Art. 212
(1) Procurorul dispune citarea inculpatului aflat în stare de libertate sau aducerea inculpatului aflat în stare de retinere.
(2) Inculpatului prezent i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, infractiunea de care este suspectat si motivele luarii masurii controlului judiciar.
(3) Masura controlului judiciar poate fi luata numai dupa audierea inculpatului, în prezenta avocatului ales ori numit din oficiu. Dispozitiile art. 209 alin. (6) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Procurorul dispune luarea masurii controlului judiciar prin ordonanta motivata, care se comunica inculpatului.

Art. 213
(1) Împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu si dispune citarea inculpatului.
(3) Neprezentarea inculpatului nu împiedica judecatorul de drepturi si libertati sa dispuna asupra masurii luate de procuror.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati îl asculta pe inculpat atunci când acesta este prezent.
(5) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati poate revoca masura, daca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a acesteia, sau poate modifica obligatiile din continutul controlului judiciar.
(6^1) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza plângerea este definitiva.
(7) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pronuntarea încheierii.

Art. 214
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata în fata careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sesizat potrivit alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Prezenta avocatului inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.

Art. 215
(1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina în locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, în conditiile legii.
(5) Daca s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a minutei, se comunica, în ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii încheierii, inculpatului, unitatii de politie în a carei circumscriptie locuieste, precum si serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de Frontiera Române si Inspectoratului General pentru Imigrari, în situatia celui care nu este cetatean român, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(7) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
(8) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa ascultarea inculpatului. Împotriva ordonantei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(8^1) Dispozitiile alin. (8) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) Dispozitiile alin. (8) teza I se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii, când judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestata în conditiile art. 205 si, respectiv, art. 206, care se aplica în mod corespunzator.
(10) În cazul prevazut la alin. (8), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la înregistrarea propunerii sau a cererii, comunicând procurorului si inculpatului termenul fixat.
(11) Procurorul înainteaza dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati în termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(12) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(13) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau a cererii.
(14) Daca, în cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunând, dupa caz, înlocuirea ori încetarea ei.
(15) În cazul prevazut în alin. (14), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

Art. 215^1
(1) În cursul urmaririi penale, masura controlului judiciar se poate dispune de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati pe o durata de cel mult 60 de zile.
(2) În cursul urmaririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de catre procuror, prin ordonanta, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(4) Ordonanta procurorului prin care, în conditiile alin. (2) sau (3), s-a prelungit masura controlului judiciar se comunica în aceeasi zi inculpatului.
(5) Împotriva ordonantei procurorului prin care, în conditiile prevazute la alin. (2) si (3), s-a prelungit masura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(6) În cursul urmaririi penale, durata masurii controlului judiciar nu poate sa depaseasca un an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 5 ani.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pe o durata ce nu poate depasi 60 de zile.
(8) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, în toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii în judecata.
(9) La expirarea termenelor prevazute la alin. (8), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Art. 61
(1) Ori de câte ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni, sunt obligate sa întocmeasca un proces-verbal despre împrejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, cât si ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care constituie încalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile savârsite în legatura cu serviciul de catre cei aflati în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala, pentru infractiunile constatate în timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute la alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savârsirii infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. În cazul infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de îndata organelor de urmarire penala.
(3) Când faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligatia de a le consemna în procesul-verbal.
(4) Actele încheiate împreuna cu mijloacele materiale de proba se înainteaza, de îndata, organelor de urmarire penala.
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Art. 62
(1) Comandantii de nave si aeronave sunt competenti sa faca perchezitii corporale sau ale vehiculelor si sa verifice lucrurile pe care faptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele si aeronavele pe care le comanda se afla în afara porturilor sau aeroporturilor si pentru infractiunile savârsite pe aceste nave sau aeronave, având totodata si obligatiile si drepturile prevazute la art. 61.
(2) Actele încheiate împreuna cu mijloacele materiale de proba se înainteaza organelor de urmarire penala, de îndata ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc.
(3) În cazul infractiunilor flagrante, comandantii de nave si aeronave au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta organelor de urmarire penala.
(4) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Art. 207
(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, împreuna cu dosarul cauzei, se înainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(4) Când constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Când constata ca au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori în cazul în care au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere revocarea acesteia si punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(6) În tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în cursul procedurii de camera preliminara, verifica, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestei masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 208
(1) Judecatorul de camera preliminara înainteaza dosarul instantei de judecata cu cel putin 5 zile înainte de expirarea masurii preventive.
(2) Instanta de judecata verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(4) În tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, instanta, din oficiu, prin încheiere, verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile art. 207 alin. (3) ‒ (5) se aplica în mod corespunzator.
(5) În tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, instanta verifica, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestei masuri. Dispozitiile art. 207 alin. (3) ‒ (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 211
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca aceasta masura preventiva este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(2) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 216
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt întrunite conditiile prevazute la art. 223 alin. (1) si (2), luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar.
(2) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 212-215^1 se aplica în mod corespunzator.

