Art. 203
(1) Masura preventiva prevazuta la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luata fata de suspect sau inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai în cursul urmaririi penale.
(2) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c) pot fi luate fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre procuror si de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. d) si e) pot fi luate fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin ordonanta motivata.
(5) În cursul urmaririi penale si al procedurii de camera preliminara, cererile, propunerile, plângerile si contestatiile privitoare la masurile preventive se solutioneaza în camera de consiliu, prin încheiere motivata, care se pronunta în camera de consiliu.
(6) În cursul judecatii, instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin încheiere motivata.
(7) Încheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de la pronuntare.

Art. 578
(1) Dispozitia din hotarârea penala sau din ordonanta procurorului privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea cheltuielilor judiciare organului care, potrivit legii, executa amenda penala.
(2) În situatia în care persoana obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat nu depune recipisa de plata integrala a acestora la instanta de executare sau la unitatea de parchet, în termen de 3 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii sau a ordonantei procurorului, executarea cheltuielilor judiciare se face de organul aratat la alin. (1).

Art. 212
(1) Procurorul dispune citarea inculpatului aflat în stare de libertate sau aducerea inculpatului aflat în stare de retinere.
(2) Inculpatului prezent i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, infractiunea de care este suspectat si motivele luarii masurii controlului judiciar.
(3) Masura controlului judiciar poate fi luata numai dupa audierea inculpatului, în prezenta avocatului ales ori numit din oficiu. Dispozitiile art. 209 alin. (6) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Procurorul dispune luarea masurii controlului judiciar prin ordonanta motivata, care se comunica inculpatului.

Art. 213
(1) Împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu si dispune citarea inculpatului.
(3) Neprezentarea inculpatului nu împiedica judecatorul de drepturi si libertati sa dispuna asupra masurii luate de procuror.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati îl asculta pe inculpat atunci când acesta este prezent.
(5) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati poate revoca masura, daca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a acesteia, sau poate modifica obligatiile din continutul controlului judiciar.
(6^1) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza plângerea este definitiva.
(7) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pronuntarea încheierii.

Art. 214
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata în fata careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sesizat potrivit alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Prezenta avocatului inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.

Art. 215^1
(1) În cursul urmaririi penale, masura controlului judiciar se poate dispune de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati pe o durata de cel mult 60 de zile.
(2) În cursul urmaririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de catre procuror, prin ordonanta, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si în cazul în care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(4) Ordonanta procurorului prin care, în conditiile alin. (2) sau (3), s-a prelungit masura controlului judiciar se comunica în aceeasi zi inculpatului.
(5) Împotriva ordonantei procurorului prin care, în conditiile prevazute la alin. (2) si (3), s-a prelungit masura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, dispozitiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzator.
(6) În cursul urmaririi penale, durata masurii controlului judiciar nu poate sa depaseasca un an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 5 ani.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pe o durata ce nu poate depasi 60 de zile.
(8) În cursul judecatii în prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, în toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii în judecata.
(9) La expirarea termenelor prevazute la alin. (8), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, în conditiile legii.

Art. 108
(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevazuta de legea penala pentru savârsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala si încadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile prevazute la art. 83, precum si urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;
b) obligatia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa ramân valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) În cursul urmaririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute la alin. (2). Aceste drepturi si obligatii i se comunica si în scris, sub semnatura, iar în cazul în care nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(4) Organul judiciar trebuie sa aduca la cunostinta inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmaririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei, iar în cursul judecatii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevazute de lege, ca urmare a recunoasterii învinuirii.

Art. 120
(1) Organul judiciar comunica martorului calitatea în care este audiat si faptele sau împrejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor.
(2) Martorului i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi supus masurilor de protectie si de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în fata organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege;
b) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;
c) obligatia de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate dispune împotriva sa sanctiunea prevazuta de art. 283 alin. (1);
d) obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea, atragându-i-se atentia ca legea pedepseste infractiunea de marturie mincinoasa.

Art. 166
(1) Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata cu respectarea demnitatii umane.
(2) Perchezitia se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata.
(3) Înainte de începerea perchezitiei, persoanei perchezitionate i se solicita predarea de bunavoie a obiectelor cautate. Daca obiectele cautate sunt predate, nu se mai efectueaza perchezitia, cu exceptia cazului când se considera util sa se procedeze la aceasta, pentru cautarea altor obiecte sau urme.
(4) Procesul-verbal de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) numele si prenumele persoanei perchezitionate;
b) numele, prenumele si calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
c) enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
d) locul unde este încheiat;
e) data si ora la care a început si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei întreruperi intervenite;
f) descrierea amanuntita a locului si conditiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile în care suspectul sau inculpatul a fost gasit.
(5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfârsit de cel care îl încheie si de persoana perchezitionata. Daca persoana perchezitionata nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(6) O copie a procesului-verbal se lasa persoanei perchezitionate.
(7) Dispozitiile art. 162 se aplica în mod corespunzator.

Art. 210
(1) Imediat dupa retinere, persoana retinuta are dreptul de a încunostinta personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus masura sa încunostinteze un membru al familiei sale ori o alta persoana desemnata de aceasta despre luarea masurii retinerii si despre locul unde este retinuta.
(2) Daca persoana retinuta nu este cetatean român, aceasta are si dreptul de a încunostinta sau de a solicita încunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei astfel de organizatii. Inspectoratul General pentru Imigrari este informat în toate situatiile cu privire la dispunerea masurii preventive fata de aceasta categorie de persoane.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în cazul schimbarii ulterioare a locului de retinere.
(4) Organul judiciar care a dispus masura retinerii are obligatia de a aduce la cunostinta celui retinut, în scris si în limba pe care o întelege, dispozitiile alin. (1) - (3) si de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunostintarea.
(5) Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul- verbal.
(6) În mod exceptional, pentru motive temeinice, încunostintarea poate fi întârziata cel mult 4 ore.

Art. 217
(1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate la dispozitia organului judiciar ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori imobiliare, în limita unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina în raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (2). Dispozitiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre acesta a obligatiilor prevazute la alin. (3).
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarâre confiscarea cautiunii, daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele prevazute la alin. (9).
(6) În celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarâre, dispune restituirea cautiunii.
(7) Dispozitiile alin. (5) si (6) se aplica în masura în care nu s-a dispus plata din cautiune, în ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(8) În cazul în care dispune o solutie de netrimitere în judecata, procurorul dispune si restituirea cautiunii.
(9) În cazul în care, pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune, inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.

Art. 311
(1) În cazul în care, dupa începerea urmaririi penale, organul de urmarire penala constata fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurari, care pot duce la schimbarea încadrarii juridice a faptei, dispune extinderea urmaririi penale sau schimbarea încadrarii juridice.
(2) Când urmarirea penala se efectueaza fata de o persoana, extinderea dispusa de organul de cercetare penala se supune confirmarii motivate a procurorului care supravegheaza urmarirea penala, în termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonantei, organul de cercetare penala fiind obligat sa prezinte totodata si dosarul cauzei.
(3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmaririi penale sau schimbarea încadrarii juridice este obligat sa îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea ori cu privire la schimbarea încadrarii juridice.
(4) În cazul în care extinderea urmaririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmarire penala are obligatia sa procedeze fata de aceste persoane potrivit art. 307.
(5) Procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmaririi penale sau din oficiu cu privire la ipotezele prevazute la alin. (1) poate dispune extinderea actiunii penale cu privire la aspectele noi.

Art. 265
(1) O persoana poate fi adusa în fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, daca, fiind anterior citata, nu s-a prezentat, în mod nejustificat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara, sau daca nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei si împrejurarile indica fara echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citatiei.
(2) Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, daca aceasta masura se impune în interesul rezolvarii cauzei.
(3) În cursul urmaririi penale mandatul de aducere se emite de catre organul de urmarire penala, iar în cursul judecatii de catre instanta.
(4) În cazul în care pentru executarea mandatului de aducere este necesara patrunderea fara consimtamânt într-un domiciliu sau sediu, în cursul urmaririi penale mandatul de aducere poate fi dispus, la cererea motivata a procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul.
(5) Cererea formulata de procuror, în cursul urmaririi penale, trebuie sa cuprinda:
a) motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1) si (2);
b) indicarea infractiunii care constituie obiectul urmaririi penale si numele suspectului sau al inculpatului;
c) indicarea adresei unde se afla persoana pentru care se solicita emiterea mandatului de aducere.
(6) Cererea prin care se solicita, în cursul urmaririi penale, emiterea unui mandat de aducere se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor.
(7) În cazul în care apreciaza ca cererea este întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune motivat, prin încheiere definitiva, admiterea solicitarii parchetului si încuviintarea aducerii persoanei solicitate, emitând de îndata mandatul de aducere.
(8) Mandatul de aducere emis de judecatorul de drepturi si libertati trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere;
d) scopul pentru care a fost emis;
e) numele persoanei care urmeaza a fi adusa cu mandat si adresa unde locuieste. În cazul suspectului sau inculpatului, mandatul de aducere trebuie sa mentioneze infractiunea care constituie obiectul urmaririi penale;
f) indicarea temeiului si motivarea necesitatii emiterii mandatului de aducere;
g) mentiunea ca mandatul de aducere poate fi folosit o singura data;
h) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(9) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt satisfacute conditiile prevazute la alin. (1), (2) si (4), dispune, prin încheiere definitiva, respingerea cererii, ca neîntemeiata.
(10) Mandatul de aducere emis de organul de urmarire penala, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, în cursul judecatii, trebuie sa cuprinda, în mod corespunzator, mentiunile prevazute la alin. (8).
(11) Organul judiciar asculta, de îndata, persoana adusa cu mandat de aducere sau, dupa caz, efectueaza de îndata actul care a necesitat prezenta acesteia.
(12) Persoanele aduse cu mandat ramân la dispozitia organului judiciar numai pe durata impusa de audiere sau de îndeplinirea actului procesual care a facut necesara prezenta lor, dar nu mai mult de 8 ore, în afara de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora.

Art. 211
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca aceasta masura preventiva este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(2) Judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 191
(1) Expertiza genetica judiciara se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, prin încheiere, în cursul judecatii, cu privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost gasite ori ridicate.
(2) Expertiza genetica judiciara se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale, al unei institutii ori unui laborator de specialitate sau al oricarei alte institutii de specialitate certificate si acreditate în acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinarii corporale pot fi folosite numai la identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obtinut în conditiile alin. (3) poate fi folosit si în alta cauza penala, daca serveste la aflarea adevarului.
(5) Datele obtinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale si sunt protejate conform legii.

Art. 65
(1) Dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. a) -d) si f) se aplica procurorului si organului de cercetare penala.
(2) Dispozitiile art. 64 alin. (1) se aplica magistratului-asistent si grefierului.
(3) Dispozitiile art. 64 alin. (2) se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz, grefierului, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei si judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau unul dintre membrii completului de judecata.
(4) Procurorul care a participat ca judecator într-o cauza nu poate, în aceeasi cauza, sa exercite functia de urmarire penala sau sa puna concluzii la judecarea acelei cauze în prima instanta si în caile de atac.

Art. 297
(1) La primirea plângerii prealabile, organul de urmarire penala verifica daca aceasta îndeplineste conditiile de forma si daca a fost depusa în termenul prevazut de lege. În cazul în care constata ca este tardiva, organul de cercetare penala înainteaza procurorului actele încheiate împreuna cu propunerea de clasare.
(2) Daca într-o cauza în care s-au facut acte de urmarire penala se constata ca este necesara plângerea prealabila, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si o întreaba daca întelege sa faca plângere. În caz afirmativ, organul de urmarire penala continua cercetarea. În caz contrar, înainteaza procurorului actele încheiate si propunerea de clasare.

Art. 313
(1) Dupa suspendarea urmaririi penale, procurorul restituie dosarul cauzei organului de cercetare penala ori poate dispune preluarea sa.
(2) Ordonanta de suspendare a urmaririi penale se comunica partilor si subiectilor procesuali principali.
(3) În timpul cât urmarirea este suspendata, organele de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror îndeplinire nu este împiedicata de situatia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la aparare al partilor sau subiectilor procesuali. La reluarea urmaririi penale, actele efectuate în timpul suspendarii pot fi refacute, daca este posibil, la cererea suspectului sau inculpatului.
(4) Organul de cercetare penala este obligat sa verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni de la data dispunerii suspendarii, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.

Art. 317
Procurorul sesizat cu propunerea de clasare de catre organul de cercetare penala, atunci când constata ca nu sunt îndeplinite conditiile legale pentru a dispune clasarea sau când dispune clasarea partial si disjunge cauza conform art. 46, restituie dosarul organului de cercetare penala.

Art. 398
Instanta se pronunta prin hotarâre si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor art. 272-276.

Art. 548
(1) Cooperarea judiciara internationala va fi solicitata sau acordata în conformitate cu dispozitiile actelor juridice ale Uniunii Europene, tratatelor internationale din domeniul cooperarii judiciare internationale în materie penala la care România este parte, precum si cu dispozitiile cuprinse în legea speciala si în prezentul capitol, daca în tratatele internationale nu se prevede altfel.
(2) Actele membrilor straini detasati ai unei echipe comune de ancheta efectuate în baza si conform acordului încheiat si dispozitiilor conducatorului echipei au o valoare similara actelor efectuate de catre organele de urmarire penala române.

Art. 581
Dispozitiile din hotarârea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.

Art. 3
(1) În procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei în faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii în judecata;
d) functia de judecata.
(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, în afara de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
(3) În desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. c), care este compatibila cu functia de judecata, mai putin când se dispune începerea judecatii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).
(4) În exercitarea functiei de urmarire penala, procurorul si organele de cercetare penala strâng probele necesare pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere în judecata.
(5) Asupra actelor si masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrâng drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, dispune judecatorul desemnat cu atributii în acest sens, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(6) Asupra legalitatii actului de trimitere în judecata si probelor pe care se bazeaza acesta, precum si asupra legalitatii solutiilor de netrimitere în judecata se pronunta judecatorul de camera preliminara, în conditiile legii.
(7) Judecata se realizeaza de catre instanta, în complete legal constituite.

Art. 30
Organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara sunt:
a) organele de cercetare penala;
b) procurorul;
c) judecatorul de drepturi si libertati;
d) judecatorul de camera preliminara;
e) instantele judecatoresti.

Art. 272
(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, administrarea si, dupa caz, valorificarea în cursul procesului penal a bunurilor indisponibilizate, onorariile avocatilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.
(2) Cheltuielile judiciare prevazute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupa caz, în bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, al Ministerului Public, precum si al altor ministere de resort.

Art. 276
(1) În caz de condamnare, renuntare la urmarirea penala, renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei, inculpatul este obligat sa plateasca persoanei vatamate, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila cheltuielile judiciare facute de acestea.
(2) Când actiunea civila este admisa numai în parte, instanta îl poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.
(3) În caz de renuntare la pretentiile civile, precum si în caz de tranzactie, mediere ori recunoastere a pretentiilor civile, instanta dispune asupra cheltuielilor conform întelegerii partilor.
(4) În situatiile prevazute la alin. (1) si (2), când sunt mai multi inculpati ori daca exista si parte responsabila civilmente, se aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 274 alin. (2) si (3).
(5) În caz de achitare, persoana vatamata sau partea civila este obligata sa plateasca inculpatului si, dupa caz, partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, în masura în care au fost provocate de persoana vatamata sau de partea civila.
(6) În celelalte cazuri instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile.

Art. 284
(1) Amenda se aplica de organul de urmarire penala prin ordonanta, iar de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara si de instanta de judecata, prin încheiere.
(2) Persoana amendata poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a încheierii de amendare.
(3) