Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Partea GENERALĂ

• Titlul I - Principiile și limitele aplicării legii procesuale penale • Titlul II - Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal Capitolul I - Actiunea penala Capitolul II - Actiunea civila • Titlul III - Participanții în procesul penal Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Competența organelor judiciare SECȚIUNEA 1 - Competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești SECȚIUNEA a 2-a - Competența teritorială a instanțelor judecătorești SECȚIUNEA a 3-a - Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești SECȚIUNEA a 4-a - Competența judecătorului de drepturi și libertăți și a judecătorului de cameră preliminară SECȚIUNEA a 5-a - Organele de urmărire penală și competența acestora SECȚIUNEA a 6-a - Incompatibilitatea și strămutarea Capitolul III - Subiecții procesuali principali și drepturile acestora Capitolul IV - Inculpatul și drepturile acestuia Capitolul V - Partea civilă și drepturile acesteia Capitolul VI - Partea responsabilă civilmente și drepturile acesteia Capitolul VII - Avocatul. Asistența juridică și reprezentarea • Titlul IV - Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii Capitolul I - Reguli generale Capitolul II - Audierea persoanelor SECȚIUNEA 1 - Reguli generale în materia audierii persoanelor SECȚIUNEA a 2-a - Audierea suspectului sau a inculpatului SECȚIUNEA a 3-a - Audierea persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente SECȚIUNEA a 4-a - Audierea martorilor SECȚIUNEA a 5-a - Protecția martorilor SECȚIUNEA a 6-a - Confruntarea Capitolul III - Identificarea persoanelor și a obiectelor Capitolul IV - Metode speciale de supraveghere sau cercetare Capitolul V - Conservarea datelor informatice Capitolul VI - Percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri SECȚIUNEA 1 - Percheziția domiciliară SECȚIUNEA a 2-a - Alte forme de percheziție SECȚIUNEA a 3-a - Ridicarea de obiecte și înscrisuri Capitolul VII - Expertiza și constatarea Capitolul VIII - Cercetarea locului faptei și reconstituirea Capitolul IX - Fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane Capitolul X - Mijloace materiale de probă Capitolul XI - Înscrisurile • Titlul V - Măsurile preventive și alte măsuri procesuale Capitolul I - Măsurile preventive SECȚIUNEA 1 - Dispoziții generale SECȚIUNEA a 2-a - Reținerea SECȚIUNEA a 3-a - Controlul judiciar SECȚIUNEA a 4-a - Controlul judiciar pe cauțiune SECȚIUNEA a 5-a - Arestul la domiciliu SECȚIUNEA a 6-a - Arestarea preventivă SECȚIUNEA a 7-a - Încetarea de drept, revocarea și înlocuirea măsurilor preventive SECȚIUNEA a 8-a - Dispoziții speciale privind măsurile preventive aplicate minorilor Capitolul II - Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical SECȚIUNEA 1 - Obligarea provizorie la tratament medical SECȚIUNEA a 2-a - Internarea medicală provizorie Capitolul III - Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii • Titlul VI - Acte procesuale și procedurale comune Capitolul I - Citarea, comunicarea actelor procedurale și mandatul de aducere Capitolul II - Termenele Capitolul III - Cheltuielile judiciare Capitolul IV - Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale și înlăturarea unor omisiuni vădite Capitolul V - Nulitățile Capitolul VI - Amenda judiciară

Partea SPECIALĂ

• Titlul I - Urmărirea penală Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Sesizarea organelor de urmărire penală SECȚIUNEA 1 - Reglementări generale SECȚIUNEA a 2-a - Plângerea prealabilă Capitolul III - Conducerea și supravegherea activității organelor de cercetare penală de către procuror Capitolul IV - Efectuarea urmăririi penale SECȚIUNEA 1 - Desfășurarea urmăririi penale SECȚIUNEA a 2-a - Suspendarea urmăririi penale SECȚIUNEA a 3-a - Clasarea și renunțarea la urmărirea penală SECȚIUNEA a 4-a - Terminarea urmăririi penale SECȚIUNEA a 5-a - Dispoziții privind efectuarea urmăririi penale de către procuror Capitolul V - Rezolvarea cauzelor și sesizarea instanței Capitolul VI - Reluarea urmăririi penale Capitolul VII - Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală • Titlul II - Camera preliminară • Titlul III - Judecata Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Judecata în primă instanță SECȚIUNEA 1 - Desfășurarea judecării cauzelor SECȚIUNEA a 2-a - Deliberarea și hotărârea instanței Capitolul III - Apelul Capitolul III^1 - Contestația Capitolul V - Căile extraordinare de atac SECȚIUNEA 1 - Contestația în anulare SECȚIUNEA a 2-a - Recursul în casație SECȚIUNEA a 3-a - Revizuirea SECȚIUNEA a 4-a - Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate Capitolul VI - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare SECȚIUNEA 1 - Recursul în interesul legii SECȚIUNEA a 2-a - Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept • Titlul IV - Proceduri speciale Capitolul I - Acordul de recunoaștere a vinovăției Capitolul I^1 Contestația privind durata procesului penal Capitolul II - Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Capitolul III - Procedura în cauzele cu infractori minori Capitolul IV - Procedura dării în urmărire Capitolul V - Procedura reabilitării Capitolul VI - Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri Capitolul VII - Procedura în caz de dispariție a dosarelor judiciare și a înscrisurilor judiciare Capitolul VIII - Procedura privind cooperarea judiciară internațională și punerea în aplicare a tratatelor internaționale în materie penală SECȚIUNEA 1 - Dispoziții generale SECȚIUNEA a 2-a - Recunoașterea unor acte judiciare străine Capitolul IX - Procedura de confiscare sau desființare a unui înscris în cazul clasării • Titlul V - Executarea hotărârilor penale Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Punerea în executare a hotărârilor SECȚIUNEA 1 - Punerea în executare a pedepselor principale SECȚIUNEA a 2-a - Punerea în executare a pedepselor complementare SECȚIUNEA a 3-a - Punerea în executare a măsurilor de siguranță SECȚIUNEA a 4-a - Punerea în executare a altor dispoziții SECȚIUNEA a 5-a - Punerea în executare a amenzii judiciare și a cheltuielilor judiciare avansate de stat SECȚIUNEA a 6-a - Punerea în executare a dispozițiilor civile din hotărâre Capitolul III - Alte dispoziții privind executarea SECȚIUNEA 1 - Condamnarea în cazul anulării sau revocării renunțării la aplicarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei SECȚIUNEA 1^1 - Schimbări în executarea unor hotărâri SECȚIUNEA a 2-a - Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață SECȚIUNEA a 3-a - Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață SECȚIUNEA a 4-a - Înlăturarea sau modificarea pedepsei Capitolul IV - Dispoziții comune • Titlul VI - Dispoziții finale
Principiul loialitatii administrarii probelor
ei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata îsi da consimtamântul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savârseasca ori sa co
Locul de citare
absenta unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a
Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane
Art. 146^1
(1) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la tranzactiile financiare ale faptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricarei persoane care este banuita ca realizeaza asemenea operatiuni cu faptuitorul, suspectul sau inculpatul, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30 de zile de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 140 alin. (2) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Mandatul prin care este autorizata obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi prelungit în conditiile art. 144, durata totala a masurii neputând depasi, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, 6 luni.
(5) În cazurile în care exista urgenta, iar obtinerea mandatului în conditiile alin. (1) sau (2) ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranta victimei sau a altor persoane si sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1) sau, dupa caz, alin. (2), procurorul poate dispune obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate sau care urmeaza a fi efectuate. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(6) Este interzisa obtinerea datelor privind tranzactiile financiare dintre avocat si suspect, inculpat sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor în care exista date ca avocatul savârseste sau pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(7) Institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare sunt obligate sa predea înscrisurile sau informatiile la care se face referire în mandatul dispus de judecator sau în autorizatia emisa de procuror.
(8) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul îl informeaza, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata în privinta sa. Dupa momentul informarii, persoana ale carei tranzactii financiare au fost vizate de aceasta masura are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(9) Dispozitiile art. 145 alin. (4) si (5) se aplica în mod corespunzator.

Revocarea masurilor preventive si inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva
Art. 242
(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii, dispunându-se, în cazul retinerii si arestarii preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(3) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(4) În cazul în care masura preventiva a fost luata în cursul urmaririi penale de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa îl informeze de îndata, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, în termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati, când constata el însusi existenta vreunei împrejurari care justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive luate de acesta.
(4^1) În cursul urmaririi penale, revocarea masurilor preventive ale controlului judiciar si controlului judiciar pe cautiune, precum si înlocuirea acestor masuri între ele se dispun de procuror, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. La înlocuirea masurii preventive a controlului judiciar cu masura controlului judiciar pe cautiune, dispozitiile art. 216 alin. (1) si (3) si art. 217 se aplica în mod corespunzator.
(4^2) Împotriva ordonantei procurorului, dispuse potrivit alin. (4^1), se poate formula plângere, în conditiile art. 213.
(5) Cererea de revocare sau înlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza, în scris, procurorului, judecatorului de drepturi si libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de judecata, dupa caz.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificata de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
(7) În vederea solutionarii cererii, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si dispune citarea inculpatului.
(8) Când inculpatul este prezent, solutionarea cererii se face numai dupa ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza cererea, în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se solutioneaza si în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat sau când, din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca cererea are ca obiect înlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, data în camera de consiliu, admite în principiu cererea si stabileste valoarea cautiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.
(11) Daca se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(12) Daca nu se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, în lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neîntemeiata cererea formulata de inculpat.
(13) Termenul prevazut la alin. (10) curge de la data ramânerii definitive a încheierii prin care se stabileste valoarea cautiunii.

Inlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii
Art. 560
(1) Instanta competenta sa dispuna înlocuirea obligatiei de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, potrivit art. 64 alin. (1) din Codul penal, este instanta de executare.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda ori de catre persoana condamnata. Când dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitatii, instanta va mentiona în dispozitiv doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa munca neremunerata în folosul comunitatii. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide în care din cele doua institutii din comunitate mentionate în hotarârea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia si tipul de activitate.
(3) Obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii se pune în executare prin trimiterea unei copii de pe hotarâre serviciului de probatiune.

Intervenirea unei legi penale noi
Art. 595
(1) Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare sau a hotarârii prin care s-a aplicat o masura educativa intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsa sau o masura educativa mai usoara decât cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la îndeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art. 4 si 6 din Codul penal.
(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de catre instanta de executare, iar daca persoana condamnata se afla în executarea pedepsei sau a unei masuri educative, de catre instanta corespunzatoare în grad în a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, dupa caz, centrul educativ ori centrul de detentie.

Obtinerea de date privind situatia financiara a unei persoane
Art. 153
(1) Procurorul poate solicita unei institutii de credit sau oricarei altei institutii care detine date privind situatia financiara a unei persoane comunicarea datelor privind existenta si continutul conturilor unei persoane, în cazul în care exista indicii temeinice cu privire la savârsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): institutia care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), mentionarea obligatiei institutiei de a comunica imediat, în conditii de confidentialitate, datele solicitate.
(3) Institutia prevazuta la alin. (1) este obligata sa puna de îndata la dispozitie datele solicitate.

Efectuarea unei noi expertize
Art. 181
(1) Organul de urmarire penala sau instanta dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiza sunt neclare sau contradictorii ori între continutul si concluziile raportului de expertiza exista contradictii, iar aceste deficiente nu pot fi înlaturate prin audierea expertului.
(2) Când organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, în conditiile legii.

Competenta procurorului
Art. 56
(1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de urmarire penala a politiei judiciare si a organelor de cercetare penala speciale, prevazute de lege. De asemenea, procurorul supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala în cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Urmarirea penala se efectueaza, în mod obligatoriu, de catre procuror:
a) în cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata în prima instanta apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel;
b) în cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191, art. 257, 277, art. 279-283 si art. 289-294 din Codul penal;
c) în cazul infractiunilor savârsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
d) în cazul infractiunilor pentru care competenta de a efectua urmarirea penala apartine Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directiei Nationale Anticoruptie;
e) în alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala în cazul infractiunilor savârsite de militari se efectueaza, în mod obligatoriu, de procurorul militar.
(5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savârsirea infractiunilor comise de militari, urmând a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 44.
(6) Este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca în prima instanta cauza cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel.

Efectuarea perchezitiei domiciliare
Art. 159
(1) Mandatul de perchezitie se comunica procurorului, care ia masuri pentru executarea acestuia.
(2) Perchezitia se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, însotit, dupa caz, de lucratori operativi.
(3) Perchezitia domiciliara nu poate fi începuta înainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau când perchezitia urmeaza sa se efectueze într-un local deschis publicului la acea ora.
(4) În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restrictiona libertatea de miscare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectueaza perchezitia, pe durata efectuarii acesteia.
(5) Înainte de începerea perchezitiei, organul judiciar se legitimeaza si înmâneaza o copie a mandatului emis de judecator persoanei la care se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care cunoaste persoana la care se va efectua perchezitia si, daca este cazul, custodelui.
(6) În cazul perchezitiei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de perchezitie se înmâneaza reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care se afla în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective.
(7) În cazul în care efectuarea perchezitiei este extinsa în locuintele învecinate în conditiile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spatii vor fi înstiintate cu privire la extinderea efectuarii perchezitiei.
(8) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se solicita, înainte de începerea perchezitiei, predarea de bunavoie a persoanelor sau a obiectelor cautate. Perchezitia nu se mai efectueaza daca persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate.
(9) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se aduce la cunostinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, începerea perchezitiei este amânata pâna la sosirea acestuia, dar nu mai mult de doua ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se masuri de conservare a locului ce urmeaza a fi perchezitionat. În cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgenta, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate începe si înainte de expirarea termenului de doua ore.
(10) De asemenea, persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o persoana de încredere.
(11) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si înscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori martor asistent.
(12) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida, prin folosirea fortei, încaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte în care s-ar putea gasi obiectele, înscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele cautate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectueaza perchezitia trebuie sa evite daunele nejustificate.
(13) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si înscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala. Obiectele sau înscrisurile a caror circulatie ori detinere este interzisa sau în privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu se ridica întotdeauna.
(14) În mod exceptional, perchezitia poate începe fara înmânarea copiei mandatului de perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum si fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în urmatoarele cazuri:
a) când este evident faptul ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezinta importanta pentru cauza;
b) daca exista suspiciunea ca în spatiul în care urmeaza a se efectua perchezitia se afla o persoana a carei viata sau integritate fizica este pusa în pericol;
c) daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
(15) În cazul în care în spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, aceasta se efectueaza în prezenta unui martor asistent.
(16) În cazurile prevazute la alin. (14) si (15), copia mandatului de perchezitie se înmâneaza de îndata ce este posibil.
(17) Organele judiciare care efectueaza perchezitia pot folosi forta, în mod adecvat si proportional, pentru a patrunde într-un domiciliu:
a) daca exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armata sau alte tipuri de violenta ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) în cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile organelor judiciare de a patrunde în domiciliu.
(18) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei în care se desfasoara, în aceeasi cauza, simultan mai multe perchezitii.
(19) Locul în care se desfasoara perchezitia, precum si persoanele sau obiectele gasite pe parcursul perchezitionarii pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo.
(20) Înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de perchezitie si fac parte integranta din acesta.

Predarea obiectelor, inscrisurilor sau a datelor informatice
Art. 170
(1) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni si sunt temeiuri de a se crede ca un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de proba în cauza, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia careia se afla sa le prezinte si sa le predea, sub luare de dovada.
(2) De asemenea, în conditiile alin. (1), organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune ca:
a) orice persoana fizica sau juridica de pe teritoriul României sa comunice anumite date informatice aflate în posesia sau sub controlul sau, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare a datelor informatice;
b) orice furnizor de retele publice de comunicatii electronice sau furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sa comunice anumite date referitoare la abonati, utilizatori si la serviciile prestate, aflate în posesia sau sub controlul sau, altele decât continutul comunicatiilor si decât cele prevazute la art. 138 alin. (1) lit. j).
(2^1) Persoanele fizice sau juridice, inclusiv furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, au posibilitatea sa asigure semnarea datelor solicitate în baza alin. (2), utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
(2^2) Orice persoana autorizata care transmite date solicitate în baza alin. (2) are posibilitatea sa semneze datele transmise utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta asumându-si astfel responsabilitatea în ceea ce priveste integritatea datelor transmise.
(2^3) Orice persoana autorizata care primeste date solicitate în baza alin. (2) are posibilitatea sa verifice integritatea datelor primite si sa certifice aceasta integritate prin semnarea datelor, utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate.
(2^4) Fiecare persoana care certifica datele sub semnatura electronica raspunde potrivit legii pentru integritatea si securitatea acestor date.
(2^5) Aplicarea prevederilor alin. (2^1) - (2^4) se face cu respectarea procedurilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Prin notiunea de date referitoare la abonati sau utilizatori se întelege orice informatie, sub forma de date informatice sau sub orice alta forma, detinuta de un furnizor de servicii, referitoare la abonatii sau utilizatorii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau continut, si care permite stabilirea:
a) tipului de serviciu de comunicatii utilizat, dispozitiilor tehnice luate în aceasta privinta si perioadei serviciului;
b) identitatii, adresei postale sau geografice, numarului de telefon al abonatului sau utilizatorului si oricarui alt numar de contact, precum si a datelor referitoare la facturare si plata, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
c) oricarei alte informatii referitoare la locul în care se gasesc echipamentele de comunicatie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii.
(4) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligata sa predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(5) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(6) Daca obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Audierea inculpatului
Art. 378
(1) Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis în judecata, apoi i se pot pune întrebari în mod nemijlocit de catre procuror, de persoana vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati, precum si de avocatii acestora si de avocatul inculpatului a carui audiere se face. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot, de asemenea, pune întrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(2) Instanta poate respinge întrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Întrebarile respinse se consemneaza în încheierea de sedinta.
(3) În situatiile în care legea prevede posibilitatea ca inculpatul sa fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitatii, acesta va fi întrebat daca îsi manifesta acordul în acest sens, în cazul în care va fi gasit vinovat.
(4) Când inculpatul nu îsi mai aminteste anumite fapte sau împrejurari ori când exista contraziceri între declaratiile facute de inculpat în instanta si cele date anterior, presedintele îi cere acestuia explicatii si poate da citire, în întregime sau în parte, declaratiilor anterioare.
(5) Când inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.
(6) Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.

Rezolvarea actiunii civile
Art. 397
(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarâre si asupra actiunii civile.
(2) În cazul când admite actiunea civila, instanta examineaza, potrivit art. 249-254, necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanta se pronunta prin hotarâre si asupra restituirii lucrurilor si restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art. 255 si 256.
(4) Dispozitiile din hotarâre privind luarea masurilor asiguratorii si restituirea lucrurilor sunt executorii.
(5) În cazul în care, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. (5), instanta lasa nesolutionata actiunea civila, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a hotarârii.
(6) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si este admisa actiunea civila, instanta dispune plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, potrivit dispozitiilor art. 217.

Dispozitiile cu privire la masurile preventive
Art. 399
(1) Instanta are obligatia ca, prin hotarâre, sa se pronunte asupra mentinerii, revocarii, înlocuirii ori încetarii de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunta:
a) o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii, arestului la domiciliu si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere;
c) o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii;
d) o masura educativa neprivativa de libertate.
(4) Hotarârea pronuntata în conditiile alin. (1) - (3) cu privire la masurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispozitiilor prevazute la alin. (1) - (3), inculpatul este pus în libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
(6) Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndata ce durata retinerii si cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotarârea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere, careia i se comunica, îndata dupa pronuntarea hotarârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(7) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, daca nu s-a dispus plata din aceasta a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor si daca nu s-a dispus plata din cautiune prevazuta la art. 217 alin. (7).
(8) Instanta dispune confiscarea cautiunii daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate la art. 217 alin. (9), si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217.
(9) Durata masurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsa.
(10) Dupa pronuntarea hotarârii, pâna la sesizarea instantei de apel, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea, înlocuirea sau mentinerea unei masuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în conditiile legii.

Drepturile avocatului suspectului si inculpatului
Art. 92
(1) În cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia:
a) situatiei în care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevazute în cap. IV din titlul IV;
b) perchezitiei corporale sau a vehiculelor în cazul infractiunilor flagrante.
 
