Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Partea GENERALĂ

• Titlul I - Principiile și limitele aplicării legii procesuale penale • Titlul II - Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal Capitolul I - Actiunea penala Capitolul II - Actiunea civila • Titlul III - Participanții în procesul penal Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Competența organelor judiciare SECȚIUNEA 1 - Competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești SECȚIUNEA a 2-a - Competența teritorială a instanțelor judecătorești SECȚIUNEA a 3-a - Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești SECȚIUNEA a 4-a - Competența judecătorului de drepturi și libertăți și a judecătorului de cameră preliminară SECȚIUNEA a 5-a - Organele de urmărire penală și competența acestora SECȚIUNEA a 6-a - Incompatibilitatea și strămutarea Capitolul III - Subiecții procesuali principali și drepturile acestora Capitolul IV - Inculpatul și drepturile acestuia Capitolul V - Partea civilă și drepturile acesteia Capitolul VI - Partea responsabilă civilmente și drepturile acesteia Capitolul VII - Avocatul. Asistența juridică și reprezentarea • Titlul IV - Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii Capitolul I - Reguli generale Capitolul II - Audierea persoanelor SECȚIUNEA 1 - Reguli generale în materia audierii persoanelor SECȚIUNEA a 2-a - Audierea suspectului sau a inculpatului SECȚIUNEA a 3-a - Audierea persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente SECȚIUNEA a 4-a - Audierea martorilor SECȚIUNEA a 5-a - Protecția martorilor SECȚIUNEA a 6-a - Confruntarea Capitolul III - Identificarea persoanelor și a obiectelor Capitolul IV - Metode speciale de supraveghere sau cercetare Capitolul V - Conservarea datelor informatice Capitolul VI - Percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri SECȚIUNEA 1 - Percheziția domiciliară SECȚIUNEA a 2-a - Alte forme de percheziție SECȚIUNEA a 3-a - Ridicarea de obiecte și înscrisuri Capitolul VII - Expertiza și constatarea Capitolul VIII - Cercetarea locului faptei și reconstituirea Capitolul IX - Fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane Capitolul X - Mijloace materiale de probă Capitolul XI - Înscrisurile • Titlul V - Măsurile preventive și alte măsuri procesuale Capitolul I - Măsurile preventive SECȚIUNEA 1 - Dispoziții generale SECȚIUNEA a 2-a - Reținerea SECȚIUNEA a 3-a - Controlul judiciar SECȚIUNEA a 4-a - Controlul judiciar pe cauțiune SECȚIUNEA a 5-a - Arestul la domiciliu SECȚIUNEA a 6-a - Arestarea preventivă SECȚIUNEA a 7-a - Încetarea de drept, revocarea și înlocuirea măsurilor preventive SECȚIUNEA a 8-a - Dispoziții speciale privind măsurile preventive aplicate minorilor Capitolul II - Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical SECȚIUNEA 1 - Obligarea provizorie la tratament medical SECȚIUNEA a 2-a - Internarea medicală provizorie Capitolul III - Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii • Titlul VI - Acte procesuale și procedurale comune Capitolul I - Citarea, comunicarea actelor procedurale și mandatul de aducere Capitolul II - Termenele Capitolul III - Cheltuielile judiciare Capitolul IV - Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale și înlăturarea unor omisiuni vădite Capitolul V - Nulitățile Capitolul VI - Amenda judiciară

Partea SPECIALĂ

• Titlul I - Urmărirea penală Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Sesizarea organelor de urmărire penală SECȚIUNEA 1 - Reglementări generale SECȚIUNEA a 2-a - Plângerea prealabilă Capitolul III - Conducerea și supravegherea activității organelor de cercetare penală de către procuror Capitolul IV - Efectuarea urmăririi penale SECȚIUNEA 1 - Desfășurarea urmăririi penale SECȚIUNEA a 2-a - Suspendarea urmăririi penale SECȚIUNEA a 3-a - Clasarea și renunțarea la urmărirea penală SECȚIUNEA a 4-a - Terminarea urmăririi penale SECȚIUNEA a 5-a - Dispoziții privind efectuarea urmăririi penale de către procuror Capitolul V - Rezolvarea cauzelor și sesizarea instanței Capitolul VI - Reluarea urmăririi penale Capitolul VII - Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală • Titlul II - Camera preliminară • Titlul III - Judecata Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Judecata în primă instanță SECȚIUNEA 1 - Desfășurarea judecării cauzelor SECȚIUNEA a 2-a - Deliberarea și hotărârea instanței Capitolul III - Apelul Capitolul III^1 - Contestația Capitolul V - Căile extraordinare de atac SECȚIUNEA 1 - Contestația în anulare SECȚIUNEA a 2-a - Recursul în casație SECȚIUNEA a 3-a - Revizuirea SECȚIUNEA a 4-a - Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate Capitolul VI - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare SECȚIUNEA 1 - Recursul în interesul legii SECȚIUNEA a 2-a - Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept • Titlul IV - Proceduri speciale Capitolul I - Acordul de recunoaștere a vinovăției Capitolul I^1 Contestația privind durata procesului penal Capitolul II - Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Capitolul III - Procedura în cauzele cu infractori minori Capitolul IV - Procedura dării în urmărire Capitolul V - Procedura reabilitării Capitolul VI - Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri Capitolul VII - Procedura în caz de dispariție a dosarelor judiciare și a înscrisurilor judiciare Capitolul VIII - Procedura privind cooperarea judiciară internațională și punerea în aplicare a tratatelor internaționale în materie penală SECȚIUNEA 1 - Dispoziții generale SECȚIUNEA a 2-a - Recunoașterea unor acte judiciare străine Capitolul IX - Procedura de confiscare sau desființare a unui înscris în cazul clasării • Titlul V - Executarea hotărârilor penale Capitolul I - Dispoziții generale Capitolul II - Punerea în executare a hotărârilor SECȚIUNEA 1 - Punerea în executare a pedepselor principale SECȚIUNEA a 2-a - Punerea în executare a pedepselor complementare SECȚIUNEA a 3-a - Punerea în executare a măsurilor de siguranță SECȚIUNEA a 4-a - Punerea în executare a altor dispoziții SECȚIUNEA a 5-a - Punerea în executare a amenzii judiciare și a cheltuielilor judiciare avansate de stat SECȚIUNEA a 6-a - Punerea în executare a dispozițiilor civile din hotărâre Capitolul III - Alte dispoziții privind executarea SECȚIUNEA 1 - Condamnarea în cazul anulării sau revocării renunțării la aplicarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei SECȚIUNEA 1^1 - Schimbări în executarea unor hotărâri SECȚIUNEA a 2-a - Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață SECȚIUNEA a 3-a - Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață SECȚIUNEA a 4-a - Înlăturarea sau modificarea pedepsei Capitolul IV - Dispoziții comune • Titlul VI - Dispoziții finale
Persoanele audiate in cursul procesului penal
Art. 104
În cursul procesului penal, în conditiile prevazute de lege, pot fi audiate urmatoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorii si expertii.

Masurile de protectie dispuse in cursul urmaririi penale
§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 126
(1) În cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, în conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza în conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au determinat luarea masurilor de protectie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanta motivata, încetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de pericol nu a încetat.
(7) Daca starea de pericol a aparut în cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica în mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu punerea în executare a masurii.

Masurile de protectie dispuse in cursul judecatii
§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 127
În cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent în sala de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate ale martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune marturie.

Verificarea masurilor preventive in cursul judecatii
Art. 208
(1) Judecatorul de camera preliminara înainteaza dosarul instantei de judecata cu cel putin 5 zile înainte de expirarea masurii preventive.
(2) Instanta de judecata verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(4) În tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, instanta, din oficiu, prin încheiere, verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile art. 207 alin. (3) ‒ (5) se aplica în mod corespunzator.
(5) În tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, instanta verifica, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestei masuri. Dispozitiile art. 207 alin. (3) ‒ (5) se aplica în mod corespunzator.

Durata arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale
Art. 233
(1) În cursul urmaririi penale, durata arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi 30 de zile, în afara de cazul când este prelungita în conditiile legii.
(2) Termenul prevazut la alin. (1) curge de la data punerii în executare a masurii fata de inculpatul arestat preventiv.
(3) Când o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, arestarea preventiva dispusa sau prelungita anterior ramâne valabila. Durata arestarii preventive se calculeaza potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2).

Prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale
Art. 234
(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea masurii.
(2) Prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(3) În cazul prevazut la alin. (1), prelungirea arestarii preventive poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.
(4) Daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un judecator de drepturi si libertati de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, prelungirea acestei masuri se poate dispune numai de un judecator de drepturi si libertati de la instanta competenta în momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.
(5) Când, în aceeasi cauza, se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul poate sesiza judecatorul de drepturi si libertati cu propunerea de prelungire a arestarii preventive pentru toti inculpatii.

Admiterea propunerii de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale
Art. 236
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, admite propunerea procurorului si dispune prelungirea arestarii preventive a inculpatului, prin încheiere motivata.
(2) Prelungirea arestarii preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durata de cel mult 30 de zile.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati poate acorda în cursul urmaririi penale si alte prelungiri, fiecare neputând depasi 30 de zile. Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator.
(4) Durata totala a arestarii preventive a inculpatului în cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 180 de zile.

Arestarea preventiva a inculpatului in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii
Art. 238
(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în procedura de camera preliminara si în cursul judecatii, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, din oficiu ori la propunerea motivata a procurorului, pentru o perioada de cel mult 30 de zile, pentru aceleasi temeiuri si în aceleasi conditii ca si arestarea preventiva dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati în cursul urmaririi penale. Dispozitiile art. 225-232 se aplica în mod corespunzator.
(2) În cursul judecatii, masura prevazuta la alin. (1) se poate dispune de catre instanta de judecata în compunerea prevazuta de lege. În acest caz, mandatul de arestare preventiva este emis de catre presedintele completului.
(3) Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.

Durata maxima a arestarii preventive a inculpatului in cursul judecatii in prima instanta
Art. 239
(1) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii instantei de judecata. În toate cazurile, durata arestarii preventive în prima instanta nu poate depasi 5 ani.
(2) Termenele prevazute la alin. (1) curg de la data sesizarii instantei de judecata, în cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv, si, respectiv, de la data punerii în executare a masurii, când fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii sau în lipsa.
(3) La expirarea termenelor prevazute la alin. (1), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Scopul recursului in casatie si instanta competenta
Art. 433
Recursul în casatie urmareste sa supuna Înaltei Curti de Casatie si Justitie judecarea, în conditiile legii, a conformitatii hotarârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Hotararile supuse recursului in casatie
Art. 434
(1) Pot fi atacate cu recurs în casatie deciziile pronuntate de curtile de apel si de Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casatie:
a) hotarârile de respingere ca inadmisibila a cererii de revizuire;
b) hotarârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecarii în lipsa;
c) hotarârile pronuntate în materia executarii pedepselor;
d) hotarârile pronuntate în materia reabilitarii;
e) solutiile pronuntate cu privire la infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate;
f) solutiile pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea învinuirii;
g) hotarârile pronuntate ca urmare a admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei.
(3) Recursul în casatie exercitat de procuror împotriva hotarârilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului nu poate avea ca scop obtinerea condamnarii acestuia de catre instanta de recurs în casatie.

Termenul de declarare a recursului in casatie
Art. 435
Recursul în casatie poate fi introdus de catre parti sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei instantei de apel.

Declararea recursului in casatie
Art. 436
(1) Pot formula cerere de recurs în casatie:
a) procurorul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila;
b) inculpatul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila, împotriva hotarârilor prin care s-a dispus condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicarii pedepsei ori încetarea procesului penal;
c) partea civila si partea responsabila civilmente, în ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala, în masura în care solutia din aceasta latura a influentat solutia în latura civila.
(2) Inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot formula cerere de recurs în casatie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Pâna la închiderea dezbaterilor la instanta de recurs, partile si procurorul îsi pot retrage recursul în casatie declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla în stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata într-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarâre a fost atacata, fie la instanta de recurs.
(4) Reprezentantii legali pot retrage recursul în casatie cu respectarea, în ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage recursul în casatie declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(5) Recursul în casatie declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(6) Decizia instantei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacata cu recurs în casatie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

Motivarea recursului in casatie
Art. 437
(1) Cererea de recurs în casatie se formuleaza în scris si va cuprinde:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii ori, dupa caz, numele si prenumele procurorului care exercita recursul în casatie, precum si organul judiciar din care acesta face parte;
b) indicarea hotarârii care se ataca;
c) indicarea cazurilor de recurs în casatie pe care se întemeiaza cererea si motivarea acestora;
d) semnatura persoanei care exercita recursul în casatie.
(2) La cerere se anexeaza toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Cazurile in care se poate face recurs in casatie
Art. 438
(1) Hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri:
1. în cursul judecatii nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;
2. hotarârea a fost pronuntata de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
4. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
5. judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
6. sedinta de judecata nu a fost publica, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
7. inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
8. în mod gresit s-a dispus încetarea procesului penal;
9. hotarârea cuprinde motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei sau exista o contradictie între considerentele si dispozitivul hotarârii;
10. instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;
11. nu s-a constatat gratierea sau în mod gresit s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost gratiata;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevazute de lege;
13. instanta si-a întemeiat hotarârea pe probe pentru care a fost aplicata sanctiunea excluderii sau în mod gresit s-a aplicat sanctiunea excluderii cu privire la probe legal administrate;
14. instanta nu s-a pronuntat asupra unuia sau mai multor motive de apel.
(2) Cazurile prevazute la alin. (1) pot constitui temei al casarii hotarârii doar daca nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecarii apelului ori daca, desi au fost invocate, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casatie a fost respinsa, partea sau procurorul care a declarat recursul în casatie nu mai poate formula o noua cerere împotriva aceleiasi hotarâri, indiferent de motivul invocat.

Neagravarea situatiei in propriul recurs in casatie
Art. 444
(1) Instanta, solutionând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recursul în casatie.
(2) În recursul în casatie declarat de procuror în favoarea unei parti, instanta de recurs în casatie nu poate agrava situatia acesteia.

Judecarea recursului in casatie
Art. 446
(1) Presedintele completului da cuvântul recurentului, apoi intimatului si procurorului. Daca între recursurile în casatie declarate se afla si recursul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(2) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

Solutiile la judecata recursului in casatie
Art. 448
(1) Instanta, judecând recursul în casatie, pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respinge recursul în casatie, mentinând hotarârea atacata, daca recursul în casatie este nefondat;
2. admite recursul în casatie, casând hotarârea atacata, si:
a) îl achita pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlatura gresita aplicare a legii;
b) dispune rejudecarea de catre instanta de apel ori de catre instanta competenta material sau dupa calitatea persoanei, daca sunt incidente celelalte cazuri de casare prevazute la art. 438.
(2) Daca recursul în casatie vizeaza gresita solutionare a laturii civile, instanta, dupa admiterea recursului, înlatura nelegalitatea constatata sau dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost casata, în conditiile alin. (1) pct. 2 lit. b).
(3) În cazul prevazut la alin. (1) pct. 2 lit. a) instanta de recurs în casatie desfiinteaza si hotarârea primei instante, daca se constata aceleasi încalcari de lege ca în decizia recurata.
(4) În cazul în care condamnatul se gaseste în cursul executarii pedepsei, instanta, admitând recursul în casatie si pronuntând casarea cu trimitere, dispune asupra starii de libertate a acestuia, putând lua o masura preventiva.

Cererea de recurs in interesul legii
Art. 471
(1) Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au îndatorirea sa ceara Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.
(2) Cererea trebuie sa cuprinda solutiile diferite date problemei de drept si motivarea acestora, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrina relevante în domeniu, precum si solutia ce se propune a fi pronuntata în recursul în interesul legii.
(3) Cererea de recurs în interesul legii trebuie sa fie însotita, sub sanctiunea respingerii ca inadmisibila, de copii ale hotarârilor judecatoresti definitive din care rezulta ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate în mod diferit de instantele judecatoresti.

Judecarea recursului in interesul legii
Art. 473
(1) Recursul în interesul legii se judeca de un complet format din presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintii de sectii din cadrul acesteia, un numar de 14 judecatori din sectia în a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si câte 2 judecatori din cadrul celorlalte sectii. Presedintele completului este presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau, în lipsa acestuia, vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) În cazul în care chestiunea de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste sectiile din care provin judecatorii ce vor alcatui completul de judecata.
(3) Dupa sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele acesteia va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei în a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si a judecatorilor din celelalte sectii ce intra în alcatuirea completului prevazut la alin. (1).
(4) La primirea cererii, presedintele completului va desemna un judecator din cadrul sectiei în a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care chestiunea de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele completului va desemna 3 judecatori din cadrul acestor sectii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.
(5) În vederea întocmirii raportului, presedintele completului poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra chestiunilor de drept solutionate diferit.
(6) Raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene si opinia specialistilor consultati, daca este cazul, precum si doctrina în materie. Totodata, judecatorul sau, dupa caz, judecatorii raportori vor întocmi si vor motiva proiectul solutiei ce se propune a fi data recursului în interesul legii.
(7) Sedinta completului se convoaca de presedintele acestuia, cu cel putin 20 de zile înainte de desfasurarea acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator va primi o copie a raportului si a solutiei propuse.
(8) La sedinta participa toti judecatorii completului. Daca exista motive obiective, acestia vor fi înlocuiti, cu respectarea regulilor prevazute la alin. (3).
(9) Recursul în interesul legii se sustine în fata completului, dupa caz, de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel, ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
(10) Recursul în interesul legii se judeca în cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Valorificarea bunurilor mobile sechestrate in cursul urmaririi penale
Art. 252^2
(1) În cursul urmaririi penale, atunci când nu exista acordul proprietarului, daca procurorul care a instituit sechestrul apreciaza ca se impune valorificarea bunurilor mobile sechestrate, îl sesizeaza cu o propunere motivata de valorificare a bunurilor sechestrate pe judecatorul de drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat în conditiile alin. (1) fixeaza un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt chemate partile, precum si custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(3) La termenul fixat, în camera de consiliu, se aduce la cunostinta partilor si a custodelui faptul ca se intentioneaza valorificarea bunurilor mobile sechestrate si li se pune în vedere ca au dreptul de face observatii sau cereri legate de bunurile ce urmeaza a fi valorificate. Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti sau custode, judecatorul de drepturi si libertati dispune prin încheiere motivata asupra valorificarii bunurilor mobile prevazute la art. 252^1 alin. (2). Lipsa partilor legal citate nu împiedica desfasurarea procedurii.
(4) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati prevazute la alin. (2) se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre parti, custode, procuror, precum si de catre orice alta persoana interesata în termen de 10 zile.
(5) Termenul prevazut la alin. (4) curge de la comunicare pentru procuror, parti sau custode sau de la data când au luat la cunostinta de încheiere în cazul altor persoane interesate.
(6) Partile sau custodele pot face contestatie numai împotriva încheierii prin care judecatorul de drepturi si libertati a dispus valorificarea bunurilor mobile sechestrate. Procurorul poate face contestatie numai împotriva încheierii prin care judecatorul de drepturi si libertati a respins propunerea de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.
(7) Contestatia prevazuta la alin. (4) este suspensiva de executare. Judecarea cauzei se face de urgenta si cu precadere, iar hotarârea prin care se solutioneaza contestatia este definitiva.

