Art. 170
(1) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni si sunt temeiuri de a se crede ca un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de proba în cauza, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia careia se afla sa le prezinte si sa le predea, sub luare de dovada.
(2) De asemenea, în conditiile alin. (1), organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune ca:
a) orice persoana fizica sau juridica de pe teritoriul României sa comunice anumite date informatice aflate în posesia sau sub controlul sau, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare a datelor informatice;
b) orice furnizor de retele publice de comunicatii electronice sau furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sa comunice anumite date referitoare la abonati, utilizatori si la serviciile prestate, aflate în posesia sau sub controlul sau, altele decât continutul comunicatiilor si decât cele prevazute la art. 138 alin. (1) lit. j).
(2^1) Persoanele fizice sau juridice, inclusiv furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, au posibilitatea sa asigure semnarea datelor solicitate în baza alin. (2), utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
(2^2) Orice persoana autorizata care transmite date solicitate în baza alin. (2) are posibilitatea sa semneze datele transmise utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta asumându-si astfel responsabilitatea în ceea ce priveste integritatea datelor transmise.
(2^3) Orice persoana autorizata care primeste date solicitate în baza alin. (2) are posibilitatea sa verifice integritatea datelor primite si sa certifice aceasta integritate prin semnarea datelor, utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate.
(2^4) Fiecare persoana care certifica datele sub semnatura electronica raspunde potrivit legii pentru integritatea si securitatea acestor date.
(2^5) Aplicarea prevederilor alin. (2^1) - (2^4) se face cu respectarea procedurilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Prin notiunea de date referitoare la abonati sau utilizatori se întelege orice informatie, sub forma de date informatice sau sub orice alta forma, detinuta de un furnizor de servicii, referitoare la abonatii sau utilizatorii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau continut, si care permite stabilirea:
a) tipului de serviciu de comunicatii utilizat, dispozitiilor tehnice luate în aceasta privinta si perioadei serviciului;
b) identitatii, adresei postale sau geografice, numarului de telefon al abonatului sau utilizatorului si oricarui alt numar de contact, precum si a datelor referitoare la facturare si plata, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
c) oricarei alte informatii referitoare la locul în care se gasesc echipamentele de comunicatie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii.
(4) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligata sa predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(5) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(6) Daca obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Art. 146^1
(1) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la tranzactiile financiare ale faptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricarei persoane care este banuita ca realizeaza asemenea operatiuni cu faptuitorul, suspectul sau inculpatul, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30 de zile de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 140 alin. (2) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Mandatul prin care este autorizata obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi prelungit în conditiile art. 144, durata totala a masurii neputând depasi, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, 6 luni.
(5) În cazurile în care exista urgenta, iar obtinerea mandatului în conditiile alin. (1) sau (2) ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranta victimei sau a altor persoane si sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1) sau, dupa caz, alin. (2), procurorul poate dispune obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate sau care urmeaza a fi efectuate. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(6) Este interzisa obtinerea datelor privind tranzactiile financiare dintre avocat si suspect, inculpat sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor în care exista date ca avocatul savârseste sau pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(7) Institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare sunt obligate sa predea înscrisurile sau informatiile la care se face referire în mandatul dispus de judecator sau în autorizatia emisa de procuror.
(8) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul îl informeaza, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata în privinta sa. Dupa momentul informarii, persoana ale carei tranzactii financiare au fost vizate de aceasta masura are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(9) Dispozitiile art. 145 alin. (4) si (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 152
(1) Organele de urmarire penala, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, pot solicita date de trafic si localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului daca sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) sau a unei infractiuni de concurenta neloiala, de evadare, de fals în înscrisuri, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, a unei infractiuni privind nerespectarea dispozitiilor privind introducerea în tara de deseuri si reziduuri, a unei infractiuni privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc ori a unei infractiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri, si infractiuni referitoare la operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive asemanatoare celor determinate de substantele si produsele stupefiante sau psihotrope;
b) exista temeiuri justificate pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
d) masura este proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care colaboreaza cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate.

Art. 154
(1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni, în scopul strângerii de probe ori identificarii faptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate dispune conservarea imediata a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informational, care au fost stocate prin intermediul unui sistem informatic si care se afla în posesia sau sub controlul unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în cazul în care exista pericolul pierderii sau modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, pe o durata de maximum 60 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia carora se afla datele informatice ori care le au sub control, numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut, descrierea datelor ce trebuie conservate, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului de a conserva imediat datele informatice indicate si de a le mentine integritatea, în conditii de confidentialitate.
(3) Masura conservarii poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, de procuror, o singura data, pe o durata de maximum 30 de zile.
(4) Ordonanta procurorului se transmite, de îndata, oricarui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia caruia se afla datele prevazute la alin. (1) ori care le are sub control, acesta fiind obligat sa le conserve imediat, în conditii de confidentialitate.
(5) În cazul în care datele referitoare la traficul informational se afla în posesia mai multor furnizori de retele publice de comunicatii electronice ori furnizori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, furnizorul în posesia sau sub controlul caruia se afla datele informatice are obligatia de a pune, de îndata, la dispozitia organului de urmarire penala informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori, în vederea cunoasterii tuturor elementelor din lantul de comunicare folosit.
(6) În termenul prevazut la alin. (2) si (3), procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, sa solicite unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului transmiterea datelor conservate potrivit legii ori poate dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art. 170 alin. (2^1) - (2^5), alin. (4) si (5) si ale art. 171 se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(7^1) Dispozitiile alin. (1) - (7) se aplica în mod corespunzator si cu privire la datele informatice, inclusiv la datele referitoare la traficul informational, stocate prin intermediul unui sistem informatic care se afla în posesia sau sub controlul altor persoane.
(8) Pâna la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa încunostinteze, în scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.

Art. 524
(1) Supravegherea tehnica, retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei si a obiectelor, perchezitia si obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului pot fi dispuse, la cererea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date în urmarire de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, daca acesta apreciaza ca identificarea, cautarea, localizarea si prinderea persoanelor date în urmarire nu pot fi facute prin alte mijloace ori ar fi mult întârziate.
(2) Dispozitiile art. 138-144, respectiv art. 147, art. 152 si art. 157-160 se aplica în mod corespunzator.

Art. 148
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) În cazul în care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau înregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare. În cazul investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism pot fi folositi ca investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii în vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza ordonantei emise potrivit alin. (1) - (3), pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, întocmind un proces-verbal.
(6) În cazul în care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la anumite activitati, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 150.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori în cadrul procesului penal în aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, precum si infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
(10) În situatii exceptionale, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia îi poate fi atribuita o alta identitate decât cea reala. Dispozitiile alin. (2) - (3) si (5) - (9) se aplica în mod corespunzator.

Art. 155
Dispozitiile art. 154 se aplica în mod corespunzator si în cazul în care conservarea se refera la datele ce privesc traficul din sistemele de telecomunicatii.