Art. 217
(1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate la dispozitia organului judiciar ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori imobiliare, în limita unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina în raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (2). Dispozitiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre acesta a obligatiilor prevazute la alin. (3).
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarâre confiscarea cautiunii, daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele prevazute la alin. (9).
(6) În celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarâre, dispune restituirea cautiunii.
(7) Dispozitiile alin. (5) si (6) se aplica în masura în care nu s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(8) În cazul în care dispune o solutie de netrimitere în judecata, procurorul dispune si restituirea cautiunii.
(9) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Art. 242
(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii, dispunându-se, în cazul retinerii si arestarii preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(3) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(4) În cazul în care masura preventiva a fost luata în cursul urmaririi penale de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa îl informeze de îndata, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, în termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati, când constata el însusi existenta vreunei împrejurari care justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive luate de acesta.
(4^1) În cursul urmaririi penale, revocarea masurilor preventive ale controlului judiciar si controlului judiciar pe cautiune, precum si înlocuirea acestor masuri între ele se dispun de procuror, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. La înlocuirea masurii preventive a controlului judiciar cu masura controlului judiciar pe cautiune, dispozitiile art. 216 alin. (1) si (3) si art. 217 se aplica în mod corespunzator.
(4^2) Împotriva ordonantei procurorului, dispuse potrivit alin. (4^1), se poate formula plângere, în conditiile art. 213.
(5) Cererea de revocare sau înlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza, în scris, procurorului, judecatorului de drepturi si libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de judecata, dupa caz.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificata de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
(7) În vederea solutionarii cererii, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si dispune citarea inculpatului.
(8) Când inculpatul este prezent, solutionarea cererii se face numai dupa ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza cererea, în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se solutioneaza si în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat sau când, din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca cererea are ca obiect înlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, data în camera de consiliu, admite în principiu cererea si stabileste valoarea cautiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.
(11) Daca se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(12) Daca nu se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, în lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neîntemeiata cererea formulata de inculpat.
(13) Termenul prevazut la alin. (10) curge de la data ramânerii definitive a încheierii prin care se stabileste valoarea cautiunii.

Art. 291
(1) Orice persoana cu functie de conducere în cadrul unei autoritati a administratiei publice sau în cadrul altor autoritati publice, institutii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum si orice persoana cu atributii de control, care, în exercitarea atributiilor lor, au luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, sunt obligate sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala si sa ia masuri pentru ca urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba sa nu dispara.
(2) Orice persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atributiilor sale a luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, este obligata sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala.

Art. 388
(1) Dupa terminarea cercetarii judecatoresti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în urmatoarea ordine: procurorului, persoanei vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului.
(2) Presedintele poate da cuvântul si în replica.
(3) Durata concluziilor procurorului, ale partilor, ale persoanei vatamate si ale avocatilor acestora poate fi limitata. Presedintele completului poate hotarî ca acestea trebuie sa aiba o durata similara.
(4) Presedintele are dreptul sa îi întrerupa pe cei care au cuvântul, daca în sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca.
(5) Când vreuna dintre parti are mai multi avocati, doar unul dintre acestia, la alegerea partii, are dreptul de a pune concluzii.
(6) Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai mare de 3 zile.