(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie încunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Încunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) Lipsa avocatului nu împiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost încunostintat în conditiile alin. (2).
(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plângeri, cereri si memorii.
(5) În cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, încunostintarea prevazuta la alin. (2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.
(6) În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta si despre eventualele obiectiuni formulate, iar actul este semnat si de avocat.
(7) În cursul procedurii de camera preliminara si în cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa îl asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plângeri, cereri, memorii, exceptii si obiectiuni.
(8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pentru pregatirea si realizarea unei aparari efective.

Informarea persoanei supravegheate
Art. 145
(1) Dupa încetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul informeaza, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata în privinta sa.
(2) Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cunostinta, la cerere, de continutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitatile de supraveghere tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnica.
(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicarii informarii scrise prevazute la alin. (1).
(4) Procurorul poate sa amâne motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt stocate activitatile de supraveghere tehnica ori a proceselor- verbale de redare, daca aceasta ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfasurari a urmaririi penale în cauza;
b) punerea în pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;
c) dificultati în supravegherea tehnica asupra altor persoane implicate în cauza.
(5) Amânarea prevazuta la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu pâna la terminarea urmaririi penale sau pâna la clasarea cauzei.

Dispunerea efectuarii expertizei sau a constatarii
Art. 172
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului în cauza este necesara si opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, în conditiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta motivata, iar în cursul judecatii se dispune de catre instanta, prin încheiere motivata.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulata în scris, cu indicarea faptelor si împrejurarilor supuse evaluarii si a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.
(4) Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de specialitate ori de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate, în conditiile legii.
(5) Expertiza si examinarea medico-legala se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale.
(6) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie sa indice faptele sau împrejurarile pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice si sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul în care trebuie efectuata expertiza, precum si institutia ori expertii desemnati.
(7) În domeniile strict specializate, daca pentru întelegerea probelor sunt necesare anumite cunostinte specifice sau alte asemenea cunostinte, instanta ori organul de urmarire penala poate solicita opinia unor specialisti care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozitiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzator.
(8) La efectuarea expertizei pot participa experti independenti autorizati, numiti la solicitarea partilor sau subiectilor procesuali principali.
(9) Când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate dispune prin ordonanta efectuarea unei constatari.
(10) Constatarea este efectuata de catre un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.
(11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.
(12) Dupa finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciaza ca este necesara opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.

Procedura efectuarii expertizei
Art. 177
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si întrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste întrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, dupa caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmeaza sa le analizeze.
(3) Expertul este înstiintat cu privire la faptul ca are obligatia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observatie sau constatare si de a expune o opinie impartiala cu privire la faptele sau împrejurarile evaluate, în conformitate cu regulile stiintei si expertizei profesionale.
(4) Partile si subiectii procesuali principali sunt încunostintati ca au dreptul sa ceara numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti, de subiectii procesuali principali si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, încunostintându-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile sau subiectii procesuali principali.
(6) Atunci când expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispozitiile art. 173 alin. (3), nefiind necesara prezenta expertului în fata organului judiciar.

Procesul-verbal de sechestru si notarea sau inscrierea ipotecara
Art. 253
(1) Organul care aplica sechestrul încheie un proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 252, descriind în amanunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata si bunurile exceptate de lege de la urmarire, potrivit dispozitiilor art. 249 alin. (8), gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile suspectului sau inculpatului ori ale partii responsabile civilmente, precum si cele ale altor persoane interesate.
(2) În procesul-verbal prevazut la alin. (1) se mentioneaza si faptul ca partile au fost încunostintate ca:
a) pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 252^1 alin. (1);
b) în cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate de catre organul judiciar, chiar si fara consimtamântul proprietarului, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 252^1 alin. (2).
(3) Un exemplar al procesului-verbal prevazut la alin. (1) se lasa persoanei asupra bunurilor careia s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa acesteia, celor cu care locuieste, administratorului, portarului sau celui care în mod obisnuit îl înlocuieste ori unui vecin. În cazul când o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înainteaza si organului judiciar care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.
(4) Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecara asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(5) Prevederile alin. (4) se aplica în mod corespunzator si cu privire la dispunerea înscrierii ipotecare asupra bunurilor mobile.

Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei
Art. 262
(1) Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De asemenea, trebuie sa cuprinda data înmânarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui care înmâneaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si semnaturii persoanei careia i s-a înmânat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia.
(2) Ori de câte ori, cu prilejul predarii, afisarii sau transmiterii electronice a unei citatii se încheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzator si mentiunile prevazute la alin. (1). În situatia în care citarea se realizeaza prin intermediul postei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, la procesul-verbal se ataseaza, daca este posibil, dovada transmiterii acesteia.

Publicitatea sedintei de judecata
Art. 352
(1) Sedinta de judecata este publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Sedinta desfasurata în camera de consiliu nu este publica.
(2) Nu pot asista la sedinta de judecata minorii sub 18 ani, cu exceptia situatiei în care acestia au calitatea de parti sau martori, precum si persoanele înarmate, cu exceptia personalului care asigura paza si ordinea.
(3) Daca judecarea în sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justitiei, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta nepublica pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.
(4) Instanta poate de asemenea sa declare sedinta nepublica la cererea unui martor, daca prin audierea sa în sedinta publica s-ar aduce atingere sigurantei ori demnitatii sau vietii intime a acestuia sau a membrilor familiei sale, ori la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor, în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidentialitatea unor informatii.
(5) Declararea sedintei nepublice se face în sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente, a persoanei vatamate si a procurorului. Dispozitia instantei este executorie.
(6) În timpul cât sedinta este nepublica, nu sunt admise în sala de sedinta decât partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si celelalte persoane a caror prezenta este autorizata de instanta.
(7) Partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si expertii desemnati în cauza au dreptul de a lua cunostinta de actele si continutul dosarului.
(8) Presedintele completului are îndatorirea de a aduce la cunostinta persoanelor ce participa la judecata desfasurata în sedinta nepublica obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor obtinute pe parcursul procesului.
(9) Pe durata judecatii, instanta poate interzice publicarea si difuzarea, prin mijloace scrise sau audiovizuale, de texte, desene, fotografii sau imagini de natura a dezvalui identitatea persoanei vatamate, a partii civile, a partii responsabile civilmente sau a martorilor, în conditiile prevazute la alin. (3) sau (4).
(10) Informatiile de interes public din dosar se comunica în conditiile legii.
(11) În cazul în care informatiile clasificate sunt esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta solicita, de urgenta, dupa caz, declasificarea totala, declasificarea partiala sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de catre aparatorul inculpatului.
(12) Daca autoritatea emitenta nu permite aparatorului inculpatului accesul la informatiile clasificate, acestea nu pot servi la pronuntarea unei solutii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei în cauza.

Neagravarea situatiei in propriul apel
Art. 418
(1) Instanta de apel, solutionând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.

Darea in urmarire
Art. 521
(1) Darea în urmarire se solicita si se dispune pentru identificarea, cautarea, localizarea si prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în fata organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotarâri judecatoresti.
(2) Darea în urmarire se solicita si se dispune în urmatoarele cazuri:
a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, o masura educativa privativa de libertate, masura internarii medicale sau masura expulzarii, întrucât persoana fata de care s-a luat una dintre aceste masuri nu a fost gasita;
b) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit dintr-un centru educativ, centru de detentie sau din unitatea în care executa masura internarii medicale;
c) în vederea depistarii unei persoane urmarite international despre care exista date ca se afla în România.
(3) Darea în urmarire se solicita de:
a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurii prevazute la alin. (2) lit. a);
b) administratia locului de detinere, centrul educativ sau unitatea medicala prevazuta la alin. (2) lit. b);
c) organul judiciar competent potrivit legii speciale, în cazul prevazut la alin. (2) lit. c);
(4) Darea în urmarire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Române.
(5) Ordinul de dare în urmarire se comunica în cel mai scurt timp organelor competente sa elibereze pasaportul, care au obligatia sa refuze eliberarea pasaportului sau, dupa caz, sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii, precum si organelor de frontiera pentru darea în consemn.
(6) De asemenea, ordinul de dare în urmarire se comunica în copie:
a) celui în fata caruia urmeaza sa fie adusa persoana urmarita în momentul prinderii;
b) organului judiciar competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date în urmarire.

Competenta tribunalului
Art. 36
(1) Tribunalul judeca în prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 2561, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 si art. 360-367;
b) infractiunile savârsite cu intentie depasita care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directia Nationala Anticoruptie, daca nu sunt date prin lege în competenta altor instante ierarhic superioare;
 
c^1) infractiunile de spalare a banilor si infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare;
c^2) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Parchetul European, potrivit Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidata în ceea ce priveste instituirea Parchetului European (EPPO);
d) alte infractiuni date prin lege în competenta sa.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite între judecatoriile din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorie în cazurile prevazute de lege.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Reunirea cauzelor
Art. 43
(1) Instanta dispune reunirea cauzelor în cazul infractiunii continuate, al concursului formal de infractiuni sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se întârzie judecata, în urmatoarele situatii:
a) când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana;
b) când la savârsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
c) când între doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna înfaptuire a justitiei.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si în cazurile în care în fata aceleiasi instante sunt mai multe cauze cu acelasi obiect.

Competenta in caz de reunire a cauzelor
Art. 44
(1) În caz de reunire, daca, în raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte, competenta apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai întâi sesizate, iar daca, dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor, competenta apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.
(2) Competenta judecarii cauzelor reunite ramâne dobândita chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta unei anumite instante s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
(3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar în cazul în care competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.
(4) Daca dintre instante una este civila, iar alta este militara, competenta revine instantei civile.
(5) Daca instanta militara este superioara în grad, competenta revine instantei civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 si 42.

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei
Art. 49
(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramâne competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea încadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, în afara de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.

Conflictul de competenta
Art. 51
(1) Când doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori îsi declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, în caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar în caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.
(4) Pâna la solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata se suspenda.
(5) Instanta care si-a declinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de urgenta, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Când instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decât cele între care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna, trimite dosarul instantei superioare comune.
(8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotarârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiilor în care apar elemente noi care atrag competenta altor instante.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 50 alin. (2) si (3).

Chestiunile prealabile
Art. 52
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor în care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi apartine acea chestiune.
(3) Hotarârile definitive ale altor instante decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fata instantei penale, cu exceptia împrejurarilor care privesc existenta infractiunii.

Competenta organelor de cercetare penala
Art. 57
(1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, în competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si în alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala numai în conditiile art. 55 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, în cazul savârsirii infractiunilor de catre militari sau în cazul savârsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal savârsite de catre personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penala speciale pot efectua, în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute în titlul X din Codul penal si infractiunilor de terorism, din dispozitia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnica.

Actele incheiate de unele organe de constatare
Art. 61
(1) Ori de câte ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni, sunt obligate sa întocmeasca un proces-verbal despre împrejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, cât si ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care constituie încalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile savârsite în legatura cu serviciul de catre cei aflati în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala, pentru infractiunile constatate în timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute la alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savârsirii infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. În cazul infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de îndata organelor de urmarire penala.
(3) Când faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligatia de a le consemna în procesul-verbal.
(4) Actele încheiate împreuna cu mijloacele materiale de proba se înainteaza, de îndata, organelor de urmarire penala.
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Incompatibilitatea judecatorului
Art. 64
(1) Judecatorul este incompatibil daca:
a) a fost reprezentant sau avocat al unei parti ori al unui subiect procesual principal, chiar si în alta cauza;
b) este ruda sau afin, pâna la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla într-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor, în cauza;
d) este tutore sau curator al unei parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat, în cauza, acte de urmarire penala sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedura desfasurata în fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata.
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini între ei, pâna la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla într-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotarârii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa, în aceeasi cauza, la procedura de camera preliminara, la judecata în fond sau în caile de atac.
(5) Judecatorul care a participat la solutionarea plângerii împotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere în judecata nu poate participa, în aceeasi cauza, la judecata în fond sau în caile de atac.
(6) Judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.

Recuzarea
Art. 67
(1) În cazul în care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile, subiectii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndata ce au aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare se formuleaza doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penala, a procurorului sau a judecatorului care efectueaza activitati judiciare în cauza. Este inadmisibila recuzarea judecatorului sau a procurorului chemat sa decida asupra recuzarii.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator în cazul recuzarii magistratului-asistent si grefierului.
(4) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau în scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana în parte, a cazului de incompatibilitate invocat si a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza într-un proces-verbal sau, dupa caz, în încheierea de sedinta.
(5) Nerespectarea conditiilor prevazute la alin. (2) - (4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate cu aceleasi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioara de recuzare, care a fost respinsa, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de procurorul sau de completul în fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau completul în fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii
Art. 68
(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de un judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Abtinerea sau recuzarea grefierului se solutioneaza de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de completul de judecata.
(5) Solutionarea abtinerii sau recuzarii se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali, partile si persoana care se abtine sau a carei recuzare se solicita.
(6) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(7) Încheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un judecator din cadrul aceleiasi instante sau, în cazul instantelor organizate pe sectii, din cadrul aceleiasi sectii si nici din cadrul unei sectii cu aceeasi specializare, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(9) La instantele care nu sunt organizate pe sectii, în cazul în care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un judecator de la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala în grad cu instanta în fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate.
(9^1) În cazul în care se admite abtinerea sau recuzarea, daca instanta competenta pentru solutionarea cauzei este organizata pe sectii si nu se poate desemna un judecator de la sectia corespunzatoare a acestei instante, solutionarea cauzei se realizeaza de o alta sectie a aceleiasi instante, care are aceeasi specializare. Daca nu exista o sectie cu aceeasi specializare, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala în grad cu instanta în fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate.
(10) Dispozitiile alin. (8) - (9^1) se aplica în mod corespunzator si în cazul solutionarii abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala
Art. 69
(1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala se pronunta procurorul care supravegheaza urmarirea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza urmarirea penala, aceasta este obligata sa o înainteze împreuna cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fara a întrerupe cursul urmaririi penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului
Art. 70
(1) În tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul, judecatorul sau de completul în fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea în 48 de ore.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) Procurorul recuzat poate participa la solutionarea cererii privitoare la masura preventiva si poate efectua acte sau dispune orice masuri care justifica urgenta.
(6) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Temeiul stramutarii
Art. 71
Înalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la curtea de apel competenta la o alta curte de apel, iar curtea de apel stramuta judecarea unei cauze de la un tribunal sau, dupa caz, de la o judecatorie din circumscriptia sa la o alta instanta de acelasi grad din circumscriptia sa, atunci când exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorilor instantei este afectata datorita împrejurarilor cauzei, calitatii partilor ori atunci când exista pericol de tulburare a ordinii publice. Stramutarea judecarii unei cauze de la o instanta militara competenta la o alta instanta militara de acelasi grad se dispune de curtea militara de apel, prevederile prezentei sectiuni privind stramutarea judecarii cauzei de catre curtea de apel competenta fiind aplicabile.

Cererea de stramutare si efectele acesteia
Art. 72
(1) Stramutarea poate fi ceruta de parti, de persoana vatamata sau de procuror.
(2) Cererea se depune la instanta de unde se solicita stramutarea si trebuie sa cuprinda indicarea temeiului de stramutare, precum si motivarea în fapt si în drept.
(3) La cerere se anexeaza înscrisurile pe care aceasta se întemeiaza.
(4) În cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri preventive.
(5) Cererea se înainteaza de îndata Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel competente împreuna cu înscrisurile anexate.
(6) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta poate solicita informatii de la presedintele instantei de unde se solicita stramutarea sau de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicându-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. Când Înalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer presedintelui curtii de apel la care se afla cauza a carei stramutare se cere. Când curtea de apel competenta este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer presedintelui tribunalului la care se afla cauza a carei stramutare se cere.
(7) În cazul respingerii cererii de stramutare, în aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.
(8) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.

Solutionarea cererii
Art. 74
(1) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea de stramutare prin sentinta.
(2) În cazul în care gaseste cererea întemeiata, Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune stramutarea judecarii cauzei la o curte de apel învecinata curtii de la care se solicita stramutarea, iar curtea de apel dispune stramutarea judecarii cauzei la una dintre instantele de acelasi grad cu instanta de la care se solicita stramutarea din circumscriptia sa.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta hotaraste în ce masura se mentin actele îndeplinite în fata instantei de la care s-a stramutat cauza.
(4) Instanta de la care a fost stramutata cauza, precum si instanta la care s-a stramutat cauza vor fi înstiintate de îndata despre admiterea cererii de stramutare.
(5) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotarârea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(6) Sentinta prevazuta la alin. (1) nu este supusa niciunei cai de atac.

Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei
Art. 76
(1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o alta curte de apel decât cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, care sa fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(2) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere curtii de apel competente sa desemneze un alt tribunal sau, dupa caz, o alta judecatorie decât cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, care sa fie sesizate în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(3) Dispozitiile art. 71 se aplica în mod corespunzator.
(4) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile.
(5) Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta dispune, prin încheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale în grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, care sa fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(6) Încheierea prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) În cazul respingerii cererii de desemnare a altei instante pentru judecarea cauzei formulate, în aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.

Audierea prin interpret
Art. 105
(1) Ori de câte ori persoana audiata nu întelege, nu vorbeste sau nu se exprima bine în limba româna, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de parti ori persoana vatamata, dintre interpretii autorizati, potrivit legii.
(2) În mod exceptional, în situatia în care se impune luarea urgenta a unei masuri procesuale sau daca nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenta oricarei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însa obligatia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibila.
(3) Daca persoana audiata este surda, muta sau surdo-muta, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. În aceasta situatie comunicarea se poate face si în scris.
(4) În cazuri exceptionale, daca nu este prezenta o persoana autorizata care poate comunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor prevazute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricarei persoane care are aptitudini de comunicare, dispozitiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzator.

Reguli speciale privind ascultarea
Art. 106
(1) Daca, în timpul audierii unei persoane, aceasta prezinta semne vizibile de oboseala excesiva sau simptomele unei boli care îi afecteaza capacitatea fizica ori psihica de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultarii si, daca este cazul, ia masuri pentru ca persoana sa fie consultata de un medic.
(2) Persoana aflata în detentie poate fi audiata la locul de detinere prin videoconferinta, în cazuri exceptionale si daca organul judiciar apreciaza ca aceasta nu aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), daca persoana audiata se afla în vreuna dintre situatiile prevazute la art. 90, ascultarea nu poate avea loc decât în prezenta avocatului la locul de detinere.

Modul de audiere a persoanei vatamate
Art. 111
(1) La începutul primei audieri, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate întrebarile prevazute la art. 107, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Persoanei vatamate i se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, în conditiile prevazute de lege;
d) dreptul de a fi încunostintata cu privire la desfasurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabila, precum si dreptul de a se constitui parte civila;
e) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare;
f) obligatia de a comunica orice schimbare de adresa;
g) obligatia de a spune adevarul.
(3) Dispozitiile art. 109 alin. (1) si (2) si ale art. 110 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cursul urmaririi penale, audierea persoanei vatamate se înregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmarire penala considera necesar sau atunci când persoana vatamata a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibila.
(5) Persoanei vatamate i se aduce la cunostinta cu ocazia primei audieri faptul ca, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, poate sa fie informata cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia.
(6) În cazul persoanelor vatamate pentru care a fost stabilita în conditiile legii existenta unor nevoi specifice de protectie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre urmatoarele masuri, atunci când este posibil si când acesta apreciaza ca nu se aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor:
a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;
b) audierea acestora prin intermediul sau în prezenta unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor;
c) audierea acestora, cât si eventuala lor reaudiere se realizeaza de aceeasi persoana, daca acest lucru este posibil si daca organul judiciar apreciaza ca aceasta nu aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(7) Audierea de catre organele de cercetare penala a persoanelor vatamate care au fost victime ale infractiunii de violenta în familie, prevazuta de art. 199 din Codul penal, ale infractiunilor de viol, agresiune sexuala, act sexual cu un minor si corupere sexuala a minorilor, prevazute la art. 218-221 din Codul penal, ale infractiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevazuta la art. 197 din Codul penal, hartuire, prevazuta de art. 208 din Codul penal, si hartuire sexuala, prevazuta de art. 223 din Codul penal, precum si în alte cazuri în care, din cauza împrejurarilor comiterii faptei, acest lucru se apreciaza ca fiind necesar, se efectueaza numai de catre o persoana de acelasi sex cu persoana vatamata, la cererea acesteia, cu exceptia cazului când organul judiciar apreciaza ca aceasta aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(8) Daca persoana vatamata este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza în declaratia persoanei vatamate, cu indicarea concreta a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibila.
(9) Audierea persoanei vatamate de catre organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la savârsirea unei infractiuni se desfasoara de îndata, iar, daca acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fara întârzieri nejustificate.
(10) Declaratia data de persoana vatamata în conditiile alin. (9) constituie mijloc de proba chiar daca a fost administrata înainte de începerea urmaririi penale.