Art. 36
(1) Tribunalul judeca în prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 2561, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 si art. 360-367;
b) infractiunile savârsite cu intentie depasita care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directia Nationala Anticoruptie, daca nu sunt date prin lege în competenta altor instante ierarhic superioare;
 
c^1) infractiunile de spalare a banilor si infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare;
c^2) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Parchetul European, potrivit Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidata în ceea ce priveste instituirea Parchetului European (EPPO);
d) alte infractiuni date prin lege în competenta sa.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite între judecatoriile din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorie în cazurile prevazute de lege.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 56
(1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de urmarire penala a politiei judiciare si a organelor de cercetare penala speciale, prevazute de lege. De asemenea, procurorul supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala în cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Urmarirea penala se efectueaza, în mod obligatoriu, de catre procuror:
a) în cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata în prima instanta apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel;
b) în cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191, art. 257, 277, art. 279-283 si art. 289-294 din Codul penal;
c) în cazul infractiunilor savârsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
d) în cazul infractiunilor pentru care competenta de a efectua urmarirea penala apartine Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directiei Nationale Anticoruptie;
e) în alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala în cazul infractiunilor savârsite de militari se efectueaza, în mod obligatoriu, de procurorul militar.
(5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savârsirea infractiunilor comise de militari, urmând a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 44.
(6) Este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca în prima instanta cauza cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel.

Art. 57
(1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, în competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si în alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala numai în conditiile art. 55 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, în cazul savârsirii infractiunilor de catre militari sau în cazul savârsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal savârsite de catre personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penala speciale pot efectua, în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute în titlul X din Codul penal si infractiunilor de terorism, din dispozitia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnica.

Art. 107
(1) La începutul primei audieri, organul judiciar adreseaza întrebari suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, codul numeric personal, numele si prenumele parintilor, cetatenia, starea civila, situatia militara, studiile, profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care doreste sa îi fie comunicate actele de procedura, antecedentele penale sau daca împotriva sa se desfasoara un alt proces penal, daca solicita un interpret în cazul în care nu vorbeste sau nu întelege limba româna ori nu se poate exprima, precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.
(2) Întrebarile prevazute la alin. (1) se repeta la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar considera necesar.

Art. 108
(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevazuta de legea penala pentru savârsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala si încadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile prevazute la art. 83, precum si urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;
b) obligatia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa ramân valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) În cursul urmaririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute la alin. (2). Aceste drepturi si obligatii i se comunica si în scris, sub semnatura, iar în cazul în care nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(4) Organul judiciar trebuie sa aduca la cunostinta inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmaririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei, iar în cursul judecatii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevazute de lege, ca urmare a recunoasterii învinuirii.

Art. 109
(1) Dupa îndeplinirea dispozitiilor art. 107 si 108, suspectul sau inculpatul este lasat sa declare tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata, dupa care i se pot pune întrebari.
(2) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul atât înainte, cât si în cursul audierii, iar organul judiciar, când considera necesar, poate permite acestuia sa utilizeze însemnari si notite proprii.
(3) În cursul audierii, suspectul sau inculpatul îsi poate exercita dreptul la tacere cu privire la oricare dintre faptele ori împrejurarile despre care este întrebat.

Art. 113
(1) Atunci când sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege referitoare la statutul de martor amenintat sau vulnerabil ori pentru protectia vietii private sau a demnitatii, organul de urmarire penala poate dispune fata de persoana vatamata ori fata de partea civila masurile de protectie prevazute la art. 124-130, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Sunt prezumate vulnerabile victimele copii, victimele care sunt în relatie de dependenta fata de autorul infractiunii, victimele terorismului, ale criminalitatii organizate, ale traficului de persoane, ale violentei în cadrul relatiilor apropiate, ale violentei sexuale sau ale exploatarii, victimele infractiunilor savârsite din ura si victimele afectate de o infractiune din cauza prejudecatilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legatura în special cu caracteristicile lor personale, victimele cu dizabilitati, precum si victimele care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravitatii infractiunii.
(3) Daca persoana vatamata sau partea civila se afla în vreuna dintre situatiile prevazute la alin. (2), organul de urmarire penala îi aduce la cunostinta masurile de protectie care pot fi luate, continutul lor si posibilitatea de a renunta la acestea. Renuntarea persoanei vatamate sau a partii civile la luarea masurilor de protectie se consemneaza în scris si se semneaza de catre aceasta, în prezenta reprezentantului legal, daca este cazul.
(4) Reaudierea persoanei vatamate se face numai daca acest lucru este strict necesar pentru desfasurarea procesului penal.
(5) La audiere, persoana vatamata poate fi însotita, la cererea sa, de catre reprezentantul sau legal si de catre o alta persoana desemnata de catre persoana vatamata, cu exceptia cazului în care organul judiciar decide motivat în sens contrar.
(6) Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta persoanei vatamate si exista motive pentru a se considera ca aceasta este minor, persoana vatamata va fi prezumata a fi minor.

Art. 119
(1) Dispozitiile art. 107 se aplica în mod corespunzator în cazul audierii martorului.
(2) Martorului i se comunica obiectul cauzei si apoi este întrebat daca este membru de familie sau fost sot al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate ori al celorlalte parti din procesul penal, daca se afla în relatii de prietenie sau de dusmanie cu aceste persoane, precum si daca a suferit vreo paguba în urma savârsirii infractiunii.
(3) Martorului nu i se adreseaza întrebarile privind persoana sa atunci când fata de acesta s-a dispus o masura de protectie a datelor de identitate.

Art. 120
(1) Organul judiciar comunica martorului calitatea în care este audiat si faptele sau împrejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor.
(2) Martorului i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi supus masurilor de protectie si de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în fata organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege;
b) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;
c) obligatia de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate dispune împotriva sa sanctiunea prevazuta de art. 283 alin. (1);
d) obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea, atragându-i-se atentia ca legea pedepseste infractiunea de marturie mincinoasa.

Art. 122
(1) Fiecare martor este audiat separat si fara prezenta altor martori.
(2) Martorul este lasat sa declare tot ceea ce stie în legatura cu faptele sau împrejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebari.
(3) Martorului nu i se pot adresa întrebari privind optiunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstante personale si de familie, cu exceptia cazului în care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului în cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 125
În cazul în care exista o suspiciune rezonabila ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizeaza organelor judiciare sau a declaratiilor sale, organul judiciar competent acorda acestuia statutul de martor amenintat si dispune una ori mai multe dintre masurile de protectie prevazute la art. 126 sau 127, dupa caz.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 126
(1) În cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, în conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza în conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au determinat luarea masurilor de protectie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanta motivata, încetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de pericol nu a încetat.

(7) Daca starea de pericol a aparut în cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica în mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu punerea în executare a masurii.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 127
În cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent în sala de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate ale martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune marturie.

Art. 158
(1) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. În cursul judecatii, perchezitia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de catre instanta învestita cu judecarea cauzei.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda:
a) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor sau persoanelor cautate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri;
b) indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
c) indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca în locul în care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la savârsirea infractiunii ori urme ale savârsirii infractiunii;
d) numele, prenumele si, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, precum si indicarea urmelor savârsirii infractiunii ori a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
(3) În cazul în care, în timpul efectuarii perchezitiei, se constata ca au fost transferate probe, date sau ca persoanele cautate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de perchezitie este valabil, în conditiile legii, si pentru aceste locuri. Continuarea efectuarii perchezitiei în aceasta situatie se încuviinteaza de catre procuror.
(4) Procurorul înainteaza cererea împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(5) Cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei domiciliare se solutioneaza, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiata, si încuviintarea efectuarii perchezitiei si emite de îndata mandatul de perchezitie. Întocmirea minutei este obligatorie.
(7) Încheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia sau, daca este cazul, si a locurilor învecinate acestuia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta;
h) numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
i) descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savârsirii infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat;
j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
k) semnatura judecatorului si stampila instantei.
 