Valorificarea bunurilor mobile sechestrate in cursul judecatii
Art. 252^3
(1) În cursul judecatii, instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, a uneia dintre parti sau a custodelui, poate dispune asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate. În acest scop, instanta de judecata fixeaza un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt citate în camera de consiliu partile, precum si custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) La termenul fixat, se pune în discutia partilor, în camera de consiliu, valorificarea bunurilor mobile sechestrate si li se pune în vedere ca au dreptul de a face observatii sau cereri legate de acestea. Lipsa partilor legal citate nu împiedica desfasurarea procedurii.
(3) Asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate, precum si cu privire la cererile prevazute la alin. (2), instanta de judecata dispune prin încheiere motivata. Încheierea instantei este definitiva.

Masurile preventive in cursul judecatii
Art. 362
(1) În tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, instanta se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a masurilor preventive.
(2) În cauzele în care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, instanta este datoare sa verifice, în tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, în sedinta publica, legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedând potrivit dispozitiilor art. 208.

Dispunerea masurii protectiei martorului in cursul judecatii
§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 128
(1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat în faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
(3) Atunci când cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de protectie.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin încheiere motivata, care nu este supusa cailor de atac.
(7) Încheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza în conditii de confidentialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramânerea definitiva a hotarârii, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 127 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de lege cu punerea în executare a masurilor.

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale
Art. 204
(1) Împotriva încheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatiile împotriva încheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive se solutioneaza de un complet compus din judecatori de drepturi si libertati de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile prezentului articol aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) În vederea solutionarii contestatiei, inculpatul se citeaza.
(7) Solutionarea contestatiei se face în prezenta inculpatului, în afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecatorului. Se considera ca este prezent si inculpatul privat de libertate care, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului, participa la solutionarea contestatiei prin videoconferinta, la locul de detinere.
(8) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica în mod corespunzator. În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 236 alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator.
(11) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, se poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
(12) În cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, se poate dispune, în conditiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori, dupa caz, înlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(14) Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestatie.

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul judecatii
Art. 206
(1) Împotriva încheierilor prin care instanta dispune, în prima instanta, asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Încheierile prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune în prima instanta asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia se solutioneaza în sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului.
(4) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(5) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(6) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(7) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, instanta poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) sau majorarea cuantumului cautiunii.

Propunerea de arestare preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale
Art. 224
(1) Procurorul, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, întocmeste o propunere motivata de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpat, cu indicarea temeiului de drept.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1), împreuna cu dosarul cauzei, se prezinta judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de retinere, locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.

Solutionarea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
Art. 225
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform art. 224 alin. (2) stabileste termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva, fixând data si ora la care solutionarea va avea loc.
(2) În cazul inculpatului aflat în stare de retinere, termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva trebuie fixat înainte de expirarea duratei retinerii. Ziua si ora se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta inculpatului în fata judecatorului de drepturi si libertati. De asemenea, ziua si ora se aduc la cunostinta avocatului inculpatului, caruia, la cerere, i se pune la dispozitie dosarul cauzei pentru studiu.
(3) Inculpatul aflat în stare de libertate se citeaza pentru termenul fixat. Termenul se aduce la cunostinta procurorului si avocatului inculpatului, acestuia din urma acordându-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(4) Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face numai în prezenta inculpatului, în afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu se prezinta sau nu poate fi adus în fata judecatorului.
(5) În toate cazurile, este obligatorie asistenta juridica a inculpatului de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati îl audiaza pe inculpatul prezent despre fapta de care este acuzat si despre motivele pe care se întemeiaza propunerea de arestare preventiva formulata de procuror.
(8) Înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati îi aduce la cunostinta infractiunea de care este acuzat si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.

Admiterea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
Art. 226
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, admite propunerea procurorului si dispune arestarea preventiva a inculpatului, prin încheiere motivata.
(2) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa pentru cel mult 30 de zile. Durata retinerii nu se deduce din durata arestarii preventive.
(3) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventiva.

Respingerea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
Art. 227
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru arestarea preventiva a inculpatului, respinge, prin încheiere motivata, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului retinut.
(2) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune aplicarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d).
(3) Dispozitiile art. 215 alin. (9) se aplica în mod corespunzator.

Luarea masurilor de ocrotire in caz de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
Art. 229
(1) Când masura arestarii preventive a fost luata fata de un inculpat în a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoana care, datorita vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competenta este încunostintata, de îndata, în vederea luarii masurilor legale de ocrotire pentru persoana respectiva.
(2) Obligatia de încunostintare revine judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a luat masura arestarii preventive, modul de îndeplinire a acestei obligatii fiind consemnat într-un proces- verbal.

Procedura prelungirii arestarii preventive in cursul urmaririi penale
Art. 235
(1) Propunerea de prelungire a arestarii preventive împreuna cu dosarul cauzei se depun la judecatorul de drepturi si libertati cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen pentru solutionarea propunerii de prelungire a arestarii preventive înainte de expirarea masurii. Ziua si ora stabilite se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta în fata judecatorului de drepturi si libertati a inculpatului arestat preventiv. Avocatul inculpatului este încunostintat si i se acorda, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(3) Inculpatul este ascultat de judecatorul de drepturi si libertati asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza propunerea de prelungire a arestarii preventive, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Ascultarea inculpatului se poate face cu acordul acestuia si în prezenta unui aparator ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a unui interpret, si prin videoconferinta, la locul de detinere.
(4) În cazul în care inculpatul arestat preventiv se afla internat în spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus în fata judecatorului de drepturi si libertati sau când, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. Dispozitiile art. 204 alin. (7) teza finala se aplica în mod corespunzator.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra propunerii de prelungire a arestarii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.

Respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale
Art. 237
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru prelungirea arestarii preventive a inculpatului, respinge, prin încheiere motivata, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei acesteia, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune înlocuirea arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d).

Contestarea masurilor asiguratorii dispuse in cursul judecatii
Art. 250^1
(1) Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara, de instanta de judecata sau de instanta de apel, inculpatul, procurorul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara, instanta de judecata sau instanta de apel care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, dupa caz, judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, respectiv instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestatia împotriva încheierii prin care judecatorul de camera preliminara de la Sectia penala a Înaltei Curte de Casatie si Justitie a luat o masura asiguratorie se solutioneaza de un complet format din 2 judecatori de camera preliminara, iar contestatia împotriva încheierii prin care Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în prima instanta sau în apel, a luat o masura asiguratorie se solutioneaza de Completul de 5 judecatori.
(3) Contestatia formulata potrivit alin. (1) nu este suspensiva de executare. Contestatia se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare, în sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului si a partilor interesate care au formulat-o. Prevederile art. 425^1 si urmatoarele se aplica în mod corespunzator.
(4) În cazul în care masura asiguratorie s-a dispus direct prin hotarârea instantei de apel, dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator.

Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Art. 40
(1) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca în prima instanta infractiunile de înalta tradare, infractiunile savârsite de senatori, deputati si membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecatorii Înaltei Curti de Casatie si Justitie si de procurorii de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(2) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate în prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile în casatie împotriva hotarârilor penale definitive, precum si recursurile în interesul legii.
(4) Înalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta în cazurile în care este instanta superioara comuna instantelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justitiei este întrerupt, cererile de stramutare în cazurile prevazute de lege, precum si contestatiile formulate împotriva hotarârilor pronuntate de curtile de apel în cazurile prevazute de lege.
(5) Înalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Reunirea cauzelor
Art. 43
(1) Instanta dispune reunirea cauzelor în cazul infractiunii continuate, al concursului formal de infractiuni sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se întârzie judecata, în urmatoarele situatii:
a) când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana;
b) când la savârsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
c) când între doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna înfaptuire a justitiei.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si în cazurile în care în fata aceleiasi instante sunt mai multe cauze cu acelasi obiect.

Exceptiile de necompetenta
Art. 47
(1) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocata în tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocata pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata în conditiile alin. (2).
(4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror, de catre persoana vatamata sau de catre parti.

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei
Art. 49
(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramâne competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea încadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, în afara de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.

Competenta judecatorului de drepturi si libertati
Art. 53
Judecatorul de drepturi si libertati este judecatorul care, în cadrul instantei, potrivit competentei acesteia, solutioneaza, în cursul urmaririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:
a) masurile preventive;
b) masurile asiguratorii;
c) masurile de siguranta cu caracter provizoriu;
d) actele procurorului, în cazurile expres prevazute de lege;
e) încuviintarea perchezitiilor, a folosirii metodelor si tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
f) procedura audierii anticipate;
g) alte situatii expres prevazute de lege.

Dispozitii comune
Art. 63
(1) Dispozitiile prevazute la art. 41-46 si 48 se aplica în mod corespunzator si în cursul urmaririi penale.
(2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplica în faza de urmarire penala.
(3) Urmarirea penala a infractiunilor savârsite în conditiile prevazute la art. 41 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza, daca legea nu dispune altfel.
(4) Conflictul de competenta dintre 2 sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul ierarhic superior comun acestora. Când conflictul se iveste între doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe. În cazul în care procurorul nu exercita supravegherea activitatii tuturor organelor de cercetare penala între care s-a ivit conflictul, competenta se stabileste de catre prim-procurorul parchetului în circumscriptia caruia se afla organele de cercetare penala.

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala
Art. 69
(1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala se pronunta procurorul care supravegheaza urmarirea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza urmarirea penala, aceasta este obligata sa o înainteze împreuna cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fara a întrerupe cursul urmaririi penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului
Art. 70
(1) În tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul, judecatorul sau de completul în fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea în 48 de ore.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) Procurorul recuzat poate participa la solutionarea cererii privitoare la masura preventiva si poate efectua acte sau dispune orice masuri care justifica urgenta.
(6) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Alte dispozitii
Art. 75
(1) Dupa stramutarea cauzei, contestatiile si celelalte cai de atac se judeca de instantele corespunzatoare din circumscriptia instantei la care s-a stramutat cauza.
(2) Prevederile art. 71-74 se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara.
(3) Când stramutarea se dispune în cursul procedurii de camera preliminara, judecarea cauzei se efectueaza de catre instanta la care s-a stramutat cauza, iar procurorul caruia i-a fost restituit dosarul, daca dispune din nou trimiterea în judecata, va sesiza tot instanta la care s-a stramutat cauza, cu exceptia situatiei în care aceasta nu mai este competenta.
(4) În cazul în care se dispune stramutarea judecarii caii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiintare a sentintei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de catre instanta corespunzatoare în grad celei care a solutionat fondul din circumscriptia celei la care s-a stramutat cauza, indicata prin decizia de desfiintare.

Comunicarea drepturilor si a obligatiilor
Art. 108
(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevazuta de legea penala pentru savârsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala si încadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile prevazute la art. 83, precum si urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;
b) obligatia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa ramân valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) În cursul urmaririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute la alin. (2). Aceste drepturi si obligatii i se comunica si în scris, sub semnatura, iar în cazul în care nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(4) Organul judiciar trebuie sa aduca la cunostinta inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmaririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei, iar în cursul judecatii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevazute de lege, ca urmare a recunoasterii învinuirii.

Modul de ascultare
Art. 109
(1) Dupa îndeplinirea dispozitiilor art. 107 si 108, suspectul sau inculpatul este lasat sa declare tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata, dupa care i se pot pune întrebari.
(2) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul atât înainte, cât si în cursul audierii, iar organul judiciar, când considera necesar, poate permite acestuia sa utilizeze însemnari si notite proprii.
(3) În cursul audierii, suspectul sau inculpatul îsi poate exercita dreptul la tacere cu privire la oricare dintre faptele ori împrejurarile despre care este întrebat.

Consemnarea declaratiilor
Art. 110
(1) Declaratiile suspectului sau inculpatului se consemneaza în scris. În declaratie se consemneaza întrebarile adresate pe parcursul ascultarii, mentionându-se cine le-a formulat, si se mentioneaza de fiecare data ora începerii si ora încheierii ascultarii.
(2) Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza. Daca suspectul sau inculpatul are de facut completari, rectificari ori precizari, acestea sunt indicate în finalul declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau a inculpatului.
(3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar consemneaza acest lucru în declaratia scrisa.
(4) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecatorul de drepturi si libertati ori de presedintele completului de judecata si de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vatamate, partii civile sau partii responsabile civilmente, daca acestia au fost prezenti, precum si de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret.
(5) În cursul urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistreaza cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza în declaratia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concreta a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibila.

Modul de audiere a persoanei vatamate
Art. 111
(1) La începutul primei audieri, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate întrebarile prevazute la art. 107, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Persoanei vatamate i se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, în conditiile prevazute de lege;
d) dreptul de a fi încunostintata cu privire la desfasurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabila, precum si dreptul de a se constitui parte civila;
e) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare;
f) obligatia de a comunica orice schimbare de adresa;
g) obligatia de a spune adevarul.
(3) Dispozitiile art. 109 alin. (1) si (2) si ale art. 110 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cursul urmaririi penale, audierea persoanei vatamate se înregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmarire penala considera necesar sau atunci când persoana vatamata a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibila.
(5) Persoanei vatamate i se aduce la cunostinta cu ocazia primei audieri faptul ca, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, poate sa fie informata cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia.
(6) În cazul persoanelor vatamate pentru care a fost stabilita în conditiile legii existenta unor nevoi specifice de protectie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre urmatoarele masuri, atunci când este posibil si când acesta apreciaza ca nu se aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor:
a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;
b) audierea acestora prin intermediul sau în prezenta unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor;
c) audierea acestora, cât si eventuala lor reaudiere se realizeaza de aceeasi persoana, daca acest lucru este posibil si daca organul judiciar apreciaza ca aceasta nu aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(7) Audierea de catre organele de cercetare penala a persoanelor vatamate care au fost victime ale infractiunii de violenta în familie, prevazuta de art. 199 din Codul penal, ale infractiunilor de viol, agresiune sexuala, act sexual cu un minor si corupere sexuala a minorilor, prevazute la art. 218-221 din Codul penal, ale infractiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevazuta la art. 197 din Codul penal, hartuire, prevazuta de art. 208 din Codul penal, si hartuire sexuala, prevazuta de art. 223 din Codul penal, precum si în alte cazuri în care, din cauza împrejurarilor comiterii faptei, acest lucru se apreciaza ca fiind necesar, se efectueaza numai de catre o persoana de acelasi sex cu persoana vatamata, la cererea acesteia, cu exceptia cazului când organul judiciar apreciaza ca aceasta aduce atingere bunei desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(8) Daca persoana vatamata este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza în declaratia persoanei vatamate, cu indicarea concreta a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibila.
(9) Audierea persoanei vatamate de catre organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la savârsirea unei infractiuni se desfasoara de îndata, iar, daca acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fara întârzieri nejustificate.
(10) Declaratia data de persoana vatamata în conditiile alin. (9) constituie mijloc de proba chiar daca a fost administrata înainte de începerea urmaririi penale.

Juramantul si declaratia solemna a martorului
Art. 121
(1) În cursul urmaririi penale si judecatii, dupa îndeplinirea dispozitiilor art. 119 si 120, organul de urmarire penala si presedintele completului solicita martorului depunerea juramântului sau a declaratiei solemne.
(2) Organul de urmarire penala si presedintele completului îl întreaba pe martor daca doreste sa depuna juramânt religios sau declaratie solemna.
(3) Textul juramântului este urmatorul: "Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula juramântului se schimba în functie de credinta religioasa a martorului.
(4) În timpul depunerii juramântului, cu exceptiile impuse de credinta religioasa, martorul tine mâna dreapta pe cruce sau pe Biblie.
(5) În cazul în care martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este urmatorul: "Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu."
(6) Dispozitiile alin. (1) - (5) se aplica în mod corespunzator în procedura audierii anticipate, în fata judecatorului de drepturi si libertati.

Consemnarea declaratiilor
Art. 123
(1) Consemnarea declaratiilor se face potrivit dispozitiilor art. 110, care se aplica în mod corespunzator.
(2) În cursul urmaririi penale, audierea martorului se înregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, daca organul de urmarire penala considera necesar sau daca martorul solicita expres aceasta si înregistrarea este posibila.

Cazurile speciale de audiere a martorului
Art. 124
(1) Audierea martorului minor în vârsta de pâna la 14 ani are loc în prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia îi este încredintat minorul spre crestere si educare.
(2) Daca persoanele aratate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente ori martor în cauza ori exista suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, audierea acestuia are loc în prezenta unui reprezentant al autoritatii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplina de exercitiu, stabilite de organul judiciar.
(3) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala sau instanta dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog.
(4) Audierea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii psihice a acestuia.
(5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunica obligatiile prevazute la art. 120 alin. (2) lit. d) si nu depune juramânt, dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(6) Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi fapta ori cu privire la fapte diferite aflate în strânsa legatura, daca ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor, pot fi audiate în calitate de martor, iar declaratia nu poate fi folosita în cursul unui proces penal desfasurat împotriva lor. Organele judiciare au obligatia consemnarii calitatii lor procesuale anterioare.
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica în mod corespunzator si persoanelor care au calitatea de suspect sau inculpat în cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusa reunirea.

Audierea martorului protejat
§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 129
(1) În situatiile prevazute la art. 126 alin. (1) lit. d) si art. 127 lit. d), audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fara ca martorul sa fie prezent fizic în locul unde se afla organul judiciar.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului audiat în conditiile alin. (1), la luarea declaratiei poate participa un consilier de probatiune, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta în timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui psiholog.
(3) Subiectii procesuali principali, partile si avocatii acestora pot adresa întrebari martorului audiat în conditiile alin. (1). Organul judiciar respinge întrebarile care ar putea conduce la identificarea martorului.
(4) Declaratia martorului protejat se înregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral în forma scrisa.
(5) În cursul urmaririi penale declaratia se semneaza de organul de urmarire penala ori, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati si de procurorul care a fost prezent la audierea martorului si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în conditii de confidentialitate.
(6) În cursul judecatii, declaratia martorului se semneaza de presedintele completului de judecata.
(7) Suportul pe care a fost înregistrata declaratia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata în fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza în conditii de confidentialitate. Suportul care contine înregistrarile efectuate în cursul urmaririi penale este înaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, împreuna cu dosarul cauzei, si este pastrat în aceleasi conditii privind confidentialitatea.

Procedura de emitere a mandatului de perchezitie domiciliara
Art. 158
(1) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. În cursul judecatii, perchezitia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de catre instanta învestita cu judecarea cauzei.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda:
a) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor sau persoanelor cautate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri;
b) indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
c) indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca în locul în care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la savârsirea infractiunii ori urme ale savârsirii infractiunii;
d) numele, prenumele si, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, precum si indicarea urmelor savârsirii infractiunii ori a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
(3) În cazul în care, în timpul efectuarii perchezitiei, se constata ca au fost transferate probe, date sau ca persoanele cautate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de perchezitie este valabil, în conditiile legii, si pentru aceste locuri. Continuarea efectuarii perchezitiei în aceasta situatie se încuviinteaza de catre procuror.
(4) Procurorul înainteaza cererea împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(5) Cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei domiciliare se solutioneaza, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiata, si încuviintarea efectuarii perchezitiei si emite de îndata mandatul de perchezitie. Întocmirea minutei este obligatorie.
(7) Încheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia sau, daca este cazul, si a locurilor învecinate acestuia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta;
h) numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
i) descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savârsirii infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat;
j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
k) semnatura judecatorului si stampila instantei.
 
(8) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a perchezitiei domiciliare.
(9) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei domiciliare nu este supusa cailor de atac.
(10) O noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare în acelasi loc poate fi formulata daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecator.
(11) În cursul judecatii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventiva a inculpatului, precum si în cazul în care exista suspiciuni rezonabile ca în locul unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul cauzei. Dispozitiile alin. (2) - (8) si ale art. 157 se aplica în mod corespunzator.

Efectuarea perchezitiei domiciliare
Art. 159
(1) Mandatul de perchezitie se comunica procurorului, care ia masuri pentru executarea acestuia.
(2) Perchezitia se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, însotit, dupa caz, de lucratori operativi.
(3) Perchezitia domiciliara nu poate fi începuta înainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau când perchezitia urmeaza sa se efectueze într-un local deschis publicului la acea ora.
(4) În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restrictiona libertatea de miscare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectueaza perchezitia, pe durata efectuarii acesteia.
(5) Înainte de începerea perchezitiei, organul judiciar se legitimeaza si înmâneaza o copie a mandatului emis de judecator persoanei la care se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care cunoaste persoana la care se va efectua perchezitia si, daca este cazul, custodelui.
(6) În cazul perchezitiei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de perchezitie se înmâneaza reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care se afla în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective.
(7) În cazul în care efectuarea perchezitiei este extinsa în locuintele învecinate în conditiile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spatii vor fi înstiintate cu privire la extinderea efectuarii perchezitiei.
(8) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se solicita, înainte de începerea perchezitiei, predarea de bunavoie a persoanelor sau a obiectelor cautate. Perchezitia nu se mai efectueaza daca persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate.
(9) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se aduce la cunostinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, începerea perchezitiei este amânata pâna la sosirea acestuia, dar nu mai mult de doua ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se masuri de conservare a locului ce urmeaza a fi perchezitionat. În cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgenta, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate începe si înainte de expirarea termenului de doua ore.
(10) De asemenea, persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o persoana de încredere.
(11) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si înscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori martor asistent.
(12) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida, prin folosirea fortei, încaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte în care s-ar putea gasi obiectele, înscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele cautate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectueaza perchezitia trebuie sa evite daunele nejustificate.
(13) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si înscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala. Obiectele sau înscrisurile a caror circulatie ori detinere este interzisa sau în privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu se ridica întotdeauna.
(14) În mod exceptional, perchezitia poate începe fara înmânarea copiei mandatului de perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum si fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în urmatoarele cazuri:
a) când este evident faptul ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezinta importanta pentru cauza;
b) daca exista suspiciunea ca în spatiul în care urmeaza a se efectua perchezitia se afla o persoana a carei viata sau integritate fizica este pusa în pericol;
c) daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
(15) În cazul în care în spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, aceasta se efectueaza în prezenta unui martor asistent.
(16) În cazurile prevazute la alin. (14) si (15), copia mandatului de perchezitie se înmâneaza de îndata ce este posibil.
(17) Organele judiciare care efectueaza perchezitia pot folosi forta, în mod adecvat si proportional, pentru a patrunde într-un domiciliu:
a) daca exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armata sau alte tipuri de violenta ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) în cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile organelor judiciare de a patrunde în domiciliu.
(18) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei în care se desfasoara, în aceeasi cauza, simultan mai multe perchezitii.
(19) Locul în care se desfasoara perchezitia, precum si persoanele sau obiectele gasite pe parcursul perchezitionarii pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo.
(20) Înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de perchezitie si fac parte integranta din acesta.

Perchezitia informatica
Art. 168
(1) Prin perchezitie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se întelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare si strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(2) În cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(3) Procurorul înainteaza cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiata, încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice si emite de îndata mandatul de perchezitie.
(6) Încheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul si în cadrul careia trebuie efectuata activitatea dispusa;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmeaza a fi perchezitionat, precum si numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
g) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei informatice nu este supusa cailor de atac.
(8) În cazul în care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de îndata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea mandatului, dispozitiile alin. (1) - (7) aplicându-se în mod corespunzator.
(9) În vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.
(10) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba. Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(11) Perchezitia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza în prezenta suspectului ori a inculpatului, dispozitiile art. 159 alin. (10) si (11) aplicându-se în mod corespunzator.
(12) Perchezitia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza de un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.
(13) Procesul-verbal de perchezitie informatica trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic este cercetat;
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei;
g) semnatura sau stampila persoanei care a efectuat perchezitia;
h) semnatura persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei.
(14) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica sa fie efectuata fara ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia sa devina, în mod nejustificat, publice.
(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza în conditiile legii.
(16) În cursul judecatii, perchezitia informatica se dispune de catre instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, a partilor ori a persoanei vatamate, în cazurile prevazute la alin. (2). Mandatul de efectuare a perchezitiei informatice dispuse de instanta se comunica procurorului, care procedeaza potrivit alin. (8) - (15).

Ridicarea silita de obiecte si inscrisuri
Art. 171
(1) Daca obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala, prin ordonanta, sau instanta de judecata, prin încheiere, dispune ridicarea silita. În cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau înscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penala.
(2) Împotriva masurii dispuse potrivit alin. (1) sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se poate face plângere de catre orice persoana interesata. Dispozitiile art. 250 se aplica în mod corespunzator.
(3) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei care este obligata sa predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(4) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(5) Daca obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Organul judiciar competent si actul prin care se dispune asupra masurilor preventive
Art. 203
(1) Masura preventiva prevazuta la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luata fata de suspect sau inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai în cursul urmaririi penale.
(2) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c) pot fi luate fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre procuror si de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. d) si e) pot fi luate fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin ordonanta motivata.
(5) În cursul urmaririi penale si al procedurii de camera preliminara, cererile, propunerile, plângerile si contestatiile privitoare la masurile preventive se solutioneaza în camera de consiliu, prin încheiere motivata, care se pronunta în camera de consiliu.
(6) În cursul judecatii, instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin încheiere motivata.
(7) Încheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de la pronuntare.

Verificarea masurilor preventive in procedura de camera preliminara
Art. 207
(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, împreuna cu dosarul cauzei, se înainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(4) Când constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Când constata ca au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori în cazul în care au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere revocarea acesteia si punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(6) În tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în cursul procedurii de camera preliminara, verifica, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestei masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.

Conditii generale
Art. 211
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca aceasta masura preventiva este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(2) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).

Continutul controlului judiciar
Art. 215
(1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina în locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, în conditiile legii.
(5) Daca s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a minutei, se comunica, în ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii încheierii, inculpatului, unitatii de politie în a carei circumscriptie locuieste, precum si serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de Frontiera Române si Inspectoratului General pentru Imigrari, în situatia celui care nu este cetatean român, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(7) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
(8) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa ascultarea inculpatului. Împotriva ordonantei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(8^1) Dispozitiile alin. (8) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) Dispozitiile alin. (8) teza I se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii, când judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestata în conditiile art. 205 si, respectiv, art. 206, care se aplica în mod corespunzator.
(10) În cazul prevazut la alin. (8), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la înregistrarea propunerii sau a cererii, comunicând procurorului si inculpatului termenul fixat.
(11) Procurorul înainteaza dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati în termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(12) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(13) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau a cererii.
(14) Daca, în cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunând, dupa caz, înlocuirea ori încetarea ei.
(15) În cazul prevazut în alin. (14), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

Durata controlului judiciar
Art. 215^1
(1) În cursul urmaririi penale, masura controlului judiciar se poate dispune de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati pe o durata de cel mult 60 de zile.
(2) În cursul urmaririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de catre procuror, prin ordonanta, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(4) Ordonanta procurorului prin care, în conditiile alin. (2) sau (3), s-a prelungit masura controlului judiciar se comunica în aceeasi zi inculpatului.
(5) Împotriva ordonantei procurorului prin care, în conditiile prevazute la alin. (2) si (3), s-a prelungit masura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(6) În cursul urmaririi penale, durata masurii controlului judiciar nu poate sa depaseasca un an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 5 ani.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pe o durata ce nu poate depasi 60 de zile.
(8) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, în toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii în judecata.
(9) La expirarea termenelor prevazute la alin. (8), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Conditii generale
Art. 216
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt întrunite conditiile prevazute la art. 223 alin. (1) si (2), luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar.
(2) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 212-215^1 se aplica în mod corespunzator.

Continutul masurii arestului la domiciliu
Art. 221
(1) Masura arestului la domiciliu consta în obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
(4) În cuprinsul încheierii prin care se dispune masura sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
(5) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut la alin. (1) pentru prezentarea în fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(6) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, îi poate permite acestuia parasirea imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de învatamânt sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum si în alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate parasi imobilul, fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata, pe durata de timp strict necesara, informând imediat despre aceasta institutia, organul sau autoritatea desemnata cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat masura arestului la domiciliu ori în fata caruia se afla cauza.
(8) Copia încheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de îndata, inculpatului si institutiei, organului sau autoritatii desemnate cu supravegherea sa, organului de politie în a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera.
(9) Institutia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(10) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde în imobilul unde se executa masura, fara învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreuna cu acesta.
(11) În cazul în care inculpatul încalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care îi revin ori exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu masura arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Durata arestului la domiciliu
Art. 222
(1) În cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit în cursul urmaririi penale, numai în caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 30 de zile.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat în vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, însotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, în cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului în cursul urmaririi penale.
(11) Dispozitiile art. 219 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(12) În procedura de camera preliminara si în cursul judecatii, masura arestului la domiciliu poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 30 de zile. Dispozitiile art. 239 se aplica în mod corespunzator.

Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive
Art. 223
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, în cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau încearca sa realizeze o întelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savârsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savârsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infractiune privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, santaj, viol, act sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, ultrajul contra bunelor moravuri, o infractiune de coruptie, o infractiune savârsita prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Tratamentul medical sub paza permanenta
Art. 240
(1) În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta în reteaua medicala a Ministerului Sanatatii. Motivele care au determinat luarea acestei masuri sunt comunicate de îndata procurorului, în cursul urmaririi penale, judecatorului de camera preliminara, în cursul acestei proceduri, sau instantei de judecata, în cursul judecatii.
(2) Timpul în care inculpatul este internat sub paza permanenta, conform alin. (1), intra în durata arestarii preventive.

Incetarea de drept a masurilor preventive
Art. 241
(1) Masurile preventive înceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori, în cursul urmaririi penale sau în cursul judecatii în prima instanta, la împlinirea duratei maxime prevazute de lege;
b) în cazurile în care procurorul dispune o solutie de netrimitere în judecata ori instanta de judecata pronunta o hotarâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei ori o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii, chiar nedefinitiva;
c) la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) în alte cazuri anume prevazute de lege.
e) când au expirat termenele prevazute de lege, fara ca judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sa fi dispus mentinerea arestarii preventive în acest termen;
f) în apel, daca s-a împlinit durata pedepsei pronuntate în hotarârea de condamnare;
g) în alte cazuri anume prevazute de lege.
(1^1) Arestarea preventiva si arestul la domiciliu înceteaza de drept si în urmatoarele situatii:
a) la pronuntarea în prima instanta a unei hotarâri de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau la o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii, arestului la domiciliu si arestarii preventive ori, dupa caz, a unei hotarâri prin care s-a aplicat o masura educativa neprivativa de libertate;
b) în apel, daca durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate în hotarârea de condamnare.
(2) Organul judiciar care a dispus aceasta masura sau, dupa caz, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata în fata careia se afla cauza constata, prin ordonanta sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administratiei locului de detinere, încetarea de drept a masurii preventive, dispunând, în cazul celui retinut sau arestat preventiv, punerea de îndata în libertate, daca nu este retinut ori arestat în alta cauza.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata se pronunta, prin încheiere motivata, asupra încetarii de drept a masurii preventive chiar si în lipsa inculpatului. Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(4) Persoanei fata de care s-a dispus masura preventiva, precum si tuturor institutiilor cu atributii în executarea masurii li se comunica de îndata câte o copie de pe ordonanta sau încheierea prin care organul judiciar constata încetarea de drept a masurii preventive.

Revocarea masurilor preventive si inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva
Art. 242
(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii, dispunându-se, în cazul retinerii si arestarii preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(3) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(4) În cazul în care masura preventiva a fost luata în cursul urmaririi penale de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa îl informeze de îndata, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, în termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati, când constata el însusi existenta vreunei împrejurari care justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive luate de acesta.
(4^1) În cursul urmaririi penale, revocarea masurilor preventive ale controlului judiciar si controlului judiciar pe cautiune, precum si înlocuirea acestor masuri între ele se dispun de procuror, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. La înlocuirea masurii preventive a controlului judiciar cu masura controlului judiciar pe cautiune, dispozitiile art. 216 alin. (1) si (3) si art. 217 se aplica în mod corespunzator.
(4^2) Împotriva ordonantei procurorului, dispuse potrivit alin. (4^1), se poate formula plângere, în conditiile art. 213.
(5) Cererea de revocare sau înlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza, în scris, procurorului, judecatorului de drepturi si libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de judecata, dupa caz.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificata de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
(7) În vederea solutionarii cererii, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si dispune citarea inculpatului.
(8) Când inculpatul este prezent, solutionarea cererii se face numai dupa ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza cererea, în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se solutioneaza si în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat sau când, din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca cererea are ca obiect înlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, data în camera de consiliu, admite în principiu cererea si stabileste valoarea cautiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.
(11) Daca se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(12) Daca nu se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, în lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neîntemeiata cererea formulata de inculpat.
(13) Termenul prevazut la alin. (10) curge de la data ramânerii definitive a încheierii prin care se stabileste valoarea cautiunii.

Conditii speciale de executare a retinerii si arestarii preventive dispuse fata de minori
Art. 244
Regimul special de detentie al minorilor, în raport cu particularitatile vârstei, astfel încât masurile preventive luate fata de acestia sa nu prejudicieze dezvoltarea lor fizica, psihica sau morala, va fi stabilit prin legea privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

​Conditiile de aplicare si continutul masurii
Art. 245
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, pe durata urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în cursul procedurii de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, daca se afla în situatia prevazuta de art. 109 alin. (1) din Codul penal.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) consta în obligarea suspectului sau inculpatului sa urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, pâna la însanatosire sau pâna la obtinerea unei ameliorari care sa înlature starea de pericol.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra masurii prevazute la alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivata. Instanta se pronunta asupra masurii prin încheiere motivata.

Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
Art. 246
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de inculpat a masurii obligarii provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi însotita de expertiza medico-legala din care sa rezulte necesitatea aplicarii masurii obligarii la tratament medical.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrarii acesteia si dispune citarea suspectului sau inculpatului.
(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, solutionarea propunerii se face numai dupa audierea acestuia, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se solutioneaza si în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii obligarii provizorii la tratament medical sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecatorului de drepturi si libertati. Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta si la alcatuirea planului terapeutic.
(7) Judecatorul se pronunta asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestata în 5 zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea în aplicare a masurii de siguranta.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului si efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusa potrivit alin. (2).
(9) În cazul când dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care înlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea masurii luate. Dispozitiile alin. (2) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(10) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(11) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, care solicita acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispozitiile alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(12) Daca suspectul sau inculpatul încalca cu rea-credinta masura obligarii provizorii la tratament medical, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta care a luat masura ori în fata careia se afla cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului, în conditiile prevazute la art. 247.
(13) În cazul în care dispune o solutie de netrimitere în judecata, procurorul sesizeaza judecatorul de camera preliminara pentru confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sau încetarea masurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, asculta, daca este posibil, persoana supusa masurii provizorii, în prezenta avocatului sau, si, dupa efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunta prin încheiere motivata. Împotriva încheierii se poate formula contestatie, în termen de 3 zile de la pronuntare, care se solutioneaza de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate sau, dupa caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, în camera de consiliu.

Conditiile de aplicare si continutul masurii
Art. 247
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, pe durata procedurii de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substante psihoactive, daca luarea masurii este necesara pentru înlaturarea unui pericol concret si actual pentru siguranta publica.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) consta în internarea medicala nevoluntara a suspectului sau inculpatului într-o unitate specializata de asistenta medicala, pâna la însanatosire sau pâna la ameliorarea care înlatura starea de pericol ce a determinat luarea masurii.
(3) Dispozitiile art. 245 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
Art. 248
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de suspect sau inculpat a masurii internarii medicale provizorii.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi însotita de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legala psihiatrica.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza de îndata termen de solutionare a propunerii si dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, daca starea sa de sanatate o permite, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când suspectul sau inculpatul se afla deja internat într-o unitate de asistenta medicala si deplasarea sa nu este posibila, judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea acestuia, în prezenta avocatului, în locul unde se afla.
(5) Când propunerea prevazuta la alin. (1) nu este însotita de expertiza medico- legala psihiatrica, instanta sesizata dispune efectuarea acesteia, luând, daca este cazul, si masura internarii necesare pentru efectuarea expertizei.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii internarii medicale ori la alcatuirea concreta a planului terapeutic sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, ale carui concluzii sunt înaintate judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul se pronunta de îndata asupra propunerii, printr-o încheiere care poate fi contestata în 5 zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea în aplicare a masurii de siguranta.
(9) Daca admite propunerea, judecatorul dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului si ia masuri pentru efectuarea unei expertize medico- legale psihiatrice, daca aceasta nu a fost facuta potrivit alin. (2).
(10) Daca judecatorul dispune internarea medicala provizorie, se iau si masurile prevazute la art. 229.
(11) Daca dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care înlatura starea de pericol, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, prin încheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea ridicarii masurii aplicate.
(12) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (11), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(13) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, fata de inculpat se poate dispune internarea medicala provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de catre instanta în fata careia se afla cauza, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (4) - (11) se aplica în mod corespunzator.
(14) Dispozitiile art. 246 alin. (13) se aplica în mod corespunzator.