Art. 396
(1) Instanta hotaraste asupra învinuirii aduse inculpatului, pronuntând, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicarii pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat.
(3) Renuntarea la aplicarea pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 80-82 din Codul penal.
(4) Amânarea aplicarii pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 83-90 din Codul penal.
(5) Achitarea inculpatului se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d).
(6) Încetarea procesului penal se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. e) -j).
(7) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata, ca urmare a continuarii procesului, ca sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta achitarea.
(8) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta încetarea procesului penal.
(9) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dispune plata acesteia din cautiune, potrivit dispozitiilor art. 217.
(10) Când judecata s-a desfasurat în conditiile art. 375 alin. (1), (1^1) si (2), când cererea inculpatului ca judecata sa aiba loc în aceste conditii a fost respinsa sau când cercetarea judecatoreasca a avut loc în conditiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanta retine aceeasi situatie de fapt ca cea recunoscuta de catre inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicarii pedepsei, limitele de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o patrime. Pentru inculpatii minori, instanta va avea în vedere aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 397
(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarâre si asupra actiunii civile.
(2) În cazul când admite actiunea civila, instanta examineaza, potrivit art. 249-254, necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanta se pronunta prin hotarâre si asupra restituirii lucrurilor si restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art. 255 si 256.
(4) Dispozitiile din hotarâre privind luarea masurilor asiguratorii si restituirea lucrurilor sunt executorii.
(5) În cazul în care, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. (5), instanta lasa nesolutionata actiunea civila, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a hotarârii.
(6) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si este admisa actiunea civila, instanta dispune plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, potrivit dispozitiilor art. 217.

Art. 399
(1) Instanta are obligatia ca, prin hotarâre, sa se pronunte asupra mentinerii, revocarii, înlocuirii ori încetarii de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunta:
a) o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii, arestului la domiciliu si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere;
c) o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii;
d) o masura educativa neprivativa de libertate.
(4) Hotarârea pronuntata în conditiile alin. (1) - (3) cu privire la masurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispozitiilor prevazute la alin. (1) - (3), inculpatul este pus în libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
(6) Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndata ce durata retinerii si cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotarârea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere, careia i se comunica, îndata dupa pronuntarea hotarârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(7) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, daca nu s-a dispus plata din aceasta a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor si daca nu s-a dispus plata din cautiune prevazuta la art. 217 alin. (7).
(8) Instanta dispune confiscarea cautiunii daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate la art. 217 alin. (9), si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217.
(9) Durata masurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsa.
(10) Dupa pronuntarea hotarârii, pâna la sesizarea instantei de apel, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea, înlocuirea sau mentinerea unei masuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în conditiile legii.

Art. 476
(1) Sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 475, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Daca prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 475, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.
(2) Prin încheierea prevazuta la alin. (1), cauza poate fi suspendata pâna la pronuntarea hotarârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. În cazul în care nu s-a dispus suspendarea odata cu sesizarea, iar cercetarea judecatoreasca este finalizata înainte ca Înalta Curte de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra sesizarii, instanta suspenda dezbaterile pâna la pronuntarea deciziei prevazute la art. 477 alin. (1). În cazul în care inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori daca fata de acesta s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208 pe toata durata suspendarii.
(3) Dupa înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casatie si Justitie, încheierea de sesizare se publica pe pagina de internet a acestei instante.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pâna la solutionarea sesizarii.
(5) Repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie ori de persoana desemnata de acestia.
(6) Sesizarea se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta si 8 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele sectiei sau, în caz de imposibilitate, judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor.
(7) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (6), presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecatii. Judecatorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci când chestiunea de drept priveste activitatea mai multor sectii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie va transmite sesizarea presedintilor sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcatuit din presedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care va prezida completul, din presedintii sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept, precum si câte 5 judecatori din cadrul sectiilor respective, desemnati aleatoriu de presedintele completului. Dupa alcatuirea completului, pentru întocmirea raportului, presedintele completului va desemna câte un judecator din cadrul fiecarei sectii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Raportul va fi comunicat partilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, dupa caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
(10) Dispozitiile art. 473 alin. (5) - (8) se aplica în mod corespunzator.
(11) Sesizarea se judeca fara citarea partilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 272
(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, administrarea si, dupa caz, valorificarea în cursul procesului penal a bunurilor indisponibilizate, onorariile avocatilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.
(2) Cheltuielile judiciare prevazute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupa caz, în bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, al Ministerului Public, precum si al altor ministere de resort.