(8) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a perchezitiei domiciliare.
(9) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei domiciliare nu este supusa cailor de atac.
(10) O noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare în acelasi loc poate fi formulata daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecator.
(11) În cursul judecatii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventiva a inculpatului, precum si în cazul în care exista suspiciuni rezonabile ca în locul unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul cauzei. Dispozitiile alin. (2) - (8) si ale art. 157 se aplica în mod corespunzator.

Art. 168
(1) Prin perchezitie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se întelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare si strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(2) În cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(3) Procurorul înainteaza cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiata, încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice si emite de îndata mandatul de perchezitie.
(6) Încheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul si în cadrul careia trebuie efectuata activitatea dispusa;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmeaza a fi perchezitionat, precum si numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
g) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei informatice nu este supusa cailor de atac.
(8) În cazul în care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de îndata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea mandatului, dispozitiile alin. (1) - (7) aplicându-se în mod corespunzator.
(9) În vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.
(10) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba. Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(11) Perchezitia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza în prezenta suspectului ori a inculpatului, dispozitiile art. 159 alin. (10) si (11) aplicându-se în mod corespunzator.
(12) Perchezitia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza de un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.
(13) Procesul-verbal de perchezitie informatica trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic este cercetat;
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei;
g) semnatura sau stampila persoanei care a efectuat perchezitia;
h) semnatura persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei.
(14) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica sa fie efectuata fara ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia sa devina, în mod nejustificat, publice.
(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza în conditiile legii.
(16) În cursul judecatii, perchezitia informatica se dispune de catre instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, a partilor ori a persoanei vatamate, în cazurile prevazute la alin. (2). Mandatul de efectuare a perchezitiei informatice dispuse de instanta se comunica procurorului, care procedeaza potrivit alin. (8) - (15).

Art. 171
(1) Daca obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala, prin ordonanta, sau instanta de judecata, prin încheiere, dispune ridicarea silita. În cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau înscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penala.
(2) Împotriva masurii dispuse potrivit alin. (1) sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se poate face plângere de catre orice persoana interesata. Dispozitiile art. 250 se aplica în mod corespunzator.
(3) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei care este obligata sa predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(4) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(5) Daca obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Art. 223
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, în cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau încearca sa realizeze o întelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savârsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savârsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infractiune privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, santaj, viol, act sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, ultrajul contra bunelor moravuri, o infractiune de coruptie, o infractiune savârsita prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Art. 244
Regimul special de detentie al minorilor, în raport cu particularitatile vârstei, astfel încât masurile preventive luate fata de acestia sa nu prejudicieze dezvoltarea lor fizica, psihica sau morala, va fi stabilit prin legea privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Art. 289
(1) Plângerea este încunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.
(2) Plângerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul petitionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscala, numarul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice si contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori conventional, descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii, precum si indicarea faptuitorului si a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.
(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramâne atasata plângerii.
(4) Daca este facuta în scris, plângerea trebuie semnata de persoana vatamata sau de mandatar.
(5) Plângerea în forma electronica îndeplineste conditiile de forma numai daca este certificata prin semnatura electronica, în conformitate cu prevederile legale.
(6) Plângerea formulata oral se consemneaza într-un proces-verbal de catre organul care o primeste.
(7) Plângerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu îsi însuseste plângerea.
(8) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plângerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restrânsa poate face plângere cu încuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. În cazul în care faptuitorul este persoana care reprezinta legal sau încuviinteaza actele persoanei vatamate, sesizarea organelor de urmarire penala se face din oficiu.
(9) Plângerea gresit îndreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite, pe cale administrativa, organului judiciar competent.
(10) În cazul în care plângerea este întocmita de catre o persoana care locuieste pe teritoriul României, cetatean român, strain sau persoana fara cetatenie, si prin aceasta se sesizeaza savârsirea unei infractiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat sa primeasca plângerea si sa o transmita organului competent din tara pe teritoriul careia a fost comisa infractiunea. Regulile privind cooperarea judiciara în materie penala se aplica în mod corespunzator.
(11) Persoana care nu vorbeste sau nu întelege limba româna poate depune plângerea în limba pe care o întelege. Odata cu depunerea plângerii aceasta poate solicita ca, atunci când este citata, sa primeasca si o traducere a citatiei.

Art. 290
(1) Denuntul este încunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savârsirea unei infractiuni.
(2) Denuntul se poate face numai personal, dispozitiile art. 289 alin. (2), (4) - (6) si (8) - (10) aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Denuntul se depune la organul de urmarire penala competent în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei prevazute de legea penala.

Art. 294^1
Ori de câte ori este necesara o autorizare sau îndeplinirea unei alte conditii prealabile pentru a se dispune efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de o anumita persoana, parchetul, odata cu sesizarea institutiei competente, înainteaza un referat întocmit de procuror, care va cuprinde date si informatii cu privire la savârsirea unor fapte prevazute de legea penala de catre persoana cu privire la care se solicita autorizarea.

Art. 295
(1) Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plângere.
(2) Plângerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art. 289 alin. (1) - (6) si (8) se aplica în mod corespunzator.

Art. 318
(1) În cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala când constata ca nu exista un interes public în urmarirea faptei.
(2) Interesul public se analizeaza în raport cu:
a) continutul faptei si împrejurarile concrete de savârsire a faptei;
b) modul si mijloacele de savârsire a faptei;
c) scopul urmarit;
d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii;
e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savârsirii acesteia;
f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
g) existenta unei disproportii vadite între cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii.
(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savârsirea infractiunii si eforturile depuse pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.
(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).
(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa îndeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa înlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un program de consiliere.
(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa îndeplineasca obligatiile prevazute la alin. (6), stabileste prin ordonanta termenul pâna la care acestea urmeaza a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.
(8) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol si art. 315 alin. (2) - (4), termenul pâna la care trebuie îndeplinite obligatiile prevazute la alin. (6) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor în termenul prevazut la alin. (7), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala este verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmita de un procuror de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, ordonanta este verificata de procurorul-sef de sectie, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispozitiile alin. (10) se aplica în mod corespunzator atunci când ierarhia functiilor într-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(12) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala, verificata potrivit alin. (10), se comunica în copie, dupa caz, persoanei care a facut sesizarea, partilor, suspectului, persoanei vatamate si altor persoane interesate si se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisa, judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
(13) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea persoanelor prevazute la alin. (12).
(14) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin încheiere motivata, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevazute la alin. (12), precum si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea cererii de confirmare.
(15) Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a înscrisurilor noi prezentate si, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
a) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
b) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (15) este definitiva. În cazul în care judecatorul a respins cererea de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala, o noua renuntare nu mai poate fi dispusa, indiferent de motivul invocat.

Art. 325
(1) Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuarii sau supravegherii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia motivata a conducatorului parchetului ierarhic superior.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator si când legea prevede o alta subordonare ierarhica.