Persoanele audiate ca martor
Art. 114
(1) Poate fi audiata în calitate de martor orice persoana care are cunostinta despre fapte sau împrejurari de fapt care constituie proba în cauza penala.
(2) Orice persoana citata în calitate de martor are urmatoarele obligatii:
a) de a se prezenta în fata organului judiciar care a citat-o la locul, ziua si ora aratate în citatie;
b) de a depune juramânt sau declaratie solemna în fata instantei;
c) de a spune adevarul.
(3) Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele si împrejurarile de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi aceasta calitate.
(4) Pot fi audiate în calitate de martor si persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 si 62.

Capacitatea de a fi martor
Art. 115
(1) Orice persoana poate fi citata si audiata în calitate de martor, cu exceptia partilor si a subiectilor procesuali principali.
(2) Persoanele care se afla într-o situatie ce pune la îndoiala, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constata ca persoana este capabila sa relateze în mod constient fapte si împrejurari de fapt conforme cu realitatea.
(3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesara, prin mijloacele prevazute de lege.

Cazurile speciale de audiere a martorului
Art. 124
(1) Audierea martorului minor în vârsta de pâna la 14 ani are loc în prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia îi este încredintat minorul spre crestere si educare.
(2) Daca persoanele aratate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente ori martor în cauza ori exista suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, audierea acestuia are loc în prezenta unui reprezentant al autoritatii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplina de exercitiu, stabilite de organul judiciar.
(3) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala sau instanta dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog.
(4) Audierea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii psihice a acestuia.
(5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunica obligatiile prevazute la art. 120 alin. (2) lit. d) si nu depune juramânt, dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(6) Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi fapta ori cu privire la fapte diferite aflate în strânsa legatura, daca ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor, pot fi audiate în calitate de martor, iar declaratia nu poate fi folosita în cursul unui proces penal desfasurat împotriva lor. Organele judiciare au obligatia consemnarii calitatii lor procesuale anterioare.
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica în mod corespunzator si persoanelor care au calitatea de suspect sau inculpat în cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusa reunirea.

Masurile de protectie dispuse in cursul urmaririi penale
§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 126
(1) În cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, în conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza în conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au determinat luarea masurilor de protectie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanta motivata, încetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de pericol nu a încetat.
(7) Daca starea de pericol a aparut în cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica în mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu punerea în executare a masurii.

Masurile de protectie dispuse in cursul judecatii
§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 127
În cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent în sala de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate ale martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune marturie.

Dispunerea masurii protectiei martorului in cursul judecatii
§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 128
(1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat în faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
(3) Atunci când cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de protectie.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin încheiere motivata, care nu este supusa cailor de atac.
(7) Încheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza în conditii de confidentialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramânerea definitiva a hotarârii, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 127 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de lege cu punerea în executare a masurilor.

Cazurile si conditiile in care se poate dispune perchezitia domiciliara
Art. 157
(1) Perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusa daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni de catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legatura cu o infractiune si se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea si strângerea probelor cu privire la aceasta infractiune, la conservarea urmelor savârsirii infractiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
(2) Prin domiciliu se întelege o locuinta sau orice spatiu delimitat în orice mod ce apartine ori este folosit de o persoana fizica sau juridica.

Procedura de emitere a mandatului de perchezitie domiciliara
Art. 158
(1) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. În cursul judecatii, perchezitia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de catre instanta învestita cu judecarea cauzei.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda:
a) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor sau persoanelor cautate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri;
b) indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
c) indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca în locul în care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la savârsirea infractiunii ori urme ale savârsirii infractiunii;
d) numele, prenumele si, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, precum si indicarea urmelor savârsirii infractiunii ori a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
(3) În cazul în care, în timpul efectuarii perchezitiei, se constata ca au fost transferate probe, date sau ca persoanele cautate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de perchezitie este valabil, în conditiile legii, si pentru aceste locuri. Continuarea efectuarii perchezitiei în aceasta situatie se încuviinteaza de catre procuror.
(4) Procurorul înainteaza cererea împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(5) Cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei domiciliare se solutioneaza, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiata, si încuviintarea efectuarii perchezitiei si emite de îndata mandatul de perchezitie. Întocmirea minutei este obligatorie.
(7) Încheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia sau, daca este cazul, si a locurilor învecinate acestuia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta;
h) numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
i) descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savârsirii infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat;
j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
k) semnatura judecatorului si stampila instantei.
 
(8) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a perchezitiei domiciliare.
(9) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei domiciliare nu este supusa cailor de atac.
(10) O noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare în acelasi loc poate fi formulata daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecator.
(11) În cursul judecatii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventiva a inculpatului, precum si în cazul în care exista suspiciuni rezonabile ca în locul unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul cauzei. Dispozitiile alin. (2) - (8) si ale art. 157 se aplica în mod corespunzator.

Identificarea si pastrarea obiectelor
Art. 160
(1) Dupa identificare, obiectele sau înscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute si a fi însemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
(2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se împacheteaza sau se închid, pe cât posibil împreuna, dupa care se aplica sigilii.
(3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasa în pastrarea celui la care se afla sau a unui custode. Persoanei careia i se lasa spre pastrare obiectele i se pune în vedere ca are obligatia de a le pastra si conserva, precum si de a le pune la dispozitia organelor de urmarire penala, la cererea acestora, sub sanctiunea prevazuta la art. 275 din Codul penal.
(4) Probele pentru analiza se iau cel putin în dublu si se sigileaza. Una dintre probe se lasa celui de la care se ridica, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevazute la art. 159 alin. (11).

Procesul-verbal de perchezitie
Art. 161
(1) Activitatile desfasurate cu ocazia efectuarii perchezitiei sunt consemnate într-un proces-verbal.
(2) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care îl încheie;
b) numarul si data mandatului de perchezitie;
c) locul unde este încheiat;
d) data si ora la care a început si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei întreruperi intervenite;
e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea perchezitiei, cu mentionarea calitatii acestora;
f) efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezitia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezitie;
g) descrierea amanuntita a locului si conditiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins;
h) obiectiile si explicatiile persoanelor care au participat la efectuarea perchezitiei, precum si mentiunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;
i) mentiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate în pastrare;
j) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
(3) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfârsit de cel care îl încheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia, daca a fost prezent, precum si de persoanele aratate la alin. (2) lit. e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(4) O copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si înscrisurile ori uneia dintre persoanele prevazute la art. 159 alin. (5) sau (6) care au participat la perchezitie.

Cazurile si conditiile in care se efectueaza perchezitia corporala
Art. 165
(1) Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, a cavitatii bucale, a nasului, a urechilor, a parului, a îmbracamintei, a obiectelor pe care o persoana le are asupra sa sau sub controlul sau, la momentul efectuarii perchezitiei.
(2) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea unei perchezitii corporale vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului în cauza, organele judiciare sau orice autoritate cu atributii în asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea acesteia.

Perchezitia informatica
Art. 168
(1) Prin perchezitie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se întelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare si strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(2) În cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(3) Procurorul înainteaza cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiata, încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice si emite de îndata mandatul de perchezitie.
(6) Încheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul si în cadrul careia trebuie efectuata activitatea dispusa;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmeaza a fi perchezitionat, precum si numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
g) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei informatice nu este supusa cailor de atac.
(8) În cazul în care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de îndata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea mandatului, dispozitiile alin. (1) - (7) aplicându-se în mod corespunzator.
(9) În vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.
(10) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba. Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(11) Perchezitia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza în prezenta suspectului ori a inculpatului, dispozitiile art. 159 alin. (10) si (11) aplicându-se în mod corespunzator.
(12) Perchezitia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza de un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.
(13) Procesul-verbal de perchezitie informatica trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic este cercetat;
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei;
g) semnatura sau stampila persoanei care a efectuat perchezitia;
h) semnatura persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei.
(14) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica sa fie efectuata fara ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia sa devina, în mod nejustificat, publice.
(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza în conditiile legii.
(16) În cursul judecatii, perchezitia informatica se dispune de catre instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, a partilor ori a persoanei vatamate, în cazurile prevazute la alin. (2). Mandatul de efectuare a perchezitiei informatice dispuse de instanta se comunica procurorului, care procedeaza potrivit alin. (8) - (15).

Scopul, conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive
Art. 202
(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si daca sunt necesare în scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al împiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savârsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale
Art. 204
(1) Împotriva încheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatiile împotriva încheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive se solutioneaza de un complet compus din judecatori de drepturi si libertati de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile prezentului articol aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) În vederea solutionarii contestatiei, inculpatul se citeaza.
(7) Solutionarea contestatiei se face în prezenta inculpatului, în afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecatorului. Se considera ca este prezent si inculpatul privat de libertate care, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului, participa la solutionarea contestatiei prin videoconferinta, la locul de detinere.
(8) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica în mod corespunzator. În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 236 alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator.
(11) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, se poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
(12) În cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, se poate dispune, în conditiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori, dupa caz, înlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(14) Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestatie.

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in procedura camerei preliminare
Art. 205
(1) Împotriva încheierilor prin care judecatorul de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriu dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de camera preliminara care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatiile împotriva încheierilor prin care judecatorul de camera preliminara de la Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune în procedura camerei preliminare asupra masurilor preventive se solutioneaza de un alt complet al aceleiasi instante, în conditiile legii.
(3) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) În vederea solutionarii contestatiei, inculpatul se citeaza.
(7) Dispozitiile art. 204 alin. (7) se aplica în mod corespunzator.
(8) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, odata cu solutionarea contestatiei se poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) sau majorarea cuantumului cautiunii.

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul judecatii
Art. 206
(1) Împotriva încheierilor prin care instanta dispune, în prima instanta, asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Încheierile prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune în prima instanta asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia se solutioneaza în sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului.
(4) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(5) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(6) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(7) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, instanta poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) sau majorarea cuantumului cautiunii.

Incunostintarea despre retinere
Art. 210
(1) Imediat dupa retinere, persoana retinuta are dreptul de a încunostinta personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus masura sa încunostinteze un membru al familiei sale ori o alta persoana desemnata de aceasta despre luarea masurii retinerii si despre locul unde este retinuta.
(2) Daca persoana retinuta nu este cetatean român, aceasta are si dreptul de a încunostinta sau de a solicita încunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei astfel de organizatii. Inspectoratul General pentru Imigrari este informat în toate situatiile cu privire la dispunerea masurii preventive fata de aceasta categorie de persoane.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în cazul schimbarii ulterioare a locului de retinere.
(4) Organul judiciar care a dispus masura retinerii are obligatia de a aduce la cunostinta celui retinut, în scris si în limba pe care o întelege, dispozitiile alin. (1) - (3) si de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunostintarea.
(5) Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul- verbal.
(6) În mod exceptional, pentru motive temeinice, încunostintarea poate fi întârziata cel mult 4 ore.

Durata controlului judiciar
Art. 215^1
(1) În cursul urmaririi penale, masura controlului judiciar se poate dispune de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati pe o durata de cel mult 60 de zile.
(2) În cursul urmaririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de catre procuror, prin ordonanta, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(4) Ordonanta procurorului prin care, în conditiile alin. (2) sau (3), s-a prelungit masura controlului judiciar se comunica în aceeasi zi inculpatului.
(5) Împotriva ordonantei procurorului prin care, în conditiile prevazute la alin. (2) si (3), s-a prelungit masura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(6) În cursul urmaririi penale, durata masurii controlului judiciar nu poate sa depaseasca un an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 5 ani.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pe o durata ce nu poate depasi 60 de zile.
(8) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, în toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii în judecata.
(9) La expirarea termenelor prevazute la alin. (8), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Continutul cautiunii
Art. 217
(1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate la dispozitia organului judiciar ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori imobiliare, în limita unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina în raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (2). Dispozitiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre acesta a obligatiilor prevazute la alin. (3).
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarâre confiscarea cautiunii, daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele prevazute la alin. (9).
(6) În celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarâre, dispune restituirea cautiunii.
(7) Dispozitiile alin. (5) si (6) se aplica în masura în care nu s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(8) În cazul în care dispune o solutie de netrimitere în judecata, procurorul dispune si restituirea cautiunii.
(9) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de drepturi si libertati
Art. 219
(1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
(2) Procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta la alin. (1) împreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat conform alin. (1), fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu împiedica judecatorul de drepturi si libertati sa solutioneze propunerea înaintata de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati îl audiaza pe inculpat atunci când acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Judecatorul de drepturi si libertati care respinge propunerea de luare a masurii arestului la domiciliu fata de inculpat poate dispune, prin aceeasi încheiere, luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c), daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege.

Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive
Art. 223
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, în cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau încearca sa realizeze o întelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savârsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savârsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infractiune privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, santaj, viol, act sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, ultrajul contra bunelor moravuri, o infractiune de coruptie, o infractiune savârsita prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Solutionarea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
Art. 225
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform art. 224 alin. (2) stabileste termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva, fixând data si ora la care solutionarea va avea loc.
(2) În cazul inculpatului aflat în stare de retinere, termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva trebuie fixat înainte de expirarea duratei retinerii. Ziua si ora se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta inculpatului în fata judecatorului de drepturi si libertati. De asemenea, ziua si ora se aduc la cunostinta avocatului inculpatului, caruia, la cerere, i se pune la dispozitie dosarul cauzei pentru studiu.
(3) Inculpatul aflat în stare de libertate se citeaza pentru termenul fixat. Termenul se aduce la cunostinta procurorului si avocatului inculpatului, acestuia din urma acordându-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(4) Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face numai în prezenta inculpatului, în afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu se prezinta sau nu poate fi adus în fata judecatorului.
(5) În toate cazurile, este obligatorie asistenta juridica a inculpatului de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati îl audiaza pe inculpatul prezent despre fapta de care este acuzat si despre motivele pe care se întemeiaza propunerea de arestare preventiva formulata de procuror.
(8) Înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati îi aduce la cunostinta infractiunea de care este acuzat si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.

Respingerea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
Art. 227
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru arestarea preventiva a inculpatului, respinge, prin încheiere motivata, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului retinut.
(2) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune aplicarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d).
(3) Dispozitiile art. 215 alin. (9) se aplica în mod corespunzator.

Durata maxima a arestarii preventive a inculpatului in cursul judecatii in prima instanta
Art. 239
(1) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii instantei de judecata. În toate cazurile, durata arestarii preventive în prima instanta nu poate depasi 5 ani.
(2) Termenele prevazute la alin. (1) curg de la data sesizarii instantei de judecata, în cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv, si, respectiv, de la data punerii în executare a masurii, când fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii sau în lipsa.
(3) La expirarea termenelor prevazute la alin. (1), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Incetarea de drept a masurilor preventive
Art. 241
(1) Masurile preventive înceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori, în cursul urmaririi penale sau în cursul judecatii în prima instanta, la împlinirea duratei maxime prevazute de lege;
b) în cazurile în care procurorul dispune o solutie de netrimitere în judecata ori instanta de judecata pronunta o hotarâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei ori o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii, chiar nedefinitiva;
c) la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) în alte cazuri anume prevazute de lege.
e) când au expirat termenele prevazute de lege, fara ca judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sa fi dispus mentinerea arestarii preventive în acest termen;
f) în apel, daca s-a împlinit durata pedepsei pronuntate în hotarârea de condamnare;
g) în alte cazuri anume prevazute de lege.
(1^1) Arestarea preventiva si arestul la domiciliu înceteaza de drept si în urmatoarele situatii:
a) la pronuntarea în prima instanta a unei hotarâri de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau la o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii, arestului la domiciliu si arestarii preventive ori, dupa caz, a unei hotarâri prin care s-a aplicat o masura educativa neprivativa de libertate;
b) în apel, daca durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate în hotarârea de condamnare.
(2) Organul judiciar care a dispus aceasta masura sau, dupa caz, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata în fata careia se afla cauza constata, prin ordonanta sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administratiei locului de detinere, încetarea de drept a masurii preventive, dispunând, în cazul celui retinut sau arestat preventiv, punerea de îndata în libertate, daca nu este retinut ori arestat în alta cauza.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata se pronunta, prin încheiere motivata, asupra încetarii de drept a masurii preventive chiar si în lipsa inculpatului. Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(4) Persoanei fata de care s-a dispus masura preventiva, precum si tuturor institutiilor cu atributii în executarea masurii li se comunica de îndata câte o copie de pe ordonanta sau încheierea prin care organul judiciar constata încetarea de drept a masurii preventive.

​Conditiile de aplicare si continutul masurii
Art. 245
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, pe durata urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în cursul procedurii de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, daca se afla în situatia prevazuta de art. 109 alin. (1) din Codul penal.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) consta în obligarea suspectului sau inculpatului sa urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, pâna la însanatosire sau pâna la obtinerea unei ameliorari care sa înlature starea de pericol.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra masurii prevazute la alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivata. Instanta se pronunta asupra masurii prin încheiere motivata.

Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
Art. 246
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de inculpat a masurii obligarii provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi însotita de expertiza medico-legala din care sa rezulte necesitatea aplicarii masurii obligarii la tratament medical.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrarii acesteia si dispune citarea suspectului sau inculpatului.
(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, solutionarea propunerii se face numai dupa audierea acestuia, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se solutioneaza si în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii obligarii provizorii la tratament medical sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecatorului de drepturi si libertati. Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta si la alcatuirea planului terapeutic.
(7) Judecatorul se pronunta asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestata în 5 zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea în aplicare a masurii de siguranta.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului si efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusa potrivit alin. (2).
(9) În cazul când dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care înlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea masurii luate. Dispozitiile alin. (2) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(10) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(11) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, care solicita acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispozitiile alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(12) Daca suspectul sau inculpatul încalca cu rea-credinta masura obligarii provizorii la tratament medical, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta care a luat masura ori în fata careia se afla cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului, în conditiile prevazute la art. 247.
(13) În cazul în care dispune o solutie de netrimitere în judecata, procurorul sesizeaza judecatorul de camera preliminara pentru confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sau încetarea masurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, asculta, daca este posibil, persoana supusa masurii provizorii, în prezenta avocatului sau, si, dupa efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunta prin încheiere motivata. Împotriva încheierii se poate formula contestatie, în termen de 3 zile de la pronuntare, care se solutioneaza de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate sau, dupa caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, în camera de consiliu.

Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
Art. 248
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de suspect sau inculpat a masurii internarii medicale provizorii.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi însotita de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legala psihiatrica.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza de îndata termen de solutionare a propunerii si dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, daca starea sa de sanatate o permite, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când suspectul sau inculpatul se afla deja internat într-o unitate de asistenta medicala si deplasarea sa nu este posibila, judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea acestuia, în prezenta avocatului, în locul unde se afla.
(5) Când propunerea prevazuta la alin. (1) nu este însotita de expertiza medico- legala psihiatrica, instanta sesizata dispune efectuarea acesteia, luând, daca este cazul, si masura internarii necesare pentru efectuarea expertizei.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii internarii medicale ori la alcatuirea concreta a planului terapeutic sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, ale carui concluzii sunt înaintate judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul se pronunta de îndata asupra propunerii, printr-o încheiere care poate fi contestata în 5 zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea în aplicare a masurii de siguranta.
(9) Daca admite propunerea, judecatorul dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului si ia masuri pentru efectuarea unei expertize medico- legale psihiatrice, daca aceasta nu a fost facuta potrivit alin. (2).
(10) Daca judecatorul dispune internarea medicala provizorie, se iau si masurile prevazute la art. 229.
(11) Daca dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care înlatura starea de pericol, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, prin încheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea ridicarii masurii aplicate.
(12) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (11), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(13) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, fata de inculpat se poate dispune internarea medicala provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de catre instanta în fata careia se afla cauza, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (4) - (11) se aplica în mod corespunzator.
(14) Dispozitiile art. 246 alin. (13) se aplica în mod corespunzator.

