careia se afla cauza, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (4) - (11) se aplica în mod corespunzator.
(14) Dispozitiile art. 246 alin. (13) se aplica în mod corespunzator.

Art. 295
(1) Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plângere.
(2) Plângerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art. 289 alin. (1) - (6) si (8) se aplica în mod corespunzator.

Art. 297
(1) La primirea plângerii prealabile, organul de urmarire penala verifica daca aceasta îndeplineste conditiile de forma si daca a fost depusa în termenul prevazut de lege. În cazul în care constata ca este tardiva, organul de cercetare penala înainteaza procurorului actele încheiate împreuna cu propunerea de clasare.
(2) Daca într-o cauza în care s-au facut acte de urmarire penala se constata ca este necesara plângerea prealabila, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si o întreaba daca întelege sa faca plângere. În caz afirmativ, organul de urmarire penala continua cercetarea. În caz contrar, înainteaza procurorului actele încheiate si propunerea de clasare.

Art. 298
(1) În caz de infractiune flagranta, organul de cercetare penala este obligat sa constate savârsirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.
(2) Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plângere prealabila, începe urmarirea penala. În caz contrar, organul de cercetare penala înainteaza procurorului actele încheiate si propunerea de clasare.

Art. 308
(1) Atunci când exista riscul ca persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente sau un martor sa nu mai poata fi audiat în cursul judecatii, procurorul poate sesiza judecatorul de drepturi si libertati în vederea audierii anticipate a acestuia.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza cererea întemeiata, stabileste de îndata data si locul audierii, dispunându-se citarea partilor si subiectilor procesuali principali. Când audierea are loc la sediul instantei, aceasta se desfasoara în camera de consiliu.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator cu privire la audierea minorului martor sau parte civila, precum si cu privire la audierea persoanei vatamate daca, în raport cu persoana acestora sau cu natura cauzei, procurorul apreciaza ca evitarea audierii repetate pe parcursul procesului este în interesul acestora.

Art. 439
(1) Cererea de recurs în casatie împreuna cu înscrisurile anexate se depun, însotite de copii pentru procuror si parti, la instanta a carei hotarâre se ataca.
(2) Presedintele instantei a carei hotarâre se ataca ori judecatorul delegat de catre acesta va comunica procurorului si partilor copii de pe cererea de recurs în casatie si celelalte înscrisuri doveditoare, cu mentiunea ca se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicarilor, la aceeasi instanta.
(3) Nedepunerea de catre parti si procuror de concluzii scrise nu împiedica judecarea recursului în casatie.
(4) În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta va înainta Înaltei Curti de Casatie si Justitie dosarul cauzei, cererea de recurs în casatie, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum si, dupa caz, concluziile scrise.
(4^1) În cazul în care cererea de recurs în casatie este formulata împotriva unei hotarâri prevazute la art. 434 alin. (2), presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta restituie partii, pe cale administrativa, cererea de recurs în casatie.
(5) În cazul în care nu este îndeplinita procedura de comunicare prevazuta la alin. (2) si (4) ori daca aceasta nu este completa, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, desemnat cu verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare si de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casatie, va îndeplini sau va completa, dupa caz, procedura.
(6) În cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul Sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, iar în cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de completele de 5 judecatori, ca instante de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul completelor de 5 judecatori.

Art. 90
Asistenta juridica este obligatorie:
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detentie ori într-un centru educativ, când este retinut sau arestat, chiar în alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar în alta cauza, precum si în alte cazuri prevazute de lege;
b) în cazul în care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea;
c) în cursul procedurii în camera preliminara si în cursul judecatii în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Art. 133
(1) Dupa dispunerea masurii si înainte ca identificarea sa fie realizata, persoana care face identificarea trebuie audiata cu privire la persoana sau obiectul pe care urmeaza sa îl identifice.
(2) Audierea consta în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului, precum si a împrejurarilor în care au fost vazute. Persoana care face identificarea este întrebata daca a mai participat anterior la o alta procedura de identificare privind aceeasi persoana sau acelasi obiect ori daca persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.

Art. 140
(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurilor de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva careia se dispune masura, daca sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura, indicarea faptei si a încadrarii juridice, iar, în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, daca se solicita si încuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa înainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
(3) Cererea prin care se solicita încuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza în aceeasi zi, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) În cazul în care apreciaza ca cererea este întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului si emite de îndata mandatul de supraveghere tehnica. Întocmirea minutei este obligatorie.
(5) Încheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat încheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete încuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia, daca sunt cunoscute;
g) indicarea, în cazul în care este necesar fata de natura masurii încuviintate, a elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricaror date cunoscute pentru identificarea caii de comunicare sau a numarului de cont;
h) în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spatii private, mentiunea privind încuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 139 si prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de supraveghere tehnica nu este supusa cailor de atac.
(8) O noua cerere de încuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii comunicatiilor ori înregistrarii acestora, precum si a oricaror tipuri de comunicari efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii. Dispozitiile alin. (1) - (8) se aplica în mod corespunzator.

Art. 264
(1) Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor prevazute în prezentul capitol.
(2) În cazul persoanelor private de libertate, comunicarea celorlalte acte de procedura se face prin fax sau prin orice alt mijloc de comunicare electronica disponibil la locul de detentie.

Art. 269
(1) La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul prevazut în actul care a provocat curgerea termenului, în afara de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care începe sa curga termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineste.
(3) Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfârsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfârsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. Daca aceasta zi cade într-o luna care nu are zi corespunzatoare, termenul expira în ultima zi a acelei luni.
(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucratoare, termenul expira la sfârsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Art. 277
(1) Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta în cuprinsul unui act procedural este luata în considerare numai daca aceste modificari sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârsitul actului, de catre cei care l-au semnat.
(2) Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba întelesul frazei, ramân valabile.
(3) Locurile nescrise în cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel încât sa nu se poata face adaugari.

Art. 597
(1) Când rezolvarea situatiilor reglementate în prezentul titlu este data în competenta instantei de executare, presedintele completului de judecata dispune citarea partilor interesate si, în cazurile prevazute la art. 90, ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata se citeaza si administratia penitenciarului în care executa pedeapsa condamnatul.
 
(2) Condamnatul aflat în stare de detentie sau internat într-un centru educativ este adus la judecata.
(2^1) Condamnatul aflat în stare de detentie sau internat într-un centru educativ poate participa la judecata în vederea rezolvarii situatiilor reglementate în prezentul titlu si prin intermediul videoconferintei, la locul de detinere, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Dupa ascultarea concluziilor procurorului si a partilor, instanta se pronunta prin sentinta.
(5) Dispozitiile cuprinse în titlul III al partii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozitiilor prezentului capitol se aplica în mod corespunzator.
(6) Dispozitiile alin. (1) - (5) se aplica si în cazul în care rezolvarea uneia dintre situatiile reglementate în prezentul titlu este data în competenta instantei în a carei circumscriptie se afla locul de detinere. În acest caz, solutia se comunica instantei de executare.
(7) Hotarârile pronuntate în prima instanta în materia executarii potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestatie la instanta ierarhic superioara, în termen de 3 zile de la comunicare.
(8) Judecarea contestatiei la hotarârea primei instante se face în sedinta publica, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detentie sau internat într-un centru educativ este adus la judecata. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instantei prin care se solutioneaza contestatia este definitiva. Prevederile alin. (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 45
(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului, a partilor, a persoanei vatamate si din oficiu de catre instanta competenta.
(2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla în fata primei instante, chiar dupa desfiintarea sau casarea hotarârii, sau în fata instantei de apel.
(3) Instanta se pronunta prin încheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.

Art. 68
(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de un judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Abtinerea sau recuzarea grefierului se solutioneaza de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de completul de judecata.
(5) Solutionarea abtinerii sau recuzarii se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali, partile si persoana care se abtine sau a carei recuzare se solicita.
(6) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(7) Încheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un judecator din cadrul aceleiasi instante sau, în cazul instantelor organizate pe sectii, din cadrul aceleiasi sectii si nici din cadrul unei sectii cu aceeasi specializare, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(9) La instantele care nu sunt organizate pe sectii, în cazul în care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un judecator de la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala în grad cu instanta în fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate.
(9^1) În cazul în care se admite abtinerea sau recuzarea, daca instanta competenta pentru solutionarea cauzei este organizata pe sectii si nu se poate desemna un judecator de la sectia corespunzatoare a acestei instante, solutionarea cauzei se realizeaza de o alta sectie a aceleiasi instante, care are aceeasi specializare. Daca nu exista o sectie cu aceeasi specializare, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala în grad cu instanta în fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate.
(10) Dispozitiile alin. (8) - (9^1) se aplica în mod corespunzator si în cazul solutionarii abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.

Art. 69
(1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala se pronunta procurorul care supravegheaza urmarirea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza urmarirea penala, aceasta este obligata sa o înainteze împreuna cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fara a întrerupe cursul urmaririi penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Art. 70
(1) În tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul, judecatorul sau de completul în fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea în 48 de ore.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) Procurorul recuzat poate participa la solutionarea cererii privitoare la masura preventiva si poate efectua acte sau dispune orice masuri care justifica urgenta.
(6) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Art. 73
(1) Solutionarea cererii de stramutare se face în sedinta publica, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrarii cererii.
(2) Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru încunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.
(3) În informatiile trimise Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel se face mentiune expresa despre efectuarea încunostintarilor, atasându-se si dovezile de comunicare a acestora.
(4) Neprezentarea partilor nu împiedica solutionarea cererii. În cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta poate dispune aducerea acestuia la judecarea stramutarii, daca apreciaza ca prezenta sa este necesara pentru solutionarea cererii.
(5) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta acorda cuvântul partii care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvântul.

Art. 111
(1) La începutul primei audieri, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate întrebarile prevazute la art. 107, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Persoanei vatamate i se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, în conditiile prevazute de lege;
d) dreptul de a fi încunostintata cu privire la desfasurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabila, precum si dreptul de a se constitui parte civila;
e) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare;
f) obligatia de a comunica orice schimbare de adresa;
g) obligatia de a spune adevarul.
(3) Dispozitiile art. 109 alin. (1) si (2) si ale art. 110 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cursul urmaririi penale, audierea persoanei vatamate se înregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmarire penala considera necesar sau atunci când persoana vatamata a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibila.
(5) Persoanei vatamate i se aduce la cunostinta cu ocazia primei audieri faptul ca, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, poate sa fie informata cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia.
(6) În cazul persoanelor vatamate pentru care a fost stabilita în conditiile legii existenta unor nevoi specifice de protectie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre urmatoarele masuri, atunci când este posibil si când acesta apreciaza ca nu se aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor:
a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;
b) audierea acestora prin intermediul sau în prezenta unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor;
c) audierea acestora, cât si eventuala lor reaudiere se realizeaza de aceeasi persoana, daca acest lucru este posibil si daca organul judiciar apreciaza ca aceasta nu aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(7) Audierea de catre organele de cercetare penala a persoanelor vatamate care au fost victime ale infractiunii de violenta în familie, prevazuta de art. 199 din Codul penal, ale infractiunilor de viol, agresiune sexuala, act sexual cu un minor si corupere sexuala a minorilor, prevazute la art. 218-221 din Codul penal, ale infractiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevazuta la art. 197 din Codul penal, hartuire, prevazuta de art. 208 din Codul penal, si hartuire sexuala, prevazuta de art. 223 din Codul penal, precum si în alte cazuri în care, din cauza împrejurarilor comiterii faptei, acest lucru se apreciaza ca fiind necesar, se efectueaza numai de catre o persoana de acelasi sex cu persoana vatamata, la cererea acesteia, cu exceptia cazului când organul judiciar apreciaza ca aceasta aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(8) Daca persoana vatamata este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza în declaratia persoanei vatamate, cu indicarea concreta a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibila.
(9) Audierea persoanei vatamate de catre organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la savârsirea unei infractiuni se desfasoara de îndata, iar, daca acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fara întârzieri nejustificate.
(10) Declaratia data de persoana vatamata în conditiile alin. (9) constituie mijloc de proba chiar daca a fost administrata înainte de începerea urmaririi penale.