Procedura audierii anticipate
Art. 308
(1) Atunci când exista riscul ca persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente sau un martor sa nu mai poata fi audiat în cursul judecatii, procurorul poate sesiza judecatorul de drepturi si libertati în vederea audierii anticipate a acestuia.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza cererea întemeiata, stabileste de îndata data si locul audierii, dispunându-se citarea partilor si subiectilor procesuali principali. Când audierea are loc la sediul instantei, aceasta se desfasoara în camera de consiliu.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator cu privire la audierea minorului martor sau parte civila, precum si cu privire la audierea persoanei vatamate daca, în raport cu persoana acestora sau cu natura cauzei, procurorul apreciaza ca evitarea audierii repetate pe parcursul procesului este în interesul acestora.

Punerea in miscare a actiunii penale
Art. 309
(1) Actiunea penala se pune în miscare de procuror, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, când acesta constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savârsit o infractiune si nu exista vreunul dintre cazurile de împiedicare prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Punerea în miscare a actiunii penale este comunicata inculpatului de catre organul de urmarire penala care îl cheama pentru a-l audia. Dispozitiile art. 108 se aplica în mod corespunzator, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) La cerere, inculpatului i se elibereaza o copie a ordonantei prin care a fost dispusa masura.
(4) Atunci când considera necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului si la comunicarea prevazute la alin. (2).
(5) Organul de urmarire penala continua urmarirea si fara a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseste nejustificat, se sustrage sau este disparut.

Clasarea
Art. 315
(1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmarirea penala, întrucât nu sunt întrunite conditiile de fond si forma esentiale ale sesizarii;
b) exista unul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanta de clasare cuprinde mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind:
a) ridicarea sau mentinerea masurilor asiguratorii; aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei;
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii;
c) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a masurii de siguranta a confiscarii speciale;
d) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de desfiintare totala sau partiala a unui înscris;
e) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare ori, dupa caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a masurilor de siguranta prevazute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispozitiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzator;
f) cheltuielile judiciare.
(3) Daca în cursul urmaririi penale s-a luat una dintre masurile de siguranta prevazute de lege, se va face mentiune despre aceasta.
(4) În ordonanta se va face mentiune si cu privire la încetarea de drept a masurii preventive dispuse în cauza.
(5) Mentionarea motivelor de fapt si de drept este obligatorie numai daca procurorul nu îsi însuseste argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penala ori daca a existat un suspect în cauza.

Renuntarea la urmarire penala
Art. 318
(1) În cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala când constata ca nu exista un interes public în urmarirea faptei.
(2) Interesul public se analizeaza în raport cu:
a) continutul faptei si împrejurarile concrete de savârsire a faptei;
b) modul si mijloacele de savârsire a faptei;
c) scopul urmarit;
d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii;
e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savârsirii acesteia;
f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
g) existenta unei disproportii vadite între cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii.
(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savârsirea infractiunii si eforturile depuse pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.
(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).
(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa îndeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa înlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un program de consiliere.
(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa îndeplineasca obligatiile prevazute la alin. (6), stabileste prin ordonanta termenul pâna la care acestea urmeaza a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.
(8) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol si art. 315 alin. (2) - (4), termenul pâna la care trebuie îndeplinite obligatiile prevazute la alin. (6) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor în termenul prevazut la alin. (7), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala este verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmita de un procuror de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, ordonanta este verificata de procurorul-sef de sectie, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispozitiile alin. (10) se aplica în mod corespunzator atunci când ierarhia functiilor într-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(12) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala, verificata potrivit alin. (10), se comunica în copie, dupa caz, persoanei care a facut sesizarea, partilor, suspectului, persoanei vatamate si altor persoane interesate si se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisa, judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
(13) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea persoanelor prevazute la alin. (12).
(14) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin încheiere motivata, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevazute la alin. (12), precum si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea cererii de confirmare.
(15) Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a înscrisurilor noi prezentate si, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
a) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
b) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (15) este definitiva. În cazul în care judecatorul a respins cererea de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala, o noua renuntare nu mai poate fi dispusa, indiferent de motivul invocat.

Inaintarea dosarului privind pe inculpat
Art. 321
(1) De îndata ce urmarirea penala este terminata, organul de cercetare înainteaza dosarul procurorului, însotit de un referat.
(2) Referatul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art. 286 alin. (4), precum si date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de proba si masurile luate cu privire la ele în cursul cercetarii penale, precum si locul unde acestea se afla.
(3) Când urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate la alin. (2) cu privire la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori se propune clasarea sau renuntarea la urmarire.

Aducerea la cunostinta a invinuirii, lamuriri si cereri
Art. 374
(1) La primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinita si cauza se afla în stare de judecata, presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecatii sau sa faca o prezentare succinta a acestuia.
(2) Presedintele explica inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce, îl înstiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si împotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune întrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii în tot cursul cercetarii judecatoresti, când socoteste ca este necesar.
(3) Presedintele încunostinteaza partea civila, partea responsabila civilmente si persoana vatamata cu privire la probele administrate în faza urmaririi penale care au fost excluse si care nu vor fi avute în vedere la solutionarea cauzei si pune în vedere persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(4) În cazurile în care actiunea penala nu vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata, presedintele pune în vedere inculpatului ca poate solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale si a înscrisurilor prezentate de parti si de persoana vatamata, daca recunoaste în totalitate faptele retinute în sarcina sa, aducându-i la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. (10).
(5) Presedintele întreaba procurorul, partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe.
(6) În cazul în care se propun probe, trebuie sa se arate faptele si împrejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar în ceea ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
(7) Probele administrate în cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti sau de catre persoana vatamata nu se readministreaza în cursul cercetarii judecatoresti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si sunt avute în vedere de instanta la deliberare.
(8) Probele prevazute la alin. (7) pot fi administrate din oficiu de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
(9) Procurorul, persoana vatamata si partile pot cere administrarea de probe noi si în cursul cercetarii judecatoresti.
(10) Instanta poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Ordinea cercetarii judecatoresti
Art. 376
(1) Instanta începe efectuarea cercetarii judecatoresti când cauza se afla în stare de judecata.
(2) Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea prevazuta în dispozitiile cuprinse în prezenta sectiune.
(3) Dupa audierea inculpatului, a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente, se procedeaza la administrarea probelor încuviintate.
(4) Administrarea de probe din oficiu poate fi facuta oricând pe parcursul cercetarii judecatoresti.
(5) Instanta poate dispune schimbarea ordinii, când aceasta este necesara.

Audierea martorului si a expertului
Art. 381
(1) Audierea martorului se face potrivit dispozitiilor art. 119-124, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Daca martorul a fost propus de catre procuror, acestuia i se pot pune în mod nemijlocit întrebari de catre procuror, inculpat, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente. Daca martorul sau expertul a fost propus de catre una dintre parti, i se pot pune întrebari de catre aceasta, de catre procuror, persoana vatamata si de catre celelalte parti.
(3) Presedintele si ceilalti membri ai completului pot adresa întrebari martorului ori de câte ori considera necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(4) Instanta poate respinge întrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Întrebarile respinse se consemneaza în încheierea de sedinta.
(5) Martorul care poseda un înscris în legatura cu depozitia facuta poate sa îl citeasca în instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze înscrisul, iar instanta poate dispune retinerea înscrisului la dosar, în original sau în copie.
(6) Când martorul nu îsi mai aminteste anumite fapte sau împrejurari ori când exista contraziceri între declaratiile facute în instanta si cele date anterior, dupa ce martorul a fost lasat sa declare tot ceea ce stie, presedintele poate da citire, în întregime sau în parte, declaratiilor anterioare.
(7) Daca audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, iar în faza de urmarire penala acesta a dat declaratii în fata organelor de urmarire penala sau a fost ascultat de catre judecatorul de drepturi si libertati în conditiile art. 308, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta în cursul urmaririi penale si tine seama de ea la judecarea cauzei.
(8) Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie continuarea judecatii, fie amânarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus cu mandat de aducere.
(9) Martorii audiati ramân în sala, la dispozitia instantei, pâna la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza în sedinta respectiva. Daca instanta gaseste necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei din sala de sedinta, în vederea reaudierii ori a confruntarii lor.
(10) Instanta, luând concluziile procurorului, persoanei vatamate si ale partilor, poate încuviinta plecarea martorilor, dupa audierea lor.
(11) Dispozitiile alin. (1) - (10) se aplica în mod corespunzator si în caz de audiere a expertului sau interpretului.
(12) Dispozitiile art. 130-134 si art. 306 alin. (6) se aplica în mod corespunzator.

Renuntarea la probe si imposibilitatea administrarii probelor
Art. 383
(1) Procurorul, persoana vatamata si partile pot renunta la probele pe care le-au propus.
(2) Dupa punerea în discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca apreciaza ca nu mai este necesar.
(3) Daca în cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta, dupa ce asculta procurorul, persoana vatamata si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.
(4) Daca imposibilitatea de administrare se refera la o proba administrata în faza de urmarire penala si încuviintata de instanta, aceasta este pusa în discutia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si se tine seama de ea la judecarea cauzei.

Schimbarea incadrarii juridice
Art. 386
(1) Daca în cursul judecatii se considera ca încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna în discutie noua încadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amânarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
(2) Daca noua încadrare juridica vizeaza o infractiune pentru care este necesara plângerea prealabila a persoanei vatamate, instanta de judecata cheama persoana vatamata si o întreaba daca întelege sa faca plângere prealabila. În situatia în care persoana vatamata formuleaza plângere prealabila, instanta continua cercetarea judecatoreasca, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.

Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor
Art. 395
(1) Daca în cursul deliberarii instanta apreciaza ca o anumita împrejurare trebuie lamurita si este necesara reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol. Prevederile privind citarea se aplica în mod corespunzator.
(2) Daca judecata a avut loc în conditiile art. 375 alin. (1) si (2), iar instanta constata ca pentru solutionarea actiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor prevazute la art. 377 alin. (1) - (3), repune cauza pe rol si dispune efectuarea cercetarii judecatoresti.

Rezolvarea actiunii penale
Art. 396
(1) Instanta hotaraste asupra învinuirii aduse inculpatului, pronuntând, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicarii pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat.
(3) Renuntarea la aplicarea pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 80-82 din Codul penal.
(4) Amânarea aplicarii pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 83-90 din Codul penal.
(5) Achitarea inculpatului se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d).
(6) Încetarea procesului penal se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. e) -j).
(7) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata, ca urmare a continuarii procesului, ca sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta achitarea.
(8) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta încetarea procesului penal.
(9) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dispune plata acesteia din cautiune, potrivit dispozitiilor art. 217.
(10) Când judecata s-a desfasurat în conditiile art. 375 alin. (1), (1^1) si (2), când cererea inculpatului ca judecata sa aiba loc în aceste conditii a fost respinsa sau când cercetarea judecatoreasca a avut loc în conditiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanta retine aceeasi situatie de fapt ca cea recunoscuta de catre inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicarii pedepsei, limitele de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o patrime. Pentru inculpatii minori, instanta va avea în vedere aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Rezolvarea actiunii civile
Art. 397
(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarâre si asupra actiunii civile.
(2) În cazul când admite actiunea civila, instanta examineaza, potrivit art. 249-254, necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanta se pronunta prin hotarâre si asupra restituirii lucrurilor si restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art. 255 si 256.
(4) Dispozitiile din hotarâre privind luarea masurilor asiguratorii si restituirea lucrurilor sunt executorii.
(5) În cazul în care, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. (5), instanta lasa nesolutionata actiunea civila, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a hotarârii.
(6) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si este admisa actiunea civila, instanta dispune plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, potrivit dispozitiilor art. 217.

Dispozitiile cu privire la masurile preventive
Art. 399
(1) Instanta are obligatia ca, prin hotarâre, sa se pronunte asupra mentinerii, revocarii, înlocuirii ori încetarii de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunta:
a) o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii, arestului la domiciliu si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere;
c) o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii;
d) o masura educativa neprivativa de libertate.
(4) Hotarârea pronuntata în conditiile alin. (1) - (3) cu privire la masurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispozitiilor prevazute la alin. (1) - (3), inculpatul este pus în libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
(6) Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndata ce durata retinerii si cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotarârea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere, careia i se comunica, îndata dupa pronuntarea hotarârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(7) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, daca nu s-a dispus plata din aceasta a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor si daca nu s-a dispus plata din cautiune prevazuta la art. 217 alin. (7).
(8) Instanta dispune confiscarea cautiunii daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate la art. 217 alin. (9), si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217.
(9) Durata masurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsa.
(10) Dupa pronuntarea hotarârii, pâna la sesizarea instantei de apel, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea, înlocuirea sau mentinerea unei masuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în conditiile legii.

Procedura de comunicare
Art. 439
(1) Cererea de recurs în casatie împreuna cu înscrisurile anexate se depun, însotite de copii pentru procuror si parti, la instanta a carei hotarâre se ataca.
(2) Presedintele instantei a carei hotarâre se ataca ori judecatorul delegat de catre acesta va comunica procurorului si partilor copii de pe cererea de recurs în casatie si celelalte înscrisuri doveditoare, cu mentiunea ca se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicarilor, la aceeasi instanta.
(3) Nedepunerea de catre parti si procuror de concluzii scrise nu împiedica judecarea recursului în casatie.
(4) În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta va înainta Înaltei Curti de Casatie si Justitie dosarul cauzei, cererea de recurs în casatie, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum si, dupa caz, concluziile scrise.
(4^1) În cazul în care cererea de recurs în casatie este formulata împotriva unei hotarâri prevazute la art. 434 alin. (2), presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta restituie partii, pe cale administrativa, cererea de recurs în casatie.
(5) În cazul în care nu este îndeplinita procedura de comunicare prevazuta la alin. (2) si (4) ori daca aceasta nu este completa, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, desemnat cu verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare si de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casatie, va îndeplini sau va completa, dupa caz, procedura.
(6) În cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul Sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, iar în cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de completele de 5 judecatori, ca instante de apel, procedura de comunicare se realizeaza la nivelul completelor de 5 judecatori.

Admiterea in principiu
Art. 440
(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casatie se examineaza în camera de consiliu de un complet format din un judecator, dupa depunerea raportului magistratului-asistent si atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinita, fara citarea partilor si fara participarea procurorului.
(2) Daca cererea de recurs în casatie nu este facuta în termenul prevazut de lege sau daca nu s-au respectat dispozitiile art. 434, art. 436 alin. (1) si (6), art. 437 si art. 438, instanta respinge, prin încheiere definitiva, cererea de recurs în casatie.
(3) Daca cererea de recurs în casatie a fost retrasa, instanta ia act de retragere, prin încheiere.
(4) În cazul în care instanta constata ca cererea îndeplineste conditiile prevazute la art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casatie si trimite cauza în vederea judecarii recursului în casatie.
(5) În cazul recursurilor în casatie declarate împotriva deciziilor pronuntate de completele de 5 judecatori, ca instante de apel, judecatorul care examineaza admisibilitatea cererii de recurs în casatie în conditiile prevazute în alin. (1) - (4) trebuie sa faca parte dintr-un complet de 5 judecatori.

Suspendarea executarii
Art. 441
(1) Instanta care admite în principiu cererea de recurs în casatie sau completul care judeca recursul în casatie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotarârii, putând impune respectarea de catre condamnat a unora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si (2).
(2) În cazul în care persoana condamnata nu respecta obligatiile impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul în casatie, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea masurii suspendarii si reluarea executarii pedepsei.
(3) Aducerea la îndeplinire a dispozitiilor de suspendare a executarii hotarârii si supravegherea respectarii obligatiilor impuse se fac prin instanta de executare.

Efectul devolutiv si limitele sale
Art. 442
(1) Instanta judeca recursul în casatie numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs în casatie si numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
(2) Instanta de recurs în casatie examineaza cauza numai în limitele motivelor de casare prevazute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casatie.
 

Efectul extensiv si limitele sale
Art. 443
(1) Instanta examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs în casatie sau la care acesta nu se refera, putând hotarî si în privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.
(2) Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs în casatie, poate cere extinderea recursului în casatie declarat de el în termen si fata de alte persoane decât acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.

Prezenta partilor si a procurorului
Art. 445
(1) Judecarea recursului în casatie admis în principiu se face cu citarea partilor. Dispozitiile art. 90 si art. 93 alin. (5) se aplica în mod corespunzator.
(2) Participarea procurorului la judecarea recursului în casatie este obligatorie.

Verificarea legalitatii hotararii
Art. 447
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cazurilor de recurs în casatie invocate prin cerere de procuror sau de parti, verificând exclusiv legalitatea hotarârii atacate.

Desfiintarea hotararii si continutul deciziei
Art. 449
(1) În caz de admitere a recursului în casatie, hotarârea atacata se caseaza în limitele prevazute la art. 442 si 443.
(2) Hotarârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu împiedica justa solutionare a cauzei.
(3) Decizia instantei de recurs în casatie trebuie sa cuprinda, în partea introductiva, mentiunile prevazute la art. 402, iar în expunere, temeiurile de drept care au dus la respingerea sau admiterea recursului în casatie. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia pronuntata de instanta de recurs în casatie, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.
(4) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa îsi reia cursul.

Limitele judecarii
Art. 450
(1) Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotarârii instantei de recurs în casatie, în masura în care situatia de fapt ramâne cea avuta în vedere la admiterea recursului în casatie.
(2) Când hotarârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, instanta se pronunta în limitele în care hotarârea a fost casata.