Plangerea
Art. 289
(1) Plângerea este încunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.
(2) Plângerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul petitionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscala, numarul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice si contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori conventional, descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii, precum si indicarea faptuitorului si a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.
(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramâne atasata plângerii.
(4) Daca este facuta în scris, plângerea trebuie semnata de persoana vatamata sau de mandatar.
(5) Plângerea în forma electronica îndeplineste conditiile de forma numai daca este certificata prin semnatura electronica, în conformitate cu prevederile legale.
(6) Plângerea formulata oral se consemneaza într-un proces-verbal de catre organul care o primeste.
(7) Plângerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu îsi însuseste plângerea.
(8) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plângerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restrânsa poate face plângere cu încuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. În cazul în care faptuitorul este persoana care reprezinta legal sau încuviinteaza actele persoanei vatamate, sesizarea organelor de urmarire penala se face din oficiu.
(9) Plângerea gresit îndreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite, pe cale administrativa, organului judiciar competent.
(10) În cazul în care plângerea este întocmita de catre o persoana care locuieste pe teritoriul României, cetatean român, strain sau persoana fara cetatenie, si prin aceasta se sesizeaza savârsirea unei infractiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat sa primeasca plângerea si sa o transmita organului competent din tara pe teritoriul careia a fost comisa infractiunea. Regulile privind cooperarea judiciara în materie penala se aplica în mod corespunzator.
(11) Persoana care nu vorbeste sau nu întelege limba româna poate depune plângerea în limba pe care o întelege. Odata cu depunerea plângerii aceasta poate solicita ca, atunci când este citata, sa primeasca si o traducere a citatiei.

Denuntul
Art. 290
(1) Denuntul este încunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savârsirea unei infractiuni.
(2) Denuntul se poate face numai personal, dispozitiile art. 289 alin. (2), (4) - (6) si (8) - (10) aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Denuntul se depune la organul de urmarire penala competent în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei prevazute de legea penala.

Sesizarile facute de persoane cu functii de conducere si de alte persoane
Art. 291
(1) Orice persoana cu functie de conducere în cadrul unei autoritati a administratiei publice sau în cadrul altor autoritati publice, institutii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum si orice persoana cu atributii de control, care, în exercitarea atributiilor lor, au luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, sunt obligate sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala si sa ia masuri pentru ca urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba sa nu dispara.
(2) Orice persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atributiilor sale a luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, este obligata sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala.

Constatarea infractiunii flagrante
Art. 293
(1) Este flagranta infractiunea descoperita în momentul savârsirii sau imediat dupa savârsire.
(2) Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savârsire, este urmarit de organele de ordine publica si de siguranta nationala, de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public ori prezinta urme care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi savârsit infractiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.
(3) În cazul infractiunii flagrante, organele de ordine publica si siguranta nationala întocmesc un proces-verbal, în care consemneaza toate aspectele constatate si activitatile desfasurate, pe care îl înainteaza de îndata organului de urmarire penala.
(4) Plângerile si cererile prezentate în scris, corpul delict, precum si obiectele si înscrisurile ridicate cu ocazia constatarii infractiunii sunt puse la dispozitia organului de urmarire penala.

Autorizari sau alte conditii prealabile efectuarii in continuare a urmaririi penale fata de o persoana
Art. 294^1
Ori de câte ori este necesara o autorizare sau îndeplinirea unei alte conditii prealabile pentru a se dispune efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de o anumita persoana, parchetul, odata cu sesizarea institutiei competente, înainteaza un referat întocmit de procuror, care va cuprinde date si informatii cu privire la savârsirea unor fapte prevazute de legea penala de catre persoana cu privire la care se solicita autorizarea.

Inceperea urmaririi penale
Art. 305
(1) Când actul de sesizare îndeplineste conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala dispune începerea urmaririi penale cu privire la fapta savârsita ori a carei savârsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut.
(2) Începerea urmaririi penale si respectiv continuarea efectuarii urmaririi penale se dispun prin ordonanta care cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) si g).
(3) Atunci când exista probe din care sa rezulte banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savârsit fapta pentru care s-a început urmarirea penala si nu exista vreunul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1), organul de urmarire penala dispune ca urmarirea penala sa se efectueze în continuare fata de aceasta, care dobândeste calitatea de suspect. Masura dispusa de organul de cercetare penala se supune, în termen de 3 zile, confirmarii procurorului care supravegheaza urmarirea penala, organul de cercetare penala fiind obligat sa prezinte acestuia si dosarul cauzei.
(4) Fata de persoanele pentru care urmarirea penala este conditionata de obtinerea unei autorizatii prealabile sau de îndeplinirea unei alte conditii prealabile, efectuarea urmaririi penale se poate dispune numai dupa obtinerea autorizatiei ori dupa îndeplinirea conditiei.

Cazurile de suspendare
Art. 312
(1) În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legala ca suspectul sau inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala înainteaza procurorului propunerile sale împreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
(1^1) Procurorul dispune suspendarea urmaririi penale numai daca, luând în considerare toate circumstantele cauzei, apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ar putea fi audiat la locul unde se afla sau prin intermediul videoconferintei ori ca audierea lui în acest mod ar aduce atingere drepturilor sale ori bunei desfasurari a urmaririi penale.
(1^2) Daca nu se dispune suspendarea urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului la locul unde se afla sau prin videoconferinta nu poate avea loc decât în prezenta avocatului.
(2) Suspendarea urmaririi penale se dispune si în situatia în care exista un impediment legal temporar pentru punerea în miscare a actiunii penale fata de o persoana.
(3) Suspendarea urmaririi penale se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.

Renuntarea la urmarire penala
Art. 318
(1) În cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala când constata ca nu exista un interes public în urmarirea faptei.
(2) Interesul public se analizeaza în raport cu:
a) continutul faptei si împrejurarile concrete de savârsire a faptei;
b) modul si mijloacele de savârsire a faptei;
c) scopul urmarit;
d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii;
e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savârsirii acesteia;
f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
g) existenta unei disproportii vadite între cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii.
(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savârsirea infractiunii si eforturile depuse pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.
(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).
(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa îndeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa înlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un program de consiliere.
(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa îndeplineasca obligatiile prevazute la alin. (6), stabileste prin ordonanta termenul pâna la care acestea urmeaza a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.
(8) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol si art. 315 alin. (2) - (4), termenul pâna la care trebuie îndeplinite obligatiile prevazute la alin. (6) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor în termenul prevazut la alin. (7), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala este verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmita de un procuror de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, ordonanta este verificata de procurorul-sef de sectie, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispozitiile alin. (10) se aplica în mod corespunzator atunci când ierarhia functiilor într-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(12) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala, verificata potrivit alin. (10), se comunica în copie, dupa caz, persoanei care a facut sesizarea, partilor, suspectului, persoanei vatamate si altor persoane interesate si se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisa, judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
(13) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea persoanelor prevazute la alin. (12).
(14) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin încheiere motivata, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevazute la alin. (12), precum si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea cererii de confirmare.
(15) Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a înscrisurilor noi prezentate si, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
a) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
b) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (15) este definitiva. În cazul în care judecatorul a respins cererea de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala, o noua renuntare nu mai poate fi dispusa, indiferent de motivul invocat.

Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau a inculpatului
Art. 319
(1) În caz de clasare ca urmare a constatarii ca a intervenit amnistia, prescriptia, retragerea plângerii prealabile sau a existentei unei cauze de nepedepsire, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanta de solutionare a cauzei, continuarea urmaririi penale.
(2) Daca dupa introducerea cererii în termenul legal se constata un alt caz de netrimitere în judecata decât cele prevazute la alin. (1), procurorul va dispune clasarea cauzei în raport cu acesta.
(3) Daca nu se constata situatia prevazuta la alin. (2), se va adopta prima solutie de netrimitere în judecata.

Audierea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
Art. 380
(1) Instanta procedeaza la audierea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente potrivit dispozitiilor art. 111 si 112, dupa ascultarea inculpatului si, dupa caz, a coinculpatilor.
(2) Persoanele mentionate sunt lasate sa arate tot ce stiu despre fapta care face obiectul judecatii, apoi li se pot pune în mod nemijlocit întrebari de catre procuror, inculpat, avocatul inculpatului, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente si avocatii acestora. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot de asemenea pune întrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(3) Instanta poate respinge întrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Întrebarile respinse se consemneaza în încheierea de sedinta.
(4) Persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente pot fi reascultate ori de câte ori este necesar.

Renuntarea la probe si imposibilitatea administrarii probelor
Art. 383
(1) Procurorul, persoana vatamata si partile pot renunta la probele pe care le-au propus.
(2) Dupa punerea în discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca apreciaza ca nu mai este necesar.
(3) Daca în cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta, dupa ce asculta procurorul, persoana vatamata si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.
(4) Daca imposibilitatea de administrare se refera la o proba administrata în faza de urmarire penala si încuviintata de instanta, aceasta este pusa în discutia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si se tine seama de ea la judecarea cauzei.

Rezolvarea actiunii penale
Art. 396
(1) Instanta hotaraste asupra învinuirii aduse inculpatului, pronuntând, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicarii pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat.
(3) Renuntarea la aplicarea pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 80-82 din Codul penal.
(4) Amânarea aplicarii pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 83-90 din Codul penal.
(5) Achitarea inculpatului se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d).
(6) Încetarea procesului penal se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. e) -j).
(7) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata, ca urmare a continuarii procesului, ca sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta achitarea.
(8) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta încetarea procesului penal.
(9) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dispune plata acesteia din cautiune, potrivit dispozitiilor art. 217.
(10) Când judecata s-a desfasurat în conditiile art. 375 alin. (1), (1^1) si (2), când cererea inculpatului ca judecata sa aiba loc în aceste conditii a fost respinsa sau când cercetarea judecatoreasca a avut loc în conditiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanta retine aceeasi situatie de fapt ca cea recunoscuta de catre inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicarii pedepsei, limitele de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o patrime. Pentru inculpatii minori, instanta va avea în vedere aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Comunicarea hotararii
Art. 407
(1) Dupa pronuntare, o copie a hotarârii sau, dupa caz, a minutei se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si, în cazul în care inculpatul este arestat, administratiei locului de detinere, în vederea exercitarii caii de atac. În cazurile în care rezultatul deliberarii se consemneaza într-o minuta, dupa redactarea hotarârii, aceasta se comunica procurorului, partilor si persoanei vatamate în întregul sau. În cazul în care partile ori persoana vatamata nu înteleg limba româna, hotarârea sau, dupa caz, minuta se comunica acestora într-o limba pe care o înteleg.
(1^1) Daca persoanele prevazute la alin. (1) se prezinta la pronuntarea facuta în sedinta, înmânarea, la cerere, sub luare de dovada, a hotarârii sau, dupa caz, a minutei se considera comunicare. De asemenea, se considera comunicare si înmânarea, sub luare de dovada, a hotarârii sau, dupa caz, a minutei, prin mijlocirea grefei instantei.
(2) În cazul în care instanta a dispus amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, hotarârea se comunica serviciului de probatiune si, dupa caz, organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea obligatiilor dispuse de instanta.

Cazurile de contestatie in anulare
Art. 426
Împotriva hotarârilor penale definitive se poate face contestatie în anulare în urmatoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau când, desi legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal;
c) când hotarârea din apel a fost pronuntata de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanta de apel nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când sedinta de judecata în apel nu a fost publica, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanta de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;
i) când împotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarâri definitive pentru aceeasi fapta.

Procedura de comunicare
Art. 439
(1) Cererea de recurs în casatie împreuna cu înscrisurile anexate se depun, însotite de copii pentru procuror si parti, la instanta a carei hotarâre se ataca.
(2) Presedintele instantei a carei hotarâre se ataca ori judecatorul delegat de catre acesta va comunica procurorului si partilor copii de pe cererea de recurs în casatie si celelalte înscrisuri doveditoare, cu mentiunea ca se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicarilor, la aceeasi instanta.
(3) Nedepunerea de catre parti si procuror de concluzii scrise nu împiedica judecarea recursului în casatie.
(4) În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta va înainta Înaltei Curti de Casatie si Justitie dosarul cauzei, cererea de recurs în casatie, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum si, dupa caz, concluziile scrise.
(4^1) În cazul în care cererea de recurs în casatie este formulata împotriva unei hotarâri prevazute la art. 434 alin. (2), presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta restituie partii, pe cale administrativa, cererea de recurs în casatie.
(5) În cazul în care nu este îndeplinita procedura de comunicare prevazuta la alin. (2) si (4) ori daca aceasta nu este completa, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, desemnat cu verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare si de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casatie, va îndeplini sau va completa, dupa caz, procedura.
(6) În cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul Sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, iar în cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de completele de 5 judecatori, ca instante de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul completelor de 5 judecatori.

Neagravarea situatiei in propriul recurs in casatie
Art. 444
(1) Instanta, solutionând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recursul în casatie.
(2) În recursul în casatie declarat de procuror în favoarea unei parti, instanta de recurs în casatie nu poate agrava situatia acesteia.

Cazurile de revizuire
Art. 453
(1) Revizuirea hotarârilor judecatoresti definitive, cu privire la latura penala, poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotarârii pronuntate în cauza;
b) hotarârea a carei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaratia unui martor, opinia unui expert sau pe situatiile învederate de un interpret, care a savârsit infractiunea de marturie mincinoasa în cauza a carei revizuire se cere, influentând astfel solutia pronuntata;
c) un înscris care a servit ca temei al hotarârii a carei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecatii sau dupa pronuntarea hotarârii, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune în legatura cu cauza a carei revizuire se cere, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
e) când doua sau mai multe hotarâri judecatoresti definitive nu se pot concilia;
f) hotarârea s-a întemeiat pe o prevedere legala care, dupa ce hotarârea a devenit definitiva, a fost declarata neconstitutionala ca urmare a admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate în acea cauza, în situatia în care consecintele încalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.
(2) Revizuirea hotarârilor judecatoresti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civila, poate fi ceruta numai în fata instantei civile, potrivit Codului de procedura civila.
(3) Cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicarii pedepsei.
(4) Cazul prevazut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau împrejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotarârii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) -d) si f) constituie motive de revizuire daca au dus la pronuntarea unei hotarâri nelegale sau netemeinice.
(5) În cazul prevazut la alin. (1) lit. e), toate hotarârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

Dovedirea unor cazuri de revizuire
Art. 454
(1) Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se dovedesc prin hotarâre judecatoreasca definitiva prin care instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei constatând existenta falsului sau existenta faptelor si savârsirea lor de respectivele persoane.
(2) În cazurile în care dovada nu poate fi facuta potrivit alin. (1) datorita existentei unei cauze care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) -d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de proba.

Solutiile dupa rejudecare
Art. 462
(1) Daca se constata ca cererea de revizuire este întemeiata, instanta anuleaza hotarârea, în masura în care a fost admisa revizuirea, sau hotarârile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarâre potrivit dispozitiilor art. 395-399, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Instanta rejudeca cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere de revizuire, putând hotarî si în privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(3) Instanta ia masuri pentru restabilirea situatiei anterioare, dispunând, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte sau alte asemenea masuri.
(4) Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neîntemeiata, o respinge si dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare catre stat, precum si reluarea executarii pedepsei, în cazul în care aceasta a fost suspendata.

Judecarea cererii de redeschidere a procesului
Art. 469
(1) Instanta, ascultând concluziile procurorului, ale partilor si ale subiectilor procesuali principali, examineaza daca:
a) cererea a fost formulata în termen si de catre o persoana dintre cele prevazute la art. 466;
b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele în baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care a fost judecata definitiv.
(2) Cererea se examineaza de urgenta, iar în cazul în care persoana condamnata se afla în executarea pedepsei cu închisoarea aplicate în cauza a carei rejudecare se cere, instanta poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotarârii si poate dispune respectarea de catre condamnat a uneia dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si (2). Daca executarea pedepsei cu închisoarea nu a început, instanta poate dispune respectarea de catre condamnat a uneia dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si (2).
(3) Daca instanta constata îndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.
(4) Daca instanta constata neîndeplinirea conditiilor prevazute la art. 466, dispune prin sentinta respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.
(5) Încheierea prin care este admisa cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacata odata cu fondul.
(6) Hotarârea prin care este respinsa cererea de redeschidere a procesului penal este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotarârea pronuntata în lipsa persoanei condamnate.
(7) Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiintarea de drept a hotarârii pronuntate în lipsa persoanei condamnate.
(8) Instanta redeschide procesul penal prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere, putând hotarî si în privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(9) Odata cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune luarea fata de inculpat a uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4), lit. b)-e). Dispozitiile titlului V al partii generale se aplica în mod corespunzator.

Procedura de judecata
Art. 476
(1) Sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 475, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Daca prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 475, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.
(2) Prin încheierea prevazuta la alin. (1), cauza poate fi suspendata pâna la pronuntarea hotarârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. În cazul în care nu s-a dispus suspendarea odata cu sesizarea, iar cercetarea judecatoreasca este finalizata înainte ca Înalta Curte de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra sesizarii, instanta suspenda dezbaterile pâna la pronuntarea deciziei prevazute la art. 477 alin. (1). În cazul în care inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori daca fata de acesta s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208 pe toata durata suspendarii.
(3) Dupa înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casatie si Justitie, încheierea de sesizare se publica pe pagina de internet a acestei instante.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pâna la solutionarea sesizarii.
(5) Repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie ori de persoana desemnata de acestia.
(6) Sesizarea se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta si 8 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele sectiei sau, în caz de imposibilitate, judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor.
(7) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (6), presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecatii. Judecatorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci când chestiunea de drept priveste activitatea mai multor sectii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie va transmite sesizarea presedintilor sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcatuit din presedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care va prezida completul, din presedintii sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept, precum si câte 5 judecatori din cadrul sectiilor respective, desemnati aleatoriu de presedintele completului. Dupa alcatuirea completului, pentru întocmirea raportului, presedintele completului va desemna câte un judecator din cadrul fiecarei sectii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Raportul va fi comunicat partilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, dupa caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
(10) Dispozitiile art. 473 alin. (5) - (8) se aplica în mod corespunzator.
(11) Sesizarea se judeca fara citarea partilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Dispozitii privind asistenta judiciara internationala
Art. 548
(1) Cooperarea judiciara internationala va fi solicitata sau acordata în conformitate cu dispozitiile actelor juridice ale Uniunii Europene, tratatelor internationale din domeniul cooperarii judiciare internationale în materie penala la care România este parte, precum si cu dispozitiile cuprinse în legea speciala si în prezentul capitol, daca în tratatele internationale nu se prevede altfel.
(2) Actele membrilor straini detasati ai unei echipe comune de ancheta efectuate în baza si conform acordului încheiat si dispozitiilor conducatorului echipei au o valoare similara actelor efectuate de catre organele de urmarire penala române.

Executarea mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a parasirii tarii. Acordul instantei de parasire a tarii
Art. 557
(1) Pe baza mandatului de executare, organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i se înmâneaza un exemplar al mandatului si este dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare. În termen de cel mult 10 zile de la arestare, persoanei private de libertate i se comunica o copie de pe hotarâre.
(1^1) Odata cu înmânarea mandatului de executare, persoanei condamnate i se aduce la cunostinta, sub semnatura, în scris, dreptul prevazut de art. 466 alin. (1), iar în cazul în care persoana nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(1^2) Odata cu înmânarea mandatului de executare, persoanei condamnate i se aduce la cunostinta, sub semnatura, în scris, dreptul prevazut la art. 466 alin. (1), iar în cazul în care persoana nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(2) În vederea punerii în executare a mandatului emis în executarea unei hotarâri definitive de condamnare, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(3) Dispozitiile art. 229 privind luarea masurilor de ocrotire sunt aplicabile în mod corespunzator, obligatia de încunostintare revenind organului de politie.
(4) Daca persoana împotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreuna cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instantei care a emis mandatul.
(5) Daca persoana condamnata refuza sa se supuna mandatului sau încearca sa fuga, va fi constrânsa la aceasta.
(6) Când condamnatul se afla în stare de detinere, un exemplar al mandatului de executare i se înmâneaza de catre comandantul locului de detinere.
(7) Comandantul locului de detinere consemneaza într-un proces-verbal data de la care condamnatul a început executarea pedepsei.
(8) O copie de pe procesul-verbal se trimite de îndata instantei de executare.
(9) Pe baza ordinului de interzicere a parasirii tarii, organele în drept refuza celui condamnat eliberarea pasaportului sau, dupa caz, procedeaza la ridicarea acestuia si iau masuri pentru darea condamnatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(10) Pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheata poate solicita motivat instantei de executare sa încuviinteze parasirea teritoriului României potrivit art. 85 alin. (2) lit. i) sau art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Instanta de executare solutioneaza cererea în camera de consiliu, dupa ascultarea persoanei supravegheate si a consilierului de probatiune, prin încheiere definitiva. În cazul în care admite cererea, instanta stabileste perioada pentru care persoana supravegheata poate parasi teritoriul României.