Art. 378
(1) Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis în judecata, apoi i se pot pune întrebari în mod nemijlocit de catre procuror, de persoana vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati, precum si de avocatii acestora si de avocatul inculpatului a carui audiere se face. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot, de asemenea, pune întrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(2) Instanta poate respinge întrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Întrebarile respinse se consemneaza în încheierea de sedinta.
(3) În situatiile în care legea prevede posibilitatea ca inculpatul sa fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitatii, acesta va fi întrebat daca îsi manifesta acordul în acest sens, în cazul în care va fi gasit vinovat.
(4) Când inculpatul nu îsi mai aminteste anumite fapte sau împrejurari ori când exista contraziceri între declaratiile facute de inculpat în instanta si cele date anterior, presedintele îi cere acestuia explicatii si poate da citire, în întregime sau în parte, declaratiilor anterioare.
(5) Când inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.
(6) Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.

Art. 404
(1) Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute la art. 107 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicându-se denumirea acesteia si textul de lege în care se încadreaza, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, si cauza pe care se întemeiaza potrivit art. 16, precum si solutia data cu privire la solutionarea actiunii civile.
(2) Când instanta dispune condamnarea, în dispozitiv se mentioneaza pedeapsa principala aplicata. În cazul în care dispune suspendarea executarii acesteia, în dispozitiv se mentioneaza si masurile de supraveghere si obligatiile, prevazute la art. 93 alin. (1) - (3) din Codul penal, pe care trebuie sa le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecintele nerespectarii lor si ale savârsirii de noi infractiuni si se indica doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, prevazuta la art. 93 alin. (3) din Codul penal, dupa consultarea listei privind posibilitatile concrete de executare existente la nivelul fiecarui serviciu de probatiune. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide în care din cele doua institutii din comunitate mentionate în hotarârea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia si tipul de activitate. Când instanta dispune masura educativa a supravegherii, în dispozitiv se mentioneaza persoana care realizeaza supravegherea si îndrumarea minorului.
(3) Când instanta dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se face mentiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art. 81 din Codul penal, iar când dispune amânarea aplicarii pedepsei, în dispozitiv se mentioneaza pedeapsa stabilita a carei aplicare se amâna, precum si masurile de supraveghere si obligatiile, prevazute la art. 85 alin. (1) si (2) din Codul penal, pe care trebuie sa le respecte inculpatul, se pun în vedere acestuia consecintele nerespectarii lor si ale savârsirii de noi infractiuni, iar daca a impus obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, se mentioneaza doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa aceasta obligatie, dupa consultarea listei privind posibilitatile concrete de executare existente la nivelul fiecarui serviciu de probatiune. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide în care din cele doua institutii din comunitate mentionate în hotarârea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia si tipul de activitate si îndrumarea minorului.
(4) Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarâte de instanta cu privire la:
a) deducerea duratei masurii preventive privative de libertate si a internarii medicale, indicându-se partea din pedeapsa executata în acest mod;
b) masurile preventive;
c) masurile asiguratorii;
d) masurile de siguranta;
e) cheltuielile judiciare;
f) restituirea lucrurilor;
g) restabilirea situatiei anterioare;
h) cautiune;
i) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
(5) Când instanta pronunta pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile sau, dupa caz, unele dintre drepturile prevazute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevazuta în acelasi articol.
(6) Când instanta a pronuntat pedeapsa închisorii, iar persoana vatamata a solicitat înstiintarea cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea condamnatului, instanta face o mentiune în acest sens în dispozitivul hotarârii.
(6^1) Când instanta a dispus amânarea aplicarii pedepsei sau interzicerea unuia sau mai multora dintre drepturile prevazute la art. 66 alin. (1) lit. l) -o) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificarile si completarile ulterioare, odata cu aplicarea pedepsei accesorii sau a pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi, dispozitivul va cuprinde mentiunea ca persoana sau persoanele beneficiare ale masurilor de protectie pot solicita emiterea unui ordin european de protectie în conditiile legii.
(7) Dispozitivul trebuie sa cuprinda mentiunea ca hotarârea este supusa apelului, cu aratarea termenului în care acesta poate fi exercitat, indicarea datei în care hotarârea a fost pronuntata si a faptului ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.

Art. 405
(1) Hotarârea se pronunta, dupa redactare, în sedinta publica de catre presedinte sau de catre alt membru al completului de judecata desemnat de presedinte, asistat de grefier, care va citi dispozitivul hotarârii sau se pronunta prin punerea acesteia la dispozitia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului, prin mijlocirea grefei instantei.
(2) În cazurile în care rezultatul deliberarii se consemneaza într-o minuta, deliberarea si pronuntarea hotarârii au loc în termen de cel mult 15 zile de la închiderea dezbaterilor, daca legea nu prevede altfel. În cazuri temeinic justificate, daca deliberarea si pronuntarea hotarârii nu pot avea loc în acest termen, instanta poate amâna pronuntarea o singura data, pentru o durata de cel mult 15 zile. Presedintele sau, dupa caz, alt membru al completului pronunta minuta hotarârii, în conditiile alin. (1), daca legea nu prevede altfel.
(3) La pronuntarea hotarârii partile si persoana vatamata nu se citeaza.

Art. 426
Împotriva hotarârilor penale definitive se poate face contestatie în anulare în urmatoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau când, desi legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal;
c) când hotarârea din apel a fost pronuntata de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanta de apel nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când sedinta de judecata în apel nu a fost publica, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanta de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;
i) când împotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarâri definitive pentru aceeasi fapta.

Art. 436
(1) Pot formula cerere de recurs în casatie:
a) procurorul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila;
b) inculpatul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila, împotriva hotarârilor prin care s-a dispus condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicarii pedepsei ori încetarea procesului penal;
c) partea civila si partea responsabila civilmente, în ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala, în masura în care solutia din aceasta latura a influentat solutia în latura civila.
(2) Inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot formula cerere de recurs în casatie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Pâna la închiderea dezbaterilor la instanta de recurs, partile si procurorul îsi pot retrage recursul în casatie declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla în stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata într-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarâre a fost atacata, fie la instanta de recurs.
(4) Reprezentantii legali pot retrage recursul în casatie cu respectarea, în ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage recursul în casatie declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(5) Recursul în casatie declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(6) Decizia instantei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacata cu recurs în casatie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

Art. 438
(1) Hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri:
1. în cursul judecatii nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;
2. hotarârea a fost pronuntata de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
4. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
5. judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
6. sedinta de judecata nu a fost publica, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
7. inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
8. în mod gresit s-a dispus încetarea procesului penal;
9. hotarârea cuprinde motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei sau exista o contradictie între considerentele si dispozitivul hotarârii;
10. instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;
11. nu s-a constatat gratierea sau în mod gresit s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost gratiata;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevazute de lege;
13. instanta si-a întemeiat hotarârea pe probe pentru care a fost aplicata sanctiunea excluderii sau în mod gresit s-a aplicat sanctiunea excluderii cu privire la probe legal administrate;
14. instanta nu s-a pronuntat asupra unuia sau mai multor motive de apel.
(2) Cazurile prevazute la alin. (1) pot constitui temei al casarii hotarârii doar daca nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecarii apelului ori daca, desi au fost invocate, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casatie a fost respinsa, partea sau procurorul care a declarat recursul în casatie nu mai poate formula o noua cerere împotriva aceleiasi hotarâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 548
(1) Cooperarea judiciara internationala va fi solicitata sau acordata în conformitate cu dispozitiile actelor juridice ale Uniunii Europene, tratatelor internationale din domeniul cooperarii judiciare internationale în materie penala la care România este parte, precum si cu dispozitiile cuprinse în legea speciala si în prezentul capitol, daca în tratatele internationale nu se prevede altfel.
(2) Actele membrilor straini detasati ai unei echipe comune de ancheta efectuate în baza si conform acordului încheiat si dispozitiilor conducatorului echipei au o valoare similara actelor efectuate de catre organele de urmarire penala române.