Art. 159
(1) Mandatul de perchezitie se comunica procurorului, care ia masuri pentru executarea acestuia.
(2) Perchezitia se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, însotit, dupa caz, de lucratori operativi.
(3) Perchezitia domiciliara nu poate fi începuta înainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau când perchezitia urmeaza sa se efectueze într-un local deschis publicului la acea ora.
(4) În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restrictiona libertatea de miscare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectueaza perchezitia, pe durata efectuarii acesteia.
(5) Înainte de începerea perchezitiei, organul judiciar se legitimeaza si înmâneaza o copie a mandatului emis de judecator persoanei la care se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care cunoaste persoana la care se va efectua perchezitia si, daca este cazul, custodelui.
(6) În cazul perchezitiei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de perchezitie se înmâneaza reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care se afla în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective.
(7) În cazul în care efectuarea perchezitiei este extinsa în locuintele învecinate în conditiile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spatii vor fi înstiintate cu privire la extinderea efectuarii perchezitiei.
(8) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se solicita, înainte de începerea perchezitiei, predarea de bunavoie a persoanelor sau a obiectelor cautate. Perchezitia nu se mai efectueaza daca persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate.
(9) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se aduce la cunostinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, începerea perchezitiei este amânata pâna la sosirea acestuia, dar nu mai mult de doua ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se masuri de conservare a locului ce urmeaza a fi perchezitionat. În cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgenta, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate începe si înainte de expirarea termenului de doua ore.
(10) De asemenea, persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o persoana de încredere.
(11) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si înscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori martor asistent.
(12) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida, prin folosirea fortei, încaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte în care s-ar putea gasi obiectele, înscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele cautate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectueaza perchezitia trebuie sa evite daunele nejustificate.
(13) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si înscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala. Obiectele sau înscrisurile a caror circulatie ori detinere este interzisa sau în privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu se ridica întotdeauna.
(14) În mod exceptional, perchezitia poate începe fara înmânarea copiei mandatului de perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum si fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în urmatoarele cazuri:
a) când este evident faptul ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezinta importanta pentru cauza;
b) daca exista suspiciunea ca în spatiul în care urmeaza a se efectua perchezitia se afla o persoana a carei viata sau integritate fizica este pusa în pericol;
c) daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
(15) În cazul în care în spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, aceasta se efectueaza în prezenta unui martor asistent.
(16) În cazurile prevazute la alin. (14) si (15), copia mandatului de perchezitie se înmâneaza de îndata ce este posibil.
(17) Organele judiciare care efectueaza perchezitia pot folosi forta, în mod adecvat si proportional, pentru a patrunde într-un domiciliu:
a) daca exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armata sau alte tipuri de violenta ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) în cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile organelor judiciare de a patrunde în domiciliu.
(18) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei în care se desfasoara, în aceeasi cauza, simultan mai multe perchezitii.
(19) Locul în care se desfasoara perchezitia, precum si persoanele sau obiectele gasite pe parcursul perchezitionarii pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo.
(20) Înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de perchezitie si fac parte integranta din acesta.

Art. 207
(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, împreuna cu dosarul cauzei, se înainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(4) Când constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Când constata ca au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori în cazul în care au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere revocarea acesteia si punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(6) În tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în cursul procedurii de camera preliminara, verifica, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestei masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 215
(1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina în locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, în conditiile legii.
(5) Daca s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a minutei, se comunica, în ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii încheierii, inculpatului, unitatii de politie în a carei circumscriptie locuieste, precum si serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de Frontiera Române si Inspectoratului General pentru Imigrari, în situatia celui care nu este cetatean român, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(7) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
(8) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa ascultarea inculpatului. Împotriva ordonantei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(8^1) Dispozitiile alin. (8) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) Dispozitiile alin. (8) teza I se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii, când judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestata în conditiile art. 205 si, respectiv, art. 206, care se aplica în mod corespunzator.
(10) În cazul prevazut la alin. (8), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la înregistrarea propunerii sau a cererii, comunicând procurorului si inculpatului termenul fixat.
(11) Procurorul înainteaza dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati în termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(12) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(13) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau a cererii.
(14) Daca, în cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunând, dupa caz, înlocuirea ori încetarea ei.
(15) În cazul prevazut în alin. (14), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

Art. 222
(1) În cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit în cursul urmaririi penale, numai în caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 30 de zile.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat în vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, însotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, în cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului în cursul urmaririi penale.
(11) Dispozitiile art. 219 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(12) În procedura de camera preliminara si în cursul judecatii, masura arestului la domiciliu poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 30 de zile. Dispozitiile art. 239 se aplica în mod corespunzator.

Art. 375
(1) Daca inculpatul solicita ca judecata sa aiba loc în conditiile prevazute la art. 374 alin. (4), instanta procedeaza la ascultarea acestuia, dupa care, luând concluziile procurorului si ale celorlalte parti, se pronunta asupra cererii.
(1^1) Inculpatul poate recunoaste faptele si solicita judecarea cauzei în conditiile prevazute la art. 374 alin. (4) si prin înscris autentic.
(1^2) În cazurile prevazute la alin. (1) si (1^1), daca inculpatul este minor, este necesara si încuviintarea reprezentantului sau legal.
(2) Daca admite cererea, instanta întreaba partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe cu înscrisuri.
(3) Daca respinge cererea, instanta procedeaza potrivit art. 374 alin. (5) - (10).

Art. 432
(1) La termenul fixat pentru judecarea contestatiei în anulare, instanta, ascultând partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia întemeiata, desfiinteaza prin decizie hotarârea a carei anulare se cere si procedeaza fie de îndata, fie acordând un termen, dupa caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintare.
(2) În cazul în care prin contestatia în anulare se invoca autoritatea de lucru judecat, judecarea contestatiei se face cu citarea partilor interesate în cauza în care s-a pronuntat ultima hotarâre. Instanta, ascultând partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia întemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta ultima hotarâre sau acea parte din ultima hotarâre cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.
(3) Judecarea contestatiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.
(4) Sentinta data în contestatia în anulare este supusa apelului, iar decizia data în apel este definitiva.

Art. 451
Rejudecarea cauzei dupa casarea hotarârii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor Cap. II sau III din Titlul III al partii speciale, care se aplica în mod corespunzator.

Art. 476
(1) Sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 475, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Daca prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 475, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.
(2) Prin încheierea prevazuta la alin. (1), cauza poate fi suspendata pâna la pronuntarea hotarârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. În cazul în care nu s-a dispus suspendarea odata cu sesizarea, iar cercetarea judecatoreasca este finalizata înainte ca Înalta Curte de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra sesizarii, instanta suspenda dezbaterile pâna la pronuntarea deciziei prevazute la art. 477 alin. (1). În cazul în care inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori daca fata de acesta s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208 pe toata durata suspendarii.
(3) Dupa înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casatie si Justitie, încheierea de sesizare se publica pe pagina de internet a acestei instante.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pâna la solutionarea sesizarii.
(5) Repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie ori de persoana desemnata de acestia.
(6) Sesizarea se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta si 8 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele sectiei sau, în caz de imposibilitate, judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor.
(7) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (6), presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecatii. Judecatorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci când chestiunea de drept priveste activitatea mai multor sectii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie va transmite sesizarea presedintilor sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcatuit din presedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care va prezida completul, din presedintii sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept, precum si câte 5 judecatori din cadrul sectiilor respective, desemnati aleatoriu de presedintele completului. Dupa alcatuirea completului, pentru întocmirea raportului, presedintele completului va desemna câte un judecator din cadrul fiecarei sectii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Raportul va fi comunicat partilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, dupa caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
(10) Dispozitiile art. 473 alin. (5) - (8) se aplica în mod corespunzator.
(11) Sesizarea se judeca fara citarea partilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 177
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si întrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste întrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, dupa caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmeaza sa le analizeze.
(3) Expertul este înstiintat cu privire la faptul ca are obligatia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observatie sau constatare si de a expune o opinie impartiala cu privire la faptele sau împrejurarile evaluate, în conformitate cu regulile stiintei si expertizei profesionale.
(4) Partile si subiectii procesuali principali sunt încunostintati ca au dreptul sa ceara numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti, de subiectii procesuali principali si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, încunostintându-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile sau subiectii procesuali principali.
(6) Atunci când expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispozitiile art. 173 alin. (3), nefiind necesara prezenta expertului în fata organului judiciar.

Art. 249
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin încheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii în vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.
(4^1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse, luarea de catre procuror a masurilor asiguratorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a acestor bunuri este obligatorie.
(5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora.
(6) Masurile asiguratorii prevazute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute la alin. (1) pot folosi si partii civile.
(7) Masurile asiguratorii luate în conditiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice ori unei alte persoane de drept public si nici bunurile exceptate de lege.

Art. 252
(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, daca este cazul, la evaluatori sau experti.
(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.
(3) Bunurile perisabile se predau autoritatilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de îndata.
(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara.
(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
(6) Obiectele prevazute la alin. (4) si (5) se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminara sau judecatii, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronuntarea în cauza a unei solutii definitive.
(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pâna la ridicarea sechestrului.
(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. (3), precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. (2) se depun în contul constituit potrivit legii speciale, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
(9) Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode.

Art. 263
(1) În cursul judecatii, neregularitatea cu privire la citare este luata în considerare doar daca partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea o invoca la termenul urmator la care este prezenta sau legal citata, dispozitiile privind sanctiunea nulitatii aplicându-se în mod corespunzator.
(2) Cu exceptia situatiei în care prezenta inculpatului este obligatorie, neregularitatea privind procedura de citare a unei parti poate fi invocata de catre procuror, de catre celelalte parti ori din oficiu numai la termenul la care ea s-a produs.

Art. 275
(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. în caz de achitare, de catre:
a) persoana vatamata, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) partea civila careia i s-au respins în totul pretentiile civile, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
 
2. în caz de încetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
b) persoana vatamata, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabila a fost tardiv introdusa;
c) partea prevazuta în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penala;
d) inculpatul si persoana vatamata, în caz de împacare.
 
3. daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) persoana vatamata, atunci când aceasta si-a retras plângerea prealabila ori s-a dispus clasarea în temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) -c) sau achitarea inculpatului, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situatii decât cele prevazute în dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) -c) ori încetarea procesului penal;
 
4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre stat.
 
(2) În cazul declararii apelului, recursului în casatie ori al introducerii unei contestatii sau oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul în casatie, contestatia sau cererea.
(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(4) În cazul când mai multe parti sau persoane vatamate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispozitiile alin. (1) pct. 1 si 2 si ale alin. (2) - (4) se aplica în mod corespunzator în cazul dispunerii în cursul urmaririi penale a unei solutii de clasare si în situatia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor si masurilor dispuse de organele de urmarire penala.
(6) Cheltuielile privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, ramân în sarcina statului.
(7) În situatia contestatiilor formulate de catre administratia penitenciarului în cazurile prevazute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Art. 281
(1) Determina întotdeauna aplicarea nulitatii încalcarea dispozitiilor privind:
a) compunerea completului de judecata;
b) competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci când judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;
c) publicitatea sedintei de judecata;
d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e) prezenta suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
f) asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci când asistenta este obligatorie.
(2) Nulitatea absoluta se constata din oficiu sau la cerere.
(3) Încalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) lit. a) -d) poate fi invocata în orice stare a procesului.
(4) Încalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) lit. e) si f) trebuie invocata:
a) pâna la încheierea procedurii în camera preliminara, daca încalcarea a intervenit în cursul urmaririi penale sau în procedura camerei preliminare;
b) în orice stare a procesului, daca încalcarea a intervenit în cursul judecatii;
c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încalcarea, când instanta a fost sesizata cu un acord de recunoastere a vinovatiei.

Art. 284
(1) Amenda se aplica de organul de urmarire penala prin ordonanta, iar de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara si de instanta de judecata, prin încheiere.
(2) Persoana amendata poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a încheierii de amendare.
(3) Daca persoana amendata justifica de ce nu si-a putut îndeplini obligatia, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune anularea ori reducerea amenzii.
(4) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanta va fi solutionata de judecatorul de drepturi si libertati, prin încheiere.
(5) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi solutionata de un alt judecator de drepturi si libertati, respectiv de un alt judecator de camera preliminara ori de un alt complet, prin încheiere.

Art. 304
(1) Când procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de cercetare penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale sau este neîntemeiata, o infirma motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si în cazul verificarii efectuate de catre procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior.

Art. 345
(1) La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecatorul de camera preliminara solutioneaza cererile si exceptiile formulate ori exceptiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a oricaror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile partilor si ale persoanei vatamate, daca sunt prezente, precum si ale procurorului.
(2) Judecatorul de camera preliminara se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunica de îndata procurorului, partilor si persoanei vatamate.
(3) În cazul în care judecatorul de camera preliminara constata neregularitati ale actului de sesizare sau în cazul în care sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii ori daca exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare si comunica judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere în judecata ori solicita restituirea cauzei.

Art. 348
(1) Judecatorul de camera preliminara se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, mentinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a masurilor preventive.
(2) În cauzele în care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriu sau, dupa caz, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, învestit cu solutionarea contestatiei, verifica legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedând potrivit dispozitiilor art. 207.