Interzicerea exercitarii unor drepturi
Art. 562
Pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de catre judecatorul delegat al instantei de executare a unei copii de pe dispozitivul hotarârii, în functie de drepturile a caror exercitare a fost interzisa, persoanei juridice de drept public sau de drept privat autorizate sa supravegheze exercitarea dreptului respectiv.

Interzicerea strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei
Art. 563
(1) Când prin hotarârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României, se face mentiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii ca la data liberarii condamnatul sa fie predat organului de politie, care va proceda la îndepartarea sa de pe teritoriul României.
(2) Daca pedeapsa complementara nu însoteste pedeapsa închisorii, comunicarea se face organului de politie, imediat ce hotarârea a ramas definitiva.
(3) În vederea punerii în executare a pedepsei interzicerii strainului de a se afla pe teritoriul României, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Daca persoana fata de care s-a luat pedeapsa complementara a interzicerii de a se afla pe teritoriul României nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instantei de executare.

Degradarea militara
Art. 564
Pedeapsa degradarii militare se pune în executare prin trimiterea de catre judecatorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotarârii comandantului unitatii militare în a carei evidenta este luata persoana condamnata, respectiv centrului militar judetean sau zonal de la domiciliul condamnatului.

Inlocuirea sau incetarea obligarii la tratament medical
Art. 568
(1) Primind comunicarea, instanta de executare sau instanta prevazuta la art. 567 alin. (2) dispune internarea medicala, în situatiile prevazute la art. 567 alin. (1) lit. a) si b), iar în situatiile prevazute la art. 567 alin. (1) lit. c) si d) efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care este luata masura de siguranta.
(2) În cazurile prevazute la art. 567 alin. (1) lit. c) si d), persoana obligata la tratament medical are dreptul de a cere sa fie examinata si de un medic de specialitate desemnat de aceasta, ale carui concluzii sunt înaintate instantei prevazute la alin. (1).
(3) Daca persoana obligata la tratament medical refuza sa se prezinte la examinare în vederea efectuarii expertizei, se vor aplica dispozitiile art. 184 alin. (4).
(4) Dupa primirea raportului de expertiza medico-legala si a concluziilor medicului de specialitate prevazut la alin. (2), instanta, în sedinta publica, asculta concluziile procurorului, ale persoanei fata de care este luata masura de siguranta si ale avocatului acesteia, precum si ale expertului si medicului desemnat de aceasta, atunci când considera necesar, si dispune fie încetarea masurii obligarii la tratament medical, fie internarea medicala.
(5) Daca persoana fata de care s-a luat masura de siguranta nu are avocat, i se asigura un avocat din oficiu.
(6) O copie a dispozitivului hotarârii definitive a instantei prevazute la art. 567 alin. (2) se comunica instantei de executare.

Internarea medicala
Art. 569
(1) Masura de siguranta a internarii medicale luata printr-o hotarâre definitiva se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a unei copii de pe raportul de expertiza medico-legala autoritatii de sanatate publica din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura.
(2) Judecatorul delegat cu executarea care functioneaza la instanta de executare comunica judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la care aceasta s-a efectuat, în vederea luarii în supraveghere.
(3) Dupa primirea comunicarii, judecatorul delegat cu executarea de la judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, daca internarea medicala mai este necesara. În acest scop, judecatorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care s-a luat masura internarii medicale si, dupa primirea acesteia, sesizeaza judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinerii, înlocuirii sau încetarii masurii.

Obligatiile in legatura cu internarea medicala
Art. 570
(1) Autoritatea de sanatate publica este obligata sa asigure internarea, încunostintând despre aceasta instanta de executare.
(2) În cazul în care persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale refuza sa se supuna internarii, executarea acestei masuri se va face cu sprijinul organelor de politie. În vederea executarii masurii internarii medicale, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(3) Daca persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale nu este gasita, autoritatea de sanatate publica sesizeaza organele de politie pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al sesizarii adresate organelor de politie se trimite instantei de executare.
(4) Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligatia, în cazul în care considera ca internarea nu mai este necesara, sa încunostinteze judecatoria în a carei circumscriptie se gaseste unitatea sanitara.

Mentinerea, inlocuirea sau incetarea masurii internarii medicale
Art. 571
(1) Judecatoria, dupa primirea încunostintarii prevazute la art. 570 alin. (4), dispune efectuarea unei expertize medico-legale.
(2) Instanta se pronunta asupra sesizarii prevazute la art. 569 alin. (3) sau a încunostintarii prevazute la art. 570 alin. (4), dupa ascultarea concluziilor procurorului, ale persoanei fata de care este luata masura internarii, atunci când aducerea acesteia în fata instantei este posibila, ale avocatului sau, precum si ale expertului care a întocmit expertiza medico-legala, atunci când considera necesar, si dispune, dupa caz, mentinerea internarii medicale, încetarea acesteia sau înlocuirea cu masura obligarii la tratament medical.
(3) Încetarea sau înlocuirea masurii internarii poate fi ceruta si de persoana internata sau de procuror. În acest caz, judecatoria dispune efectuarea expertizei medico-legale. Dispozitiile art. 568 alin. (4) se aplica în mod corespunzator.
(4) Daca persoana internata nu are avocat, i se asigura un avocat din oficiu.
(5) O copie a dispozitivului hotarârii definitive prin care s-a dispus mentinerea, înlocuirea sau încetarea internarii medicale se comunica instantei de executare.

Interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori o alta activitate
Art. 573
(1) Masura de siguranta a interzicerii unei functii, profesii sau activitati se pune în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept sa aduca la îndeplinire aceste masuri si sa supravegheze respectarea lor.
(2) Acest organ are îndatorirea sa asigure executarea masurii luate si sa sesizeze organul de urmarire penala în caz de sustragere de la executarea masurii de siguranta.
(3) Persoana cu privire la care s-a luat masura prevazuta la art. 111 alin. (1) din Codul penal poate cere instantei de executare revocarea masurii, în conditiile art. 111 alin. (2) din Codul penal.
(4) Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei fata de care este luata masura, dupa ascultarea concluziilor avocatului acesteia si ale procurorului.

Avertismentul
Art. 575
(1) Executarea avertismentului are loc de îndata, în sedinta în care s-a pronuntat hotarârea.
(2) Daca avertismentul nu poate fi executat îndata dupa pronuntare, punerea în executare a acestuia se face la ramânerea definitiva a hotarârii, prin comunicarea unei copii de pe aceasta persoanei careia i se aplica.

Masurile si obligatiile impuse de instanta
Art. 576
(1) Punerea în executare a masurilor si obligatiilor prevazute la art. 85 alin. (1) si (2) din Codul penal, a dispozitiilor art. 87, art. 93, art. 95, art. 101 alin. (1) si (2) si ale art. 103 din Codul penal se face prin trimiterea unei copii a dispozitivului hotarârii serviciului de probatiune competent.
(2) În cazul obligatiilor prevazute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j), la art. 93 alin. (2) lit. d) si la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Codul penal, un extras de pe dispozitivul hotarârii se trimite organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea acestora.

Inscrisurile declarate false
Art. 580
(1) Dispozitia hotarârii penale care declara un înscris ca fiind fals în totul sau în parte se executa sau se pune în executare de catre judecatorul delegat cu executarea.
(2) Când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui, se face mentiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar în caz de anulare partiala, numai pe paginile care contin falsul.
(3) Înscrisul declarat fals ramâne la dosarul cauzei.
(4) În cazul în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals sa se faca mentiune în scriptele unei institutii publice, i se trimite acesteia o copie a dispozitivului hotarârii.
(5) În situatia în care, din orice motive, înscrisul falsificat nu se afla, în original, la dosar, instanta va trimite o copie a dispozitivului hotarârii institutiilor publice care detin o copie a acestuia sau care detin înregistrarea unor mentiuni cu privire la acesta.
(6) Instanta poate dispune, când constata existenta unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu mentiunile aratate la alin. (2), de pe înscrisul sub semnatura privata falsificat. În aceleasi conditii, instanta poate dispune restituirea înscrisului oficial partial falsificat.

Alte modificari de pedepse
Art. 585
(1) Pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea în executare a hotarârii sau în cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarâri definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii:
a) concursul de infractiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediara;
d) acte care intra în continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarâri sau, în cazul în care persoana condamnata se afla în stare de detinere, instanta corespunzatoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere.
(3) Sesizarea instantei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.
(4) La primirea cererii, presedintele completului de judecata dispune atasarea la dosar a înscrisurilor si luarea tuturor masurilor necesare solutionarii cauzei.

Cazurile de amanare
Art. 589
(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amânata în urmatoarele cazuri:
a) când se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca persoana condamnata sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor si care face imposibila executarea imediata a pedepsei, daca specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reteaua sanitara a Ministerului Sanatatii si daca instanta apreciaza ca amânarea executarii si lasarea în libertate nu prezinta un pericol pentru ordinea publica. În aceasta situatie, executarea pedepsei se amâna pentru o durata determinata;
b) când o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amâna pâna la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
(2) În cazul prevazut la alin. (1) lit. a), amânarea executarii pedepsei nu poate fi dispusa daca cel condamnat si-a provocat singur starea de boala, prin refuzul tratamentului medical, al interventiei chirurgicale, prin actiuni de autoagresiune sau prin alte actiuni vatamatoare, sau în situatia în care se sustrage efectuarii expertizei medico-legale.
(3) Cererea de amânare a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi facuta de procuror si de condamnat.
(4) Cererea poate fi retrasa de persoana care a formulat-o.
(5) Hotarârile prin care se dispune amânarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii.
(6) În cazul în care în timpul amânarii executarii pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, acesta nu poate fi executat pâna la expirarea termenului de amânare stabilit de instanta sau, dupa caz, pâna la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
(7) Hotarârea prin care instanta se pronunta asupra cererii de amânare a executarii pedepsei poate fi atacata cu contestatie la instanta ierarhic superioara, în termen de 3 zile de la comunicare.

Separarea functiilor judiciare
Art. 3
(1) În procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei în faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii în judecata;
d) functia de judecata.
(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, în afara de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
(3) În desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. c), care este compatibila cu functia de judecata, mai putin când se dispune începerea judecatii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).
(4) În exercitarea functiei de urmarire penala, procurorul si organele de cercetare penala strâng probele necesare pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere în judecata.
(5) Asupra actelor si masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrâng drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, dispune judecatorul desemnat cu atributii în acest sens, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(6) Asupra legalitatii actului de trimitere în judecata si probelor pe care se bazeaza acesta, precum si asupra legalitatii solutiilor de netrimitere în judecata se pronunta judecatorul de camera preliminara, în conditiile legii.
(7) Judecata se realizeaza de catre instanta, în complete legal constituite.

Ne bis in idem
Art. 6
Nicio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savârsirea unei infractiuni atunci când fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarâre penala definitiva cu privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta încadrare juridica.

Obligativitatea punerii in miscare si a exercitarii actiunii penale
Art. 7
(1) Procurorul este obligat sa puna în miscare si sa exercite actiunea penala din oficiu atunci când exista probe din care rezulta savârsirea unei infractiuni si nu exista vreo cauza legala de împiedicare, alta decât cele prevazute la alin. (2) si (3).
(2) În cazurile si în conditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunta la exercitarea actiunii penale daca, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes public în realizarea obiectului acesteia.
(3) În cazurile prevazute expres de lege, procurorul pune în miscare si exercita actiunea penala dupa introducerea plângerii prealabile a persoanei vatamate sau dupa obtinerea autorizarii ori sesizarii organului competent sau dupa îndeplinirea unei alte conditii prevazuta de lege.

Limba oficiala si dreptul la interpret
Art. 12
(1) Limba oficiala în procesul penal este limba româna.
(2) Cetatenii români apartinând minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime în limba materna în fata instantelor de judecata, actele procedurale întocmindu-se în limba româna.
(3) Partilor si subiectilor procesuali care nu vorbesc sau nu înteleg limba româna ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, de a vorbi, precum si de a pune concluzii în instanta, prin interpret. În cazurile în care asistenta juridica este obligatorie, suspectului sau inculpatului i se asigura în mod gratuit posibilitatea de a comunica, prin interpret, cu avocatul în vederea pregatirii audierii, a introducerii unei cai de atac sau a oricarei altei cereri ce tine de solutionarea cauzei.
(4) În cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreti autorizati, potrivit legii. Sunt inclusi în categoria interpretilor si traducatorii autorizati, potrivit legii.

Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului
Art. 18
În caz de amnistie, de prescriptie, de retragere a plângerii prealabile, de existenta a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renuntarii la urmarirea penala, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Constituirea ca parte civila
Art. 20
(1) Constituirea ca parte civila se poate face pâna la începerea cercetarii judecatoresti. Organele judiciare au obligatia de a aduce la cunostinta persoanei vatamate acest drept.
(2) Constituirea ca parte civila se face în scris sau oral, cu indicarea naturii si a întinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se întemeiaza.
(3) În cazul în care constituirea ca parte civila se face oral, organele judiciare au obligatia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, dupa caz, în încheiere.
(4) În cazul nerespectarii vreuneia dintre conditiile prevazute la alin. (1) si (2), persoana vatamata sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civila în cadrul procesului penal, putând introduce actiunea la instanta civila.
(5) Pâna la terminarea cercetarii judecatoresti, partea civila poate:
a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila;
b) mari sau micsora întinderea pretentiilor;
c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despagubiri banesti, daca repararea în natura nu mai este posibila.
(6) În cazul în care un numar mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care partile civile nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfasurare a procesului penal, procurorul sau instanta de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin încheiere motivata, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanta va fi comunicata partilor civile, care trebuie sa încunostinteze procurorul sau instanta în cazul în care refuza sa fie reprezentati prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunostinta sunt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.
(7) Daca dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale conventionala unei alte persoane, aceasta nu poate exercita actiunea civila în cadrul procesului penal. Daca transmiterea acestui drept are loc dupa constituirea ca parte civila, actiunea civila poate fi disjunsa.
(8) Actiunea civila care are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si partii responsabile civilmente, exercitata la instanta penala sau la instanta civila, este scutita de taxa de timbru.

Cazurile de solutionare a actiunii civile la instanta civila
Art. 27
(1) Daca nu s-au constituit parte civila în procesul penal, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila în procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila daca, prin hotarâre definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în fata instantei civile.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civila în procesul penal pot sa introduca actiune în fata instantei civile daca procesul penal a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda în conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea în fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei, daca punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarâre, chiar nedefinitiva.
(5) În cazul în care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotarârea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit dupa constituirea ca parte civila.
(7) În cazul prevazut la alin. (1), judecata în fata instantei civile se suspenda dupa punerea în miscare a actiunii penale si pâna la rezolvarea în prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Avocatul
Art. 88
(1) Avocatul asista sau reprezinta, în procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali, în conditiile legii.
(2) Nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect procesual principal:
a) sotul ori ruda pâna la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul;
b) martorul citat în cauza;
c) cel care a participat în aceeasi cauza în calitate de judecator sau de procuror;
d) o alta parte sau un alt subiect procesual.
(3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a partilor ori a subiectilor procesuali principali.
(4) Partile sau subiectii procesuali principali cu interese contrare nu pot fi asistati sau reprezentati de acelasi avocat.

Avocatul din oficiu
Art. 91
(1) În cazurile prevazute în art. 90, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) În tot cursul procesului penal, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea sau refuza nejustificat sa exercite apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i acestuia un termen rezonabil si înlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facându-se mentiune despre aceasta într-un proces-verbal ori, dupa caz, în încheierea de sedinta. În cursul judecatii, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata, nu asigura substituirea sau refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanta ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.
(3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o aparare concreta si efectiva în cauza.
(4) Delegatia aparatorului din oficiu înceteaza la prezentarea aparatorului ales.
(5) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi înlocuit în conditiile alin. (2), cauza se amâna.

Consultarea dosarului
Art. 94
(1) Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.
(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.
(3) În cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penala.
(4) În cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea în miscare a actiunii penale, restrictionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.
(5) În cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asista ori îl reprezinta.
(7) În vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de întreg materialul dosarului de urmarire penala în procedurile desfasurate în fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica în mod corespunzator cu privire la dreptul partilor si al subiectilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Proba si mijloacele de proba
Art. 97
(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savârsit-o si la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului în procesul penal.
(2) Proba se obtine în procesul penal prin urmatoarele mijloace:
a) declaratiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declaratiile persoanei vatamate;
c) declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente;
d) declaratiile martorilor;
e) înscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;
f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.
(3) Procedeul probatoriu este modalitatea legala de obtinere a mijlocului de proba.

Excluderea probelor obtinute in mod nelegal
Art. 102
(1) Probele obtinute prin tortura, precum si probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
(2) Probele obtinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrata determina excluderea probei.
(4) Probele derivate se exclud daca au fost obtinute în mod direct din probele obtinute în mod nelegal si nu puteau fi obtinute în alt mod.
(5) Probele derivate din probele prevazute la alin. (2) nu se exclud daca probele obtinute în mod nelegal sunt folosite în conditiile alin. (3).

Identificarea obiectelor
Art. 135
(1) Obiectele despre care se presupune ca pot contribui la aflarea adevarului în legatura cu savârsirea unei infractiuni sunt prezentate în vederea identificarii, dupa ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Daca aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusa la locul unde se afla obiectele.
(2) Desfasurarea activitatii de identificare a obiectelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la: ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, cu mentionarea oricarui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea în care acestea participa, numele si prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amanuntita a obiectelor identificate.
(3) În cursul urmaririi penale, în situatia în care organul de urmarire considera necesar, activitatea de identificare si declaratia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. Înregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.

Dispozitii generale
Art. 138
(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare urmatoarele:
a) interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta;
b) accesul la un sistem informatic;
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice;
e) obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane;
f) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
g) utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor;
h) participarea autorizata la anumite activitati;
i) livrarea supravegheata;
j) obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.
(2) Prin interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare se întelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se întelege patrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei retele, în scopul de a identifica probe.
(4) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(5) Prin date informatice se întelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o forma adecvata prelucrarii într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se întelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora.
(7) Prin localizare sau urmarire prin mijloace tehnice se întelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care sunt atasate.
(8) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se întelege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc.
(9) Prin obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane se întelege operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare si al altor operatiuni efectuate sau care urmeaza sa fie efectuate prin intermediul unei institutii de credit ori al altei entitati financiare, precum si obtinerea de la o institutie de credit sau de la alta entitate financiara de înscrisuri ori informatii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzactiile sau operatiunile unei persoane.
(10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor se întelege folosirea unei persoane cu o alta identitate decât cea reala în scopul obtinerii de date si informatii cu privire la savârsirea unei infractiuni.
(11) Prin participarea autorizata la anumite activitati se întelege comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infractiuni de coruptie, efectuarea de tranzactii, operatiuni sau orice fel de întelegeri privind un bun sau privind o persoana despre care se banuieste ca ar fi disparuta, ca este victima traficului de persoane ori a unei rapiri, efectuarea de operatiuni privind droguri, precum si prestarea unui serviciu, desfasurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obtinerii de mijloace de proba.
(12) Prin livrare supravegheata se întelege tehnica de supraveghere si cercetare prin care se permit intrarea, circulatia sau iesirea de pe teritoriul tarii a unor bunuri în privinta carora exista o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al detinerii sau obtinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autoritatilor competente, în scopul investigarii unei infractiuni sau al identificarii persoanelor implicate în savârsirea acesteia.
(13) Prin supraveghere tehnica se întelege utilizarea uneia dintre metodele prevazute la alin. (1) lit. a)-d).

Supravegherea tehnica
Art. 139
(1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2);
b) masura sa fie proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, de trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Înregistrarile prevazute în prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât daca exista date ca avocatul savârseste ori pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apara, probele obtinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de îndata, de catre procuror. Atunci când apreciaza necesar, judecatorul dispune informarea avocatului.

Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnica
Art. 140
(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurilor de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva careia se dispune masura, daca sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura, indicarea faptei si a încadrarii juridice, iar, în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, daca se solicita si încuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa înainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
(3) Cererea prin care se solicita încuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza în aceeasi zi, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) În cazul în care apreciaza ca cererea este întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului si emite de îndata mandatul de supraveghere tehnica. Întocmirea minutei este obligatorie.
(5) Încheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat încheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete încuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia, daca sunt cunoscute;
g) indicarea, în cazul în care este necesar fata de natura masurii încuviintate, a elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricaror date cunoscute pentru identificarea caii de comunicare sau a numarului de cont;
h) în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spatii private, mentiunea privind încuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 139 si prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de supraveghere tehnica nu este supusa cailor de atac.
(8) O noua cerere de încuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii comunicatiilor ori înregistrarii acestora, precum si a oricaror tipuri de comunicari efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii. Dispozitiile alin. (1) - (8) se aplica în mod corespunzator.

Autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de catre procuror
Art. 141
(1) Procurorul poate autoriza, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile de supraveghere tehnica atunci când:
a) exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnica în conditiile art. 140 ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranta persoanei vatamate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; si
b) sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 139 alin. (1) si (2).
(2) Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza masura de supraveghere tehnica trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art. 140 alin. (5).
(3) Procurorul are obligatia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea masurii, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanta, în vederea confirmarii masurii, înaintând totodata un proces-verbal de redare rezumativa a activitatilor de supraveghere tehnica efectuate si dosarul cauzei.
(4) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca au fost îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), confirma în termen de 24 de ore masura dispusa de procuror, prin încheiere, pronuntata în camera de consiliu, fara citarea partilor.
(5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanta:
a) realizarea si conservarea unei copii a acestor date informatice;
b) suprimarea accesarii sau îndepartarea acestor date informatice din sistemul informatic.
Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(6) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu au fost respectate conditiile prevazute la alin. (1), infirma masura luata de catre procuror si dispune distrugerea probelor obtinute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obtinute si întocmeste un proces-verbal în acest sens.
(7) Odata cu cererea de confirmare a masurii sau separat, procurorul poate solicita judecatorului de drepturi si libertati luarea masurii supravegherii tehnice în conditiile art. 140.
(8) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor dispuse de procuror nu este supusa cailor de atac.

Punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica
Art. 142
(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei.
(1^1) Pentru realizarea activitatilor prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) -d), procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea si confidentialitatea datelor si informatiilor colectate.
(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligati sa colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei, în limitele competentelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a înceta imediat supravegherea tehnica înainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informând de îndata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si în alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii. Din oficiu sau la solicitarea partilor, judecatorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate daca exista noi probe din care rezulta ca totusi o parte dintre acestea privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii. Dupa un an de la solutionarea definitiva a cauzei, acestea sunt distruse de catre procuror, care întocmeste un proces-verbal în acest sens.

Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale
Art. 147
(1) Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile postale sau obiectele trimise ori primite de faptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoana care este banuita ca primeste ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la faptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Este interzisa retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei sau a trimiterilor postale trimise ori primite în raporturile dintre avocat si suspectul, inculpatul sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor în care exista date ca avocatul savârseste sau pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(3) Dispozitiile art. 140 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cazurile în care exista urgenta, iar obtinerea mandatului de retinere, predare si perchezitionare a trimiterilor postale în conditiile art. 140 ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranta victimei sau a altor persoane si sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1) si (2), procurorul poate dispune, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile prevazute la alin. (1). Dispozitiile art. 141 alin. (2) - (8) se aplica în mod corespunzator.
(5) Unitatile postale sau de transport si orice alte persoane fizice sau juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii sunt obligate sa retina si sa predea procurorului scrisorile, trimiterile postale ori obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecator sau în autorizatia emisa de procuror.
(6) Corespondenta, trimiterile postale sau obiectele ridicate si perchezitionate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.
(7) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul îl informeaza, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata în privinta sa. Dupa momentul informarii, persoana ale carei corespondenta, trimiteri postale sau obiecte au fost ridicate si perchezitionate are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(8) Dispozitiile art. 145 alin. (4) si (5) se aplica în mod corespunzator.
(9) Masura poate fi prelungita în conditiile art. 144, durata totala a masurii neputând depasi, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, 6 luni.

Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reala si a colaboratorilor
Art. 148
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) În cazul în care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau înregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare. În cazul investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism pot fi folositi ca investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii în vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza ordonantei emise potrivit alin. (1) - (3), pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, întocmind un proces-verbal.
(6) În cazul în care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la anumite activitati, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 150.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori în cadrul procesului penal în aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, precum si infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
(10) În situatii exceptionale, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia îi poate fi atribuita o alta identitate decât cea reala. Dispozitiile alin. (2) - (3) si (5) - (9) se aplica în mod corespunzator.

Participarea autorizata la anumite activitati
Art. 150
(1) Participarea autorizata la anumite activitati în conditiile art. 138 alin. (11) se poate dispune de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, unei infractiuni care se savârseste prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie si al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale care au legatura, potrivit art. 43, cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de catre procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor autorizate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) persoana care desfasoara activitatile autorizate.
(3) Activitatile autorizate pot fi desfasurate de un organ de cercetare penala, de un investigator cu identitate reala, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator.
(4) Desfasurarea activitatilor autorizate de catre persoana prevazuta la alin. (2) lit. c) nu constituie contraventie sau infractiune.
(5) Punerea în executare a acestor masuri se consemneaza într-un proces-verbal care contine: datele la care masura a început si s-a încheiat, date cu privire la persoanele care au desfasurat activitatile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa în aplicare masura.
(6) Persoana care a desfasurat activitatile autorizate poate fi audiata ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor amenintati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care desfasoara activitatile autorizate orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati, în cazul în care acestea constituie infractiuni.
(8) Masura dispusa poate fi prelungita de catre procuror, pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(9) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.

Obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului
Art. 152
(1) Organele de urmarire penala, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, pot solicita date de trafic si localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului daca sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) sau a unei infractiuni de concurenta neloiala, de evadare, de fals în înscrisuri, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, a unei infractiuni privind nerespectarea dispozitiilor privind introducerea în tara de deseuri si reziduuri, a unei infractiuni privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc ori a unei infractiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri, si infractiuni referitoare la operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive asemanatoare celor determinate de substantele si produsele stupefiante sau psihotrope;
b) exista temeiuri justificate pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
d) masura este proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care colaboreaza cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate.

Conservarea datelor informatice
Art. 154
(1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni, în scopul strângerii de probe ori identificarii faptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate dispune conservarea imediata a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informational, care au fost stocate prin intermediul unui sistem informatic si care se afla în posesia sau sub controlul unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în cazul în care exista pericolul pierderii sau modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, pe o durata de maximum 60 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia carora se afla datele informatice ori care le au sub control, numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut, descrierea datelor ce trebuie conservate, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului de a conserva imediat datele informatice indicate si de a le mentine integritatea, în conditii de confidentialitate.
(3) Masura conservarii poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, de procuror, o singura data, pe o durata de maximum 30 de zile.
(4) Ordonanta procurorului se transmite, de îndata, oricarui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia caruia se afla datele prevazute la alin. (1) ori care le are sub control, acesta fiind obligat sa le conserve imediat, în conditii de confidentialitate.
(5) În cazul în care datele referitoare la traficul informational se afla în posesia mai multor furnizori de retele publice de comunicatii electronice ori furnizori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, furnizorul în posesia sau sub controlul caruia se afla datele informatice are obligatia de a pune, de îndata, la dispozitia organului de urmarire penala informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori, în vederea cunoasterii tuturor elementelor din lantul de comunicare folosit.
(6) În termenul prevazut la alin. (2) si (3), procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, sa solicite unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului transmiterea datelor conservate potrivit legii ori poate dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art. 170 alin. (2^1) - (2^5), alin. (4) si (5) si ale art. 171 se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(7^1) Dispozitiile alin. (1) - (7) se aplica în mod corespunzator si cu privire la datele informatice, inclusiv la datele referitoare la traficul informational, stocate prin intermediul unui sistem informatic care se afla în posesia sau sub controlul altor persoane.
(8) Pâna la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa încunostinteze, în scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.

Drepturile si obligatiile expertului
Art. 175
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care martorul poate refuza depunerea marturiei.
(2) Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(3) Expertul poate cere lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurari ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lamuriri partilor si subiectilor procesuali principali, cu încuviintarea si în conditiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusa în vederea efectuarii expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui sa le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de catre organele judiciare în functie de natura si complexitatea cauzei si de cheltuielile suportate sau care urmeaza a fi suportate de catre expert. Daca expertiza este efectuata de institutia medico-legala ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în conditiile prevazute de legea speciala.
(6) Expertul poate beneficia si de masuri de protectie, în conditiile prevazute la art. 125.
(7) Expertul are obligatia de a se prezenta în fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat si de a-si întocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului-limita stabilit în ordonanta organului de urmarire penala sau în încheierea instantei. Termenul-limita din ordonanta sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fara ca prelungirea totala acordata sa fie mai mare de 6 luni.
(8) Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum si raspunderea civila a expertului sau a institutiei desemnate sa o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

Inlocuirea expertului
Art. 176
(1) Expertul poate fi înlocuit daca refuza sau, în mod nejustificat, nu finalizeaza raportul de expertiza pâna la termenul fixat.
(2) Înlocuirea se dispune prin ordonanta de catre organul de urmarire penala sau prin încheiere de catre instanta, dupa citarea expertului, si se comunica asociatiei sau corpului profesional de care apartine acesta.
(3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisa declaratia sa de abtinere sau cererea de recuzare ori în cazul în care se afla în imposibilitate obiectiva de a efectua sau finaliza expertiza.
(4) Expertul înlocuit trebuie, sub sanctiunea prevazuta la art. 283 alin. (4), sa puna de îndata la dispozitia organului judiciar toate actele sau obiectele încredintate, precum si observatiile cu privire la activitatile desfasurate pâna la momentul înlocuirii sale.

Suplimentul de expertiza
Art. 180
(1) Când organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre acelasi expert. Când nu este posibila desemnarea aceluiasi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert.
(2) Când expertiza a fost efectuata în cadrul institutiei medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza institutiei respective în vederea efectuarii suplimentului de expertiza.

Expertiza medico-legala psihiatrica
Art. 184
(1) În cazul infractiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 si 16 ani, în cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci când organul de urmarire penala sau instanta are o îndoiala asupra discernamântului suspectului ori inculpatului în momentul savârsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare în vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamântului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat, în prezenta unui avocat ales sau din oficiu, în fata organului judiciar, iar în cazul minorului, si în prezenta ocrotitorului legal.
(4) În cazul în care suspectul sau inculpatul refuza în cursul urmaririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, organul de cercetare penala sesizeaza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica. Dispozitiile art. 265 alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(5) În cazul în care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului într-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul, daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este întemeiata, poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea masurii internarii nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, încadrarea juridica, denumirea infractiunii; faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra discernamântului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea împreuna cu dosarul cauzei se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizarii, având obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului, precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai în prezenta suspectului sau inculpatului, în afara de cazul când acesta este disparut, se sustrage sau când din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(11) În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, încheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridica si denumirea infractiunii;
c) faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit;
e) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele internarii, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului într-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la pronuntare. Contestatia împotriva încheierii prin care se dispune internarea nevoluntara nu suspenda executarea.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara se solutioneaza în termen de 3 zile de la data înregistrarii acesteia si nu este suspensiva de executare.
(16) În vederea solutionarii contestatiei formulate de procuror, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(17) În vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara comunica acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si le acorda posibilitatea de a depune observatii scrise pâna la acea data, în afara de cazul când apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) În cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si externarea, daca este cazul, de îndata, a suspectului sau inculpatului, daca acesta nu este detinut sau arestat chiar si în alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) În cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere în conditiile art. 265.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta în cursul judecatii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6) - (19) se aplica în mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau în cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, presedintele completului de judecata care a dispus masura încunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotarârea prin care dispune internarea nevoluntara se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) În cazul în care suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de îndata, administratia locului de detinere sau arestare despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza procurorul sau, dupa caz, instanta asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6) - (24) se aplica în mod corespunzator.
(26) În cazul în care înainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sau persoana internata sesizeaza de îndata organul care a dispus masura, în vederea revocarii acesteia. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca în cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 247, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare în vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în conditiile art. 72 din Codul penal.

Autopsia medico-legala
Art. 185
(1) Autopsia medico-legala se dispune de catre organul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata, în caz de moarte violenta ori când aceasta este suspecta de a fi violenta sau când nu se cunoaste cauza mortii ori exista o suspiciune rezonabila ca decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infractiune ori în legatura cu comiterea unei infractiuni. În cazul în care corpul victimei a fost înhumat, este dispusa exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de îndata efectuarea unei autopsii medico-legale daca decesul s-a produs în perioada în care persoana se afla în custodia politiei, a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, în timpul internarii medicale nevoluntare sau în cazul oricarui deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, a aplicarii torturii sau a oricarui tratament inuman.
(3) Pentru a constata daca exista motive pentru a efectua autopsia medico-legala, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptati si specialisti din alte domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu exceptia medicului care a tratat persoana decedata.
(6) Cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identitatii, inclusiv prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmarire penala trebuie sa încunostinteze un membru de familie despre data autopsiei si despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care sa asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeste un raport de expertiza, care cuprinde constatarile si concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, daca identitatea nu este cunoscuta;
b) felul mortii;
c) cauza medicala a mortii;
d) existenta leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant si legatura de cauzalitate dintre leziunile traumatice si deces;
e) rezultatele investigatiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice prelevate de la cadavru si a substantelor suspecte descoperite;
f) urmele biologice gasite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabila a mortii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lamurirea împrejurarilor producerii mortii.

Expertiza toxicologica
Art. 188
(1) În cazul în care exista o suspiciune cu privire la producerea unei intoxicatii, se dispune efectuarea unei expertize toxicologice.
(2) Produsele considerate suspecte ca ar fi determinat intoxicatia sunt trimise institutiei medico-legale sau unei alte institutii specializate.
(3) Concluziile expertizei toxicologice cuprind constatari de specialitate cu privire la tipul substantei toxice, cantitatea, calea de administrare, precum si consecintele posibile ale substantei descoperite, cât si alte elemente care sa ajute la stabilirea adevarului.

Examinarea medico-legala a persoanei
Art. 189
(1) Examinarea medico-legala a persoanei în vederea constatarii urmelor si a consecintelor unei infractiuni se efectueaza conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legala întocmeste un certificat medico-legal sau, dupa caz, un raport de expertiza.
(3) Constatarea leziunilor traumatice este efectuata, de regula, printr-o examinare fizica. În cazul în care nu este posibila sau necesara examinarea fizica, expertiza este efectuata în baza documentatiei medicale puse la dispozitia expertului.
(4) Raportul de expertiza sau certificatul medico-legal trebuie sa cuprinda: descrierea leziunilor traumatice, precum si opinia expertului cu privire la natura si gravitatea leziunilor, mecanismul si data producerii acestora, urmarile pe care acestea le-au produs.

Examinarea fizica
Art. 190
(1) Examinarea fizica a unei persoane presupune examinarea externa si interna a corpului acesteia, precum si prelevarea de probe biologice. Organul de urmarire penala trebuie sa solicite, în prealabil, consimtamântul scris al persoanei care urmeaza a fi examinata. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamântul la examinarea fizica este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsa de exercitiu, consimtamântul scris al acestora trebuie exprimat în prezenta ocrotitorilor legali.
(2) În lipsa consimtamântului scris al persoanei care urmeaza a fi examinata, al reprezentantului legal ori a încuviintarii din partea ocrotitorului legal, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului, examinarea fizica a persoanei, daca aceasta masura este necesara pentru stabilirea unor fapte sau împrejurari care sa asigure buna desfasurare a urmaririi penale ori pentru a se determina daca o anumita urma sau consecinta a infractiunii poate fi gasita pe corpul sau în interiorul corpului acesteia.
(3) Cererea organului de urmarire penala trebuie sa cuprinda: numele persoanei a carei examinare fizica este ceruta, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (2), modalitatea în care examinarea fizica urmeaza a fi efectuata, infractiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza cererea de efectuare a examinarii fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) În cazul în care persoana examinata nu îsi exprima în scris consimtamântul si exista urgenta, iar obtinerea autorizarii judecatorului în conditiile alin. (4) ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de urmarire penala poate dispune, prin ordonanta, efectuarea examinarii fizice. Ordonanta organului de urmarire penala, precum si procesul- verbal în care sunt consemnate activitatile desfasurate cu ocazia examinarii fizice sunt înaintate de îndata judecatorului de drepturi si libertati. În cazul în care judecatorul constata ca au fost respectate conditiile prevazute la alin. (2), dispune, prin încheiere motivata, validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala. Încalcarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor prevazute la alin. (2) atrage excluderea probelor obtinute prin examinarea fizica.
(6) Validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala se efectueaza potrivit alin. (4).
(7) Examinarea fizica interna a corpului unei persoane sau recoltarea de probe biologice trebuie efectuata de un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitatii umane. Examinarea fizica interna a minorului care nu a împlinit 14 ani se poate face în prezenta unuia dintre parinti, la solicitarea parintelui. Recoltarea prin metode noninvazive de probe biologice în vederea efectuarii expertizei genetice judiciare se poate efectua si de catre personalul de specialitate al Politiei Române.
(8) În cazul conducerii unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante, recoltarea de probe biologice se efectueaza din dispozitia organelor de constatare si cu consimtamântul celui supus examinarii, de catre un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o institutie medicala, în conditiile stabilite de legile speciale.
(9) Activitatile efectuate cu ocazia examinarii fizice sunt consemnate de organele de urmarire penala într-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda: numele si prenumele organului de urmarire penala care îl încheie, ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, numele si prenumele persoanei examinate, natura examinarii fizice, descrierea activitatilor desfasurate, lista probelor recoltate în urma examinarii fizice.
(10) Rezultatele obtinute din analiza probelor biologice pot fi folosite si în alta cauza penala, daca servesc la aflarea adevarului.
(11) Probele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt conservate si pastrate în institutia unde au fost prelucrate, pe o perioada de cel putin 10 ani de la epuizarea cailor ordinare de atac ale hotarârii judecatoresti.

Expertiza genetica judiciara
Art. 191
(1) Expertiza genetica judiciara se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, prin încheiere, în cursul judecatii, cu privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost gasite ori ridicate.
(2) Expertiza genetica judiciara se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale, al unei institutii ori unui laborator de specialitate sau al oricarei alte institutii de specialitate certificate si acreditate în acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinarii corporale pot fi folosite numai la identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obtinut în conditiile alin. (3) poate fi folosit si în alta cauza penala, daca serveste la aflarea adevarului.
(5) Datele obtinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale si sunt protejate conform legii.

Cercetarea la fata locului
Art. 192
(1) Cercetarea la fata locului se dispune de catre organul de urmarire penala, iar în cursul judecatii de catre instanta de judecata, atunci când este necesara constatarea directa în scopul determinarii sau clarificarii unor împrejurari de fapt ce prezinta importanta pentru stabilirea adevarului, precum si ori de câte ori exista suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde se efectueaza cercetarea sa comunice între ele sau cu alte persoane.

Procesul-verbal de cercetare la fata locului sau de reconstituire
Art. 195
(1) Despre efectuarea cercetarii la fata locului sau a reconstituirii se încheie un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, pe lânga mentiunile prevazute la art. 199, urmatoarele:
a) indicarea ordonantei sau a încheierii prin care s-a dispus masura;
b) numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea în care acestea participa;
c) numele si prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul;
d) descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel încât acestea sa fie redate cu precizie si pe cât posibil cu dimensiunile respective. În cazul reconstituirii se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.
(2) În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii ori alte asemenea lucrari, care se anexeaza la procesul-verbal.
(3) Activitatea desfasurata si constatarile expertului se consemneaza în procesul-verbal.
(4) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfârsit de catre cel care îl încheie si de catre persoanele care au participat la cercetare sau reconstituire. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face mentiune despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.

Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane
Art. 196
(1) Organele de urmarire penala pot dispune fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care exista o suspiciune ca au legatura cu fapta comisa sau ca au fost prezente la locul faptei, chiar si în lipsa consimtamântului acestora.
(2) Organul de urmarire penala poate autoriza sa se dea publicitatii fotografia unei persoane, când aceasta masura este necesara pentru stabilirea identitatii persoanei sau în alte cazuri în care publicarea fotografiei prezinta importanta pentru buna desfasurare a urmaririi penale.
(3) Daca este necesara identificarea amprentelor ce au fost gasite pe anumite obiecte sau a persoanelor care pot fi puse în legatura cu fapta ori locul comiterii faptei, organele de urmarire penala pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune ca au intrat în contact cu acele obiecte, respectiv fotografierea acelora despre care se presupune ca au avut legatura cu fapta comisa sau au fost prezente la locul faptei.

Obiectele ca mijloace de proba
Art. 197
(1) Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savârsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului sunt mijloace materiale de proba.
(2) Sunt corpuri delicte mijloacele materiale de proba care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savârsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.

Comisia rogatorie
Art. 200
(1) Când un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(4) Ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si întrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte întrebari, daca necesitatea acestora rezulta în cursul ascultarii.
(6) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula în fata acesteia întrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Când inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absenta avocatului ales.

Delegarea
Art. 201
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, în conditiile aratate la art. 200 alin. (1) si (2), efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica în mod corespunzator si în caz de delegare.

Conditiile generale de luare a masurilor asiguratorii
Art. 249
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin încheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii în vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.
(4^1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse, luarea de catre procuror a masurilor asiguratorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a acestor bunuri este obligatorie.
(5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora.
(6) Masurile asiguratorii prevazute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute la alin. (1) pot folosi si partii civile.
(7) Masurile asiguratorii luate în conditiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice ori unei alte persoane de drept public si nici bunurile exceptate de lege.

Contestarea masurilor asiguratorii dispuse in cursul judecatii
Art. 250^1
(1) Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara, de instanta de judecata sau de instanta de apel, inculpatul, procurorul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara, instanta de judecata sau instanta de apel care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, dupa caz, judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, respectiv instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatia împotriva încheierii prin care judecatorul de camera preliminara de la Sectia penala a Înaltei Curte de Casatie si Justitie a luat o masura asiguratorie se solutioneaza de un complet format din 2 judecatori de camera preliminara, iar contestatia împotriva încheierii prin care Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în prima instanta sau în apel, a luat o masura asiguratorie se solutioneaza de Completul de 5 judecatori.
(3) Contestatia formulata potrivit alin. (1) nu este suspensiva de executare. Contestatia se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare, în sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului si a partilor interesate care au formulat-o. Prevederile art. 425^1 si urmatoarele se aplica în mod corespunzator.
(4) În cazul în care masura asiguratorie s-a dispus direct prin hotarârea instantei de apel, dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator.

Procedura sechestrului
Art. 252
(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, daca este cazul, la evaluatori sau experti.
(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.
(3) Bunurile perisabile se predau autoritatilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de îndata.
(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara.
(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
(6) Obiectele prevazute la alin. (4) si (5) se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminara sau judecatii, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronuntarea în cauza a unei solutii definitive.
(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pâna la ridicarea sechestrului.
(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. (3), precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. (2) se depun în contul constituit potrivit legii speciale, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
(9) Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode.

Cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate
Art. 252^1
(1) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, procurorul sau instanta de judecata care a instituit sechestrul poate dispune de îndata valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când exista acordul acestuia.
(2) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când nu exista acordul proprietarului, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în mod exceptional, în urmatoarele situatii:
a) atunci când, în termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel putin 40% în raport cu cea de la momentul dispunerii masurii asiguratorii. Dispozitiile art. 252 alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în acest caz;
b) atunci când exista riscul expirarii termenului de garantie sau când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor animale sau pasari vii;
c) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;
d) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor bunuri a caror depozitare sau întretinere necesita cheltuieli disproportionate în raport cu valoarea bunului.
(3) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: proprietarul nu a putut fi identificat si valorificarea nu se poate face potrivit alin. (2), autovehiculele asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în urmatoarele situatii:
a) atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la savârsirea unei infractiuni;
b) daca de la data instituirii masurii asiguratorii asupra acestor bunuri a trecut o perioada de un an sau mai mare.
(4) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (1), (2) si (3) se depun în contul prevazut de art. 252 alin. (8).
(5) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (3) se consemneaza pe numele faptuitorului, suspectului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente ori, dupa caz, într-un cont special constituit în acest sens, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, la dispozitia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 252 alin. (8) referitoare la depunerea recipisei se aplica în mod corespunzator.

Valorificarea bunurilor mobile sechestrate in cursul judecatii
Art. 252^3
(1) În cursul judecatii, instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, a uneia dintre parti sau a custodelui, poate dispune asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate. În acest scop, instanta de judecata fixeaza un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt citate în camera de consiliu partile, precum si custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) La termenul fixat, se pune în discutia partilor, în camera de consiliu, valorificarea bunurilor mobile sechestrate si li se pune în vedere ca au dreptul de a face observatii sau cereri legate de acestea. Lipsa partilor legal citate nu împiedica desfasurarea procedurii.
(3) Asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate, precum si cu privire la cererile prevazute la alin. (2), instanta de judecata dispune prin încheiere motivata. Încheierea instantei este definitiva.

Restituirea lucrurilor
Art. 255
(1) Daca procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, constata, la cerere sau din oficiu, ca lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei vatamate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea acestora, dispune restituirea acestor lucruri. Dispozitiile art. 250 se aplica în mod corespunzator.
(2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu sunt îngreunate stabilirea situatiei de fapt si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia îi sunt restituite sa le pastreze pâna la pronuntarea unei solutii definitive în procesul penal.

Modul de citare
Art. 257
(1) Chemarea unei persoane în fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(2) Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai organelor judiciare sau prin orice alt salariat al acestora, prin intermediul politiei locale ori prin serviciul postal sau de curierat.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa îndeplineasca procedura de citare si sa comunice dovezile de îndeplinire a acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar.
(4) În cazul prevazut la art. 80, persoanele vatamate si partile civile pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicatie de circulatie nationala.
(5) Citarea se poate realiza si prin intermediul postei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, cu acordul persoanei citate.
(6) Minorul cu o vârsta mai mica de 16 ani va fi citat, prin intermediul parintilor sau al tutorelui, cu exceptia cazului în care acest lucru nu este posibil.
(7) Organul judiciar poate comunica si oral persoanei prezente termenul urmator, aducându-i la cunostinta consecintele neprezentarii. În cursul urmaririi penale, aducerea la cunostinta a termenului se mentioneaza într-un proces-verbal, care se semneaza de catre persoana astfel citata.
(8) Citarea si comunicarea actelor procedurale se fac în plic închis, care va purta mentiunea «Pentru justitie. A se înmâna cu prioritate».

Inmanarea citatiei
Art. 260
(1) Citatia se înmâneaza, oriunde este gasit, personal celui citat, care va semna dovada de primire.
(2) Daca persoana citata refuza sa primeasca citatia, persoana însarcinata sa comunice citatia va afisa pe usa destinatarului o înstiintare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurarile constatate. Înstiintarea trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora când afisarea a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui înstiintat;
d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si denumirea organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
e) mentiunea ca înstiintarea se refera la actul procedural al citatiei;
f) mentiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citatia în care destinatarul este în drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citatia;
g) mentiunea ca, în cazul în care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul termenului prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a afisat înstiintarea.
(2^1) Daca persoana citata, primind citatia, refuza sau nu poate sa semneze dovada de primire, persoana însarcinata sa comunice citatia încheie despre aceasta proces-verbal.
(3) În cazul în care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un suspect sau inculpat care locuieste în strainatate nu poate fi înmânata, precum si în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin posta, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz.
(4) Citarea se poate realiza si prin intermediul autoritatilor competente ale statului strain daca:
a) adresa celui citat este necunoscuta sau inexacta;
b) nu a fost posibila trimiterea citatiei prin intermediul postei;
c) daca citarea prin posta a fost ineficienta sau necorespunzatoare.
(5) Când citarea se face potrivit art. 259 alin. (6) - (8), unitatile acolo aratate sunt obligate a înmâna de îndata citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificându-i semnatura sau aratând motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o înainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.
(6) Citatia destinata unei institutii sau autoritati publice ori altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului însarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator.
(7) Când citarea se realizeaza potrivit art. 257 alin. (5), persoana care realizeaza citarea întocmeste un proces-verbal.

Inmanarea citatiei altor persoane
Art. 261
(1) Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul înmâneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea ori care în mod obisnuit îi primeste corespondenta. Citatia nu poate fi înmânata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de discernamânt.
(2) Daca persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor aratate la alin. (1), citatia se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obisnuit îl înlocuieste.
(3) Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea si semnatura, încheie proces-verbal. Daca aceasta refuza sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, încheind proces-verbal.
(4) În lipsa persoanelor aratate la alin. (1) si (2), agentul este obligat sa se intereseze când poate gasi persoana citata pentru a-i înmâna citatia. Când persoana citata nu poate fi gasita, agentul afiseaza pe usa locuintei persoanei citate o înstiintare care trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora când depunerea sau, dupa caz, afisarea a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui înstiintat;
d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si denumirea organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
e) mentiunea ca înstiintarea se refera la actul procedural al citatiei;
f) mentiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citatia în care destinatarul este în drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citatia;
g) mentiunea ca, în cazul în care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul termenului prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a afisat înstiintarea.
(5) În cazul când persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, daca în citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, încheind proces-verbal si facând mentiune despre împrejurarile care au facut imposibila înmânarea citatiei.
(6) Când comunicarea citatiei nu se poate face, deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuintat ori destinatarul actului nu mai locuieste în imobilul respectiv, agentul întocmeste un proces-verbal care mentioneaza situatiile constatate, pe care îl trimite organului judiciar care a dispus citarea.

Incidente privind citarea
Art. 263
(1) În cursul judecatii, neregularitatea cu privire la citare este luata în considerare doar daca partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea o invoca la termenul urmator la care este prezenta sau legal citata, dispozitiile privind sanctiunea nulitatii aplicându-se în mod corespunzator.
(2) Cu exceptia situatiei în care prezenta inculpatului este obligatorie, neregularitatea privind procedura de citare a unei parti poate fi invocata de catre procuror, de catre celelalte parti ori din oficiu numai la termenul la care ea s-a produs.

Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri
Art. 275
(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. în caz de achitare, de catre:
a) persoana vatamata, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) partea civila careia i s-au respins în totul pretentiile civile, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
 
2. în caz de încetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
b) persoana vatamata, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabila a fost tardiv introdusa;
c) partea prevazuta în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penala;
d) inculpatul si persoana vatamata, în caz de împacare.
 
3. daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) persoana vatamata, atunci când aceasta si-a retras plângerea prealabila ori s-a dispus clasarea în temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) -c) sau achitarea inculpatului, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situatii decât cele prevazute în dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) -c) ori încetarea procesului penal;
 
4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre stat.
 
(2) În cazul declararii apelului, recursului în casatie ori al introducerii unei contestatii sau oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul în casatie, contestatia sau cererea.
(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(4) În cazul când mai multe parti sau persoane vatamate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispozitiile alin. (1) pct. 1 si 2 si ale alin. (2) - (4) se aplica în mod corespunzator în cazul dispunerii în cursul urmaririi penale a unei solutii de clasare si în situatia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor si masurilor dispuse de organele de urmarire penala.
(6) Cheltuielile privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, ramân în sarcina statului.
(7) În situatia contestatiilor formulate de catre administratia penitenciarului în cazurile prevazute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Modificari in acte procedurale
Art. 277
(1) Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta în cuprinsul unui act procedural este luata în considerare numai daca aceste modificari sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârsitul actului, de catre cei care l-au semnat.
(2) Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba întelesul frazei, ramân valabile.
(3) Locurile nescrise în cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel încât sa nu se poata face adaugari.

Inlaturarea unor omisiuni vadite
Art. 279
Dispozitiile art. 278 se aplica si în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, avocati, potrivit art. 272 si 273, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii.

Obiectul supravegherii
Art. 299
(1) Procurorul supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala, astfel ca orice infractiune sa fie descoperita si orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie trasa la raspundere penala.
(2) De asemenea, procurorul exercita supravegherea activitatii organelor de cercetare penala astfel ca niciun suspect sau inculpat sa nu fie retinut decât în cazurile si în conditiile prevazute de lege.

Trecerea cauzei de la un organ de cercetare penala la altul
Art. 302
(1) Procurorul poate sa dispuna, dupa necesitate, ca într-o cauza urmarirea penala sa fie efectuata de un alt organ de cercetare decât cel sesizat.
(2) Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea urmaririi penale în acea cauza, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza.

Actul de sesizare a instantei
Art. 329
(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
(2) Rechizitoriul însotit de dosarul cauzei si de un numar necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpatilor, se trimit instantei competente sa judece cauza în fond.
(3) În situatia în care inculpatul nu cunoaste limba româna, se vor lua masuri pentru traducerea autorizata a rechizitoriului, care va fi atasata actelor mentionate la alin. (2). Când nu exista traducatori autorizati, traducerea rechizitoriului se face de o persoana care poate comunica cu inculpatul.
(4) Inculpatul, cetatean român apartinând unei minoritati nationale, poate solicita sa îi fie comunicata o traducere a rechizitoriului în limba materna.

Dispozitiile privitoare la masurile preventive sau asiguratorii
Art. 330
Când procurorul dispune trimiterea în judecata a inculpatului, rechizitoriul poate sa cuprinda si propunerea de luare, mentinere, revocare ori de înlocuire a unei masuri preventive sau a unei masuri asiguratorii.

Dispozitiile privitoare la masurile de siguranta
Art. 331
Daca apreciaza ca fata de inculpat este necesara luarea unei masuri de siguranta cu caracter medical, procurorul, prin rechizitoriu, propune luarea acelei masuri.

Citarea la judecata
Art. 353
(1) Judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata si partile sunt legal citate si procedura este îndeplinita. Inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente si, dupa caz, reprezentantii legali ai acestora se citeaza din oficiu de catre instanta. Instanta poate dispune citarea altor subiecti procesuali atunci când prezenta acestora este necesara pentru solutionarea cauzei. Înfatisarea persoanei vatamate sau a partii în instanta, în persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu persoana reprezentata, acopera orice nelegalitate survenita în procedura de citare.
(2) Partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin aparator ales la un termen, precum si acela caruia, personal, prin reprezentant sau aparator ales ori prin functionarul sau persoana însarcinata cu primirea corespondentei, i s-a înmânat în mod legal citatia pentru un termen de judecata nu mai sunt citati pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu exceptia situatiilor în care prezenta acestora este obligatorie. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(3) Pentru primul termen de judecata, persoana vatamata se citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(4) Neprezentarea persoanei vatamate si a partilor citate nu împiedica judecarea cauzei. Când instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.
(5) Persoana vatamata si partea prezenta la un termen nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(6) Pe tot parcursul judecatii, persoana vatamata si partile pot solicita, oral sau în scris, ca judecata sa se desfasoare în lipsa, în acest caz nemaifiind citate pentru termenele urmatoare.
(7) Când judecata se amâna, partile si celelalte persoane care participa la proces iau cunostinta de noul termen de judecata.
(8) La cererea persoanelor care iau termenul în cunostinta, instanta le înmâneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, în vederea prezentarii la noul termen.
(9) Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie.
(10) Completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea partilor ori a persoanei vatamate, sa preschimbe primul termen sau termenul luat în cunostinta, cu respectarea principiului continuitatii completului, în situatia în care din motive obiective instanta nu îsi poate desfasura activitatea de judecata la termenul fixat ori în vederea solutionarii cu celeritate a cauzei. Preschimbarea termenului se dispune prin rezolutia judecatorului în camera de consiliu si fara citarea partilor. Partile vor fi citate de îndata pentru noul termen fixat.

Pregatirea sedintei de judecata
Art. 361
(1) În vederea repartizarii pe complete si a stabilirii primului termen de judecata, dupa ramânerea definitiva a hotarârii pronuntate în camera preliminara, dosarele nou-formate vor fi transmise, dupa înregistrare în registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.
(2) Presedintele completului de judecata are îndatorirea sa ia din timp toate masurile necesare pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amânare.
(3) În acest scop, dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele completului, care va lua masurile necesare în scopul pregatirii judecatii, astfel încât sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.
(4) În cazurile în care asistenta juridica este obligatorie, presedintele completului va lua masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu.
(5) În situatia în care în aceeasi cauza au calitatea de inculpat atât persoana juridica, cât si reprezentantii legali ai acesteia, presedintele verifica daca inculpatul persoana juridica si-a desemnat un reprezentant, iar în caz contrar, procedeaza la desemnarea unui reprezentant, din rândul practicienilor în insolventa.
(6) De asemenea, presedintele verifica îndeplinirea dispozitiilor privind citarea si, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acestora.
(7) Presedintele completului se îngrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie întocmita si afisata la instanta, cu 24 de ore înaintea termenului de judecata.
(8) La întocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dându-se întâietate cauzelor în care sunt detinuti sau arestati la domiciliu si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

Participarea inculpatului la judecata si drepturile acestuia
Art. 364
(1) Judecata cauzei are loc în prezenta inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de detinere la judecata este obligatorie. Se considera ca este prezent si inculpatul privat de libertate care, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului, participa la judecata prin videoconferinta, la locul de detinere.
(2) Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului daca acesta este disparut, se sustrage de la judecata ori si-a schimbat adresa fara a o aduce la cunostinta organelor judiciare si, în urma verificarilor efectuate, nu i se cunoaste noua adresa.
(3) Judecata poate de asemenea avea loc în lipsa inculpatului daca, desi legal citat, acesta lipseste în mod nejustificat de la judecarea cauzei.
(4) Pe tot parcursul judecatii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, sa fie judecat în lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau din oficiu. În cazul în care inculpatul aflat în stare de detinere a solicitat sa fie judecat în lipsa, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta sa poata puna concluzii în cadrul dezbaterilor si sa i se dea cuvântul prin intermediul videoconferintei, în prezenta aparatorului ales sau din oficiu.
(5) Daca apreciaza necesara prezenta inculpatului, instanta poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere.
(6) Inculpatul poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii, inclusiv în situatia prevazuta la alin. (1) teza finala.

Suspendarea judecatii
Art. 367
(1) Când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin încheiere, suspendarea judecatii pâna când starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.
(1^1) Instanta dispune suspendarea judecatii numai daca, luând în considerare toate circumstantele cauzei, apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ar putea fi audiat la locul unde se afla sau prin intermediul videoconferintei ori ca audierea lui în acest mod ar aduce atingere drepturilor sale ori bunei desfasurari a judecatii.
(1^2) Daca nu se dispune suspendarea judecatii, audierea suspectului sau inculpatului la locul unde se afla sau prin videoconferinta nu poate avea loc decât în prezenta avocatului.
(2) Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea întregii cauze.
(3) Suspendarea judecatii se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.
(4) Încheierea data în prima instanta prin care s-a dispus cu privire la suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu contestatie la instanta ierarhic superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru procuror, partile si persoana vatamata prezente, si de la comunicare, pentru partile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(5) Contestatia nu suspenda executarea si se judeca în termen de 3 zile de la primirea dosarului.
(6) Procesul penal se reia din oficiu de îndata ce inculpatul poate participa la judecata sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii.
(7) Instanta de judecata este obligata sa verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea judecatii.
(8) Daca inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori fata de inculpat s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208.
(9) Ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate nu suspenda judecarea cauzei.

Suspendarea judecatii in caz de extradare activa
Art. 368
(1) În cazul în care, potrivit legii, se cere extradarea unei persoane în vederea judecarii într-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere motivata, suspendarea judecatii pâna la data la care statul solicitat va comunica hotarârea sa asupra cererii de extradare. Încheierea instantei este supusa contestatiei în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa, la instanta ierarhic superioara.
(2) Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat într-o cauza cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei.
(3) Contestatia se depune la instanta care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(4) Contestatia nu suspenda executarea si se judeca în sedinta publica, în termen de 5 zile de la primirea dosarului, cu citarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea procurorului.