Cazurile de revizuire
Art. 453
(1) Revizuirea hotarârilor judecatoresti definitive, cu privire la latura penala, poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotarârii pronuntate în cauza;
b) hotarârea a carei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaratia unui martor, opinia unui expert sau pe situatiile învederate de un interpret, care a savârsit infractiunea de marturie mincinoasa în cauza a carei revizuire se cere, influentând astfel solutia pronuntata;
c) un înscris care a servit ca temei al hotarârii a carei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecatii sau dupa pronuntarea hotarârii, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune în legatura cu cauza a carei revizuire se cere, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
e) când doua sau mai multe hotarâri judecatoresti definitive nu se pot concilia;
f) hotarârea s-a întemeiat pe o prevedere legala care, dupa ce hotarârea a devenit definitiva, a fost declarata neconstitutionala ca urmare a admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate în acea cauza, în situatia în care consecintele încalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.
(2) Revizuirea hotarârilor judecatoresti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civila, poate fi ceruta numai în fata instantei civile, potrivit Codului de procedura civila.
(3) Cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicarii pedepsei.
(4) Cazul prevazut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau împrejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotarârii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) -d) si f) constituie motive de revizuire daca au dus la pronuntarea unei hotarâri nelegale sau netemeinice.
(5) În cazul prevazut la alin. (1) lit. e), toate hotarârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

Admiterea in principiu
Art. 459
(1) La primirea cererii de revizuire, se fixeaza termen pentru examinarea admisibilitatii în principiu a cererii de revizuire, presedintele dispunând atasarea dosarului cauzei.
(2) Admisibilitatea în principiu se examineaza de catre instanta, în camera de consiliu, cu citarea partilor si cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica examinarea admisibilitatii în principiu.
(3) Instanta examineaza daca:
a) cererea a fost formulata în termen si de o persoana dintre cele prevazute la art. 455;
b) cererea a fost întocmita cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) si (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele si mijloacele de proba în baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioara de revizuire care a fost judecata definitiv;
e) faptele si mijloacele de proba în baza carora este formulata cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerintelor instantei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
(4) În cazul în care instanta constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
(5) În cazul în care instanta constata neîndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (3), dispune prin sentinta respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibila.
(6) Când cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a facut cererea ori în favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin exceptie de la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. f), procedura de revizuire îsi va urma cursul, iar în cazul rejudecarii cauzei, dupa admiterea în principiu, instanta va hotarî potrivit dispozitiilor art. 16, care se aplica în mod corespunzator.
(7) Încheierea prin care este admisa în principiu cererea de revizuire este definitiva. Sentinta prin care este respinsa cererea de revizuire, dupa analiza admisibilitatii în principiu, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotarârea la care se refera revizuirea.

Rejudecarea
Art. 461
(1) Rejudecarea cauzei dupa admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanta.
(2) Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele din cursul primei judecati.
(3) În cazul în care instanta constata ca situatia de fapt nu poate fi stabilita în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, dispune efectuarea cercetarilor necesare de catre procurorul de la parchetul de pe lânga aceasta instanta, într-un interval ce nu poate depasi 3 luni.
(4) Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul material instantei competente.
(5) Persoanele prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b) si d) nu pot fi audiate ca martori în cauza supusa revizuirii, daca dovada acestor cazuri de revizuire s-a facut prin hotarâre judecatoreasca.

Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate
Art. 466
(1) Persoana condamnata definitiv care a fost judecata în lipsa poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o luna din ziua în care a luat cunostinta, prin orice notificare oficiala, ca s-a desfasurat un proces penal împotriva sa.
(2) Este considerata judecata în lipsa persoana condamnata care nu a fost citata la proces si nu a luat cunostinta în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, desi a avut cunostinta de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei si nu a putut încunostinta instanta. Nu se considera judecata în lipsa persoana condamnata care si-a desemnat un aparator ales ori un mandatar, daca acestia s-au prezentat oricând în cursul procesului, si nici persoana care, dupa comunicarea, potrivit legii, a sentintei de condamnare, nu a declarat apel, a renuntat la declararea lui ori si-a retras apelul.
(3) Pentru persoana condamnata definitiv judecata în lipsa fata de care un stat strain a dispus extradarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevazut la alin. (1) curge de la data la care, dupa aducerea în tara, i-a fost comunicata hotarârea de condamnare.
(4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnata a solicitat sa fie judecata în lipsa.
(5) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzator persoanei fata de care s-a pronuntat o hotarâre de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei.

Conditiile de admisibilitate
Art. 472
Recursul în interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate în mod diferit prin hotarâri judecatoresti definitive, care se anexeaza la cerere.

Continutul hotararii si efectele ei
Art. 474
(1) Asupra cererii de recurs în interesul legii completul Înaltei Curti de Casatie si Justitie se pronunta prin decizie.
(2) Decizia se pronunta numai în interesul legii si nu are efecte asupra hotarârilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
(3) Decizia se motiveaza în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Obiectul sesizarii
Art. 475
Daca, în cursul judecatii, un complet de judecata al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, învestit cu solutionarea cauzei în ultima instanta, constatând ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarâre prealabila sau printr-un recurs în interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de solutionare, va putea solicita Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarâre prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.

Masurile de siguranta provizorii
Art. 572
(1) În cazul în care masura obligarii la tratament medical sau a internarii medicale a fost luata în mod provizoriu în cursul urmaririi penale sau al judecatii, punerea în executare se face de catre judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta de judecata care a luat aceasta masura.
(2) Dispozitiile prevazute la art. 566-571 se aplica în mod corespunzator.

Anularea renuntarii la aplicarea pedepsei
Art. 581^1
(1) Anularea renuntarii la aplicarea pedepsei se dispune, din oficiu sau la sesizarea procurorului, de instanta care judeca ori a judecat în prima instanta infractiunea ce atrage anularea.
(2) Daca constata ca sunt îndeplinite conditiile art. 82 alin. (3) din Codul penal, instanta, anulând renuntarea la aplicarea pedepsei, dispune condamnarea inculpatului pentru infractiunea cu privire la care se renuntase la aplicarea pedepsei, stabileste pedeapsa pentru aceasta, aplicând apoi, dupa caz, dispozitiile cu privire la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(3) La stabilirea pedepsei pentru infractiunea cu privire la care se anuleaza renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta va avea în vedere exclusiv criteriile de individualizare si circumstantele din cauza în care s-a pronuntat initial solutia de renuntare la aplicarea pedepsei. Dispozitiile art. 396 alin. (10) se aplica în mod corespunzator.

Revocarea sau anularea amanarii aplicarii pedepsei
Art. 582
(1) Asupra revocarii sau anularii amânarii aplicarii pedepsei se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului sau a consilierului de probatiune, instanta care judeca ori a judecat în prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
(2) Daca pâna la expirarea termenului prevazut la art. 86 alin. (4) lit. c) din Codul penal persoana cu privire la care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei nu a respectat obligatiile civile stabilite prin hotarârea prin care s-a dispus amânarea, serviciul de probatiune competent sesizeaza instanta care a pronuntat în prima instanta amânarea, în vederea revocarii acesteia. Sesizarea poate fi facuta si de procuror sau de partea interesata, pâna la expirarea termenului de supraveghere.
(3) Daca constata ca sunt îndeplinite conditiile art. 88 sau 89 din Codul penal, instanta, anulând sau, dupa caz, revocând amânarea aplicarii pedepsei, dispune condamnarea inculpatului si executarea pedepsei stabilite prin hotarârea de amânare, aplicând apoi, dupa caz, dispozitiile cu privire la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.

Alte modificari de pedepse
Art. 585
(1) Pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea în executare a hotarârii sau în cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarâri definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii:
a) concursul de infractiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediara;
d) acte care intra în continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarâri sau, în cazul în care persoana condamnata se afla în stare de detinere, instanta corespunzatoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere.
(3) Sesizarea instantei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.
(4) La primirea cererii, presedintele completului de judecata dispune atasarea la dosar a înscrisurilor si luarea tuturor masurilor necesare solutionarii cauzei.

Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii
Art. 586
(1) Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul prevazut la art. 63 din Codul penal, se dispune de instanta de executare.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda.
(3) Condamnatul este citat la judecarea sesizarii, iar daca nu are avocat instanta numeste unul din oficiu.
(4) Condamnatul privat de libertate va fi adus la judecata.
(5) Hotarârea de înlocuire, ramasa definitiva, se pune în executare potrivit dispozitiilor art. 555-557. În situatia în care amenda a însotit pedeapsa închisorii, se va emite un nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultata potrivit art. 63 alin. (2) din Codul penal.
(6) Daca persoana condamnata achita amenda pe parcursul solutionarii cauzei, sesizarea va fi respinsa ca neîntemeiata.

Dreptul la libertate si siguranta
Art. 9
(1) În cursul procesului penal este garantat dreptul oricarei persoane la libertate si siguranta.
(2) Orice masura privativa sau restrictiva de libertate se dispune în mod exceptional si doar în cazurile si în conditiile prevazute de lege.
(3) Orice persoana arestata are dreptul de a fi informata în cel mai scurt timp si într-o limba pe care o întelege asupra motivelor arestarii sale si are dreptul de a formula contestatie împotriva dispunerii masurii.
(4) Atunci când se constata ca o masura privativa sau restrictiva de libertate a fost dispusa în mod nelegal, organele judiciare competente au obligatia de a dispune revocarea masurii si, dupa caz, punerea în libertate a celui retinut sau arestat.
(5) Orice persoana fata de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o masura privativa de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în conditiile prevazute de lege.

Dreptul la aparare
Art. 10
(1) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei însisi sau de a fi asistati de avocat.
(2) Partile, subiectii procesuali principali si avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii.
(3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndata si înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala si încadrarea juridica a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndata despre fapta pentru care s-a pus în miscare actiunea penala împotriva lui si încadrarea juridica a acesteia.
(4) Înainte de a fi ascultati, suspectului si inculpatului trebuie sa li se puna în vedere ca au dreptul de a nu face nicio declaratie.
(5) Organele judiciare au obligatia de a asigura exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali în tot cursul procesului penal.
(6) Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna-credinta, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Respectarea demnitatii umane si a vietii private
Art. 11
(1) Orice persoana care se afla în curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane.
(2) Respectarea vietii private, a inviolabilitatii domiciliului si a secretului corespondentei sunt garantate. Restrângerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decât în conditiile legii si daca aceasta este necesara într-o societate democratica.

Obiectul si exercitarea actiunii penale
Art. 14
(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savârsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevazut de lege.
(3) Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal, în conditiile legii.

Stingerea actiunii penale
Art. 17
(1) În cursul urmaririi penale actiunea penala se stinge prin clasare sau prin renuntare la urmarirea penala, în conditiile prevazute de lege.
(2) În cursul judecatii actiunea penala se stinge prin ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicarii pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.

Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile
Art. 23
(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot încheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste, în tot sau în parte, pretentiile partii civile.
(3) În cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri în masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.

Cazurile de solutionare a actiunii civile la instanta civila
Art. 27
(1) Daca nu s-au constituit parte civila în procesul penal, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila în procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila daca, prin hotarâre definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în fata instantei civile.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civila în procesul penal pot sa introduca actiune în fata instantei civile daca procesul penal a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda în conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea în fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei, daca punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarâre, chiar nedefinitiva.
(5) În cazul în care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotarârea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit dupa constituirea ca parte civila.
(7) În cazul prevazut la alin. (1), judecata în fata instantei civile se suspenda dupa punerea în miscare a actiunii penale si pâna la rezolvarea în prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Drepturile inculpatului
Art. 83
În cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragându-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba împotriva sa;
a^1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat si încadrarea juridica a acesteia;
b) dreptul de a consulta dosarul, în conditiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu îsi desemneaza unul, în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe în conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu întelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica în limba româna;
g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
g^1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h) alte drepturi prevazute de lege.

Drepturile partii civile
Art. 85
(1) În cursul procesului penal, partea civila are drepturile prevazute la art. 81.
(2) Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu înlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de persoana vatamata în aceeasi cauza.
(3) Dispozitiile art. 80 se aplica în mod corespunzator în cazul în care exista un numar foarte mare de parti civile.

Drepturile partii responsabile civilmente
Art. 87
(1) În cursul procesului penal, partea responsabila civilmente are drepturile prevazute la art. 81.
(2) Drepturile partii responsabile civilmente se exercita în limitele si în scopul solutionarii actiunii civile.

Asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului
Art. 89
(1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul ori de mai multi avocati în tot cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci când cel putin unul dintre avocati este prezent.
(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de supraveghere vizuala, de paza si securitate, fara sa fie interceptata sau înregistrata convorbirea dintre ei. Probele obtinute cu încalcarea prezentului alineat se exclud.

Asistenta juridica obligatorie a suspectului sau a inculpatului
Art. 90
Asistenta juridica este obligatorie:
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detentie ori într-un centru educativ, când este retinut sau arestat, chiar în alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar în alta cauza, precum si în alte cazuri prevazute de lege;
b) în cazul în care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea;
c) în cursul procedurii în camera preliminara si în cursul judecatii în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Avocatul din oficiu
Art. 91
(1) În cazurile prevazute în art. 90, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) În tot cursul procesului penal, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea sau refuza nejustificat sa exercite apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i acestuia un termen rezonabil si înlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facându-se mentiune despre aceasta într-un proces-verbal ori, dupa caz, în încheierea de sedinta. În cursul judecatii, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata, nu asigura substituirea sau refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanta ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.
(3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o aparare concreta si efectiva în cauza.
(4) Delegatia aparatorului din oficiu înceteaza la prezentarea aparatorului ales.
(5) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi înlocuit în conditiile alin. (2), cauza se amâna.

Drepturile avocatului suspectului si inculpatului
Art. 92
(1) În cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia:
a) situatiei în care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevazute în cap. IV din titlul IV;
b) perchezitiei corporale sau a vehiculelor în cazul infractiunilor flagrante.
 
(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie încunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Încunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) Lipsa avocatului nu împiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost încunostintat în conditiile alin. (2).
(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plângeri, cereri si memorii.
(5) În cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, încunostintarea prevazuta la alin. (2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.
(6) În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta si despre eventualele obiectiuni formulate, iar actul este semnat si de avocat.
(7) În cursul procedurii de camera preliminara si în cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa îl asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plângeri, cereri, memorii, exceptii si obiectiuni.
(8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pentru pregatirea si realizarea unei aparari efective.

Asistenta juridica a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
Art. 93
(1) În cursul urmaririi penale, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa fie încunostintat în conditiile art. 92 alin. (2), sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala în conditiile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului si de a formula cereri si a depune memorii. Dispozitiile art. 89 alin. (1) se aplica în mod corespunzator.
(2) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul prevazut la art. 92 alin. (8).
(3) În cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita personal, si dreptul de a consulta actele dosarului.
(4) Asistenta juridica este obligatorie când persoana vatamata sau partea civila este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(5) Când organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Consultarea dosarului
Art. 94
(1) Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.
(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.
(3) În cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penala.
(4) În cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea în miscare a actiunii penale, restrictionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.
(5) În cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asista ori îl reprezinta.
(7) În vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de întreg materialul dosarului de urmarire penala în procedurile desfasurate în fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica în mod corespunzator cu privire la dreptul partilor si al subiectilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Reprezentarea
Art. 96
În cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte parti, precum si persoana vatamata pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor în care prezenta acestora este obligatorie sau este apreciata ca fiind necesara de procuror, judecator sau instanta de judecata, dupa caz.

Administrarea probelor
Art. 100
(1) În cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strânge si administreaza probe atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.
(2) În cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor si, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când considera necesar pentru formarea convingerii sale.
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata în cursul urmaririi penale sau în cursul judecatii se admite ori se respinge, motivat, de catre organele judiciare.
(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:
a) proba nu este relevanta în raport cu obiectul probatiunii din cauza;
b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de proba;
c) proba nu este necesara, întrucât faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obtinut;
e) cererea a fost formulata de o persoana neîndreptatita;
f) administrarea probei este contrara legii.

Scopul si obiectul masurii
Art. 132
(1) Identificarea persoanelor sau obiectelor se poate dispune daca este necesara în scopul clarificarii împrejurarilor cauzei.
(2) Identificarea persoanelor sau obiectelor poate fi dispusa de procuror ori de organele de cercetare penala, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, în cursul judecatii.

Identificarea persoanelor
Art. 134
(1) Persoana care urmeaza sa fie identificata este prezentata împreuna cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trasaturi asemanatoare celor descrise de persoana care face identificarea.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzator si în situatia identificarii persoanelor dupa fotografii.
(3) Identificarea se desfasoara astfel încât persoanele care urmeaza sa fie identificate sa nu o vada pe cea care le identifica.
(4) Desfasurarea activitatii de identificare a persoanelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal.
(5) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, pe lânga mentiunile prevazute la art. 135 alin. (2), numele, prenumele si adresa persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale caror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele si prenumele persoanei identificate, precum si ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus efectuarea identificarii de persoane.
(6) În cursul urmaririi penale, în situatia în care organul de urmarire penala considera necesar, activitatea de identificare este înregistrata audiovideo. Înregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.

Identificarea obiectelor
Art. 135
(1) Obiectele despre care se presupune ca pot contribui la aflarea adevarului în legatura cu savârsirea unei infractiuni sunt prezentate în vederea identificarii, dupa ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Daca aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusa la locul unde se afla obiectele.
(2) Desfasurarea activitatii de identificare a obiectelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la: ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, cu mentionarea oricarui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea în care acestea participa, numele si prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amanuntita a obiectelor identificate.
(3) În cursul urmaririi penale, în situatia în care organul de urmarire considera necesar, activitatea de identificare si declaratia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. Înregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.

Supravegherea tehnica
Art. 139
(1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2);
b) masura sa fie proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, de trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Înregistrarile prevazute în prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât daca exista date ca avocatul savârseste ori pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apara, probele obtinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de îndata, de catre procuror. Atunci când apreciaza necesar, judecatorul dispune informarea avocatului.

Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnica
Art. 140
(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurilor de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva careia se dispune masura, daca sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura, indicarea faptei si a încadrarii juridice, iar, în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, daca se solicita si încuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa înainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
(3) Cererea prin care se solicita încuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza în aceeasi zi, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) În cazul în care apreciaza ca cererea este întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului si emite de îndata mandatul de supraveghere tehnica. Întocmirea minutei este obligatorie.
(5) Încheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat încheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete încuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia, daca sunt cunoscute;
g) indicarea, în cazul în care este necesar fata de natura masurii încuviintate, a elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricaror date cunoscute pentru identificarea caii de comunicare sau a numarului de cont;
h) în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spatii private, mentiunea privind încuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 139 si prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de supraveghere tehnica nu este supusa cailor de atac.
(8) O noua cerere de încuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii comunicatiilor ori înregistrarii acestora, precum si a oricaror tipuri de comunicari efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii. Dispozitiile alin. (1) - (8) se aplica în mod corespunzator.

Punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica
Art. 142
(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei.
(1^1) Pentru realizarea activitatilor prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) -d), procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea si confidentialitatea datelor si informatiilor colectate.
(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligati sa colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei, în limitele competentelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a înceta imediat supravegherea tehnica înainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informând de îndata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si în alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii. Din oficiu sau la solicitarea partilor, judecatorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate daca exista noi probe din care rezulta ca totusi o parte dintre acestea privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii. Dupa un an de la solutionarea definitiva a cauzei, acestea sunt distruse de catre procuror, care întocmeste un proces-verbal în acest sens.

Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reala si a colaboratorilor
Art. 148
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) În cazul în care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau înregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare. În cazul investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism pot fi folositi ca investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii în vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza ordonantei emise potrivit alin. (1) - (3), pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, întocmind un proces-verbal.
(6) În cazul în care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la anumite activitati, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 150.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori în cadrul procesului penal în aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, precum si infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
(10) În situatii exceptionale, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia îi poate fi atribuita o alta identitate decât cea reala. Dispozitiile alin. (2) - (3) si (5) - (9) se aplica în mod corespunzator.

Participarea autorizata la anumite activitati
Art. 150
(1) Participarea autorizata la anumite activitati în conditiile art. 138 alin. (11) se poate dispune de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, unei infractiuni care se savârseste prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie si al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale care au legatura, potrivit art. 43, cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de catre procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor autorizate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) persoana care desfasoara activitatile autorizate.
(3) Activitatile autorizate pot fi desfasurate de un organ de cercetare penala, de un investigator cu identitate reala, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator.
(4) Desfasurarea activitatilor autorizate de catre persoana prevazuta la alin. (2) lit. c) nu constituie contraventie sau infractiune.
(5) Punerea în executare a acestor masuri se consemneaza într-un proces-verbal care contine: datele la care masura a început si s-a încheiat, date cu privire la persoanele care au desfasurat activitatile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa în aplicare masura.
(6) Persoana care a desfasurat activitatile autorizate poate fi audiata ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor amenintati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care desfasoara activitatile autorizate orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati, în cazul în care acestea constituie infractiuni.
(8) Masura dispusa poate fi prelungita de catre procuror, pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(9) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.

Livrarea supravegheata
Art. 151
(1) Livrarea supravegheata poate fi autorizata, prin ordonanta, de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, la solicitarea institutiilor sau organelor competente, cu sau fara sustragerea ori substituirea totala sau partiala a bunurilor care fac obiectul livrarii.
(2) Livrarea supravegheata poate fi autorizata numai în urmatoarele cazuri:
a) daca descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive si precursori de explozivi restrictionati, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani si alte obiecte care rezulta din activitati ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infractiuni nu ar putea fi facuta în alt mod sau ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) daca descoperirea ori dovedirea infractiunilor savârsite în legatura cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibila ori foarte dificila în alt mod.
(2^1) Livrarea supravegheata poate fi realizata pe teritoriul tarii numai daca procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala se asigura ca autoritatile care au, potrivit legii, atributii în legatura cu verificarea sau supravegherea intrarii, circulatiei sau iesirii de pe teritoriul tarii a bunurilor vizate:
a) pastreaza confidentialitatea activitatilor desfasurate;
b) garanteaza supravegherea permanenta a transportului ilegal sau suspect.
(3) În situatia în care livrarea supravegheata presupune activitati transfrontaliere, aceasta poate fi realizata numai daca procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala ia masuri si se asigura ca autoritatile statelor tranzitate:
a) sa fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect si cu iesirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) sa garanteze faptul ca transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de catre autoritatile competente;
c) sa garanteze faptul ca procurorul, organele de politie sau alte autoritati de stat competente sunt înstiintate în ceea ce priveste rezultatul urmaririi penale împotriva persoanelor acuzate de infractiuni care au constituit obiectul metodei speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).
(4) Dispozitiile alin. (3) nu se aplica în cazul în care un tratat international la care România este parte are dispozitii contrare.
(5) Pentru fiecare livrare supravegheata procurorul emite câte o ordonanta, care trebuie sa cuprinda, pe lânga mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2):
a) numele suspectului sau inculpatului, daca sunt cunoscute;
b) motivele concrete care justifica masura;
c) indicarea bunurilor care fac obiectul livrarii supravegheate si a dovezilor din care rezulta caracterul ilicit al acestora, a bunurilor care urmeaza a fi sustrase sau substituite, precum si a bunurilor care urmeaza a le înlocui pe acestea, dupa caz;
d) timpul si locul efectuarii livrarii sau, dupa caz, itinerarul ce urmeaza a fi parcurs în vederea efectuarii livrarii, daca acestea sunt cunoscute;
e) modalitatile în care va fi efectuata supravegherea;
f) datele de identificare a persoanelor autorizate sa supravegheze livrarea.
(6) Livrarea supravegheata este pusa în aplicare de catre politie sau de alta autoritate competenta. Procurorul stabileste, coordoneaza si controleaza modul de punere în aplicare a livrarii supravegheate.
(7) Punerea în aplicare a livrarii supravegheate nu constituie infractiune.
(8) Organele prevazute la alin. (6) au obligatia de a întocmi, la finalizarea livrarii supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la activitatile desfasurate, pe care îl înainteaza procurorului.

Obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului
Art. 152
(1) Organele de urmarire penala, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, pot solicita date de trafic si localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului daca sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) sau a unei infractiuni de concurenta neloiala, de evadare, de fals în înscrisuri, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, a unei infractiuni privind nerespectarea dispozitiilor privind introducerea în tara de deseuri si reziduuri, a unei infractiuni privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc ori a unei infractiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri, si infractiuni referitoare la operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive asemanatoare celor determinate de substantele si produsele stupefiante sau psihotrope;
b) exista temeiuri justificate pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
d) masura este proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care colaboreaza cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate.

Dispunerea efectuarii expertizei sau a constatarii
Art. 172
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului în cauza este necesara si opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, în conditiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta motivata, iar în cursul judecatii se dispune de catre instanta, prin încheiere motivata.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulata în scris, cu indicarea faptelor si împrejurarilor supuse evaluarii si a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.
(4) Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de specialitate ori de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate, în conditiile legii.
(5) Expertiza si examinarea medico-legala se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale.
(6) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie sa indice faptele sau împrejurarile pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice si sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul în care trebuie efectuata expertiza, precum si institutia ori expertii desemnati.
(7) În domeniile strict specializate, daca pentru întelegerea probelor sunt necesare anumite cunostinte specifice sau alte asemenea cunostinte, instanta ori organul de urmarire penala poate solicita opinia unor specialisti care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozitiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzator.
(8) La efectuarea expertizei pot participa experti independenti autorizati, numiti la solicitarea partilor sau subiectilor procesuali principali.
(9) Când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate dispune prin ordonanta efectuarea unei constatari.
(10) Constatarea este efectuata de catre un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.
(11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.
(12) Dupa finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciaza ca este necesara opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.

Raportul de expertiza
Art. 178
(1) Dupa efectuarea expertizei, constatarile, clarificarile, evaluarile si opinia expertului sunt consemnate într-un raport.
(2) Când sunt mai multi experti se întocmeste un singur raport de expertiza. Opiniile separate se motiveaza în acelasi raport.
(3) Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
(4) Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, în care se arata organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmeaza sa raspunda, data la care a fost efectuata, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata, dovada încunostintarii partilor, daca au participat la aceasta si au dat explicatii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiza;
b) partea expozitiva prin care sunt descrise operatiile de efectuare a expertizei, metodele, programele si echipamentele utilizate;
c) concluziile, prin care se raspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum si orice alte precizari si constatari rezultate din efectuarea expertizei, în legatura cu obiectivele expertizei.
(5) În situatia în care expertiza a fost efectuata în lipsa partilor ori a subiectilor procesuali principali, acestia sau avocatul lor sunt încunostintati cu privire la întocmirea raportului de expertiza si cu privire la dreptul la studierea raportului.

Audierea expertului
Art. 179
(1) În cursul urmaririi penale sau al judecatii, expertul poate fi audiat de organul de urmarire penala sau de instanta, la cererea procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali sau din oficiu, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara pentru lamurirea constatarilor sau concluziilor expertului.
(2) Daca expertiza a fost efectuata de o institutie medico-legala, institut sau laborator de specialitate, institutia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmeaza a fi audiat de catre organul de urmarire penala sau de instanta.
(3) Audierea expertului se efectueaza potrivit dispozitiilor privitoare la audierea martorilor.

Expertiza medico-legala psihiatrica
Art. 184
(1) În cazul infractiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 si 16 ani, în cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci când organul de urmarire penala sau instanta are o îndoiala asupra discernamântului suspectului ori inculpatului în momentul savârsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare în vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamântului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat, în prezenta unui avocat ales sau din oficiu, în fata organului judiciar, iar în cazul minorului, si în prezenta ocrotitorului legal.
(4) În cazul în care suspectul sau inculpatul refuza în cursul urmaririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, organul de cercetare penala sesizeaza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica. Dispozitiile art. 265 alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(5) În cazul în care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului într-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul, daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este întemeiata, poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea masurii internarii nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, încadrarea juridica, denumirea infractiunii; faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra discernamântului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea împreuna cu dosarul cauzei se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizarii, având obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului, precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai în prezenta suspectului sau inculpatului, în afara de cazul când acesta este disparut, se sustrage sau când din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(11) În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, încheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridica si denumirea infractiunii;
c) faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit;
e) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele internarii, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului într-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la pronuntare. Contestatia împotriva încheierii prin care se dispune internarea nevoluntara nu suspenda executarea.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara se solutioneaza în termen de 3 zile de la data înregistrarii acesteia si nu este suspensiva de executare.
(16) În vederea solutionarii contestatiei formulate de procuror, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(17) În vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara comunica acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si le acorda posibilitatea de a depune observatii scrise pâna la acea data, în afara de cazul când apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) În cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si externarea, daca este cazul, de îndata, a suspectului sau inculpatului, daca acesta nu este detinut sau arestat chiar si în alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) În cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere în conditiile art. 265.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta în cursul judecatii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6) - (19) se aplica în mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau în cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, presedintele completului de judecata care a dispus masura încunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotarârea prin care dispune internarea nevoluntara se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) În cazul în care suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de îndata, administratia locului de detinere sau arestare despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza procurorul sau, dupa caz, instanta asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6) - (24) se aplica în mod corespunzator.
(26) În cazul în care înainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sau persoana internata sesizeaza de îndata organul care a dispus masura, în vederea revocarii acesteia. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca în cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 247, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare în vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în conditiile art. 72 din Codul penal.

Expertiza genetica judiciara
Art. 191
(1) Expertiza genetica judiciara se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, prin încheiere, în cursul judecatii, cu privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost gasite ori ridicate.
(2) Expertiza genetica judiciara se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale, al unei institutii ori unui laborator de specialitate sau al oricarei alte institutii de specialitate certificate si acreditate în acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinarii corporale pot fi folosite numai la identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obtinut în conditiile alin. (3) poate fi folosit si în alta cauza penala, daca serveste la aflarea adevarului.
(5) Datele obtinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale si sunt protejate conform legii.

Cercetarea la fata locului
Art. 192
(1) Cercetarea la fata locului se dispune de catre organul de urmarire penala, iar în cursul judecatii de catre instanta de judecata, atunci când este necesara constatarea directa în scopul determinarii sau clarificarii unor împrejurari de fapt ce prezinta importanta pentru stabilirea adevarului, precum si ori de câte ori exista suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde se efectueaza cercetarea sa comunice între ele sau cu alte persoane.

Comisia rogatorie
Art. 200
(1) Când un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(4) Ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si întrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte întrebari, daca necesitatea acestora rezulta în cursul ascultarii.
(6) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula în fata acesteia întrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Când inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absenta avocatului ales.

Conditiile generale de luare a masurilor asiguratorii
Art. 249
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin încheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii în vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.
(4^1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse, luarea de catre procuror a masurilor asiguratorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a acestor bunuri este obligatorie.
(5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora.
(6) Masurile asiguratorii prevazute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute la alin. (1) pot folosi si partii civile.
(7) Masurile asiguratorii luate în conditiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice ori unei alte persoane de drept public si nici bunurile exceptate de lege.

Verificarea masurii asiguratorii
Art. 250^2
În tot cursul procesului penal, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, instanta de judecata verifica periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmaririi penale, respectiv un an în cursul judecatii, daca subzista temeiurile care au determinat luarea sau mentinerea masurii asiguratorii, dispunând, dupa caz, mentinerea, restrângerea sau extinderea masurii dispuse, respectiv ridicarea masurii dispuse, prevederile art. 250 si 2501 aplicându-se în mod corespunzator.

Cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate
Art. 252^1
(1) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, procurorul sau instanta de judecata care a instituit sechestrul poate dispune de îndata valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când exista acordul acestuia.
(2) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când nu exista acordul proprietarului, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în mod exceptional, în urmatoarele situatii:
a) atunci când, în termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel putin 40% în raport cu cea de la momentul dispunerii masurii asiguratorii. Dispozitiile art. 252 alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în acest caz;
b) atunci când exista riscul expirarii termenului de garantie sau când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor animale sau pasari vii;
c) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;
d) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor bunuri a caror depozitare sau întretinere necesita cheltuieli disproportionate în raport cu valoarea bunului.
(3) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: proprietarul nu a putut fi identificat si valorificarea nu se poate face potrivit alin. (2), autovehiculele asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în urmatoarele situatii:
a) atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la savârsirea unei infractiuni;
b) daca de la data instituirii masurii asiguratorii asupra acestor bunuri a trecut o perioada de un an sau mai mare.
(4) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (1), (2) si (3) se depun în contul prevazut de art. 252 alin. (8).
(5) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (3) se consemneaza pe numele faptuitorului, suspectului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente ori, dupa caz, într-un cont special constituit în acest sens, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, la dispozitia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 252 alin. (8) referitoare la depunerea recipisei se aplica în mod corespunzator.

Contestarea modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate
Art. 252^4
(1) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii prevazute de art. 2522 alin. (3) sau a hotarârii judecatoresti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevazuta de art. 2522 alin. (7) sau art. 2523 alin. (3), suspectul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, custodele, orice alta persoana interesata, precum si procurorul pot formula, în cursul procesului penal, contestatie la instanta competenta sa solutioneze cauza în prima instanta.
(2) Contestatia prevazuta la alin. (1) se face în termen de 15 zile de la îndeplinirea actului contestat.
(3) Instanta solutioneaza contestatia de urgenta si cu precadere, în sedinta publica, cu citarea partilor, prin încheiere definitiva.
(4) Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut contestatie împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii sau a hotarârii judecatoresti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate prevazute la alin. (1), se poate face contestatie potrivit legii civile.

Procesul-verbal de sechestru si notarea sau inscrierea ipotecara
Art. 253
(1) Organul care aplica sechestrul încheie un proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 252, descriind în amanunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata si bunurile exceptate de lege de la urmarire, potrivit dispozitiilor art. 249 alin. (8), gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile suspectului sau inculpatului ori ale partii responsabile civilmente, precum si cele ale altor persoane interesate.
(2) În procesul-verbal prevazut la alin. (1) se mentioneaza si faptul ca partile au fost încunostintate ca:
a) pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 252^1 alin. (1);
b) în cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate de catre organul judiciar, chiar si fara consimtamântul proprietarului, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 252^1 alin. (2).
(3) Un exemplar al procesului-verbal prevazut la alin. (1) se lasa persoanei asupra bunurilor careia s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa acesteia, celor cu care locuieste, administratorului, portarului sau celui care în mod obisnuit îl înlocuieste ori unui vecin. În cazul când o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înainteaza si organului judiciar care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.
(4) Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecara asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(5) Prevederile alin. (4) se aplica în mod corespunzator si cu privire la dispunerea înscrierii ipotecare asupra bunurilor mobile.

Restituirea lucrurilor
Art. 255
(1) Daca procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, constata, la cerere sau din oficiu, ca lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei vatamate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea acestora, dispune restituirea acestor lucruri. Dispozitiile art. 250 se aplica în mod corespunzator.
(2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu sunt îngreunate stabilirea situatiei de fapt si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia îi sunt restituite sa le pastreze pâna la pronuntarea unei solutii definitive în procesul penal.

Restabilirea situatiei anterioare
Art. 256
Instanta de judecata, în cursul judecatii, poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savârsirii infractiunii, când schimbarea acelei situatii a rezultat din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

Modul de citare
Art. 257
(1) Chemarea unei persoane în fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(2) Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai organelor judiciare sau prin orice alt salariat al acestora, prin intermediul politiei locale ori prin serviciul postal sau de curierat.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa îndeplineasca procedura de citare si sa comunice dovezile de îndeplinire a acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar.
(4) În cazul prevazut la art. 80, persoanele vatamate si partile civile pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicatie de circulatie nationala.
(5) Citarea se poate realiza si prin intermediul postei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, cu acordul persoanei citate.
(6) Minorul cu o vârsta mai mica de 16 ani va fi citat, prin intermediul parintilor sau al tutorelui, cu exceptia cazului în care acest lucru nu este posibil.
(7) Organul judiciar poate comunica si oral persoanei prezente termenul urmator, aducându-i la cunostinta consecintele neprezentarii. În cursul urmaririi penale, aducerea la cunostinta a termenului se mentioneaza într-un proces-verbal, care se semneaza de catre persoana astfel citata.
(8) Citarea si comunicarea actelor procedurale se fac în plic închis, care va purta mentiunea «Pentru justitie. A se înmâna cu prioritate».

Locul de citare
Art. 259
(1) Suspectul, inculpatul, partile în proces, precum si alte persoane se citeaza la adresa unde locuiesc, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului lor de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza.
(2) Suspectul sau inculpatul are obligatia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieste. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la aceasta obligatie în cadrul audierii si cu privire la consecintele nerespectarii obligatiei.
(3) Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declaratie data în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat.
(4) Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, daca nu s-a prezentat dupa prima citare legal îndeplinita.
(5) Daca nu se cunosc nici adresa unde locuieste suspectul sau inculpatul si nici locul sau de munca, la sediul organului judiciar se afiseaza o înstiintare care trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora când a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui citat;
d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si denumirea organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul;
e) mentiunea ca înstiintarea se refera la actul procedural al citatiei;
f) mentiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citatia în care destinatarul este în drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citatia;
g) mentiunea ca, în cazul în care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul termenului prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a afisat înstiintarea.
(6) Bolnavii sau persoanele aflate, dupa caz, în spitale, asezaminte medicale ori de asistenta sociala se citeaza prin administratia acestora.
(7) Persoanele private de libertate se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia. O copie a citatiei se comunica si administratiei locului de detinere.
(7^1) Militarii se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.
(8) Pentru persoanele care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate în cursa, citarea se face la capitania portului unde este înregistrata nava.
(9) Daca suspectul sau inculpatul locuieste în strainatate, citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept international penal aplicabile în relatia cu statul solicitat, în conditiile legii. În absenta unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare. Pentru primul termen de judecata, suspectul sau inculpatul va fi înstiintat prin citatie ca are obligatia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care nu se conformeaza, comunicarile i se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta româna a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi mentionate actele care se expediaza, tinând loc de dovada de îndeplinire a procedurii.
(10) Personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare si cetatenii români trimisi sa lucreze în cadrul organizatiilor internationale, membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se afla în strainatate, precum si cetatenii români aflati în strainatate în interes de serviciu, inclusiv membrii de familie care îi însotesc, se citeaza prin intermediul unitatilor care i-au trimis în strainatate.
(11) La stabilirea termenului pentru înfatisarea suspectului sau inculpatului aflat în strainatate se tine seama de normele internationale aplicabile în relatia cu statul pe teritoriul caruia se afla suspectul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citatia în vederea înfatisarii sa fie primita cel mai târziu cu 30 de zile înainte de ziua stabilita pentru înfatisare.
(12) Institutiile, autoritatile publice si alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar în cazul neidentificarii sediului, se aplica în mod corespunzator dispozitiile alin. (5).
(13) Citarea prin intermediul postei electronice sau al unui sistem de mesagerie electronica se face la adresa electronica ori la coordonatele care au fost indicate în acest scop organului judiciar de catre persoana citata sau de catre reprezentantul ei.

Incidente privind citarea
Art. 263
(1) În cursul judecatii, neregularitatea cu privire la citare este luata în considerare doar daca partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea o invoca la termenul urmator la care este prezenta sau legal citata, dispozitiile privind sanctiunea nulitatii aplicându-se în mod corespunzator.
(2) Cu exceptia situatiei în care prezenta inculpatului este obligatorie, neregularitatea privind procedura de citare a unei parti poate fi invocata de catre procuror, de catre celelalte parti ori din oficiu numai la termenul la care ea s-a produs.

Mandatul de aducere
Art. 265
(1) O persoana poate fi adusa în fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, daca, fiind anterior citata, nu s-a prezentat, în mod nejustificat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara, sau daca nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei si împrejurarile indica fara echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citatiei.
(2) Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, daca aceasta masura se impune în interesul rezolvarii cauzei.
(3) În cursul urmaririi penale mandatul de aducere se emite de catre organul de urmarire penala, iar în cursul judecatii de catre instanta.
(4) În cazul în care pentru executarea mandatului de aducere este necesara patrunderea fara consimtamânt într-un domiciliu sau sediu, în cursul urmaririi penale mandatul de aducere poate fi dispus, la cererea motivata a procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul.
(5) Cererea formulata de procuror, în cursul urmaririi penale, trebuie sa cuprinda:
a) motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1) si (2);
b) indicarea infractiunii care constituie obiectul urmaririi penale si numele suspectului sau al inculpatului;
c) indicarea adresei unde se afla persoana pentru care se solicita emiterea mandatului de aducere.
(6) Cererea prin care se solicita, în cursul urmaririi penale, emiterea unui mandat de aducere se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor.
(7) În cazul în care apreciaza ca cererea este întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune motivat, prin încheiere definitiva, admiterea solicitarii parchetului si încuviintarea aducerii persoanei solicitate, emitând de îndata mandatul de aducere.
(8) Mandatul de aducere emis de judecatorul de drepturi si libertati trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere;
d) scopul pentru care a fost emis;
e) numele persoanei care urmeaza a fi adusa cu mandat si adresa unde locuieste. În cazul suspectului sau inculpatului, mandatul de aducere trebuie sa mentioneze infractiunea care constituie obiectul urmaririi penale;
f) indicarea temeiului si motivarea necesitatii emiterii mandatului de aducere;
g) mentiunea ca mandatul de aducere poate fi folosit o singura data;
h) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(9) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt satisfacute conditiile prevazute la alin. (1), (2) si (4), dispune, prin încheiere definitiva, respingerea cererii, ca neîntemeiata.
(10) Mandatul de aducere emis de organul de urmarire penala, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, în cursul judecatii, trebuie sa cuprinda, în mod corespunzator, mentiunile prevazute la alin. (8).
(11) Organul judiciar asculta, de îndata, persoana adusa cu mandat de aducere sau, dupa caz, efectueaza de îndata actul care a necesitat prezenta acesteia.
(12) Persoanele aduse cu mandat ramân la dispozitia organului judiciar numai pe durata impusa de audiere sau de îndeplinirea actului procesual care a facut necesara prezenta lor, dar nu mai mult de 8 ore, în afara de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora.

Acoperirea cheltuielilor judiciare
Art. 272
(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, administrarea si, dupa caz, valorificarea în cursul procesului penal a bunurilor indisponibilizate, onorariile avocatilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.
(2) Cheltuielile judiciare prevazute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupa caz, în bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, al Ministerului Public, precum si al altor ministere de resort.

Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri
Art. 275
(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. în caz de achitare, de catre:
a) persoana vatamata, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) partea civila careia i s-au respins în totul pretentiile civile, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
 
2. în caz de încetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
b) persoana vatamata, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabila a fost tardiv introdusa;
c) partea prevazuta în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penala;
d) inculpatul si persoana vatamata, în caz de împacare.
 
3. daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) persoana vatamata, atunci când aceasta si-a retras plângerea prealabila ori s-a dispus clasarea în temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) -c) sau achitarea inculpatului, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situatii decât cele prevazute în dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) -c) ori încetarea procesului penal;
 
4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre stat.
 
(2) În cazul declararii apelului, recursului în casatie ori al introducerii unei contestatii sau oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul în casatie, contestatia sau cererea.
(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(4) În cazul când mai multe parti sau persoane vatamate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispozitiile alin. (1) pct. 1 si 2 si ale alin. (2) - (4) se aplica în mod corespunzator în cazul dispunerii în cursul urmaririi penale a unei solutii de clasare si în situatia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor si masurilor dispuse de organele de urmarire penala.
(6) Cheltuielile privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, ramân în sarcina statului.
(7) În situatia contestatiilor formulate de catre administratia penitenciarului în cazurile prevazute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Nulitatile absolute
Art. 281
(1) Determina întotdeauna aplicarea nulitatii încalcarea dispozitiilor privind:
a) compunerea completului de judecata;
b) competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci când judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;
c) publicitatea sedintei de judecata;
d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e) prezenta suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
f) asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci când asistenta este obligatorie.
(2) Nulitatea absoluta se constata din oficiu sau la cerere.
(3) Încalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) lit. a) -d) poate fi invocata în orice stare a procesului.
(4) Încalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) lit. e) si f) trebuie invocata:
a) pâna la încheierea procedurii în camera preliminara, daca încalcarea a intervenit în cursul urmaririi penale sau în procedura camerei preliminare;
b) în orice stare a procesului, daca încalcarea a intervenit în cursul judecatii;
c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încalcarea, când instanta a fost sesizata cu un acord de recunoastere a vinovatiei.

Nulitatile relative
Art. 282
(1) Încalcarea oricaror dispozitii legale în afara celor prevazute la art. 281 determina nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerintei legale s-a adus o vatamare drepturilor partilor ori ale subiectilor procesuali principali, care nu poate fi înlaturata altfel decât prin desfiintarea actului.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata de procuror, suspect, inculpat, celelalte parti sau persoana vatamata, atunci când exista un interes procesual propriu în respectarea dispozitiei legale încalcate.
(3) Nulitatea relativa se invoca în cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevazute la alin. (4).
(4) Încalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) poate fi invocata:
a) pâna la închiderea procedurii de camera preliminara, daca încalcarea a intervenit în cursul urmaririi penale sau în aceasta procedura;
b) pâna la primul termen de judecata cu procedura legal îndeplinita, daca încalcarea a intervenit în cursul urmaririi penale, când instanta a fost sesizata cu un acord de recunoastere a vinovatiei;
c) pâna la urmatorul termen de judecata cu procedura completa, daca încalcarea a intervenit în cursul judecatii.
(5) Nulitatea relativa se acopera atunci când:
a) persoana interesata nu a invocat-o în termenul prevazut de lege;
b) persoana interesata a renuntat în mod expres la invocarea nulitatii.

Abateri judiciare
Art. 283
(1) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) neîndeplinirea în mod nejustificat sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin aceasta s-au provocat întârzieri în desfasurarea procesului penal;
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de înmânare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.
(2) Lipsa nejustificata a martorului, precum si a persoanei vatamate, partii civile sau partii civilmente responsabile, chemate sa dea declaratii, sau parasirea, fara permisiune ori fara un motiv întemeiat, a locului unde urmeaza a fi audiate se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.
(3) Lipsa nejustificata a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fara a asigura substituirea, în conditiile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apararea, în conditiile în care s-a asigurat exercitarea deplina a tuturor drepturilor procesuale, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocati este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului.
(4) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitarii, în legatura cu procesul, a atributiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;
b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de catre expert sau interpret a îndeplinirii însarcinarilor primite;
d) neîndeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum si neîndeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însarcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligatii;
e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta la art. 160 alin. (3);
f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei în conditiile legii;
g) nerespectarea de catre parti, avocatii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 352 alin. (9) sau art. 359;
h) nerespectarea de catre avocatii partilor a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 359, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
i) manifestarile ireverentioase ale partilor, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane fata de judecator sau procuror;
j) manifestarile ireverentioase ale avocatilor fata de judecator sau procuror, dupa avertizarea în acest sens, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
k) nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a încunostinta în scris, în termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;
l) neîndeplinirea de catre martor a obligatiei de a încunostinta organele judiciare, în termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuintei pe parcursul procesului penal, potrivit art. 120 alin. (2) lit. c);
m) neîndeplinirea în mod nejustificat de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;
n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si procedurale de catre parti, reprezentantii legali ai acestora ori consilierii juridici;
o) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 142 alin. (2) sau a obligatiei prevazute la art. 152 alin. (3) de catre furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
o1) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 1461 alin. (7) de catre institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare;
p) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 147 alin. (5) de catre unitatile postale ori de transport sau orice alte persoane fizice ori juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii;
q) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 153 alin. (3) de catre furnizorul de servicii sau de persoana în posesia careia sunt sau care are sub control datele prevazute la art. 153 alin. (1).
(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct în bugetul Ministerului Public sau al Ministerului Administratiei si Internelor, al Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii.
(6) Aplicarea amenzii judiciare nu înlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.

Obiectul urmaririi penale
Art. 285
(1) Urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea persoanelor care au savârsit o infractiune si la stabilirea raspunderii penale a acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea în judecata.
(2) Procedura din cursul urmaririi penale este nepublica.

Actele organelor de urmarire penala
Art. 286
(1) Procurorul dispune asupra actelor sau masurilor procesuale si solutioneaza cauza prin ordonanta, daca legea nu prevede altfel.
(2) Ordonanta trebuie sa cuprinda:
a) denumirea parchetului si data emiterii;
b) numele, prenumele si calitatea celui care o întocmeste;
c) fapta care face obiectul urmaririi penale, încadrarea juridica a acesteia si, dupa caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;
d) obiectul actului sau masurii procesuale ori, dupa caz, tipul solutiei, precum si motivele de fapt si de drept ale acestora;
d^1) atunci când este cazul, mentiunea caii de atac disponibile, cu aratarea termenului în care aceasta poate fi exercitata;
e) date referitoare la masurile asiguratorii, masurile de siguranta cu caracter medical si masurile preventive luate în cursul urmaririi;
f) alte mentiuni prevazute de lege;
g) semnatura celui care a întocmit-o.
(3) Procurorul confirma un act sau o masura procesuala prin înscrierea acestei mentiuni si a temeiului de drept pe actul în cauza.
(4) Organele de cercetare penala dispun, prin ordonanta, asupra actelor si masurilor procesuale si formuleaza propuneri prin referat. Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

Pastrarea unor acte de urmarire penala
Art. 287
(1) Când legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie încuviintata, autorizata sau confirmata, un exemplar al actului ramâne la procuror.
(2) În cazurile în care procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori alte autoritati prevazute de lege, în vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmaririi penale, va înainta copii numerotate si certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legatura cu cererea sau propunerea formulata. Organul de urmarire penala pastreaza originalul actelor, în vederea continuarii urmaririi penale.

Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara
Art. 341
(1) Dupa înregistrarea plângerii la instanta competenta, aceasta se trimite în aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Plângerea gresit îndreptata se trimite pe cale administrativa organului judiciar competent.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea petentului si a intimatilor si încunostintarea procurorului, cu mentiunea ca pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Daca în cauza a fost pusa în miscare actiunea penala, petentul si intimatii pot formula cereri si ridica exceptii si cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale.
(3) Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2), transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) În situatia în care plângerea a fost depusa la procuror, acesta o va înainta, împreuna cu dosarul cauzei, instantei competente.
(5) Plângerea se solutioneaza în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu. Neprezentarea persoanelor citate conform alin. (2) nu împiedica solutionarea plângerii.
(5^1) Judecatorul de camera preliminara, solutionând plângerea, verifica solutia atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a oricaror înscrisuri noi prezentate.
(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plângerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7) În cauzele în care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:
1. respinge plângerea ca tardiva sau inadmisibila;
2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii si:
a) respinge plângerea ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune începerea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, în cursul cercetarii penale, a fost pusa în miscare actiunea penala, când probele legal administrate sunt suficiente, trimitând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7^1) În cazul în care, ulterior sesizarii judecatorului de camera preliminara, procurorul ierarhic superior admite plângerea si dispune infirmarea solutiei atacate, plângerea va fi respinsa ca ramasa fara obiect. Cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(8) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) si alin. (7^1) este definitiva.
(9) În cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul si intimatii pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(10) Contestatia se depune la judecatorul care a solutionat plângerea si se înainteaza spre solutionare judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, când instanta sesizata cu plângere este Înalta Curte de Casatie si Justitie, completului competent potrivit legii, care o solutioneaza în camera de consiliu, cu citarea petentului si a intimatilor si cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu, putând dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, si mentine dispozitia de începere a judecatii;
b) admite contestatia, desfiinteaza încheierea si rejudeca plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, daca exceptiile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale au fost gresit solutionate.
(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.

Solutiile
Art. 346
(1) Daca nu s-au formulat cereri si exceptii în termenele prevazute la art. 344 alin. (2) si (3) si nici nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea acestor termene, judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune începerea judecatii. Judecatorul de camera preliminara se pronunta în camera de consiliu, fara citarea partilor si a persoanei vatamate si fara participarea procurorului, prin încheiere, care se comunica de îndata acestora.
(2) Daca respinge cererile si exceptiile invocate ori ridicate din oficiu, în conditiile art. 345 alin. (1) si (2), prin aceeasi încheiere judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune începerea judecatii.
(3) Judecatorul de camera preliminara restituie cauza la parchet daca:
a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediata de procuror în termenul prevazut la art. 345 alin. (3), daca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii;
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmaririi penale;
c) procurorul solicita restituirea cauzei, în conditiile art. 345 alin. (3), ori nu raspunde în termenul prevazut de aceleasi dispozitii.
(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularitati ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sanctionat potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii, judecatorul de camera preliminara dispune începerea judecatii.
(4^1) În cazurile prevazute la alin. (3) lit. a) si c) si la alin. (4), judecatorul de camera preliminara se pronunta prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea procurorului. Încheierea se comunica de îndata procurorului, partilor si persoanei vatamate.
(4^2) În cazul prevazut la alin. (3) lit. b), restituirea cauzei la procuror se dispune prin încheierea prevazuta la art. 345 alin. (2).
(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.
(6) Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 50 si 51, care se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara care a dispus începerea judecatii exercita functia de judecata în cauza.

Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea
Art. 351
(1) Judecata cauzei se face în fata instantei constituite potrivit legii si se desfasoara în sedinta, oral, nemijlocit si în contradictoriu.
(2) Instanta este obligata sa puna în discutie cererile procurorului, ale partilor sau ale celorlalti subiecti procesuali si exceptiile ridicate de acestia sau din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin încheiere motivata.
(3) Instanta se pronunta prin încheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate în cursul judecatii.

Publicitatea sedintei de judecata
Art. 352
(1) Sedinta de judecata este publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Sedinta desfasurata în camera de consiliu nu este publica.
(2) Nu pot asista la sedinta de judecata minorii sub 18 ani, cu exceptia situatiei în care acestia au calitatea de parti sau martori, precum si persoanele înarmate, cu exceptia personalului care asigura paza si ordinea.
(3) Daca judecarea în sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justitiei, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta nepublica pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.
(4) Instanta poate de asemenea sa declare sedinta nepublica la cererea unui martor, daca prin audierea sa în sedinta publica s-ar aduce atingere sigurantei ori demnitatii sau vietii intime a acestuia sau a membrilor familiei sale, ori la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor, în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidentialitatea unor informatii.
(5) Declararea sedintei nepublice se face în sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente, a persoanei vatamate si a procurorului. Dispozitia instantei este executorie.
(6) În timpul cât sedinta este nepublica, nu sunt admise în sala de sedinta decât partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si celelalte persoane a caror prezenta este autorizata de instanta.
(7) Partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si expertii desemnati în cauza au dreptul de a lua cunostinta de actele si continutul dosarului.
(8) Presedintele completului are îndatorirea de a aduce la cunostinta persoanelor ce participa la judecata desfasurata în sedinta nepublica obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor obtinute pe parcursul procesului.
(9) Pe durata judecatii, instanta poate interzice publicarea si difuzarea, prin mijloace scrise sau audiovizuale, de texte, desene, fotografii sau imagini de natura a dezvalui identitatea persoanei vatamate, a partii civile, a partii responsabile civilmente sau a martorilor, în conditiile prevazute la alin. (3) sau (4).
(10) Informatiile de interes public din dosar se comunica în conditiile legii.
(11) În cazul în care informatiile clasificate sunt esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta solicita, de urgenta, dupa caz, declasificarea totala, declasificarea partiala sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de catre aparatorul inculpatului.
(12) Daca autoritatea emitenta nu permite aparatorului inculpatului accesul la informatiile clasificate, acestea nu pot servi la pronuntarea unei solutii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei în cauza.