Art. 353
(1) Judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata si partile sunt legal citate si procedura este îndeplinita. Inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente si, dupa caz, reprezentantii legali ai acestora se citeaza din oficiu de catre instanta. Instanta poate dispune citarea altor subiecti procesuali atunci când prezenta acestora este necesara pentru solutionarea cauzei. Înfatisarea persoanei vatamate sau a partii în instanta, în persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu persoana reprezentata, acopera orice nelegalitate survenita în procedura de citare.
(2) Partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin aparator ales la un termen, precum si acela caruia, personal, prin reprezentant sau aparator ales ori prin functionarul sau persoana însarcinata cu primirea corespondentei, i s-a înmânat în mod legal citatia pentru un termen de judecata nu mai sunt citati pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu exceptia situatiilor în care prezenta acestora este obligatorie. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(3) Pentru primul termen de judecata, persoana vatamata se citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(4) Neprezentarea persoanei vatamate si a partilor citate nu împiedica judecarea cauzei. Când instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.
(5) Persoana vatamata si partea prezenta la un termen nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(6) Pe tot parcursul judecatii, persoana vatamata si partile pot solicita, oral sau în scris, ca judecata sa se desfasoare în lipsa, în acest caz nemaifiind citate pentru termenele urmatoare.
(7) Când judecata se amâna, partile si celelalte persoane care participa la proces iau cunostinta de noul termen de judecata.
(8) La cererea persoanelor care iau termenul în cunostinta, instanta le înmâneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, în vederea prezentarii la noul termen.
(9) Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie.
(10) Completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea partilor ori a persoanei vatamate, sa preschimbe primul termen sau termenul luat în cunostinta, cu respectarea principiului continuitatii completului, în situatia în care din motive obiective instanta nu îsi poate desfasura activitatea de judecata la termenul fixat ori în vederea solutionarii cu celeritate a cauzei. Preschimbarea termenului se dispune prin rezolutia judecatorului în camera de consiliu si fara citarea partilor. Partile vor fi citate de îndata pentru noul termen fixat.

Art. 484
(1) Daca acordului de recunoastere a vinovatiei îi lipseste vreuna dintre mentiunile prevazute la art. 482 sau daca nu au fost respectate conditiile prevazute la art. 483, instanta dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile si sesizeaza în acest sens conducatorul parchetului care a emis acordul.
(2) La termenul fixat se citeaza inculpatul, celelalte parti si persoana vatamata. Instanta se pronunta asupra acordului de recunoastere a vinovatiei prin sentinta, în sedinta publica, dupa ascultarea procurorului, a inculpatului si avocatului acestuia, precum si, daca sunt prezente, a celorlalte parti si a persoanei vatamate.
(3) Dispozitiile cuprinse în titlul III al partii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozitiilor prezentului capitol se aplica în mod corespunzator.

Art. 488^4
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, în vederea solutionarii contestatiei, dispune urmatoarele masuri:
a) informarea procurorului, respectiv instantei pe rolul careia se afla cauza, cu privire la contestatia formulata, cu mentiunea posibilitatii de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta;
b) transmiterea în cel mult 5 zile a dosarului sau a unei copii certificate a dosarului cauzei de catre procuror, respectiv de catre instanta pe rolul careia se afla cauza;
c) informarea celorlalte parti din proces si, dupa caz, a celorlalte persoane prevazute la art. 4881 alin. (2) cu privire la contestatia formulata si la dreptul de a-si exprima punctul de vedere în termenul acordat în acest scop de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta.
(2) În cazul în care suspectul sau inculpatul este privat de libertate, în cauza respectiva sau în alta cauza, informarea prevazuta la alin. (1) lit. c) se va face atât catre acesta, cât si catre avocatul, ales sau numit din oficiu, al acestuia.
(3) Netransmiterea punctului de vedere prevazut la alin. (1) lit. a) si c) în termenul stabilit de instanta nu împiedica solutionarea contestatiei.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta solutioneaza contestatia în cel mult 20 zile de la înregistrarea acesteia.
(5) Contestatia se solutioneaza prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea partilor, a subiectilor procesuali principali si cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea contestatiei.

Art. 495
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, comunica organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(2) În cazul institutiilor care nu sunt supuse conditiei înregistrarii sau autorizarii pentru a dobândi personalitate juridica, informarea prevazuta la alin. (1) se face catre organul care a înfiintat acea institutie.
(3) Organele prevazute la alin. (1) si (2) sunt obligate sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrarii, în copie certificata, orice mentiune înregistrata de acestea cu privire la persoana juridica.
(4) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
(5) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul luarii masurilor preventive fata de persoana juridica.
(6) Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotarârii organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(7) Neîndeplinirea, de îndata sau pâna la împlinirea termenelor prevazute, a obligatiilor prevazute la alin. (3) - (5) constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara prevazuta la art. 283 alin. (4).

Art. 523
(1) În vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date în urmarire pot fi efectuate, în conditiile prevazute de lege, urmatoarele activitati:
a) supravegherea tehnica;
b) retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei si a obiectelor;
b^1) obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
 
c) perchezitia;
d) ridicarea de obiecte sau înscrisuri;
e) monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare.
(2) Activitatile prevazute la alin. (1) lit. a)-c) pot fi efectuate numai în baza mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta de executare ori de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta potrivit legii speciale în cazul prevazut la art. 521 alin. (2) lit. c).
(3) Activitatile prevazute la alin. (1) lit. d) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date în urmarire.

Art. 525
(1) Ridicarea de obiecte sau înscrisuri în vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date în urmarire poate fi dispusa de procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie ce efectueaza urmarirea persoanei date în urmarire.
(2) Dispozitiile art. 169 si 171 se aplica în mod corespunzator.

Art. 549^1
(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renuntarea la urmarirea penala, confirmata de judecatorul de camera preliminara, si sesizarea judecatorului de camera preliminara în vederea luarii masurii de siguranta a confiscarii speciale sau a desfiintarii unui înscris, ordonanta de clasare sau, dupa caz, ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarire penala confirmata de judecatorul de camera preliminara, însotita de dosarul cauzei, se înainteaza instantei careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 339 alin. (4) ori, dupa caz, la art. 340 sau dupa pronuntarea hotarârii prin care plângerea a fost respinsa ori prin care a fost confirmata ordonanta de renuntare la urmarire penala.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, în functie de complexitatea si particularitatile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.
(3) Pentru termenul fixat se dispune încunostintarea procurorului si se citeaza persoanele ale caror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, carora li se comunica o copie a ordonantei, punându-le în vedere ca în termen de 20 de zile de la primirea comunicarii pot depune note scrise.
(4) Judecatorul de camera preliminara se pronunta prin încheiere, în sedinta publica, dupa ascultarea procurorului si a persoanelor ale caror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, daca sunt prezente. Dispozitiile cuprinse în titlul III al partii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozitiilor prezentului articol se aplica în mod corespunzator.
(5) Judecatorul de camera preliminara, solutionând cererea, poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge propunerea si dispune, dupa caz, restituirea bunului ori ridicarea masurii asiguratorii luate în vederea confiscarii;
b) admite propunerea si dispune confiscarea bunurilor ori, dupa caz, desfiintarea înscrisului.
(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul si persoanele prevazute la alin. (3) pot face, motivat, contestatie. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(7) Contestatia se solutioneaza potrivit procedurii prevazute la alin. (4) de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate ori, când instanta sesizata este Înalta Curte de Casatie si Justitie, de catre completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila sau nefondata;
b) admite contestatia, desfiinteaza încheierea si rejudeca propunerea potrivit alin. (5).

Art. 52
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor în care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi apartine acea chestiune.
(3) Hotarârile definitive ale altor instante decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fata instantei penale, cu exceptia împrejurarilor care privesc existenta infractiunii.

Art. 53
Judecatorul de drepturi si libertati este judecatorul care, în cadrul instantei, potrivit competentei acesteia, solutioneaza, în cursul urmaririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:
a) masurile preventive;
b) masurile asiguratorii;
c) masurile de siguranta cu caracter provizoriu;
d) actele procurorului, în cazurile expres prevazute de lege;
e) încuviintarea perchezitiilor, a folosirii metodelor si tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
f) procedura audierii anticipate;
g) alte situatii expres prevazute de lege.

Art. 64
(1) Judecatorul este incompatibil daca:
a) a fost reprezentant sau avocat al unei parti ori al unui subiect procesual principal, chiar si în alta cauza;
b) este ruda sau afin, pâna la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla într-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor, în cauza;
d) este tutore sau curator al unei parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat, în cauza, acte de urmarire penala sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedura desfasurata în fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata.
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini între ei, pâna la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla într-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotarârii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa, în aceeasi cauza, la procedura de camera preliminara, la judecata în fond sau în caile de atac.
(5) Judecatorul care a participat la solutionarea plângerii împotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere în judecata nu poate participa, în aceeasi cauza, la judecata în fond sau în caile de atac.
(6) Judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.

Art. 75
(1) Dupa stramutarea cauzei, contestatiile si celelalte cai de atac se judeca de instantele corespunzatoare din circumscriptia instantei la care s-a stramutat cauza.
(2) Prevederile art. 71-74 se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara.
(3) Când stramutarea se dispune în cursul procedurii de camera preliminara, judecarea cauzei se efectueaza de catre instanta la care s-a stramutat cauza, iar procurorul caruia i-a fost restituit dosarul, daca dispune din nou trimiterea în judecata, va sesiza tot instanta la care s-a stramutat cauza, cu exceptia situatiei în care aceasta nu mai este competenta.
(4) În cazul în care se dispune stramutarea judecarii caii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiintare a sentintei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de catre instanta corespunzatoare în grad celei care a solutionat fondul din circumscriptia celei la care s-a stramutat cauza, indicata prin decizia de desfiintare.

Art. 107
(1) La începutul primei audieri, organul judiciar adreseaza întrebari suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, codul numeric personal, numele si prenumele parintilor, cetatenia, starea civila, situatia militara, studiile, profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care doreste sa îi fie comunicate actele de procedura, antecedentele penale sau daca împotriva sa se desfasoara un alt proces penal, daca solicita un interpret în cazul în care nu vorbeste sau nu întelege limba româna ori nu se poate exprima, precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.
(2) Întrebarile prevazute la alin. (1) se repeta la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar considera necesar.

Art. 112
(1) Audierea partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor art. 111 alin. (1), (3) si (4), care se aplica în mod corespunzator.
(2) Partii civile, precum si partii responsabile civilmente li se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a li se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii în legatura cu solutionarea laturii civile a cauzei, în conditiile prevazute de lege.

Art. 121
(1) În cursul urmaririi penale si judecatii, dupa îndeplinirea dispozitiilor art. 119 si 120, organul de urmarire penala si presedintele completului solicita martorului depunerea juramântului sau a declaratiei solemne.
(2) Organul de urmarire penala si presedintele completului îl întreaba pe martor daca doreste sa depuna juramânt religios sau declaratie solemna.
(3) Textul juramântului este urmatorul: "Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula juramântului se schimba în functie de credinta religioasa a martorului.
(4) În timpul depunerii juramântului, cu exceptiile impuse de credinta religioasa, martorul tine mâna dreapta pe cruce sau pe Biblie.
(5) În cazul în care martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este urmatorul: "Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu."
(6) Dispozitiile alin. (1) - (5) se aplica în mod corespunzator în procedura audierii anticipate, în fata judecatorului de drepturi si libertati.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 128
(1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat în faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
(3) Atunci când cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de protectie.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin încheiere motivata, care nu este supusa cailor de atac.
(7) Încheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza în conditii de confidentialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramânerea definitiva a hotarârii, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 127 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de lege cu punerea în executare a masurilor.

§2. Protectia martorilor vulnerabili
Martorul vulnerabil
Art. 130
(1) Procurorul sau, dupa caz, instanta poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil urmatoarelor categorii de persoane:
a) martorului care a suferit o trauma ca urmare a savârsirii infractiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
b) martorului minor.
(2) Odata cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul si instanta pot dispune masurile de protectie prevazute la art. 126 alin. (1) lit. b) si d) sau, dupa caz, art. 127 lit. b)-e), care se aplica în mod corespunzator. Distorsionarea vocii si a imaginii nu este obligatorie.
(3) Dispozitiile art. 126 si 128 se aplica în mod corespunzator.

Art. 168
(1) Prin perchezitie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se întelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare si strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(2) În cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(3) Procurorul înainteaza cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiata, încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice si emite de îndata mandatul de perchezitie.
(6) Încheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul si în cadrul careia trebuie efectuata activitatea dispusa;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmeaza a fi perchezitionat, precum si numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
g) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei informatice nu este supusa cailor de atac.
(8) În cazul în care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de îndata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea mandatului, dispozitiile alin. (1) - (7) aplicându-se în mod corespunzator.
(9) În vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.
(10) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba. Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(11) Perchezitia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza în prezenta suspectului ori a inculpatului, dispozitiile art. 159 alin. (10) si (11) aplicându-se în mod corespunzator.
(12) Perchezitia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza de un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.
(13) Procesul-verbal de perchezitie informatica trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic este cercetat;
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei;
g) semnatura sau stampila persoanei care a efectuat perchezitia;
h) semnatura persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei.
(14) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica sa fie efectuata fara ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia sa devina, în mod nejustificat, publice.
(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza în conditiile legii.
(16) În cursul judecatii, perchezitia informatica se dispune de catre instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, a partilor ori a persoanei vatamate, în cazurile prevazute la alin. (2). Mandatul de efectuare a perchezitiei informatice dispuse de instanta se comunica procurorului, care procedeaza potrivit alin. (8) - (15).

Art. 203
(1) Masura preventiva prevazuta la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luata fata de suspect sau inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai în cursul urmaririi penale.
(2) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c) pot fi luate fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre procuror si de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. d) si e) pot fi luate fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin ordonanta motivata.
(5) În cursul urmaririi penale si al procedurii de camera preliminara, cererile, propunerile, plângerile si contestatiile privitoare la masurile preventive se solutioneaza în camera de consiliu, prin încheiere motivata, care se pronunta în camera de consiliu.
(6) În cursul judecatii, instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin încheiere motivata.
(7) Încheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de la pronuntare.

Art. 204
(1) Împotriva încheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatiile împotriva încheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive se solutioneaza de un complet compus din judecatori de drepturi si libertati de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile prezentului articol aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) În vederea solutionarii contestatiei, inculpatul se citeaza.
(7) Solutionarea contestatiei se face în prezenta inculpatului, în afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecatorului. Se considera ca este prezent si inculpatul privat de libertate care, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului, participa la solutionarea contestatiei prin videoconferinta, la locul de detinere.
(8) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica în mod corespunzator. În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 236 alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator.
(11) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, se poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
(12) În cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, se poate dispune, în conditiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori, dupa caz, înlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(14) Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestatie.

Art. 211
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca aceasta masura preventiva este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(2) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 214
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata în fata careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sesizat potrivit alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Prezenta avocatului inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.

Art. 215^1
(1) În cursul urmaririi penale, masura controlului judiciar se poate dispune de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati pe o durata de cel mult 60 de zile.
(2) În cursul urmaririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de catre procuror, prin ordonanta, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(4) Ordonanta procurorului prin care, în conditiile alin. (2) sau (3), s-a prelungit masura controlului judiciar se comunica în aceeasi zi inculpatului.
(5) Împotriva ordonantei procurorului prin care, în conditiile prevazute la alin. (2) si (3), s-a prelungit masura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(6) În cursul urmaririi penale, durata masurii controlului judiciar nu poate sa depaseasca un an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 5 ani.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pe o durata ce nu poate depasi 60 de zile.
(8) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, în toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii în judecata.
(9) La expirarea termenelor prevazute la alin. (8), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Art. 216
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt întrunite conditiile prevazute la art. 223 alin. (1) si (2), luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar.
(2) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 212-215^1 se aplica în mod corespunzator.

Art. 220
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata în fata careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, sesizata conform alin. (1), dispune citarea inculpatului. Audierea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(4) Dispozitiile art. 219 alin. (4), (7) si (9) se aplica în mod corespunzator.

Art. 221
(1) Masura arestului la domiciliu consta în obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
(4) În cuprinsul încheierii prin care se dispune masura sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
(5) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut la alin. (1) pentru prezentarea în fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(6) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, îi poate permite acestuia parasirea imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de învatamânt sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum si în alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate parasi imobilul, fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata, pe durata de timp strict necesara, informând imediat despre aceasta institutia, organul sau autoritatea desemnata cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat masura arestului la domiciliu ori în fata caruia se afla cauza.
(8) Copia încheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de îndata, inculpatului si institutiei, organului sau autoritatii desemnate cu supravegherea sa, organului de politie în a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera.
(9) Institutia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(10) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde în imobilul unde se executa masura, fara învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreuna cu acesta.
(11) În cazul în care inculpatul încalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care îi revin ori exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu masura arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Art. 223
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, în cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau încearca sa realizeze o întelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savârsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savârsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infractiune privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, santaj, viol, act sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, ultrajul contra bunelor moravuri, o infractiune de coruptie, o infractiune savârsita prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Art. 225
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform art. 224 alin. (2) stabileste termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva, fixând data si ora la care solutionarea va avea loc.
(2) În cazul inculpatului aflat în stare de retinere, termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva trebuie fixat înainte de expirarea duratei retinerii. Ziua si ora se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta inculpatului în fata judecatorului de drepturi si libertati. De asemenea, ziua si ora se aduc la cunostinta avocatului inculpatului, caruia, la cerere, i se pune la dispozitie dosarul cauzei pentru studiu.
(3) Inculpatul aflat în stare de libertate se citeaza pentru termenul fixat. Termenul se aduce la cunostinta procurorului si avocatului inculpatului, acestuia din urma acordându-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(4) Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face numai în prezenta inculpatului, în afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu se prezinta sau nu poate fi adus în fata judecatorului.
(5) În toate cazurile, este obligatorie asistenta juridica a inculpatului de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati îl audiaza pe inculpatul prezent despre fapta de care este acuzat si despre motivele pe care se întemeiaza propunerea de arestare preventiva formulata de procuror.
(8) Înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati îi aduce la cunostinta infractiunea de care este acuzat si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.

Art. 239
(1) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii instantei de judecata. În toate cazurile, durata arestarii preventive în prima instanta nu poate depasi 5 ani.
(2) Termenele prevazute la alin. (1) curg de la data sesizarii instantei de judecata, în cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv, si, respectiv, de la data punerii în executare a masurii, când fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii sau în lipsa.
(3) La expirarea termenelor prevazute la alin. (1), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Art. 242
(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii, dispunându-se, în cazul retinerii si arestarii preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(3) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(4) În cazul în care masura preventiva a fost luata în cursul urmaririi penale de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa îl informeze de îndata, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, în termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati, când constata el însusi existenta vreunei împrejurari care justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive luate de acesta.
(4^1) În cursul urmaririi penale, revocarea masurilor preventive ale controlului judiciar si controlului judiciar pe cautiune, precum si înlocuirea acestor masuri între ele se dispun de procuror, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. La înlocuirea masurii preventive a controlului judiciar cu masura controlului judiciar pe cautiune, dispozitiile art. 216 alin. (1) si (3) si art. 217 se aplica în mod corespunzator.
(4^2) Împotriva ordonantei procurorului, dispuse potrivit alin. (4^1), se poate formula plângere, în conditiile art. 213.
(5) Cererea de revocare sau înlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza, în scris, procurorului, judecatorului de drepturi si libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de judecata, dupa caz.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificata de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
(7) În vederea solutionarii cererii, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si dispune citarea inculpatului.
(8) Când inculpatul este prezent, solutionarea cererii se face numai dupa ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza cererea, în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se solutioneaza si în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat sau când, din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca cererea are ca obiect înlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, data în camera de consiliu, admite în principiu cererea si stabileste valoarea cautiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.
(11) Daca se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(12) Daca nu se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, în lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neîntemeiata cererea formulata de inculpat.
(13) Termenul prevazut la alin. (10) curge de la data ramânerii definitive a încheierii prin care se stabileste valoarea cautiunii.

Art. 288
(1) Organul de urmarire penala este sesizat prin plângere sau denunt, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu.
(2) Când, potrivit legii, punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege ori cu autorizarea organului prevazut de lege, actiunea penala nu poate fi pusa în miscare în lipsa acestora.
(3) În cazul infractiunilor savârsite de militari, sesizarea comandantului este necesara numai în ceea ce priveste infractiunile prevazute la art. 413-417 din Codul penal.

Art. 296
(1) Plângerea prealabila trebuie sa fie introdusa în termen de 3 luni din ziua în care persoana vatamata a aflat despre savârsirea faptei.
(2) Când persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul sau legal a aflat despre savârsirea faptei.
(3) În cazul în care faptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevazute la alin. (2), termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.
(4) Plângerea prealabila gresit îndreptata se considera valabila, daca a fost introdusa în termen la organul judiciar necompetent.
(5) Plângerea prealabila gresit îndreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite, pe cale administrativa, organului judiciar competent.

Art. 315
(1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmarirea penala, întrucât nu sunt întrunite conditiile de fond si forma esentiale ale sesizarii;
b) exista unul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanta de clasare cuprinde mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind:
a) ridicarea sau mentinerea masurilor asiguratorii; aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei;
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii;
c) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a masurii de siguranta a confiscarii speciale;
d) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de desfiintare totala sau partiala a unui înscris;
e) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare ori, dupa caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a masurilor de siguranta prevazute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispozitiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzator;
f) cheltuielile judiciare.
(3) Daca în cursul urmaririi penale s-a luat una dintre masurile de siguranta prevazute de lege, se va face mentiune despre aceasta.
(4) În ordonanta se va face mentiune si cu privire la încetarea de drept a masurii preventive dispuse în cauza.
(5) Mentionarea motivelor de fapt si de drept este obligatorie numai daca procurorul nu îsi însuseste argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penala ori daca a existat un suspect în cauza.

Art. 374
(1) La primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinita si cauza se afla în stare de judecata, presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecatii sau sa faca o prezentare succinta a acestuia.
(2) Presedintele explica inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce, îl înstiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si împotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune întrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii în tot cursul cercetarii judecatoresti, când socoteste ca este necesar.
(3) Presedintele încunostinteaza partea civila, partea responsabila civilmente si persoana vatamata cu privire la probele administrate în faza urmaririi penale care au fost excluse si care nu vor fi avute în vedere la solutionarea cauzei si pune în vedere persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(4) În cazurile în care actiunea penala nu vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata, presedintele pune în vedere inculpatului ca poate solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale si a înscrisurilor prezentate de parti si de persoana vatamata, daca recunoaste în totalitate faptele retinute în sarcina sa, aducându-i la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. (10).
(5) Presedintele întreaba procurorul, partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe.
(6) În cazul în care se propun probe, trebuie sa se arate faptele si împrejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar în ceea ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
(7) Probele administrate în cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti sau de catre persoana vatamata nu se readministreaza în cursul cercetarii judecatoresti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si sunt avute în vedere de instanta la deliberare.
(8) Probele prevazute la alin. (7) pot fi administrate din oficiu de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
(9) Procurorul, persoana vatamata si partile pot cere administrarea de probe noi si în cursul cercetarii judecatoresti.
(10) Instanta poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Art. 386
(1) Daca în cursul judecatii se considera ca încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna în discutie noua încadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amânarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
(2) Daca noua încadrare juridica vizeaza o infractiune pentru care este necesara plângerea prealabila a persoanei vatamate, instanta de judecata cheama persoana vatamata si o întreaba daca întelege sa faca plângere prealabila. În situatia în care persoana vatamata formuleaza plângere prealabila, instanta continua cercetarea judecatoreasca, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.

Art. 394
(1) Hotarârea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii.
(2) Când unanimitatea nu poate fi întrunita, hotarârea se ia cu majoritate.
(3) Daca din deliberare rezulta mai mult decât doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa.
(4) Motivarea opiniei separate este obligatorie.
(5) În situatia în care în cadrul completului de judecata nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergenta.

Art. 426
Împotriva hotarârilor penale definitive se poate face contestatie în anulare în urmatoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau când, desi legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal;
c) când hotarârea din apel a fost pronuntata de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanta de apel nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când sedinta de judecata în apel nu a fost publica, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanta de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;
i) când împotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarâri definitive pentru aceeasi fapta.

Art. 434
(1) Pot fi atacate cu recurs în casatie deciziile pronuntate de curtile de apel si de Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casatie:
a) hotarârile de respingere ca inadmisibila a cererii de revizuire;
b) hotarârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecarii în lipsa;
c) hotarârile pronuntate în materia executarii pedepselor;
d) hotarârile pronuntate în materia reabilitarii;
e) solutiile pronuntate cu privire la infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate;
f) solutiile pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea învinuirii;
g) hotarârile pronuntate ca urmare a admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei.
(3) Recursul în casatie exercitat de procuror împotriva hotarârilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului nu poate avea ca scop obtinerea condamnarii acestuia de catre instanta de recurs în casatie.

Art. 438
(1) Hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri:
1. în cursul judecatii nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;
2. hotarârea a fost pronuntata de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
4. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
5. judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
6. sedinta de judecata nu a fost publica, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
7. inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
8. în mod gresit s-a dispus încetarea procesului penal;
9. hotarârea cuprinde motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei sau exista o contradictie între considerentele si dispozitivul hotarârii;
10. instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;
11. nu s-a constatat gratierea sau în mod gresit s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost gratiata;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevazute de lege;
13. instanta si-a întemeiat hotarârea pe probe pentru care a fost aplicata sanctiunea excluderii sau în mod gresit s-a aplicat sanctiunea excluderii cu privire la probe legal administrate;
14. instanta nu s-a pronuntat asupra unuia sau mai multor motive de apel.
(2) Cazurile prevazute la alin. (1) pot constitui temei al casarii hotarârii doar daca nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecarii apelului ori daca, desi au fost invocate, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casatie a fost respinsa, partea sau procurorul care a declarat recursul în casatie nu mai poate formula o noua cerere împotriva aceleiasi hotarâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440
(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casatie se examineaza în camera de consiliu de un complet format din un judecator, dupa depunerea raportului magistratului-asistent si atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinita, fara citarea partilor si fara participarea procurorului.
(2) Daca cererea de recurs în casatie nu este facuta în termenul prevazut de lege sau daca nu s-au respectat dispozitiile art. 434, art. 436 alin. (1) si (6), art. 437 si art. 438, instanta respinge, prin încheiere definitiva, cererea de recurs în casatie.
(3) Daca cererea de recurs în casatie a fost retrasa, instanta ia act de retragere, prin încheiere.
(4) În cazul în care instanta constata ca cererea îndeplineste conditiile prevazute la art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casatie si trimite cauza în vederea judecarii recursului în casatie.
(5) În cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de completele de 5 judecatori, ca instante de apel, judecatorul care examineaza admisibilitatea cererii de recurs în casatie în conditiile prevazute în alin. (1) - (4) trebuie sa faca parte dintr-un complet de 5 judecatori.

Art. 445
(1) Judecarea recursului în casatie admis în principiu se face cu citarea partilor. Dispozitiile art. 90 si art. 93 alin. (5) se aplica în mod corespunzator.
(2) Participarea procurorului la judecarea recursului în casatie este obligatorie.

Art. 449
(1) În caz de admitere a recursului în casatie, hotarârea atacata se caseaza în limitele prevazute la art. 442 si 443.
(2) Hotarârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu împiedica justa solutionare a cauzei.
(3) Decizia instantei de recurs în casatie trebuie sa cuprinda, în partea introductiva, mentiunile prevazute la art. 402, iar în expunere, temeiurile de drept care au dus la respingerea sau admiterea recursului în casatie. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia pronuntata de instanta de recurs în casatie, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.
(4) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa îsi reia cursul.

Art. 453
(1) Revizuirea hotarârilor judecatoresti definitive, cu privire la latura penala, poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotarârii pronuntate în cauza;
b) hotarârea a carei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaratia unui martor, opinia unui expert sau pe situatiile învederate de un interpret, care a savârsit infractiunea de marturie mincinoasa în cauza a carei revizuire se cere, influentând astfel solutia pronuntata;
c) un înscris care a servit ca temei al hotarârii a carei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecatii sau dupa pronuntarea hotarârii, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune în legatura cu cauza a carei revizuire se cere, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
e) când doua sau mai multe hotarâri judecatoresti definitive nu se pot concilia;
f) hotarârea s-a întemeiat pe o prevedere legala care, dupa ce hotarârea a devenit definitiva, a fost declarata neconstitutionala ca urmare a admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate în acea cauza, în situatia în care consecintele încalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.
(2) Revizuirea hotarârilor judecatoresti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civila, poate fi ceruta numai în fata instantei civile, potrivit Codului de procedura civila.
(3) Cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicarii pedepsei.
(4) Cazul prevazut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau împrejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotarârii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) -d) si f) constituie motive de revizuire daca au dus la pronuntarea unei hotarâri nelegale sau netemeinice.
(5) În cazul prevazut la alin. (1) lit. e), toate hotarârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

Art. 454
(1) Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se dovedesc prin hotarâre judecatoreasca definitiva prin care instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei constatând existenta falsului sau existenta faptelor si savârsirea lor de respectivele persoane.
(2) În cazurile în care dovada nu poate fi facuta potrivit alin. (1) datorita existentei unei cauze care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de proba.

Art. 459
(1) La primirea cererii de revizuire, se fixeaza termen pentru examinarea admisibilitatii în principiu a cererii de revizuire, presedintele dispunând atasarea dosarului cauzei.
(2) Admisibilitatea în principiu se examineaza de catre instanta, în camera de consiliu, cu citarea partilor si cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica examinarea admisibilitatii în principiu.
(3) Instanta examineaza daca:
a) cererea a fost formulata în termen si de o persoana dintre cele prevazute la art. 455;
b) cererea a fost întocmita cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) si (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele si mijloacele de proba în baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioara de revizuire care a fost judecata definitiv;
e) faptele si mijloacele de proba în baza carora este formulata cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerintelor instantei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
(4) În cazul în care instanta constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
(5) În cazul în care instanta constata neîndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (3), dispune prin sentinta respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibila.
(6) Când cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a facut cererea ori în favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin exceptie de la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. f), procedura de revizuire îsi va urma cursul, iar în cazul rejudecarii cauzei, dupa admiterea în principiu, instanta va hotarî potrivit dispozitiilor art. 16, care se aplica în mod corespunzator.
(7) Încheierea prin care este admisa în principiu cererea de revizuire este definitiva. Sentinta prin care este respinsa cererea de revizuire, dupa analiza admisibilitatii în principiu, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotarârea la care se refera revizuirea.

Art. 461
(1) Rejudecarea cauzei dupa admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanta.
(2) Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele din cursul primei judecati.
(3) În cazul în care instanta constata ca situatia de fapt nu poate fi stabilita în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, dispune efectuarea cercetarilor necesare de catre procurorul de la parchetul de pe lânga aceasta instanta, într-un interval ce nu poate depasi 3 luni.
(4) Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul material instantei competente.
(5) Persoanele prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) si d) nu pot fi audiate ca martori în cauza supusa revizuirii, daca dovada acestor cazuri de revizuire s-a facut prin hotarâre judecatoreasca.

Art. 465
(1) Hotarârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile a litigiului dintre stat si reclamanti, pot fi supuse revizuirii, daca vreuna dintre consecintele grave ale încalcarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta continua sa se produca si nu poate fi remediata decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.
(2) Pot cere revizuirea:
a) persoana al carei drept a fost încalcat;
b) membrii de familie ai condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata în favoarea condamnatului;
c) procurorul.
(3) Cererea de revizuire se introduce la instanta care a pronuntat hotarârea a carei revizuire se cere.
(4) Cererea de revizuire se poate face cel mai târziu în termen de 3 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotarârii definitive pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
(5) Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotarârii atacate. Dispozitiile art. 460 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea aflata în stare de detinere este adusa la judecata.
(8) Atunci când partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanta asculta si concluziile acestora.
(9) Instanta examineaza cererea în baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie.
(10) Instanta respinge cererea în cazul în care constata ca este tardiva, inadmisibila sau nefondata.
(11) Atunci când instanta constata ca cererea este fondata:
a) desfiinteaza, în parte, hotarârea atacata sub aspectul dreptului încalcat si, rejudecând cauza, cu aplicarea dispozitiilor sectiunii 1 a cap. V din titlul III al partii speciale, înlatura consecintele încalcarii dreptului;
b) desfiinteaza hotarârea si, când este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta în fata careia s-a produs încalcarea dreptului, aplicându-se dispozitiile sectiunii 1 a cap. V din titlul III al partii speciale.
(12) Hotarârea pronuntata este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotarârea revizuita.

Art. 470
Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedura aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal.

Art. 474
(1) Asupra cererii de recurs în interesul legii completul Înaltei Curti de Casatie si Justitie se pronunta prin decizie.
(2) Decizia se pronunta numai în interesul legii si nu are efecte asupra hotarârilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
(3) Decizia se motiveaza în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 475
Daca, în cursul judecatii, un complet de judecata al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, învestit cu solutionarea cauzei în ultima instanta, constatând ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarâre prealabila sau printr-un recurs în interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de solutionare, va putea solicita Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarâre prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.

Art. 477
(1) Asupra sesizarii, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunta prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii.
(2) Dispozitiile art. 474 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.
(3) Dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dispozitiile art. 4741 se aplica în mod corespunzator.

Art. 590
(1) Pe durata amânarii executarii pedepsei, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decât în conditiile stabilite de instanta;
b) sa ia legatura, în termenul stabilit de instanta, cu organul de politie desemnat de aceasta în cuprinsul hotarârii de amânare a executarii pedepsei închisorii pentru a fi luat în evidenta si a stabili mijlocul de comunicare permanenta cu organul de supraveghere, precum si sa se prezinte la instanta ori de câte ori este chemat;
c) sa nu îsi schimbe locuinta fara informarea prealabila a instantei care a dispus amânarea;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
e) pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. a), sa se prezinte de îndata la unitatea sanitara la care urmeaza sa faca tratamentul, iar pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. b), sa îngrijeasca copilul mai mic de un an.
(2) Pe durata amânarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
c) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.
(3) Obligatiile prevazute la alin. (2) pot fi impuse în masura în care au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.

Art. 16
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savârsita cu vinovatia prevazuta de lege;
c) nu exista probe ca o persoana a savârsit infractiunea;
d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
e) lipseste plângerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea în miscare a actiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
g) a fost retrasa plângerea prealabila, în cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia înlatura raspunderea penala, a intervenit împacarea ori a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii;
h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
i) exista autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa în miscare ulterior, în conditiile prevazute de lege.

Art. 20
(1) Constituirea ca parte civila se poate face pâna la începerea cercetarii judecatoresti. Organele judiciare au obligatia de a aduce la cunostinta persoanei vatamate acest drept.
(2) Constituirea ca parte civila se face în scris sau oral, cu indicarea naturii si a întinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se întemeiaza.
(3) În cazul în care constituirea ca parte civila se face oral, organele judiciare au obligatia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, dupa caz, în încheiere.
(4) În cazul nerespectarii vreuneia dintre conditiile prevazute la alin. (1) si (2), persoana vatamata sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civila în cadrul procesului penal, putând introduce actiunea la instanta civila.
(5) Pâna la terminarea cercetarii judecatoresti, partea civila poate:
a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila;
b) mari sau micsora întinderea pretentiilor;
c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despagubiri banesti, daca repararea în natura nu mai este posibila.
(6) În cazul în care un numar mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care partile civile nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfasurare a procesului penal, procurorul sau instanta de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin încheiere motivata, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanta va fi comunicata partilor civile, care trebuie sa încunostinteze procurorul sau instanta în cazul în care refuza sa fie reprezentati prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunostinta sunt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.
(7) Daca dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale conventionala unei alte persoane, aceasta nu poate exercita actiunea civila în cadrul procesului penal. Daca transmiterea acestui drept are loc dupa constituirea ca parte civila, actiunea civila poate fi disjunsa.
(8) Actiunea civila care are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si partii responsabile civilmente, exercitata la instanta penala sau la instanta civila, este scutita de taxa de timbru.

Art. 21
(1) Introducerea în procesul penal a partii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea partii îndreptatite potrivit legii civile, în termenul prevazut la art. 20 alin. (1).
(2) Atunci când exercita actiunea civila, procurorul este obligat sa ceara introducerea în procesul penal a partii responsabile civilmente, în conditiile alin. (1).
(3) Partea responsabila civilmente poate interveni în procesul penal pâna la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta de judecata, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei.
(4) Partea responsabila civilmente are, în ceea ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

Art. 34
În afara participantilor prevazuti la art. 33, sunt subiecti procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum si orice alte persoane sau organe prevazute de lege având anumite drepturi, obligatii sau atributii în procedurile judiciare penale.

Art. 80
(1) În situatia în care în cauza exista un numar mare de persoane vatamate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care persoanele vatamate nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfasurare a procesului penal, procurorul sau instanta de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin încheiere motivata, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanta va fi comunicata persoanelor vatamate, care trebuie sa încunostinteze, în termen de 3 zile de la primirea comunicarii, procurorul sau instanta în cazul în care refuza sa fie reprezentati prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunostinta sunt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.
(2) Reprezentantul persoanelor vatamate exercita toate drepturile recunoscute de lege acestora.

Art. 83
În cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragându-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba împotriva sa;
a^1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat si încadrarea juridica a acesteia;
b) dreptul de a consulta dosarul, în conditiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu îsi desemneaza unul, în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe în conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu întelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica în limba româna;
g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
g^1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h) alte drepturi prevazute de lege.

Art. 91
(1) În cazurile prevazute în art. 90, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) În tot cursul procesului penal, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea sau refuza nejustificat sa exercite apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i acestuia un termen rezonabil si înlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facându-se mentiune despre aceasta într-un proces-verbal ori, dupa caz, în încheierea de sedinta. În cursul judecatii, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata, nu asigura substituirea sau refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanta ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.
(3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o aparare concreta si efectiva în cauza.
(4) Delegatia aparatorului din oficiu înceteaza la prezentarea aparatorului ales.
(5) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi înlocuit în conditiile alin. (2), cauza se amâna.

Art. 93
(1) În cursul urmaririi penale, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa fie încunostintat în conditiile art. 92 alin. (2), sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala în conditiile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului si de a formula cereri si a depune memorii. Dispozitiile art. 89 alin. (1) se aplica în mod corespunzator.
(2) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul prevazut la art. 92 alin. (8).
(3) În cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita personal, si dreptul de a consulta actele dosarului.
(4) Asistenta juridica este obligatorie când persoana vatamata sau partea civila este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(5) Când organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Art. 96
În cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte parti, precum si persoana vatamata pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor în care prezenta acestora este obligatorie sau este apreciata ca fiind necesara de procuror, judecator sau instanta de judecata, dupa caz.

Art. 144
(1) Masura supravegherii tehnice poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, la cererea motivata a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 139, fiecare prelungire neputând depasi 30 de zile.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, fara citarea partilor, prin încheiere care nu este supusa cailor de atac. Întocmirea minutei este obligatorie.
(3) Durata totala a masurilor de supraveghere tehnica, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi, în aceeasi cauza, 6 luni, cu exceptia masurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spatii private, care nu poate depasi 120 de zile.

Art. 152
(1) Organele de urmarire penala, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, pot solicita date de trafic si localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului daca sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) sau a unei infractiuni de concurenta neloiala, de evadare, de fals în înscrisuri, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, a unei infractiuni privind nerespectarea dispozitiilor privind introducerea în tara de deseuri si reziduuri, a unei infractiuni privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc ori a unei infractiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri, si infractiuni referitoare la operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive asemanatoare celor determinate de substantele si produsele stupefiante sau psihotrope;
b) exista temeiuri justificate pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
d) masura este proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care colaboreaza cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate.

Art. 154
(1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni, în scopul strângerii de probe ori identificarii faptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate dispune conservarea imediata a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informational, care au fost stocate prin intermediul unui sistem informatic si care se afla în posesia sau sub controlul unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în cazul în care exista pericolul pierderii sau modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, pe o durata de maximum 60 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia carora se afla datele informatice ori care le au sub control, numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut, descrierea datelor ce trebuie conservate, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului de a conserva imediat datele informatice indicate si de a le mentine integritatea, în conditii de confidentialitate.
(3) Masura conservarii poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, de procuror, o singura data, pe o durata de maximum 30 de zile.
(4) Ordonanta procurorului se transmite, de îndata, oricarui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia caruia se afla datele prevazute la alin. (1) ori care le are sub control, acesta fiind obligat sa le conserve imediat, în conditii de confidentialitate.
(5) În cazul în care datele referitoare la traficul informational se afla în posesia mai multor furnizori de retele publice de comunicatii electronice ori furnizori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, furnizorul în posesia sau sub controlul caruia se afla datele informatice are obligatia de a pune, de îndata, la dispozitia organului de urmarire penala informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori, în vederea cunoasterii tuturor elementelor din lantul de comunicare folosit.
(6) În termenul prevazut la alin. (2) si (3), procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, sa solicite unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului transmiterea datelor conservate potrivit legii ori poate dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art. 170 alin. (2^1) - (2^5), alin. (4) si (5) si ale art. 171 se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(7^1) Dispozitiile alin. (1) - (7) se aplica în mod corespunzator si cu privire la datele informatice, inclusiv la datele referitoare la traficul informational, stocate prin intermediul unui sistem informatic care se afla în posesia sau sub controlul altor persoane.
(8) Pâna la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa încunostinteze, în scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.

Art. 184
(1) În cazul infractiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 si 16 ani, în cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci când organul de urmarire penala sau instanta are o îndoiala asupra discernamântului suspectului ori inculpatului în momentul savârsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare în vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamântului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat, în prezenta unui avocat ales sau din oficiu, în fata organului judiciar, iar în cazul minorului, si în prezenta ocrotitorului legal.
(4) În cazul în care suspectul sau inculpatul refuza în cursul urmaririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, organul de cercetare penala sesizeaza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica. Dispozitiile art. 265 alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(5) În cazul în care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului într-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul, daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este întemeiata, poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea masurii internarii nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, încadrarea juridica, denumirea infractiunii; faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra discernamântului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea împreuna cu dosarul cauzei se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizarii, având obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului, precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai în prezenta suspectului sau inculpatului, în afara de cazul când acesta este disparut, se sustrage sau când din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(11) În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, încheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridica si denumirea infractiunii;
c) faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit;
e) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele internarii, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului într-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la pronuntare. Contestatia împotriva încheierii prin care se dispune internarea nevoluntara nu suspenda executarea.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara se solutioneaza în termen de 3 zile de la data înregistrarii acesteia si nu este suspensiva de executare.
(16) În vederea solutionarii contestatiei formulate de procuror, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(17) În vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara comunica acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si le acorda posibilitatea de a depune observatii scrise pâna la acea data, în afara de cazul când apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) În cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si externarea, daca este cazul, de îndata, a suspectului sau inculpatului, daca acesta nu este detinut sau arestat chiar si în alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) În cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere în conditiile art. 265.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta în cursul judecatii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6) - (19) se aplica în mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau în cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, presedintele completului de judecata care a dispus masura încunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotarârea prin care dispune internarea nevoluntara se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) În cazul în care suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de îndata, administratia locului de detinere sau arestare despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza procurorul sau, dupa caz, instanta asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6) - (24) se aplica în mod corespunzator.
(26) În cazul în care înainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sau persoana internata sesizeaza de îndata organul care a dispus masura, în vederea revocarii acesteia. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca în cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 247, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare în vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în conditiile art. 72 din Codul penal.

Art. 200
(1) Când un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(4) Ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si întrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte întrebari, daca necesitatea acestora rezulta în cursul ascultarii.
(6) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula în fata acesteia întrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Când inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absenta avocatului ales.

Art. 201
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, în conditiile aratate la art. 200 alin. (1) si (2), efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica în mod corespunzator si în caz de delegare.

Art. 250
(1) Împotriva masurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie, în termen de 3 zile de la data comunicarii ordonantei de luare a masurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond.
(2) Contestatia nu este suspensiva de executare.
(3) Procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei, în termen de 24 de ore de la solicitarea dosarului de catre acesta.
(4) Solutionarea contestatiei se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a facut contestatia si a persoanelor interesate, prin încheiere motivata, care este definitiva. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(5^1) Daca, pâna la solutionarea contestatiei formulate conform alin. (1), a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, contestatia se înainteaza, spre competenta solutionare, judecatorului de camera preliminara. Dispozitiile alin. (4) se aplica în mod corespunzator.
 
(6) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a masurii asiguratorii luate de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie la acest judecator ori la aceasta instanta, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a masurii.
(7) Contestatia nu suspenda executarea si se solutioneaza, în sedinta publica, prin încheiere motivata, cu citarea partilor, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia. Participarea procurorului este obligatorie.
(8) Dupa ramânerea definitiva a hotarârii, se poate face contestatie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a masurii asiguratorii.
(9) Întocmirea minutei este obligatorie.

Art. 252^2
(1) În cursul urmaririi penale, atunci când nu exista acordul proprietarului, daca procurorul care a instituit sechestrul apreciaza ca se impune valorificarea bunurilor mobile sechestrate, îl sesizeaza cu o propunere motivata de valorificare a bunurilor sechestrate pe judecatorul de drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat în conditiile alin. (1) fixeaza un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt chemate partile, precum si custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(3) La termenul fixat, în camera de consiliu, se aduce la cunostinta partilor si a custodelui faptul ca se intentioneaza valorificarea bunurilor mobile sechestrate si li se pune în vedere ca au dreptul de face observatii sau cereri legate de bunurile ce urmeaza a fi valorificate. Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti sau custode, judecatorul de drepturi si libertati dispune prin încheiere motivata asupra valorificarii bunurilor mobile prevazute la art. 252^1 alin. (2). Lipsa partilor legal citate nu împiedica desfasurarea procedurii.
(4) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati prevazute la alin. (2) se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre parti, custode, procuror, precum si de catre orice alta persoana interesata în termen de 10 zile.
(5) Termenul prevazut la alin. (4) curge de la comunicare pentru procuror, parti sau custode sau de la data când au luat la cunostinta de încheiere în cazul altor persoane interesate.
(6) Partile sau custodele pot face contestatie numai împotriva încheierii prin care judecatorul de drepturi si libertati a dispus valorificarea bunurilor mobile sechestrate. Procurorul poate face contestatie numai împotriva încheierii prin care judecatorul de drepturi si libertati a respins propunerea de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.
(7) Contestatia prevazuta la alin. (4) este suspensiva de executare. Judecarea cauzei se face de urgenta si cu precadere, iar hotarârea prin care se solutioneaza contestatia este definitiva.

Art. 252^3
(1) În cursul judecatii, instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, a uneia dintre parti sau a custodelui, poate dispune asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate. În acest scop, instanta de judecata fixeaza un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt citate în camera de consiliu partile, precum si custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) La termenul fixat, se pune în discutia partilor, în camera de consiliu, valorificarea bunurilor mobile sechestrate si li se pune în vedere ca au dreptul de a face observatii sau cereri legate de acestea. Lipsa partilor legal citate nu împiedica desfasurarea procedurii.
(3) Asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate, precum si cu privire la cererile prevazute la alin. (2), instanta de judecata dispune prin încheiere motivata. Încheierea instantei este definitiva.

Art. 255
(1) Daca procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, constata, la cerere sau din oficiu, ca lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei vatamate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea acestora, dispune restituirea acestor lucruri. Dispozitiile art. 250 se aplica în mod corespunzator.
(2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu sunt îngreunate stabilirea situatiei de fapt si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia îi sunt restituite sa le pastreze pâna la pronuntarea unei solutii definitive în procesul penal.

Art. 257
(1) Chemarea unei persoane în fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(2) Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai organelor judiciare sau prin orice alt salariat al acestora, prin intermediul politiei locale ori prin serviciul postal sau de curierat.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa îndeplineasca procedura de citare si sa comunice dovezile de îndeplinire a acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar.
(4) În cazul prevazut la art. 80, persoanele vatamate si partile civile pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicatie de circulatie nationala.
(5) Citarea se poate realiza si prin intermediul postei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, cu acordul persoanei citate.
(6) Minorul cu o vârsta mai mica de 16 ani va fi citat, prin intermediul parintilor sau al tutorelui, cu exceptia cazului în care acest lucru nu este posibil.
(7) Organul judiciar poate comunica si oral persoanei prezente termenul urmator, aducându-i la cunostinta consecintele neprezentarii. În cursul urmaririi penale, aducerea la cunostinta a termenului se mentioneaza într-un proces-verbal, care se semneaza de catre persoana astfel citata.
(8) Citarea si comunicarea actelor procedurale se fac în plic închis, care va purta mentiunea «Pentru justitie. A se înmâna cu prioritate».

Art. 258
(1) Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;
b) numele si prenumele celui citat, calitatea în care este citat si indicarea obiectului cauzei;
c) adresa celui citat;
d) ora, ziua, luna si anul, locul de înfatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate;
e) mentiunea ca partea citata are dreptul la un avocat cu care sa se prezinte la termenul fixat;
f) daca este cazul, mentiunea ca, potrivit art. 90 sau art. 93 alin. (4), apararea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îsi alege un avocat, care sa se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu;
g) mentiunea ca partea citata poate, în vederea exercitarii dreptului la aparare, sa consulte dosarul aflat la arhiva instantei sau a parchetului;
h) consecintele neprezentarii în fata organului judiciar.
(2) Citatia transmisa suspectului sau inculpatului trebuie sa cuprinda încadrarea juridica si denumirea infractiunii de care este acuzat, atentionarea ca, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.
(3) Citatia se semneaza de cel care o emite.

Art. 259
(1) Suspectul, inculpatul, partile în proces, precum si alte persoane se citeaza la adresa unde locuiesc, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului lor de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza.
(2) Suspectul sau inculpatul are obligatia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieste. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la aceasta obligatie în cadrul audierii si cu privire la consecintele nerespectarii obligatiei.
(3) Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declaratie data în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat.
(4) Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, daca nu s-a prezentat dupa prima citare legal îndeplinita.
(5) Daca nu se cunosc nici adresa unde locuieste suspectul sau inculpatul si nici locul sau de munca, la sediul organului judiciar se afiseaza o înstiintare care trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora când a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui citat;
d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si denumirea organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul;
e) mentiunea ca înstiintarea se refera la actul procedural al citatiei;
f) mentiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citatia în care destinatarul este în drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citatia;
g) mentiunea ca, în cazul în care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul termenului prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a afisat înstiintarea.
(6) Bolnavii sau persoanele aflate, dupa caz, în spitale, asezaminte medicale ori de asistenta sociala se citeaza prin administratia acestora.
(7) Persoanele private de libertate se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia. O copie a citatiei se comunica si administratiei locului de detinere.
(7^1) Militarii se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.
(8) Pentru persoanele care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate în cursa, citarea se face la capitania portului unde este înregistrata nava.
(9) Daca suspectul sau inculpatul locuieste în strainatate, citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept international penal aplicabile în relatia cu statul solicitat, în conditiile legii. În absenta unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare. Pentru primul termen de judecata, suspectul sau inculpatul va fi înstiintat prin citatie ca are obligatia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care nu se conformeaza, comunicarile i se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta româna a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi mentionate actele care se expediaza, tinând loc de dovada de îndeplinire a procedurii.
(10) Personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare si cetatenii români trimisi sa lucreze în cadrul organizatiilor internationale, membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se afla în strainatate, precum si cetatenii români aflati în strainatate în interes de serviciu, inclusiv membrii de familie care îi însotesc, se citeaza prin intermediul unitatilor care i-au trimis în strainatate.
(11) La stabilirea termenului pentru înfatisarea suspectului sau inculpatului aflat în strainatate se tine seama de normele internationale aplicabile în relatia cu statul pe teritoriul caruia se afla suspectul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citatia în vederea înfatisarii sa fie primita cel mai târziu cu 30 de zile înainte de ziua stabilita pentru înfatisare.
(12) Institutiile, autoritatile publice si alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar în cazul neidentificarii sediului, se aplica în mod corespunzator dispozitiile alin. (5).
(13) Citarea prin intermediul postei electronice sau al unui sistem de mesagerie electronica se face la adresa electronica ori la coordonatele care au fost indicate în acest scop organului judiciar de catre persoana citata sau de catre reprezentantul ei.

Art. 260
(1) Citatia se înmâneaza, oriunde este gasit, personal celui citat, care va semna dovada de primire.
(2) Daca persoana citata refuza sa primeasca citatia, persoana însarcinata sa comunice citatia va afisa pe usa destinatarului o înstiintare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurarile constatate. Înstiintarea trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora când afisarea a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui înstiintat;
d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si denumirea organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
e) mentiunea ca înstiintarea se refera la actul procedural al citatiei;
f) mentiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citatia în care destinatarul este în drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citatia;
g) mentiunea ca, în cazul în care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul termenului prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a afisat înstiintarea.
(2^1) Daca persoana citata, primind citatia, refuza sau nu poate sa semneze dovada de primire, persoana însarcinata sa comunice citatia încheie despre aceasta proces-verbal.
(3) În cazul în care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un suspect sau inculpat care locuieste în strainatate nu poate fi înmânata, precum si în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin posta, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz.
(4) Citarea se poate realiza si prin intermediul autoritatilor competente ale statului strain daca:
a) adresa celui citat este necunoscuta sau inexacta;
b) nu a fost posibila trimiterea citatiei prin intermediul postei;
c) daca citarea prin posta a fost ineficienta sau necorespunzatoare.
(5) Când citarea se face potrivit art. 259 alin. (6) - (8), unitatile acolo aratate sunt obligate a înmâna de îndata citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificându-i semnatura sau aratând motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o înainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.
(6) Citatia destinata unei institutii sau autoritati publice ori altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului însarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator.
(7) Când citarea se realizeaza potrivit art. 257 alin. (5), persoana care realizeaza citarea întocmeste un proces-verbal.

Art. 261
(1) Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul înmâneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea ori care în mod obisnuit îi primeste corespondenta. Citatia nu poate fi înmânata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de discernamânt.
(2) Daca persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor aratate la alin. (1), citatia se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obisnuit îl înlocuieste.
(3) Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea si semnatura, încheie proces-verbal. Daca aceasta refuza sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, încheind proces-verbal.
(4) În lipsa persoanelor aratate la alin. (1) si (2), agentul este obligat sa se intereseze când poate gasi persoana citata pentru a-i înmâna citatia. Când persoana citata nu poate fi gasita, agentul afiseaza pe usa locuintei persoanei citate o înstiintare care trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora când depunerea sau, dupa caz, afisarea a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui înstiintat;
d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si denumirea organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
e) mentiunea ca înstiintarea se refera la actul procedural al citatiei;
f) mentiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citatia în care destinatarul este în drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citatia;
g) mentiunea ca, în cazul în care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul termenului prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a afisat înstiintarea.
(5) În cazul când persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, daca în citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, încheind proces-verbal si facând mentiune despre împrejurarile care au facut imposibila înmânarea citatiei.
(6) Când comunicarea citatiei nu se poate face, deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuintat ori destinatarul actului nu mai locuieste în imobilul respectiv, agentul întocmeste un proces-verbal care mentioneaza situatiile constatate, pe care îl trimite organului judiciar care a dispus citarea.

Art. 267
(1) În vederea realizarii procedurii de citare, a comunicarii actelor de procedura sau a aducerii cu mandat la desfasurarea procedurilor, procurorul sau instanta au drept de acces direct la bazele electronice de date detinute de organele administratiei de stat.
(2) Organele administratiei de stat care detin baze electronice de date sunt obligate sa colaboreze cu procurorul sau cu instanta de judecata în vederea asigurarii accesului direct al acestora la informatiile existente în bazele electronice de date, în conditiile legii.

Art. 268
(1) Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.
(2) Când o masura procesuala nu poate fi luata decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului masurii.
(3) Pentru celelalte termene procedurale se aplica, în caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

Art. 272
(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, administrarea si, dupa caz, valorificarea în cursul procesului penal a bunurilor indisponibilizate, onorariile avocatilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.
(2) Cheltuielile judiciare prevazute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupa caz, în bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, al Ministerului Public, precum si al altor ministere de resort.

Art. 278
(1) Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreapta de însusi organul de urmarire penala, de judecatorul de drepturi si libertati sau de camera preliminara ori de instanta care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
(2) În vederea îndreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri.
(3) Despre îndreptarea efectuata organul judiciar întocmeste, dupa caz, un proces-verbal sau o încheiere, facându-se mentiune si la sfârsitul actului corectat.

Art. 282
(1) Încalcarea oricaror dispozitii legale în afara celor prevazute la art. 281 determina nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerintei legale s-a adus o vatamare drepturilor partilor ori ale subiectilor procesuali principali, care nu poate fi înlaturata altfel decât prin desfiintarea actului.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata de procuror, suspect, inculpat, celelalte parti sau persoana vatamata, atunci când exista un interes procesual propriu în respectarea dispozitiei legale încalcate.
(3) Nulitatea relativa se invoca în cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevazute la alin. (4).
(4) Încalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) poate fi invocata:
a) pâna la închiderea procedurii de camera preliminara, daca încalcarea a intervenit în cursul urmaririi penale sau în aceasta procedura;
b) pâna la primul termen de judecata cu procedura legal îndeplinita, daca încalcarea a intervenit în cursul urmaririi penale, când instanta a fost sesizata cu un acord de recunoastere a vinovatiei;
c) pâna la urmatorul termen de judecata cu procedura completa, daca încalcarea a intervenit în cursul judecatii.
(5) Nulitatea relativa se acopera atunci când:
a) persoana interesata nu a invocat-o în termenul prevazut de lege;
b) persoana interesata a renuntat în mod expres la invocarea nulitatii.

Art. 283
(1) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) neîndeplinirea în mod nejustificat sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin aceasta s-au provocat întârzieri în desfasurarea procesului penal;
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de înmânare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.
(2) Lipsa nejustificata a martorului, precum si a persoanei vatamate, partii civile sau partii civilmente responsabile, chemate sa dea declaratii, sau parasirea, fara permisiune ori fara un motiv întemeiat, a locului unde urmeaza a fi audiate se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.
(3) Lipsa nejustificata a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fara a asigura substituirea, în conditiile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apararea, în conditiile în care s-a asigurat exercitarea deplina a tuturor drepturilor procesuale, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocati este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului.
(4) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitarii, în legatura cu procesul, a atributiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;
b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de catre expert sau interpret a îndeplinirii însarcinarilor primite;
d) neîndeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum si neîndeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însarcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligatii;
e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta la art. 160 alin. (3);
f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei în conditiile legii;
g) nerespectarea de catre parti, avocatii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 352 alin. (9) sau art. 359;
h) nerespectarea de catre avocatii partilor a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 359, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
i) manifestarile ireverentioase ale partilor, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane fata de judecator sau procuror;
j) manifestarile ireverentioase ale avocatilor fata de judecator sau procuror, dupa avertizarea în acest sens, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
k) nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a încunostinta în scris, în termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;
l) neîndeplinirea de catre martor a obligatiei de a încunostinta organele judiciare, în termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuintei pe parcursul procesului penal, potrivit art. 120 alin. (2) lit. c);
m) neîndeplinirea în mod nejustificat de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;
n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si procedurale de catre parti, reprezentantii legali ai acestora ori consilierii juridici;
o) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 142 alin. (2) sau a obligatiei prevazute la art. 152 alin. (3) de catre furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
o1) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 1461 alin. (7) de catre institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare;
p) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 147 alin. (5) de catre unitatile postale ori de transport sau orice alte persoane fizice ori juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii;
q) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 153 alin. (3) de catre furnizorul de servicii sau de persoana în posesia careia sunt sau care are sub control datele prevazute la art. 153 alin. (1).
(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct în bugetul Ministerului Public sau al Ministerului Administratiei si Internelor, al Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii.
(6) Aplicarea amenzii judiciare nu înlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.

Art. 285
(1) Urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea persoanelor care au savârsit o infractiune si la stabilirea raspunderii penale a acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea în judecata.
(2) Procedura din cursul urmaririi penale este nepublica.

Art. 344
(1) Dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, dosarul se repartizeaza aleatoriu judecatorului de camera preliminara.
(2) Copia certificata a rechizitoriului si, dupa caz, traducerea autorizata a acestuia se comunica inculpatului la locul de detinere ori, dupa caz, la adresa unde locuieste sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedura. Inculpatului, celorlalte parti si persoanei vatamate li se aduc la cunostinta obiectul procedurii în camera preliminara, dreptul de a-si angaja un aparator si termenul în care, de la data comunicarii, pot formula în scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea sesizarii instantei, legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Termenul este stabilit de catre judecatorul de camera preliminara, în functie de complexitatea si particularitatile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(3) În cazurile prevazute la art. 90, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si stabileste, în functie de complexitatea si particularitatile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea sesizarii instantei, legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(4) La expirarea termenelor prevazute la alin. (2) si (3), daca s-au formulat cereri sau exceptii ori daca a ridicat exceptii din oficiu, judecatorul de camera preliminara stabileste termenul pentru solutionarea acestora, cu citarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea procurorului.

Art. 347
(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevazute la art. 346 alin. (1) - (42), procurorul, partile si persoana vatamata pot face contestatie. Contestatia poate privi si modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor.
(2) Contestatia se judeca de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate. Când instanta sesizata este Înalta Curte de Casatie si Justitie, contestatia se judeca de catre completul competent, potrivit legii.
(3) Contestatia se solutioneaza în camera de consiliu, cu citarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea procurorului. Dispozitiile art. 345 si 346 se aplica în mod corespunzator.
(4) În solutionarea contestatiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau exceptii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fata judecatorului de camera preliminara în procedura desfasurata în fata instantei sesizate cu rechizitoriu, cu exceptia cazurilor de nulitate absoluta.

Art. 361
(1) În vederea repartizarii pe complete si a stabilirii primului termen de judecata, dupa ramânerea definitiva a hotarârii pronuntate în camera preliminara, dosarele nou-formate vor fi transmise, dupa înregistrare în registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.
(2) Presedintele completului de judecata are îndatorirea sa ia din timp toate masurile necesare pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amânare.
(3) În acest scop, dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele completului, care va lua masurile necesare în scopul pregatirii judecatii, astfel încât sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.
(4) În cazurile în care asistenta juridica este obligatorie, presedintele completului va lua masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu.
(5) În situatia în care în aceeasi cauza au calitatea de inculpat atât persoana juridica, cât si reprezentantii legali ai acesteia, presedintele verifica daca inculpatul persoana juridica si-a desemnat un reprezentant, iar în caz contrar, procedeaza la desemnarea unui reprezentant, din rândul practicienilor în insolventa.
(6) De asemenea, presedintele verifica îndeplinirea dispozitiilor privind citarea si, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acestora.
(7) Presedintele completului se îngrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie întocmita si afisata la instanta, cu 24 de ore înaintea termenului de judecata.
(8) La întocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dându-se întâietate cauzelor în care sunt detinuti sau arestati la domiciliu si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

Art. 363
(1) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.
(2) În cursul judecatii, procurorul exercita rol activ, în vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale.
(3) În cursul judecatii, procurorul formuleaza cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
(4) Când apreciaza ca exista vreuna dintre cauzele care împiedica exercitarea actiunii penale, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal.

Art. 364
(1) Judecata cauzei are loc în prezenta inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de detinere la judecata este obligatorie. Se considera ca este prezent si inculpatul privat de libertate care, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului, participa la judecata prin videoconferinta, la locul de detinere.
(2) Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului daca acesta este disparut, se sustrage de la judecata ori si-a schimbat adresa fara a o aduce la cunostinta organelor judiciare si, în urma verificarilor efectuate, nu i se cunoaste noua adresa.
(3) Judecata poate de asemenea avea loc în lipsa inculpatului daca, desi legal citat, acesta lipseste în mod nejustificat de la judecarea cauzei.
(4) Pe tot parcursul judecatii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, sa fie judecat în lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau din oficiu. În cazul în care inculpatul aflat în stare de detinere a solicitat sa fie judecat în lipsa, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta sa poata puna concluzii în cadrul dezbaterilor si sa i se dea cuvântul prin intermediul videoconferintei, în prezenta aparatorului ales sau din oficiu.
(5) Daca apreciaza necesara prezenta inculpatului, instanta poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere.
(6) Inculpatul poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii, inclusiv în situatia prevazuta la alin. (1) teza finala.

Art. 412
(1) Apelul se declara prin cerere scrisa, care trebuie sa contina urmatoarele:
a) numarul dosarului, data si numarul sentintei sau încheierii atacate;
b) denumirea instantei care a pronuntat hotarârea atacata;
c) numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul, resedinta sau locuinta, precum si semnatura persoanei care declara apelul.
(2) Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarâre se ataca sau de avocat.
(3) Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata în instanta de parte ori de reprezentantul ei la primul termen de judecata cu procedura legal îndeplinita.
(4) Apelul se motiveaza în scris, aratându-se motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza.

Art. 420
(1) Judecarea apelului se face cu citarea partilor si a persoanei vatamate.
(2) Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.
(3) Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
(4) Instanta de apel procedeaza la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibila, potrivit regulilor de la judecata în fond.
(5) Instanta de apel poate readministra probele administrate la prima instanta si poate administra probe noi, în conditiile art. 100.
(6) Când apelul este în stare de judecata, presedintele completului da cuvântul apelantului, apoi intimatului si pe urma procurorului. Daca între apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(7) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatului i se acorda ultimul cuvânt.
(8) Instanta verifica hotarârea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe administrate în fata instantei de apel.
(9) În vederea solutionarii apelului, instanta, motivat, poate da o noua apreciere probelor.
(10) Instanta se pronunta asupra tuturor motivelor de apel invocate.
(11) La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata în fond, în masura în care în prezentul titlu nu exista dispozitii contrare.
(12) Apelul împotriva încheierilor care, potrivit legii, pot fi atacate separat se judeca în camera de consiliu fara prezenta partilor, care pot depune concluzii scrise, cu exceptia cazurilor în care legea dispune altfel ori a celor în care instanta apreciaza ca este necesara judecata în sedinta publica.

Art. 424
(1) Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda în partea introductiva mentiunile prevazute la art. 402, iar în expunere temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute la art. 421. Dispozitivul cuprinde solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.
(2) Instanta de apel se pronunta asupra masurilor preventive potrivit dispozitiilor referitoare la continutul sentintei; când s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante sau instantei competente, instanta de apel poate face aplicarea corespunzatoare a art. 399 alin. (10).
(3) În cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv sau de arest la domiciliu, în expunere si dispozitiv se arata timpul care se deduce din pedeapsa.
(4) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa îsi reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desfiintate de drept.
(5) Decizia instantei de apel se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere.

Art. 480
(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei se poate încheia numai cu privire la infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus în miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului. La încheierea acordului de recunoastere a vinovatiei, asistenta juridica este obligatorie.
(3) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii.
(4) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpatii minori se va tine seama de aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 488^2
(1) Competenta de solutionare a contestatiei apartine dupa cum urmeaza:
a) în cauzele penale aflate în cursul urmaririi penale, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta;
b) în cauzele penale aflate în cursul judecatii sau în caile de atac, ordinare ori extraordinare, instantei ierarhic superioare celei pe rolul careia se afla cauza.
(2) Când procedura judiciara cu privire la care se formuleaza contestatia se afla pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, competenta de solutionare a contestatiei apartine unui alt complet din cadrul aceleiasi sectii.

Art. 488^5
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, solutionând contestatia, verifica durata procedurilor pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a punctelor de vedere prezentate si se pronunta prin încheiere.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, va lua în considerare urmatoarele elemente:
a) natura si obiectul cauzei;
b) complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numarului de participanti si a dificultatilor de administrare a probelor;
c) elementele de extraneitate ale cauzei;
d) faza procesuala în care se afla cauza si durata fazelor procesuale anterioare;
e) comportamentul contestatorului în procedura judiciara analizata, inclusiv din perspectiva exercitarii drepturilor sale procesuale si procedurale si din perspectiva îndeplinirii obligatiilor sale în cadrul procesului;
f) comportamentul celorlalti participanti în cauza, inclusiv al autoritatilor implicate;
g) interventia unor modificari legislative aplicabile cauzei;
h) alte elemente de natura sa influenteze durata procedurii.

Art. 489
(1) În cazul infractiunilor savârsite de persoanele juridice prevazute la art. 135 alin. (1) din Codul penal în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dispozitiile prezentului cod se aplica în mod corespunzator, cu derogarile si completarile prevazute în prezentul capitol.
(2) Sunt aplicabile în procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice si dispozitiile procedurii de camera preliminara, care se aplica în mod corespunzator.

Art. 491
(1) Persoana juridica este reprezentata la îndeplinirea actelor procesuale si procedurale de reprezentantul sau legal.
(2) Daca pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a pus în miscare actiunea penala si împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îsi numeste un mandatar pentru a o reprezenta.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), daca persoana juridica nu si-a numit un mandatar, acesta este desemnat, dupa caz, de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta, din rândul practicienilor în insolventa, autorizati potrivit legii. Practicienilor în insolventa astfel desemnati li se aplica, în mod corespunzator, dispozitiile art. 273 alin. (1), (2), (4) si (5).

Art. 493
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau, dupa caz, judecatorul de camera preliminara ori instanta poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica suspiciunea rezonabila ca persoana juridica a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;
b) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începuta anterior sau în cursul urmaririi penale;
c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice;
d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;
e) interzicerea desfasurarii activitatilor de natura celor cu ocazia carora a fost comisa infractiunea.
(2) Pentru a asigura respectarea masurilor prevazute la alin. (1), persoana juridica poate fi obligata la depunerea unei cautiuni constând într-o suma de bani care nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, de amânare a aplicarii pedepsei, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de încetare a procesului penal, pronuntate în cauza, daca persoana juridica a respectat masura sau masurile preventive, precum si în cazul în care, prin hotarâre definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
(3) Cautiunea nu se restituie în cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurii sau a masurilor preventive luate, facându-se venit la bugetul de stat la data ramânerii definitive a hotarârii pronuntate în cauza, precum si daca s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(4) Masurile preventive prevazute la alin. (1) pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmaririi penale si a mentinerii în cursul procedurii de camera preliminara si al judecatii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(5) În cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecatorul de drepturi si libertati prin încheiere motivata data în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Împotriva încheierii se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara ori instanta ierarhic superioara, de catre persoana juridica si procuror, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru persoana juridica lipsa.
(8) Masurile preventive se revoca de catre judecatorul de drepturi si libertati la cererea procurorului sau a persoanei juridice, iar de catre judecatorul de camera preliminara si de catre instanta si din oficiu, numai când se constata ca nu mai exista temeiurile care au justificat luarea sau mentinerea acestora. Dispozitiile alin. (5) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(9) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute la art. 265 si art. 283 alin. (2), iar fata de practicianul în insolventa, masura prevazuta la art. 283 alin. (2).
(10) Luarea masurilor preventive nu împiedica luarea masurilor asiguratorii conform art. 249-256.

Art. 503
(1) În caz de neexecutare cu rea-credinta a pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, instanta de executare aplica dispozitiile art. 139 alin. (2) sau, dupa caz, art. 140 alin. (2) ori (3) din Codul penal.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu de catre judecatorul delegat al instantei de executare, potrivit art. 499-502.
(3) Persoana juridica este citata la judecata.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Dupa concluziile procurorului si ascultarea persoanei juridice condamnate, instanta se pronunta prin sentinta.

Art. 504
Urmarirea si judecarea infractiunilor savârsite de minori, precum si punerea în executare a hotarârilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile prevazute în prezentul capitol si în sectiunea a 8-a a cap. I din titlul V al partii generale.
(2) În cursul urmaririi penale, procedura în cauzele cu infractori minori se aplica si persoanelor care au împlinit 18 ani, pâna la împlinirea vârstei de 21 de ani, daca la data dobândirii calitatii de suspect erau minore, atunci când organul judiciar considera necesar, tinând seama de toate circumstantele cauzei, inclusiv gradul de maturitate si gradul de vulnerabilitate ale persoanei vizate.
(3) Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta suspectului sau a inculpatului si exista motive pentru a se considera ca acesta este minor, persoana respectiva va fi prezumata a fi minor.
(4) Rezultatele examinarii medicale a minorului suspect sau inculpat asupra caruia s-a dispus o masura preventiva privativa de libertate, efectuate în locul de detinere, potrivit legii privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului, sunt avute în vedere pentru a aprecia capacitatea acestuia de a fi supus actelor sau masurilor dispuse în cursul procesului penal.

Art. 506
(1) În cauzele cu inculpati minori, organele de urmarire penala pot sa solicite, atunci când considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie teritoriala îsi are locuinta minorul, potrivit legii.
(1^1) În cazul în care minorul este trimis în judecata, solicitarea referatului de evaluare este obligatorie, cu exceptia cazului în care acest lucru ar fi contrar interesului superior al minorului.
(2) În cursul judecatii, instanta poate solicita efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie îsi are locuinta minorul, potrivit legii. În situatia în care efectuarea referatului de evaluare nu a fost solicitata în cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin. (1) sau (1^1), dispunerea efectuarii referatului de catre instanta este obligatorie.
(3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului din perspectiva psihocomportamentala.
(4) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.
(4^1) În cazul în care elementele care constituie baza referatului de evaluare se schimba considerabil, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta va solicita întocmirea unui nou referat de evaluare. Solicitarea se poate face din oficiu sau în urma sesizarii facute de serviciul de probatiune, de minor ori de catre parinti sau, dupa caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul, cu privire la schimbarile intervenite.
(5) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.

Art. 507
(1) Cauzele în care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competenta obisnuite de catre judecatori anume desemnati potrivit legii.
(2) Instanta compusa potrivit dispozitiilor alin. (1) ramâne competenta sa judece potrivit dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar daca între timp inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani.
(3) Inculpatul care a savârsit infractiunea în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii aplicabile în cauzele cu infractori minori, daca la data sesizarii instantei nu a împlinit 18 ani. Daca la data sesizarii instantei inculpatul împlinise vârsta de 18 ani, dar la data dobândirii calitatii de suspect era minor, instanta învestita, retinând cauza, poate decide aplicarea procedurii pentru cauzele cu infractori minori, atunci când considera necesar, tinând cont de toate circumstantele cauzei, inclusiv gradul de maturitate si gradul de vulnerabilitate ale persoanei vizate.

Art. 510
(1) Când în aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, si nu este posibila disjungerea, judecata are loc potrivit dispozitiilor art. 507 alin. (1) si dupa procedura obisnuita.
(2) Cu privire la inculpatii minori din aceste cauze se aplica dispozitiile referitoare la procedura în cauzele cu infractori minori.

Art. 530
(1) Cererea de reabilitare judecatoreasca se formuleaza de catre condamnat, iar dupa moartea acestuia, de sot sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului.
(2) Reabilitarea judecatoreasca se dispune în cazurile si conditiile prevazute la art. 166 si 168 din Codul penal.
(3) În cerere trebuie sa se mentioneze:
a) adresa condamnatului, iar când cererea este facuta de alta persoana, adresa acesteia;
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost pronuntata acea condamnare;
c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei si pâna la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data ramânerii definitive a hotarârii si pâna la introducerea cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru solutionarea cererii.
(4) La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt îndeplinite conditiile reabilitarii.

Art. 535
Sentinta prin care instanta rezolva cererea de reabilitare este supusa contestatiei în termen de 10 zile de la comunicare, care se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Judecarea contestatiei la hotarârea primei instante se face în sedinta nepublica, cu citarea petentului. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instantei prin care se solutioneaza contestatia este definitiva.

Art. 599
(1) Procedura de rezolvare a contestatiei la executare este cea prevazuta la art. 597.
(2) În cazul aratat la art. 598 alin. (1) lit. d), daca din hotarârea pusa în executare nu rezulta datele si situatiile de existenta carora depinde solutionarea contestatiei, constatarea acestora se face de catre instanta competenta sa judece contestatia.
(3) Cererea poate fi retrasa de condamnat sau de procuror, când este formulata de acesta.
(4) Dupa pronuntarea solutiei definitive ca urmare a admiterii contestatiei la executare, se face o noua punere în executare conform procedurii prevazute de prezentul titlu.
(5) Cererile ulterioare de contestatie la executare sunt inadmisibile daca exista identitate de persoana, de temei legal, de motive si de aparari.

Art. 602
Termenii sau expresiile al caror înteles este anume explicat în Codul penal au acelasi înteles si în Codul de procedura penala.

Art. 603
(1) Prezentul cod intra în vigoare la data care va fi stabilita prin legea de punere în aplicare a acestuia.
(2) În termen de 12 luni de la data publicarii prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedura penala.