Persoanele care pot face apel
Art. 409
(1) Pot face apel:
a) procurorul, referitor la latura penala si latura civila;
b) inculpatul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila;
c) partea civila, în ceea ce priveste latura penala si latura civila, si partea responsabila civilmente, în ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala, în masura în care solutia din aceasta latura a influentat solutia în latura civila;
d) persoana vatamata, în ceea ce priveste latura penala;
e) martorul, expertul, interpretul si avocatul, în ceea ce priveste amenzile judiciare aplicate prin sentinta, precum si în ceea ce priveste cheltuielile judiciare si indemnizatiile cuvenite acestora;
f) orice persoana fizica ori juridica ale carei drepturi legitime au fost vatamate nemijlocit printr-o masura sau printr-un act al instantei, în ceea ce priveste dispozitiile care au provocat asemenea vatamare.
(2) Pentru persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) -f), apelul poate fi declarat si de catre reprezentantul legal ori de catre avocat, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia.

Solutiile la judecata in apel
Art. 421
Instanta, judecând apelul, pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respinge apelul, mentinând hotarârea atacata:
a) daca apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) daca apelul este nefondat;
2. admite apelul si:
a) desfiinteaza sentinta primei instante si pronunta o noua hotarâre, procedând potrivit regulilor referitoare la solutionarea actiunii penale si a actiunii civile la judecata în fond. Instanta de apel readministreaza declaratiile pe care prima instanta si-a întemeiat solutia de achitare, dispozitiile art. 374 alin. (7) - (10) si ale art. 383 alin. (3) si (4) aplicându-se în mod corespunzator;
b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc în lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate, invocata de acea parte. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata se dispune si atunci când instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra actiunii civile ori când exista vreunul dintre cazurile de nulitate absoluta, cu exceptia cazului de necompetenta, când se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.
(2) Dispozitiile art. 406 alin. (1), (2) si (5) sunt aplicabile.

Chestiunile complementare
Art. 422
Instanta, deliberând asupra apelului, face, atunci când este cazul, aplicarea dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privind rezolvarea actiunii civile, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare si orice alte aspecte de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la deducerea duratei retinerii, arestarii preventive, arestului la domiciliu sau internarii medicale si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotarârii atacate cu apel.

Declararea si solutionarea contestatiei
Art. 425^1
(1) Calea de atac a contestatiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
(2) Pot face contestatie procurorul si subiectii procesuali la care hotarârea atacata se refera, precum si persoanele ale caror interese legitime au fost vatamate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozitiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, la instanta care a pronuntat hotarârea care se ataca si se motiveaza pâna la termenul stabilit pentru solutionare, dispozitiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzator.
(4) La solutionarea contestatiei, dispozitiile art. 416 si art. 418 se aplica în mod corespunzator; în cadrul acestor limite, la solutionarea contestatiei împotriva încheierii privind o masura preventiva se poate dispune o masura mai putin grava decât cea solicitata sau decât cea dispusa prin încheierea contestata ori se pot modifica obligatiile din continutul masurii contestate.
(5) Contestatia se solutioneaza de catre judecatorul de drepturi si libertati, respectiv de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara celei sesizate sau, dupa caz, de catre instanta superioara celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în sedinta publica, cu participarea procurorului.
(6) La solutionarea contestatiei se citeaza persoana care a facut contestatia, precum si subiectii procesuali la care hotarârea atacata se refera, dispozitiile art. 90 si art. 91 aplicându-se în mod corespunzator.
(7) Contestatia se solutioneaza prin decizie, care nu este supusa niciunei cai de atac, putându-se pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respingerea contestatiei, cu mentinerea hotarârii atacate:
a) când contestatia este tardiva sau inadmisibila;
b) când contestatia este nefondata;
2. admiterea contestatiei si:
a) desfiintarea hotarârii atacate si solutionarea cauzei;
b) desfiintarea hotarârii atacate si dispunerea rejudecarii cauzei de catre judecatorul sau completul care a pronuntat-o, atunci când se constata ca nu au fost respectate dispozitiile privind citarea.

Procedura de solutionare a contestatiei
Art. 488^4
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, în vederea solutionarii contestatiei, dispune urmatoarele masuri:
a) informarea procurorului, respectiv instantei pe rolul careia se afla cauza, cu privire la contestatia formulata, cu mentiunea posibilitatii de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta;
b) transmiterea în cel mult 5 zile a dosarului sau a unei copii certificate a dosarului cauzei de catre procuror, respectiv de catre instanta pe rolul careia se afla cauza;
c) informarea celorlalte parti din proces si, dupa caz, a celorlalte persoane prevazute la art. 4881 alin. (2) cu privire la contestatia formulata si la dreptul de a-si exprima punctul de vedere în termenul acordat în acest scop de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta.
(2) În cazul în care suspectul sau inculpatul este privat de libertate, în cauza respectiva sau în alta cauza, informarea prevazuta la alin. (1) lit. c) se va face atât catre acesta, cât si catre avocatul, ales sau numit din oficiu, al acestuia.
(3) Netransmiterea punctului de vedere prevazut la alin. (1) lit. a) si c) în termenul stabilit de instanta nu împiedica solutionarea contestatiei.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta solutioneaza contestatia în cel mult 20 zile de la înregistrarea acesteia.
(5) Contestatia se solutioneaza prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea partilor, a subiectilor procesuali principali si cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea contestatiei.

Solutii
Art. 488^6
(1) Când apreciaza contestatia ca fiind întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta admite contestatia si stabileste termenul în care procurorul sa rezolve cauza potrivit art. 327, respectiv instanta de judecata sa solutioneze cauza, precum si termenul în care o noua contestatie nu poate fi formulata.
(2) În toate cazurile, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta care solutioneaza contestatia nu va putea da îndrumari si nici nu va putea oferi dezlegari asupra unor probleme de fapt sau de drept care sa anticipeze modul de solutionare a procesului ori care sa aduca atingere libertatii judecatorului cauzei de a hotarî, conform legii, cu privire la solutia ce trebuie data procesului, ori, dupa caz, libertatii procurorului de a pronunta solutia pe care o considera legala si temeinica.
(3) Daca s-a constatat depasirea duratei rezonabile, o noua contestatie în aceeasi cauza se va solutiona cu luarea în considerare exclusiv a motivelor ivite ulterior contestatiei anterioare.
(4) Abuzul de drept constând în formularea cu rea-credinta a contestatiei se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 7.000 lei si la plata cheltuielilor judiciare ocazionate.
(5) Încheierea se motiveaza în termen de 5 zile de la pronuntare. Dosarul se restituie în ziua motivarii.
(6) Hotarârea se comunica contestatorului si se transmite spre informare tuturor partilor sau persoanelor dintre cele enumerate la art. 4884 alin. (1) lit. c), din dosarul cauzei, care sunt tinute sa respecte termenele cuprinse în aceasta.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati sau instanta solutioneaza contestatia nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) Contestatia formulata cu nerespectarea termenelor prevazute de prezentul capitol se restituie administrativ.

Masurile preventive
Art. 493
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau, dupa caz, judecatorul de camera preliminara ori instanta poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica suspiciunea rezonabila ca persoana juridica a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;
b) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începuta anterior sau în cursul urmaririi penale;
c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice;
d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;
e) interzicerea desfasurarii activitatilor de natura celor cu ocazia carora a fost comisa infractiunea.
(2) Pentru a asigura respectarea masurilor prevazute la alin. (1), persoana juridica poate fi obligata la depunerea unei cautiuni constând într-o suma de bani care nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, de amânare a aplicarii pedepsei, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de încetare a procesului penal, pronuntate în cauza, daca persoana juridica a respectat masura sau masurile preventive, precum si în cazul în care, prin hotarâre definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
(3) Cautiunea nu se restituie în cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurii sau a masurilor preventive luate, facându-se venit la bugetul de stat la data ramânerii definitive a hotarârii pronuntate în cauza, precum si daca s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(4) Masurile preventive prevazute la alin. (1) pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmaririi penale si a mentinerii în cursul procedurii de camera preliminara si al judecatii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(5) În cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecatorul de drepturi si libertati prin încheiere motivata data în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Împotriva încheierii se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara ori instanta ierarhic superioara, de catre persoana juridica si procuror, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru persoana juridica lipsa.
(8) Masurile preventive se revoca de catre judecatorul de drepturi si libertati la cererea procurorului sau a persoanei juridice, iar de catre judecatorul de camera preliminara si de catre instanta si din oficiu, numai când se constata ca nu mai exista temeiurile care au justificat luarea sau mentinerea acestora. Dispozitiile alin. (5) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(9) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute la art. 265 si art. 283 alin. (2), iar fata de practicianul în insolventa, masura prevazuta la art. 283 alin. (2).
(10) Luarea masurilor preventive nu împiedica luarea masurilor asiguratorii conform art. 249-256.

Punerea in executare a pedepsei amenzii
Art. 497
(1) Persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la judecatorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.
(2) Când persoana juridica condamnata se gaseste în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevazut la alin. (1), judecatorul delegat cu executarea, la cererea persoanei juridice, poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.
(3) În cazul neîndeplinirii obligatiei de plata a amenzii în termenul aratat la alin. (1) sau de neplata a unei rate potrivit esalonarii, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea sau esalonarea amenzii organelor competente, în vederea executarii acesteia potrivit procedurii de executare silita a creantelor fiscale.

Punerea in executare a pedepsei complementare a suspendarii activitatii persoanei juridice
Art. 499
O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice se comunica, la data ramânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, pentru a lua masurile necesare.

Persoanele chemate la organul de urmarire penala
Art. 505
(1) Când suspectul ori inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, organul de urmarire penala citeaza parintii acestuia ori, dupa caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea careia se afla temporar minorul, precum si directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului din localitatea unde se desfasoara audierea.
(1^1) La efectuarea oricarui alt act de urmarire penala la care este citat suspectul sau inculpatul minor se citeaza parintii sau, dupa caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul, daca organul judiciar considera ca prezenta acestora este în interesul superior al minorului si nu este de natura sa aduca atingere bunei desfasurari a procesului penal.
(1^2) Daca parintii sau, dupa caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul nu au putut fi gasiti ori prezenta acestora ar afecta interesul superior al minorului sau desfasurarea procesului penal, citarea se va face catre un alt adult care este desemnat de minor si acceptat în aceasta calitate de organul judiciar.
(1^3) În cazul în care minorul nu desemneaza un alt adult potrivit alin. (1^2) sau adultul desemnat nu este acceptat de organul judiciar, citarea se va face catre o alta persoana aleasa de organul judiciar, tinând seama de interesul superior al minorului.
(1^4) În cazul în care circumstantele prevazute la alin. (1^2) sau (1^3) înceteaza, citarea se va face potrivit alin. (1^1).
(2) Când suspectul sau inculpatul este un minor care a împlinit 16 ani, citarea persoanelor prevazute la alin. (1) se dispune numai daca organul de urmarire penala considera necesar.
(3) Neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea minorului nu împiedica efectuarea acestor acte.

Informarea suspectului sau inculpatului minor
Art. 505^1
(1) În cauzele cu suspecti sau inculpati minori, înainte de prima audiere, acestora li se aduc la cunostinta, pe lânga cele prevazute la art. 108, si urmatoarele:
a) informatii cu privire la principalele etape ale procesului penal;
b) dreptul ca parintii sau, dupa caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul sau un alt adult care este desemnat de minor si acceptat în aceasta calitate de organul judiciar sa primeasca aceleasi informatii comunicate minorului;
c) dreptul la protectia vietii private, în conditiile legii;
d) dreptul de a fi însotiti de parinti sau, dupa caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul sau de un alt adult care este desemnat de minor si acceptat în aceasta calitate de organul judiciar, în timpul diferitelor etape ale procedurii conform prezentei legi;
e) dreptul de a fi evaluati prin intermediul referatului de evaluare;
f) dreptul la evaluare medicala si asistenta medicala în cazul în care vor fi supusi unei masuri preventive privative de libertate;
g) masurile preventive ce li se pot aplica, precum si dreptul ca masura preventiva privativa de libertate sa fie aplicata cu caracter exceptional, potrivit art. 243, perioada pentru care poate fi dispusa si durata maxima a masurii preventive privative de libertate, conditiile pentru prelungirea si mentinerea acesteia, precum si dreptul la verificarea periodica a masurii, în conditiile legii;
h) dreptul de a fi prezenti la judecarea cauzei;
i) dreptul la exercitarea cailor de atac, în conditiile legii.
(2) Toate comunicarile catre suspectul sau inculpatul minor se fac într-un limbaj simplu si accesibil, adaptat vârstei acestuia.
(3) Informatiile prevazute la art. 108, precum si cele prevazute la alin. (1) se comunica si parintilor sau, dupa caz, tutorelui, curatorului ori persoanei în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul.
(4) În cazul în care persoanele prevazute la alin. (3) nu au putut fi gasite sau comunicarea catre acestea ar fi contrara interesului superior al minorului sau ar afecta desfasurarea procesului penal, comunicarea informatiilor prevazute la art. 108, precum si a celor prevazute la alin. (1) se face catre un alt adult desemnat de minor si acceptat de organul judiciar.
(5) În cazul în care minorul nu desemneaza un alt adult conform alin. (4) sau adultul desemnat nu este acceptat de organul judiciar, comunicarea informatiilor se va face catre o alta persoana aleasa de organul judiciar, tinând seama de interesul superior al minorului.
(6) În cazul în care circumstantele prevazute la alin. (4) înceteaza, comunicarea se va face catre parinti, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul.

Punerea in executare a internarii intr-un centru educativ
Art. 514
(1) În cazul în care s-a luat fata de minor masura educativa a internarii într-un centru educativ, punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe dispozitivul hotarârii organului de politie de la locul unde se afla minorul, dupa ramânerea definitiva a hotarârii.
(2) Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
(3) Cu ocazia punerii în executare a masurii educative a internarii într-un centru educativ, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Daca minorul fata de care s-a luat masura educativa a internarii într-un centru educativ nu este gasit, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si sesizeaza de îndata organele competente pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se înainteaza centrului educativ în care se va face internarea.
(5) Copia de pe hotarâre se preda cu ocazia executarii masurii centrului educativ în care minorul este internat.
(6) Conducatorul centrului educativ comunica de îndata instantei care a dispus masura despre efectuarea internarii.

Punerea in executare a internarii intr-un centru de detentie
Art. 515
(1) Masura educativa a internarii minorului într-un centru de detentie se pune în executare prin trimiterea unei copii de pe dispozitivul hotarârii prin care s-a luat aceasta masura organului de politie de la locul unde se afla minorul, când acesta este liber, ori comandantului locului de detinere, când acesta este arestat preventiv.
(2) Odata cu punerea în executare a masurii educative a internarii minorului într-un centru de detentie, judecatorul delegat va emite si ordinul prin care interzice minorului sa paraseasca tara. Dispozitiile privind întocmirea si continutul ordinului în cazul punerii în executare a pedepsei închisorii se aplica în mod corespunzator.
(3) Daca executarea masurii revine organului de politie, dispozitiile art. 514 alin. (2) - (4) se aplica în mod corespunzator.
(4) Copia de pe hotarâre se preda cu ocazia executarii masurii centrului de detentie în care minorul este internat.
(5) Conducatorul centrului de detentie comunica de îndata instantei care a dispus masura despre efectuarea internarii.

Urmarirea
Art. 522
(1) Ordinul de dare în urmarire se pune în executare de îndata de catre structurile competente ale Ministerului Administratiei si Internelor care vor desfasura, la nivel national, activitati de identificare, cautare, localizare si prindere a persoanei urmarite.
(2) Institutiile publice sunt obligate sa sprijine, în conditiile legii si conform competentelor legale, organele de politie care efectueaza urmarirea unei persoane date în urmarire.
(3) Activitatea de urmarire a unei persoane arestate preventiv, desfasurata de organele de politie, este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe lânga curtea de apel în a carui circumscriptie se afla sediul instantei competente care a solutionat în fond propunerea de arestare preventiva. Când mandatul de arestare preventiva a fost emis într-o cauza de competenta Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, supravegherea activitatii de urmarire revine procurorului care efectueaza sau a efectuat urmarirea penala în cauza.
(4) În celelalte cazuri, activitatea de urmarire a persoanelor date în urmarire este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe lânga curtea de apel în a carui circumscriptie se afla sediul instantei de executare ori al altei instante competente potrivit legii speciale.

Respingerea cererii pentru neindeplinirea conditiilor de forma si fond
Art. 532
(1) Cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea conditiilor de forma si fond în urmatoarele cazuri:
a) a fost introdusa înainte de termenul legal;
b) lipseste mentiunea prevazuta la art. 530 alin. (3) lit. a) si petitionarul nu s-a prezentat la termenul de înfatisare;
c) lipseste vreuna dintre mentiunile prevazute la art. 530 alin. (3) lit. b)-e) si petitionarul nu a completat cererea la termenul de înfatisare si nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completarii.
(2) În cazul prevazut la alin. (1) lit. a), cererea poate fi repetata dupa împlinirea termenului legal, iar în cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), oricând.
(3) În cazul prescriptiei executarii pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevazuta la art. 530 alin. (1), daca lipsa executarii este imputabila persoanei condamnate.
(4) Cererea de reabilitare în privinta careia rezulta ca nu priveste o persoana condamnata determinata, precum si cererea formulata în numele unei persoane condamnate, fara mandat din partea acesteia, dat în conditiile legii, sunt inadmisibile.

Felul si intinderea reparatiei
Art. 540
(1) La stabilirea întinderii reparatiei se tine seama de durata privarii nelegale de libertate, precum si de consecintele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat în situatia prevazuta la art. 538.
(2) Reparatia consta în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel retinut sau arestat nelegal sa fie încredintat unui institut de asistenta sociala si medicala.
(3) La alegerea felului reparatiei si la întinderea acesteia se va tine seama de situatia celui îndreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse.
(4) Persoanelor îndreptatite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori masuri educative privative de libertate erau încadrate în munca, li se calculeaza, la vechimea în munca stabilita potrivit legii, si timpul cât au fost private de libertate.
(5) Reparatia este în toate cazurile suportata de stat, prin Ministerul Finantelor Publice.

Obiectul procedurii speciale
Art. 544
(1) Când dosarul sau înscrisul disparut este reclamat de un interes justificat si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanta ori instanta de judecata prin încheiere dispune, dupa caz, înlocuirea sau reconstituirea dosarului sau înscrisului cu privire la care s-a constatat disparitia.
(2) Instanta se pronunta prin încheiere, fara citarea partilor, în afara de cazul când instanta considera necesara chemarea acestora.
(3) Încheierea nu este supusa niciunei cai de atac.

Procedura la instanta de executare
Art. 597
(1) Când rezolvarea situatiilor reglementate în prezentul titlu este data în competenta instantei de executare, presedintele completului de judecata dispune citarea partilor interesate si, în cazurile prevazute la art. 90, ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata se citeaza si administratia penitenciarului în care executa pedeapsa condamnatul.
 
(2) Condamnatul aflat în stare de detentie sau internat într-un centru educativ este adus la judecata.
(2^1) Condamnatul aflat în stare de detentie sau internat într-un centru educativ poate participa la judecata în vederea rezolvarii situatiilor reglementate în prezentul titlu si prin intermediul videoconferintei, la locul de detinere, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Dupa ascultarea concluziilor procurorului si a partilor, instanta se pronunta prin sentinta.
(5) Dispozitiile cuprinse în titlul III al partii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozitiilor prezentului capitol se aplica în mod corespunzator.
(6) Dispozitiile alin. (1) - (5) se aplica si în cazul în care rezolvarea uneia dintre situatiile reglementate în prezentul titlu este data în competenta instantei în a carei circumscriptie se afla locul de detinere. În acest caz, solutia se comunica instantei de executare.
(7) Hotarârile pronuntate în prima instanta în materia executarii potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestatie la instanta ierarhic superioara, în termen de 3 zile de la comunicare.
(8) Judecarea contestatiei la hotarârea primei instante se face în sedinta publica, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detentie sau internat într-un centru educativ este adus la judecata. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instantei prin care se solutioneaza contestatia este definitiva. Prevederile alin. (5) se aplica în mod corespunzator.

Solutionarea cererilor fictive
Art. 601^1
Cererile prevazute de prezentul titlu în privinta carora rezulta ca nu privesc o persoana condamnata determinata ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinata, precum si cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fara mandat din partea acesteia, dat în conditiile legii, sunt inadmisibile.