Art. 13
(1) Legea procesuala penala se aplica în procesul penal actelor efectuate si masurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare si pâna în momentul iesirii din vigoare, cu exceptia situatiilor prevazute în dispozitiile tranzitorii.
(2) Legea procesuala penala româna se aplica actelor efectuate si masurilor dispuse pe teritoriul României, cu exceptiile prevazute de lege.

Art. 16
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savârsita cu vinovatia prevazuta de lege;
c) nu exista probe ca o persoana a savârsit infractiunea;
d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
e) lipseste plângerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea în miscare a actiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
g) a fost retrasa plângerea prealabila, în cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia înlatura raspunderea penala, a intervenit împacarea ori a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii;
h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
i) exista autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa în miscare ulterior, în conditiile prevazute de lege.

Art. 21
(1) Introducerea în procesul penal a partii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea partii îndreptatite potrivit legii civile, în termenul prevazut la art. 20 alin. (1).
(2) Atunci când exercita actiunea civila, procurorul este obligat sa ceara introducerea în procesul penal a partii responsabile civilmente, în conditiile alin. (1).
(3) Partea responsabila civilmente poate interveni în procesul penal pâna la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta de judecata, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei.
(4) Partea responsabila civilmente are, în ceea ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

Art. 33
(1) Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.
(2) Subiectii procesuali principali au aceleasi drepturi si obligatii ca si partile, cu exceptia celor pe care legea le acorda numai acestora.

Art. 77
Persoana cu privire la care, din datele si probele existente în cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a savârsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect.

Art. 78
Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel.

Art. 90
Asistenta juridica este obligatorie:
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detentie ori într-un centru educativ, când este retinut sau arestat, chiar în alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar în alta cauza, precum si în alte cazuri prevazute de lege;
b) în cazul în care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea;
c) în cursul procedurii în camera preliminara si în cursul judecatii în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Art. 94
(1) Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.
(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.
(3) În cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penala.
(4) În cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea în miscare a actiunii penale, restrictionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.
(5) În cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asista ori îl reprezinta.
(7) În vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de întreg materialul dosarului de urmarire penala în procedurile desfasurate în fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica în mod corespunzator cu privire la dreptul partilor si al subiectilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Art. 138
(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare urmatoarele:
a) interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta;
b) accesul la un sistem informatic;
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice;
e) obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane;
f) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
g) utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor;
h) participarea autorizata la anumite activitati;
i) livrarea supravegheata;
j) obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.
(2) Prin interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare se întelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se întelege patrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei retele, în scopul de a identifica probe.
(4) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(5) Prin date informatice se întelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o forma adecvata prelucrarii într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se întelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora.
(7) Prin localizare sau urmarire prin mijloace tehnice se întelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care sunt atasate.
(8) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se întelege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc.
(9) Prin obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane se întelege operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare si al altor operatiuni efectuate sau care urmeaza sa fie efectuate prin intermediul unei institutii de credit ori al altei entitati financiare, precum si obtinerea de la o institutie de credit sau de la alta entitate financiara de înscrisuri ori informatii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzactiile sau operatiunile unei persoane.
(10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor se întelege folosirea unei persoane cu o alta identitate decât cea reala în scopul obtinerii de date si informatii cu privire la savârsirea unei infractiuni.
(11) Prin participarea autorizata la anumite activitati se întelege comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infractiuni de coruptie, efectuarea de tranzactii, operatiuni sau orice fel de întelegeri privind un bun sau privind o persoana despre care se banuieste ca ar fi disparuta, ca este victima traficului de persoane ori a unei rapiri, efectuarea de operatiuni privind droguri, precum si prestarea unui serviciu, desfasurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obtinerii de mijloace de proba.
(12) Prin livrare supravegheata se întelege tehnica de supraveghere si cercetare prin care se permit intrarea, circulatia sau iesirea de pe teritoriul tarii a unor bunuri în privinta carora exista o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al detinerii sau obtinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autoritatilor competente, în scopul investigarii unei infractiuni sau al identificarii persoanelor implicate în savârsirea acesteia.
(13) Prin supraveghere tehnica se întelege utilizarea uneia dintre metodele prevazute la alin. (1) lit. a)-d).

Art. 139
(1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2);
b) masura sa fie proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, de trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Înregistrarile prevazute în prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât daca exista date ca avocatul savârseste ori pregateste savârsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apara, probele obtinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de îndata, de catre procuror. Atunci când apreciaza necesar, judecatorul dispune informarea avocatului.

Art. 140
(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurilor de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva careia se dispune masura, daca sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura, indicarea faptei si a încadrarii juridice, iar, în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, daca se solicita si încuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa înainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
(3) Cererea prin care se solicita încuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza în aceeasi zi, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) În cazul în care apreciaza ca cererea este întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului si emite de îndata mandatul de supraveghere tehnica. Întocmirea minutei este obligatorie.
(5) Încheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat încheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete încuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia, daca sunt cunoscute;
g) indicarea, în cazul în care este necesar fata de natura masurii încuviintate, a elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricaror date cunoscute pentru identificarea caii de comunicare sau a numarului de cont;
h) în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spatii private, mentiunea privind încuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 139 si prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de supraveghere tehnica nu este supusa cailor de atac.
(8) O noua cerere de încuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii comunicatiilor ori înregistrarii acestora, precum si a oricaror tipuri de comunicari efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii. Dispozitiile alin. (1) - (8) se aplica în mod corespunzator.

Art. 142
(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei.
(1^1) Pentru realizarea activitatilor prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) -d), procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea si confidentialitatea datelor si informatiilor colectate.
(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligati sa colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei, în limitele competentelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a înceta imediat supravegherea tehnica înainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informând de îndata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si în alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii. Din oficiu sau la solicitarea partilor, judecatorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate daca exista noi probe din care rezulta ca totusi o parte dintre acestea privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii. Dupa un an de la solutionarea definitiva a cauzei, acestea sunt distruse de catre procuror, care întocmeste un proces-verbal în acest sens.

Art. 142^1
(1) Orice persoana autorizata care realizeaza activitati de supraveghere tehnica, în baza prezentei legi, are posibilitatea de a asigura semnarea electronica a datelor rezultate din activitatile de supraveghere tehnica, utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
(2) Orice persoana autorizata care transmite date rezultate din activitatile de supraveghere tehnica, în baza prezentei legi, are posibilitatea sa semneze datele transmise, utilizând si o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta asumându-si astfel responsabilitatea în ceea ce priveste integritatea datelor transmise.
(3) Orice persoana autorizata care primeste date rezultate din activitatile de supraveghere tehnica, în baza prezentei legi, are posibilitatea sa verifice integritatea datelor primite si sa certifice aceasta integritate prin semnarea datelor, utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate.
(4) Fiecare persoana care certifica datele sub semnatura electronica raspunde potrivit legii pentru securitatea si integritatea acestor date.