Art. 283
(1) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) neîndeplinirea în mod nejustificat sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin aceasta s-au provocat întârzieri în desfasurarea procesului penal;
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de înmânare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.
(2) Lipsa nejustificata a martorului, precum si a persoanei vatamate, partii civile sau partii civilmente responsabile, chemate sa dea declaratii, sau parasirea, fara permisiune ori fara un motiv întemeiat, a locului unde urmeaza a fi audiate se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.
(3) Lipsa nejustificata a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fara a asigura substituirea, în conditiile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apararea, în conditiile în care s-a asigurat exercitarea deplina a tuturor drepturilor procesuale, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocati este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului.
(4) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitarii, în legatura cu procesul, a atributiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;
b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de catre expert sau interpret a îndeplinirii însarcinarilor primite;
d) neîndeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum si neîndeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însarcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligatii;
e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta la art. 160 alin. (3);
f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei în conditiile legii;
g) nerespectarea de catre parti, avocatii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 352 alin. (9) sau art. 359;
h) nerespectarea de catre avocatii partilor a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 359, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
i) manifestarile ireverentioase ale partilor, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane fata de judecator sau procuror;
j) manifestarile ireverentioase ale avocatilor fata de judecator sau procuror, dupa avertizarea în acest sens, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
k) nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a încunostinta în scris, în termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;
l) neîndeplinirea de catre martor a obligatiei de a încunostinta organele judiciare, în termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuintei pe parcursul procesului penal, potrivit art. 120 alin. (2) lit. c);
m) neîndeplinirea în mod nejustificat de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;
n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si procedurale de catre parti, reprezentantii legali ai acestora ori consilierii juridici;
o) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 142 alin. (2) sau a obligatiei prevazute la art. 152 alin. (3) de catre furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
o1) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 1461 alin. (7) de catre institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare;
p) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 147 alin. (5) de catre unitatile postale ori de transport sau orice alte persoane fizice ori juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii;
q) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 153 alin. (3) de catre furnizorul de servicii sau de persoana în posesia careia sunt sau care are sub control datele prevazute la art. 153 alin. (1).
(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct în bugetul Ministerului Public sau al Ministerului Administratiei si Internelor, al Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii.
(6) Aplicarea amenzii judiciare nu înlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.

Art. 367
(1) Când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin încheiere, suspendarea judecatii pâna când starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.
(1^1) Instanta dispune suspendarea judecatii numai daca, luând în considerare toate circumstantele cauzei, apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ar putea fi audiat la locul unde se afla sau prin intermediul videoconferintei ori ca audierea lui în acest mod ar aduce atingere drepturilor sale ori bunei desfasurari a judecatii.
(1^2) Daca nu se dispune suspendarea judecatii, audierea suspectului sau inculpatului la locul unde se afla sau prin videoconferinta nu poate avea loc decât în prezenta avocatului.
(2) Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea întregii cauze.
(3) Suspendarea judecatii se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.
(4) Încheierea data în prima instanta prin care s-a dispus cu privire la suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu contestatie la instanta ierarhic superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru procuror, partile si persoana vatamata prezente, si de la comunicare, pentru partile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(5) Contestatia nu suspenda executarea si se judeca în termen de 3 zile de la primirea dosarului.
(6) Procesul penal se reia din oficiu de îndata ce inculpatul poate participa la judecata sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii.
(7) Instanta de judecata este obligata sa verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea judecatii.
(8) Daca inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori fata de inculpat s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208.
(9) Ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate nu suspenda judecarea cauzei.

Art. 370
(1) Hotarârea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezînvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta. Instanta se pronunta prin sentinta si în alte situatii prevazute de lege.
(2) Hotarârea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului în casatie si recursului în interesul legii se numeste decizie. Instanta se pronunta prin decizie si în alte situatii prevazute de lege.
(3) Toate celelalte hotarâri pronuntate de instante în cursul judecatii se numesc încheieri.
(4) Desfasurarea procesului în sedinta de judecata se consemneaza într-o încheiere care cuprinde:
a) ziua, luna, anul si denumirea instantei;
b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;
c) numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;
d) numele si prenumele partilor, avocatilor si ale celorlalte persoane care participa în proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la îndeplinirea procedurii;
e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecata si textele de lege în care a fost încadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de persoana vatamata, de parti si de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului, ale persoanei vatamate si ale partilor;
i) masurile luate în cursul sedintei.
(5) Încheierea se întocmeste de grefier în termen de cel mult 72 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.
(6) Când hotarârea se pronunta în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmeste încheierea.