Citarea la judecata
Art. 353
(1) Judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata si partile sunt legal citate si procedura este îndeplinita. Inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente si, dupa caz, reprezentantii legali ai acestora se citeaza din oficiu de catre instanta. Instanta poate dispune citarea altor subiecti procesuali atunci când prezenta acestora este necesara pentru solutionarea cauzei. Înfatisarea persoanei vatamate sau a partii în instanta, în persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu persoana reprezentata, acopera orice nelegalitate survenita în procedura de citare.
(2) Partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin aparator ales la un termen, precum si acela caruia, personal, prin reprezentant sau aparator ales ori prin functionarul sau persoana însarcinata cu primirea corespondentei, i s-a înmânat în mod legal citatia pentru un termen de judecata nu mai sunt citati pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu exceptia situatiilor în care prezenta acestora este obligatorie. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(3) Pentru primul termen de judecata, persoana vatamata se citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(4) Neprezentarea persoanei vatamate si a partilor citate nu împiedica judecarea cauzei. Când instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.
(5) Persoana vatamata si partea prezenta la un termen nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(6) Pe tot parcursul judecatii, persoana vatamata si partile pot solicita, oral sau în scris, ca judecata sa se desfasoare în lipsa, în acest caz nemaifiind citate pentru termenele urmatoare.
(7) Când judecata se amâna, partile si celelalte persoane care participa la proces iau cunostinta de noul termen de judecata.
(8) La cererea persoanelor care iau termenul în cunostinta, instanta le înmâneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, în vederea prezentarii la noul termen.
(9) Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie.
(10) Completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea partilor ori a persoanei vatamate, sa preschimbe primul termen sau termenul luat în cunostinta, cu respectarea principiului continuitatii completului, în situatia în care din motive obiective instanta nu îsi poate desfasura activitatea de judecata la termenul fixat ori în vederea solutionarii cu celeritate a cauzei. Preschimbarea termenului se dispune prin rezolutia judecatorului în camera de consiliu si fara citarea partilor. Partile vor fi citate de îndata pentru noul termen fixat.

Compunerea instantei
Art. 354
(1) Instanta judeca în complet de judecata, a carui compunere este cea prevazuta de lege.
(2) Completul de judecata trebuie sa ramâna acelasi în tot cursul judecarii cauzei. Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pâna la începerea dezbaterilor.
(3) Dupa începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenita în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor.

Asigurarea apararii
Art. 356
(1) Persoana vatamata, inculpatul, celelalte parti si avocatii acestora au dreptul sa ia cunostinta de actele dosarului în tot cursul judecatii.
(2) Când persoana vatamata sau una dintre parti se afla în stare de detinere, presedintele completului ia masuri ca aceasta sa îsi poata exercita dreptul prevazut la alin. (1) si sa poata lua contact cu avocatul sau.
(3) În cursul judecatii, persoana vatamata si partile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat si pentru pregatirea apararii.
(4) În situatia în care persoana vatamata sau una dintre parti nu mai beneficiaza de asistenta juridica acordata de avocatul sau ales, instanta poate acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat si pregatirea apararii.
(5) În situatiile prevazute la alin. (1) - (4), acordarea înlesnirilor necesare pregatirii apararii efective trebuie sa fie conforma respectarii termenului rezonabil al procesului penal.

Atributiile presedintelui completului
Art. 357
(1) Presedintele completului conduce sedinta, îndeplinind toate îndatoririle prevazute de lege, si decide asupra cererilor formulate de procuror, persoana vatamata si de parti, daca rezolvarea acestora nu este data în caderea completului.
(2) În cursul judecatii, presedintele, dupa consultarea celorlalti membri ai completului, poate respinge întrebarile formulate de parti, persoana vatamata si de procuror, daca acestea nu sunt concludente si utile solutionarii cauzei.
(3) Dispozitiile presedintelui completului sunt obligatorii pentru toate persoanele prezente în sala de sedinta.

Constatarea infractiunilor de audienta
Art. 360
(1) Daca în cursul sedintei se savârseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele completului de judecata constata acea fapta si îl identifica pe faptuitor. Încheierea de sedinta se trimite procurorului competent.
(2) În cazul în care procurorul participa la judecata, poate declara ca începe urmarirea penala, pune în miscare actiunea penala si îl poate retine pe suspect sau pe inculpat.

Participarea procurorului la judecata
Art. 363
(1) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.
(2) În cursul judecatii, procurorul exercita rol activ, în vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale.
(3) În cursul judecatii, procurorul formuleaza cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
(4) Când apreciaza ca exista vreuna dintre cauzele care împiedica exercitarea actiunii penale, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal.

Participarea inculpatului la judecata si drepturile acestuia
Art. 364
(1) Judecata cauzei are loc în prezenta inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de detinere la judecata este obligatorie. Se considera ca este prezent si inculpatul privat de libertate care, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului, participa la judecata prin videoconferinta, la locul de detinere.
(2) Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului daca acesta este disparut, se sustrage de la judecata ori si-a schimbat adresa fara a o aduce la cunostinta organelor judiciare si, în urma verificarilor efectuate, nu i se cunoaste noua adresa.
(3) Judecata poate de asemenea avea loc în lipsa inculpatului daca, desi legal citat, acesta lipseste în mod nejustificat de la judecarea cauzei.
(4) Pe tot parcursul judecatii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, sa fie judecat în lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau din oficiu. În cazul în care inculpatul aflat în stare de detinere a solicitat sa fie judecat în lipsa, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta sa poata puna concluzii în cadrul dezbaterilor si sa i se dea cuvântul prin intermediul videoconferintei, în prezenta aparatorului ales sau din oficiu.
(5) Daca apreciaza necesara prezenta inculpatului, instanta poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere.
(6) Inculpatul poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii, inclusiv în situatia prevazuta la alin. (1) teza finala.

Notele privind desfasurarea sedintei de judecata
Art. 369
(1) Desfasurarea sedintei de judecata se înregistreaza cu mijloace tehnice audio.
(2) În cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului. Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea lor de catre presedinte.
(3) Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.
(4) Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul urmator.
(5) În caz de contestare de catre participantii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrarilor din sedinta de judecata.
(6) La cerere, partile, pe cheltuiala acestora, pot obtine o copie electronica a înregistrarii sedintei de judecata în ceea ce priveste cauza lor, cu exceptia situatiilor în care sedinta nu a fost publica în tot sau în parte.

Felul hotararilor
Art. 370
(1) Hotarârea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezînvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta. Instanta se pronunta prin sentinta si în alte situatii prevazute de lege.
(2) Hotarârea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului în casatie si recursului în interesul legii se numeste decizie. Instanta se pronunta prin decizie si în alte situatii prevazute de lege.
(3) Toate celelalte hotarâri pronuntate de instante în cursul judecatii se numesc încheieri.
(4) Desfasurarea procesului în sedinta de judecata se consemneaza într-o încheiere care cuprinde:
a) ziua, luna, anul si denumirea instantei;
b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;
c) numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;
d) numele si prenumele partilor, avocatilor si ale celorlalte persoane care participa în proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la îndeplinirea procedurii;
e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecata si textele de lege în care a fost încadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de persoana vatamata, de parti si de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului, ale persoanei vatamate si ale partilor;
i) masurile luate în cursul sedintei.
(5) Încheierea se întocmeste de grefier în termen de cel mult 72 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.
(6) Când hotarârea se pronunta în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmeste încheierea.

Chestiunile complementare
Art. 422
Instanta, deliberând asupra apelului, face, atunci când este cazul, aplicarea dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privind rezolvarea actiunii civile, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare si orice alte aspecte de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la deducerea duratei retinerii, arestarii preventive, arestului la domiciliu sau internarii medicale si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotarârii atacate cu apel.

Continutul deciziei instantei de apel si comunicarea acesteia
Art. 424
(1) Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda în partea introductiva mentiunile prevazute la art. 402, iar în expunere temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute la art. 421. Dispozitivul cuprinde solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.
(2) Instanta de apel se pronunta asupra masurilor preventive potrivit dispozitiilor referitoare la continutul sentintei; când s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante sau instantei competente, instanta de apel poate face aplicarea corespunzatoare a art. 399 alin. (10).
(3) În cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv sau de arest la domiciliu, în expunere si dispozitiv se arata timpul care se deduce din pedeapsa.
(4) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa îsi reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desfiintate de drept.
(5) Decizia instantei de apel se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere.

Titularii acordului de recunoastere a vinovatiei si limitele acestuia
Art. 478
(1) În cursul urmaririi penale, dupa punerea în miscare a actiunii penale, inculpatul si procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei de catre inculpat.
(2) Efectele acordului de recunoastere a vinovatiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.
(3) Acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi initiat atât de catre procuror, cât si de catre inculpat.
(4) Limitele încheierii acordului de recunoastere a vinovatiei se stabilesc prin avizul prealabil si scris al procurorului ierarhic superior.
(5) Daca actiunea penala s-a pus în miscare fata de mai multi inculpati, se poate încheia un acord de recunoastere a vinovatiei distinct cu fiecare dintre acestia, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie a inculpatilor pentru care nu s-a încheiat acord.
(6) Inculpatii minori pot încheia acorduri de recunoastere a vinovatiei, cu încuviintarea reprezentantului lor legal, în conditiile prezentului capitol.

Introducerea contestatiei
Art. 488^1
(1) Daca activitatea de urmarire penala sau de judecata nu se îndeplineste într-o durata rezonabila, se poate face contestatie, solicitându-se accelerarea procedurii.
(2) Contestatia poate fi introdusa de catre suspect, inculpat, persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente. În cursul judecatii, contestatia poate fi introdusa si de catre procuror.
(3) Contestatia poate fi formulata dupa cum urmeaza:
a) dupa cel putin un an de la începerea urmaririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmaririi penale;
b) dupa cel putin un an de la trimiterea în judecata, pentru cauzele aflate în cursul judecatii în prima instanta;
c) dupa cel putin 6 luni de la sesizarea instantei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în caile de atac ordinare sau extraordinare.
(4) Contestatia poate fi retrasa oricând pâna la solutionarea acesteia. Contestatia nu mai poate fi reiterata în cadrul aceleiasi faze procesuale în care a fost retrasa.

Competenta de solutionare
Art. 488^2
(1) Competenta de solutionare a contestatiei apartine dupa cum urmeaza:
a) în cauzele penale aflate în cursul urmaririi penale, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta;
b) în cauzele penale aflate în cursul judecatii sau în caile de atac, ordinare ori extraordinare, instantei ierarhic superioare celei pe rolul careia se afla cauza.
(2) Când procedura judiciara cu privire la care se formuleaza contestatia se afla pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, competenta de solutionare a contestatiei apartine unui alt complet din cadrul aceleiasi sectii.

Masurile preventive
Art. 493
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau, dupa caz, judecatorul de camera preliminara ori instanta poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica suspiciunea rezonabila ca persoana juridica a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;
b) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începuta anterior sau în cursul urmaririi penale;
c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice;
d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;
e) interzicerea desfasurarii activitatilor de natura celor cu ocazia carora a fost comisa infractiunea.
(2) Pentru a asigura respectarea masurilor prevazute la alin. (1), persoana juridica poate fi obligata la depunerea unei cautiuni constând într-o suma de bani care nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, de amânare a aplicarii pedepsei, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de încetare a procesului penal, pronuntate în cauza, daca persoana juridica a respectat masura sau masurile preventive, precum si în cazul în care, prin hotarâre definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
(3) Cautiunea nu se restituie în cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurii sau a masurilor preventive luate, facându-se venit la bugetul de stat la data ramânerii definitive a hotarârii pronuntate în cauza, precum si daca s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(4) Masurile preventive prevazute la alin. (1) pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmaririi penale si a mentinerii în cursul procedurii de camera preliminara si al judecatii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(5) În cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecatorul de drepturi si libertati prin încheiere motivata data în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Împotriva încheierii se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara ori instanta ierarhic superioara, de catre persoana juridica si procuror, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru persoana juridica lipsa.
(8) Masurile preventive se revoca de catre judecatorul de drepturi si libertati la cererea procurorului sau a persoanei juridice, iar de catre judecatorul de camera preliminara si de catre instanta si din oficiu, numai când se constata ca nu mai exista temeiurile care au justificat luarea sau mentinerea acestora. Dispozitiile alin. (5) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(9) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute la art. 265 si art. 283 alin. (2), iar fata de practicianul în insolventa, masura prevazuta la art. 283 alin. (2).
(10) Luarea masurilor preventive nu împiedica luarea masurilor asiguratorii conform art. 249-256.

Procedura de informare
Art. 495
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, comunica organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(2) În cazul institutiilor care nu sunt supuse conditiei înregistrarii sau autorizarii pentru a dobândi personalitate juridica, informarea prevazuta la alin. (1) se face catre organul care a înfiintat acea institutie.
(3) Organele prevazute la alin. (1) si (2) sunt obligate sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrarii, în copie certificata, orice mentiune înregistrata de acestea cu privire la persoana juridica.
(4) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
(5) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul luarii masurilor preventive fata de persoana juridica.
(6) Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotarârii organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(7) Neîndeplinirea, de îndata sau pâna la împlinirea termenelor prevazute, a obligatiilor prevazute la alin. (3) - (5) constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara prevazuta la art. 283 alin. (4).

Dispozitii generale
Art. 504
Urmarirea si judecarea infractiunilor savârsite de minori, precum si punerea în executare a hotarârilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile prevazute în prezentul capitol si în sectiunea a 8-a a cap. I din titlul V al partii generale.
(2) În cursul urmaririi penale, procedura în cauzele cu infractori minori se aplica si persoanelor care au împlinit 18 ani, pâna la împlinirea vârstei de 21 de ani, daca la data dobândirii calitatii de suspect erau minore, atunci când organul judiciar considera necesar, tinând seama de toate circumstantele cauzei, inclusiv gradul de maturitate si gradul de vulnerabilitate ale persoanei vizate.
(3) Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta suspectului sau a inculpatului si exista motive pentru a se considera ca acesta este minor, persoana respectiva va fi prezumata a fi minor.
(4) Rezultatele examinarii medicale a minorului suspect sau inculpat asupra caruia s-a dispus o masura preventiva privativa de libertate, efectuate în locul de detinere, potrivit legii privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului, sunt avute în vedere pentru a aprecia capacitatea acestuia de a fi supus actelor sau masurilor dispuse în cursul procesului penal.

Referatul de evaluare a minorului
Art. 506
(1) În cauzele cu inculpati minori, organele de urmarire penala pot sa solicite, atunci când considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie teritoriala îsi are locuinta minorul, potrivit legii.
(1^1) În cazul în care minorul este trimis în judecata, solicitarea referatului de evaluare este obligatorie, cu exceptia cazului în care acest lucru ar fi contrar interesului superior al minorului.
(2) În cursul judecatii, instanta poate solicita efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie îsi are locuinta minorul, potrivit legii. În situatia în care efectuarea referatului de evaluare nu a fost solicitata în cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin. (1) sau (1^1), dispunerea efectuarii referatului de catre instanta este obligatorie.
(3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului din perspectiva psihocomportamentala.
(4) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.
(4^1) În cazul în care elementele care constituie baza referatului de evaluare se schimba considerabil, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta va solicita întocmirea unui nou referat de evaluare. Solicitarea se poate face din oficiu sau în urma sesizarii facute de serviciul de probatiune, de minor ori de catre parinti sau, dupa caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul, cu privire la schimbarile intervenite.
(5) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.

Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale de libertate
Art. 539
(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, în cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate.
(2) Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului, prin încheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin încheierea definitiva sau hotarârea definitiva a instantei de judecata învestita cu judecarea cauzei.

Competenta in cazul inlocuirii sau reconstituirii
Art. 545
(1) Înlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata înaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar în cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste în conservare.
(2) Când constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de o instanta de judecata, altele decât cele aratate la alin. (1), organul de urmarire penala ori instanta de judecata care a constatat disparitia trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele necesare efectuarii înlocuirii ori reconstituirii înscrisului disparut.
(3) În cazul disparitiei unui dosar judiciar în cursul procedurii de camera preliminara, înlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de instanta în cadrul careia functioneaza camera preliminara.

Instanta de executare
Art. 553
(1) Hotarârea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata sau la instanta ierarhic superioara ori la instanta de apel, se pune în executare de catre prima instanta de judecata.
(2) Hotarârile pronuntate în prima instanta de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie se pun în executare, dupa caz, de Tribunalul Bucuresti sau de tribunalul militar.
(3) Când hotarârea ramâne definitiva în fata instantei de apel sau în fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare un extras din acea hotarâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronuntarii hotarârii de catre instanta de apel sau, dupa caz, de catre instanta ierarhic superioara.
(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) sunt aplicabile si în cazul hotarârilor nedefinitive, dar executorii, cu exceptia celor privind masurile de siguranta, masurile asiguratorii si masurile preventive, care se pun în executare, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau de instanta care le-a dispus.
(5) Când hotarârea instantei de apel a fost modificata prin hotarârea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata în recurs în casatie, Înalta Curte de Casatie si Justitie procedeaza potrivit alin. (3).
(6) În cazul pedepselor si masurilor neprivative de libertate, judecatorul delegat cu executarea din cadrul instantei de executare poate delega unele atributii judecatorului delegat cu executarea de la instanta corespunzatoare în grad instantei de executare în circumscriptia careia locuieste persoana aflata în executare.

Judecatorul delegat cu executarea
Art. 554
(1) Instanta de executare deleaga unul sau mai multi dintre judecatorii sai pentru efectuarea punerii în executare.
(2) Daca la punerea în executare a hotarârii sau în cursul executarii se iveste vreo nelamurire sau împiedicare la executare, judecatorul delegat cu executarea poate sesiza instanta de executare, care va proceda potrivit dispozitiilor art. 597 si 598.

Contestatia la executare
Art. 598
(1) Contestatia împotriva executarii hotarârii penale se poate face în urmatoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotarâre care nu era definitiva;
b) când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevazuta în hotarârea de condamnare;
c) când se iveste vreo nelamurire cu privire la hotarârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si d), contestatia se face, dupa caz, la instanta prevazuta la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevazut la alin. (1) lit. c), la instanta care a pronuntat hotarârea ce se executa. În cazul în care nelamurirea priveste o dispozitie dintr-o hotarâre pronuntata în apel sau în recurs în casatie, competenta revine, dupa caz, instantei de apel sau Înaltei Curti de Casatie si Justitie.