Art. 143
(1) Procurorul sau organul de cercetare penala întocmeste un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnica, în care sunt consemnate rezultatele activitatilor efectuate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica, numele persoanelor la care se refera, daca sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum si, dupa caz, data si ora la care a început activitatea de supraveghere si data si ora la care s-a încheiat.
(2) La procesul-verbal se ataseaza, în plic sigilat, o copie a suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica. Suportul sau o copie certificata a acestuia se pastreaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine activitatile de supraveghere tehnica si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului învestit cu solutionarea cauzei.
(2^1) Orice persoana autorizata care realizeaza copii ale unui suport de stocare a datelor informatice care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica are posibilitatea sa verifice integritatea datelor incluse în suportul original si, dupa efectuarea copiei, sa semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta asumându-si astfel responsabilitatea în ceea ce priveste integritatea datelor.
(3) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile purtate într-o alta limba decât cea româna sunt transcrise în limba româna, prin intermediul unui interpret, care are obligatia de a pastra confidentialitatea.
(4) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile interceptate si înregistrate, care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de catre procuror sau organul de cercetare penala într-un proces-verbal în care se mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror.
(5) Dupa încetarea masurii de supraveghere, procurorul informeaza judecatorul de drepturi si libertati despre activitatile efectuate.

Art. 150
(1) Participarea autorizata la anumite activitati în conditiile art. 138 alin. (11) se poate dispune de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiuni privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, unei infractiuni care se savârseste prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie si al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale care au legatura, potrivit art. 43, cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de catre procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor autorizate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) persoana care desfasoara activitatile autorizate.
(3) Activitatile autorizate pot fi desfasurate de un organ de cercetare penala, de un investigator cu identitate reala, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator.
(4) Desfasurarea activitatilor autorizate de catre persoana prevazuta la alin. (2) lit. c) nu constituie contraventie sau infractiune.
(5) Punerea în executare a acestor masuri se consemneaza într-un proces-verbal care contine: datele la care masura a început si s-a încheiat, date cu privire la persoanele care au desfasurat activitatile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa în aplicare masura.
(6) Persoana care a desfasurat activitatile autorizate poate fi audiata ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor amenintati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care desfasoara activitatile autorizate orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati, în cazul în care acestea constituie infractiuni.
(8) Masura dispusa poate fi prelungita de catre procuror, pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(9) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.

Art. 153
(1) Procurorul poate solicita unei institutii de credit sau oricarei altei institutii care detine date privind situatia financiara a unei persoane comunicarea datelor privind existenta si continutul conturilor unei persoane, în cazul în care exista indicii temeinice cu privire la savârsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): institutia care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), mentionarea obligatiei institutiei de a comunica imediat, în conditii de confidentialitate, datele solicitate.
(3) Institutia prevazuta la alin. (1) este obligata sa puna de îndata la dispozitie datele solicitate.

Art. 175
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care martorul poate refuza depunerea marturiei.
(2) Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(3) Expertul poate cere lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurari ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lamuriri partilor si subiectilor procesuali principali, cu încuviintarea si în conditiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusa în vederea efectuarii expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui sa le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de catre organele judiciare în functie de natura si complexitatea cauzei si de cheltuielile suportate sau care urmeaza a fi suportate de catre expert. Daca expertiza este efectuata de institutia medico-legala ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în conditiile prevazute de legea speciala.
(6) Expertul poate beneficia si de masuri de protectie, în conditiile prevazute la art. 125.
(7) Expertul are obligatia de a se prezenta în fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat si de a-si întocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului-limita stabilit în ordonanta organului de urmarire penala sau în încheierea instantei. Termenul-limita din ordonanta sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fara ca prelungirea totala acordata sa fie mai mare de 6 luni.
(8) Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum si raspunderea civila a expertului sau a institutiei desemnate sa o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

Art. 191
(1) Expertiza genetica judiciara se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, prin încheiere, în cursul judecatii, cu privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost gasite ori ridicate.
(2) Expertiza genetica judiciara se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale, al unei institutii ori unui laborator de specialitate sau al oricarei alte institutii de specialitate certificate si acreditate în acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinarii corporale pot fi folosite numai la identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obtinut în conditiile alin. (3) poate fi folosit si în alta cauza penala, daca serveste la aflarea adevarului.
(5) Datele obtinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale si sunt protejate conform legii.

Art. 193
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili împrejurari de fapt ce prezinta importanta pentru solutionarea cauzei, poate sa procedeze la reconstituirea, în întregime sau în parte, a modului si a conditiilor în care s-a comis fapta.
(2) Organele judiciare procedeaza la reconstituirea activitatilor sau a situatiilor, având în vedere împrejurarile în care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. În cazul în care declaratiile martorilor, ale partilor sau ale subiectilor procesuali principali cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuata separat pentru fiecare varianta a desfasurarii faptei descrise de acestia.
(3) Când suspectul sau inculpatul se afla în vreuna din situatiile prevazute la art. 90, reconstituirea se face în prezenta acestuia, asistat de aparator. Atunci când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa participe la reconstituire, aceasta se efectueaza cu participarea altei persoane.
(4) Reconstituirea trebuie sa fie efectuata astfel încât sa nu fie încalcata legea sau ordinea publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice si sa nu fie pusa în pericol viata sau sanatatea persoanelor.

Art. 198
(1) Înscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca, din continutul lor, rezulta fapte sau împrejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
(2) Procesul-verbal ce cuprinde constatarile personale ale organului de urmarire penala sau ale instantei de judecata este mijloc de proba. Procesele-verbale întocmite de organele prevazute la art. 61 alin. (1) lit. a) -c) constituie acte de sesizare a organului de urmarire penala si nu au valoarea unor constatari de specialitate în procesul penal.

Art. 266
(1) Mandatul de aducere se executa prin organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de ordine publica. Persoana careia i se încredinteaza executarea mandatului transmite mandatul persoanei pentru care acesta a fost emis si îi solicita sa o însoteasca. În cazul în care persoana indicata în mandat refuza sa însoteasca persoana care executa mandatul sau încearca sa fuga, aceasta va fi adusa prin constrângere.
(2) În vederea executarii mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta de judecata, organele prevazute la alin. (1) pot patrunde în locuinta sau sediul oricarei persoane, în care exista indicii ca se afla cel cautat, în cazul în care acesta refuza sa coopereze, împiedica executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat si proportional cu scopul urmarit.
(3) Daca persoana aratata în mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel însarcinat cu executarea mandatului constata aceasta într-un proces- verbal, care se înainteaza de îndata organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(4) Daca cel însarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta în mandat la adresa indicata, face cercetari si, daca acestea au ramas fara rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute. Procesul-verbal se înainteaza, de îndata, organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(5) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unitatii militare sau prin politia militara.
(6) Activitatile desfasurate cu ocazia executarii mandatului de aducere sunt consemnate într-un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care îl încheie;
b) locul unde este încheiat;
c) mentiuni despre activitatile desfasurate.

Art. 268
(1) Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.
(2) Când o masura procesuala nu poate fi luata decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului masurii.
(3) Pentru celelalte termene procedurale se aplica, în caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

Art. 269
(1) La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul prevazut în actul care a provocat curgerea termenului, în afara de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care începe sa curga termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineste.
(3) Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfârsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfârsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. Daca aceasta zi cade într-o luna care nu are zi corespunzatoare, termenul expira în ultima zi a acelei luni.
(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucratoare, termenul expira la sfârsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Art. 275
(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. în caz de achitare, de catre:
a) persoana vatamata, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) partea civila careia i s-au respins în totul pretentiile civile, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
 
2. în caz de încetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
b) persoana vatamata, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabila a fost tardiv introdusa;
c) partea prevazuta în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penala;
d) inculpatul si persoana vatamata, în caz de împacare.
 
3. daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) persoana vatamata, atunci când aceasta si-a retras plângerea prealabila ori s-a dispus clasarea în temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) -c) sau achitarea inculpatului, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situatii decât cele prevazute în dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) -c) ori încetarea procesului penal;
 
4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre stat.
 
(2) În cazul declararii apelului, recursului în casatie ori al introducerii unei contestatii sau oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul în casatie, contestatia sau cererea.
(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(4) În cazul când mai multe parti sau persoane vatamate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispozitiile alin. (1) pct. 1 si 2 si ale alin. (2) - (4) se aplica în mod corespunzator în cazul dispunerii în cursul urmaririi penale a unei solutii de clasare si în situatia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor si masurilor dispuse de organele de urmarire penala.
(6) Cheltuielile privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, ramân în sarcina statului.
(7) În situatia contestatiilor formulate de catre administratia penitenciarului în cazurile prevazute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Art. 283
(1) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) neîndeplinirea în mod nejustificat sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin aceasta s-au provocat întârzieri în desfasurarea procesului penal;
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de înmânare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.
(2) Lipsa nejustificata a martorului, precum si a persoanei vatamate, partii civile sau partii civilmente responsabile, chemate sa dea declaratii, sau parasirea, fara permisiune ori fara un motiv întemeiat, a locului unde urmeaza a fi audiate se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.
(3) Lipsa nejustificata a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fara a asigura substituirea, în conditiile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apararea, în conditiile în care s-a asigurat exercitarea deplina a tuturor drepturilor procesuale, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocati este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului.
(4) Urmatoarele abateri savârsite în cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitarii, în legatura cu procesul, a atributiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;
b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de catre expert sau interpret a îndeplinirii însarcinarilor primite;
d) neîndeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum si neîndeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însarcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligatii;
e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta la art. 160 alin. (3);
f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei în conditiile legii;
g) nerespectarea de catre parti, avocatii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 352 alin. (9) sau art. 359;
h) nerespectarea de catre avocatii partilor a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 359, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
i) manifestarile ireverentioase ale partilor, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane fata de judecator sau procuror;
j) manifestarile ireverentioase ale avocatilor fata de judecator sau procuror, dupa avertizarea în acest sens, cu exceptia situatiilor când acestia sustin cereri, exceptii, concluzii pe fondul cauzei, precum si atunci când procedeaza la audierea partilor, martorilor si expertilor;
k) nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a încunostinta în scris, în termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;
l) neîndeplinirea de catre martor a obligatiei de a încunostinta organele judiciare, în termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuintei pe parcursul procesului penal, potrivit art. 120 alin. (2) lit. c);
m) neîndeplinirea în mod nejustificat de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;
n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si procedurale de catre parti, reprezentantii legali ai acestora ori consilierii juridici;
o) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 142 alin. (2) sau a obligatiei prevazute la art. 152 alin. (3) de catre furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
o1) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 1461 alin. (7) de catre institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare;
p) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 147 alin. (5) de catre unitatile postale ori de transport sau orice alte persoane fizice ori juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii;
q) neîndeplinirea obligatiei prevazute la art. 153 alin. (3) de catre furnizorul de servicii sau de persoana în posesia careia sunt sau care are sub control datele prevazute la art. 153 alin. (1).
(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct în bugetul Ministerului Public sau al Ministerului Administratiei si Internelor, al Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii.
(6) Aplicarea amenzii judiciare nu înlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.

Art. 286
(1) Procurorul dispune asupra actelor sau masurilor procesuale si solutioneaza cauza prin ordonanta, daca legea nu prevede altfel.
(2) Ordonanta trebuie sa cuprinda:
a) denumirea parchetului si data emiterii;
b) numele, prenumele si calitatea celui care o întocmeste;
c) fapta care face obiectul urmaririi penale, încadrarea juridica a acesteia si, dupa caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;
d) obiectul actului sau masurii procesuale ori, dupa caz, tipul solutiei, precum si motivele de fapt si de drept ale acestora;
d^1) atunci când este cazul, mentiunea caii de atac disponibile, cu aratarea termenului în care aceasta poate fi exercitata;
e) date referitoare la masurile asiguratorii, masurile de siguranta cu caracter medical si masurile preventive luate în cursul urmaririi;
f) alte mentiuni prevazute de lege;
g) semnatura celui care a întocmit-o.
(3) Procurorul confirma un act sau o masura procesuala prin înscrierea acestei mentiuni si a temeiului de drept pe actul în cauza.
(4) Organele de cercetare penala dispun, prin ordonanta, asupra actelor si masurilor procesuale si formuleaza propuneri prin referat. Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

Art. 287
(1) Când legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie încuviintata, autorizata sau confirmata, un exemplar al actului ramâne la procuror.
(2) În cazurile în care procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori alte autoritati prevazute de lege, în vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmaririi penale, va înainta copii numerotate si certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legatura cu cererea sau propunerea formulata. Organul de urmarire penala pastreaza originalul actelor, în vederea continuarii urmaririi penale.

Art. 339
(1) Plângerea împotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva, dupa caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(2) În cazul când masurile si actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lânga curtea de apel, ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe lânga înalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plângerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator atunci când ierarhia functiilor într-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(4) În cazul solutiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus solutia.
(5) Ordonantele prin care se solutioneaza plângerile împotriva solutiilor, actelor sau masurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plângerea si celorlalte persoane interesate.
(6) Dispozitiile art. 336-338 se aplica în mod corespunzator, daca legea nu dispune altfel.

Art. 360
(1) Daca în cursul sedintei se savârseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele completului de judecata constata acea fapta si îl identifica pe faptuitor. Încheierea de sedinta se trimite procurorului competent.
(2) În cazul în care procurorul participa la judecata, poate declara ca începe urmarirea penala, pune în miscare actiunea penala si îl poate retine pe suspect sau pe inculpat.

Art. 361
(1) În vederea repartizarii pe complete si a stabilirii primului termen de judecata, dupa ramânerea definitiva a hotarârii pronuntate în camera preliminara, dosarele nou-formate vor fi transmise, dupa înregistrare în registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.
(2) Presedintele completului de judecata are îndatorirea sa ia din timp toate masurile necesare pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amânare.
(3) În acest scop, dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele completului, care va lua masurile necesare în scopul pregatirii judecatii, astfel încât sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.
(4) În cazurile în care asistenta juridica este obligatorie, presedintele completului va lua masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu.
(5) În situatia în care în aceeasi cauza au calitatea de inculpat atât persoana juridica, cât si reprezentantii legali ai acesteia, presedintele verifica daca inculpatul persoana juridica si-a desemnat un reprezentant, iar în caz contrar, procedeaza la desemnarea unui reprezentant, din rândul practicienilor în insolventa.
(6) De asemenea, presedintele verifica îndeplinirea dispozitiilor privind citarea si, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acestora.
(7) Presedintele completului se îngrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie întocmita si afisata la instanta, cu 24 de ore înaintea termenului de judecata.
(8) La întocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dându-se întâietate cauzelor în care sunt detinuti sau arestati la domiciliu si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

Art. 408
(1) Sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel.
(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta, cu exceptia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3) Apelul declarat împotriva sentintei se socoteste facut si împotriva încheierilor.

Art. 410
(1) Pentru procuror, persoana vatamata si parti, termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel, si curge de la data comunicarii hotarârii, în cazurile prevazute la art. 406 alin. (1), sau, dupa caz, de la data comunicarii copiei minutei, în celelalte cazuri.
(2) În cazul prevazut la art. 409 alin. (1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndata dupa pronuntarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si indemnizatiilor si cel mai târziu în 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza sau, dupa caz, în termen de 10 zile de la comunicarea sentintei prin care a fost aplicata amenda judiciara sau prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare sau indemnizatiilor.
(3) Pentru persoanele prevazute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile si curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau masura care a provocat vatamarea.

Art. 415
(1) Pâna la închiderea dezbaterilor la instanta de apel, persoana vatamata si oricare dintre parti îsi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla în stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata într-un proces-verbal de catre administratia locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarâre a fost atacata, fie la instanta de apel.
(2) Reprezentantii legali pot retrage apelul, cu respectarea, în ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(3) Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(4) Apelul declarat de procuror si retras poate fi însusit de partea în favoarea careia a fost declarat.

Art. 416
Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ceea ce priveste latura penala, cât si în ceea ce priveste latura civila, în afara de cazul când legea dispune altfel.

Art. 420
(1) Judecarea apelului se face cu citarea partilor si a persoanei vatamate.
(2) Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.
(3) Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
(4) Instanta de apel procedeaza la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibila, potrivit regulilor de la judecata în fond.
(5) Instanta de apel poate readministra probele administrate la prima instanta si poate administra probe noi, în conditiile art. 100.
(6) Când apelul este în stare de judecata, presedintele completului da cuvântul apelantului, apoi intimatului si pe urma procurorului. Daca între apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(7) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatului i se acorda ultimul cuvânt.
(8) Instanta verifica hotarârea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe administrate în fata instantei de apel.
(9) În vederea solutionarii apelului, instanta, motivat, poate da o noua apreciere probelor.
(10) Instanta se pronunta asupra tuturor motivelor de apel invocate.
(11) La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata în fond, în masura în care în prezentul titlu nu exista dispozitii contrare.
(12) Apelul împotriva încheierilor care, potrivit legii, pot fi atacate separat se judeca în camera de consiliu fara prezenta partilor, care pot depune concluzii scrise, cu exceptia cazurilor în care legea dispune altfel ori a celor în care instanta apreciaza ca este necesara judecata în sedinta publica.

Art. 425^1
(1) Calea de atac a contestatiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
(2) Pot face contestatie procurorul si subiectii procesuali la care hotarârea atacata se refera, precum si persoanele ale caror interese legitime au fost vatamate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozitiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, la instanta care a pronuntat hotarârea care se ataca si se motiveaza pâna la termenul stabilit pentru solutionare, dispozitiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzator.
(4) La solutionarea contestatiei, dispozitiile art. 416 si art. 418 se aplica în mod corespunzator; în cadrul acestor limite, la solutionarea contestatiei împotriva încheierii privind o masura preventiva se poate dispune o masura mai putin grava decât cea solicitata sau decât cea dispusa prin încheierea contestata ori se pot modifica obligatiile din continutul masurii contestate.
(5) Contestatia se solutioneaza de catre judecatorul de drepturi si libertati, respectiv de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara celei sesizate sau, dupa caz, de catre instanta superioara celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în sedinta publica, cu participarea procurorului.
(6) La solutionarea contestatiei se citeaza persoana care a facut contestatia, precum si subiectii procesuali la care hotarârea atacata se refera, dispozitiile art. 90 si art. 91 aplicându-se în mod corespunzator.
(7) Contestatia se solutioneaza prin decizie, care nu este supusa niciunei cai de atac, putându-se pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respingerea contestatiei, cu mentinerea hotarârii atacate:
a) când contestatia este tardiva sau inadmisibila;
b) când contestatia este nefondata;
2. admiterea contestatiei si:
a) desfiintarea hotarârii atacate si solutionarea cauzei;
b) desfiintarea hotarârii atacate si dispunerea rejudecarii cauzei de catre judecatorul sau completul care a pronuntat-o, atunci când se constata ca nu au fost respectate dispozitiile privind citarea.

Art. 480
(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei se poate încheia numai cu privire la infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus în miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului. La încheierea acordului de recunoastere a vinovatiei, asistenta juridica este obligatorie.
(3) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii.
(4) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpatii minori se va tine seama de aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 493
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau, dupa caz, judecatorul de camera preliminara ori instanta poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica suspiciunea rezonabila ca persoana juridica a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;
b) interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începuta anterior sau în cursul urmaririi penale;
c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice;
d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;
e) interzicerea desfasurarii activitatilor de natura celor cu ocazia carora a fost comisa infractiunea.
(2) Pentru a asigura respectarea masurilor prevazute la alin. (1), persoana juridica poate fi obligata la depunerea unei cautiuni constând într-o suma de bani care nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, de amânare a aplicarii pedepsei, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de încetare a procesului penal, pronuntate în cauza, daca persoana juridica a respectat masura sau masurile preventive, precum si în cazul în care, prin hotarâre definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
(3) Cautiunea nu se restituie în cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurii sau a masurilor preventive luate, facându-se venit la bugetul de stat la data ramânerii definitive a hotarârii pronuntate în cauza, precum si daca s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(4) Masurile preventive prevazute la alin. (1) pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmaririi penale si a mentinerii în cursul procedurii de camera preliminara si al judecatii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(5) În cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecatorul de drepturi si libertati prin încheiere motivata data în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Împotriva încheierii se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara ori instanta ierarhic superioara, de catre persoana juridica si procuror, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru persoana juridica lipsa.
(8) Masurile preventive se revoca de catre judecatorul de drepturi si libertati la cererea procurorului sau a persoanei juridice, iar de catre judecatorul de camera preliminara si de catre instanta si din oficiu, numai când se constata ca nu mai exista temeiurile care au justificat luarea sau mentinerea acestora. Dispozitiile alin. (5) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(9) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute la art. 265 si art. 283 alin. (2), iar fata de practicianul în insolventa, masura prevazuta la art. 283 alin. (2).
(10) Luarea masurilor preventive nu împiedica luarea masurilor asiguratorii conform art. 249-256.

Art. 523
(1) În vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date în urmarire pot fi efectuate, în conditiile prevazute de lege, urmatoarele activitati:
a) supravegherea tehnica;
b) retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei si a obiectelor;
b^1) obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
 
c) perchezitia;
d) ridicarea de obiecte sau înscrisuri;
e) monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare.
(2) Activitatile prevazute la alin. (1) lit. a)-c) pot fi efectuate numai în baza mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta de executare ori de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta potrivit legii speciale în cazul prevazut la art. 521 alin. (2) lit. c).
(3) Activitatile prevazute la alin. (1) lit. d) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date în urmarire.

Art. 550
(1) Hotarârile instantelor penale devin executorii la data când au ramas definitive.
(2) Hotarârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.

Art. 603
(1) Prezentul cod intra în vigoare la data care va fi stabilita prin legea de punere în aplicare a acestuia.
(2) În termen de 12 luni de la data publicarii prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedura penala.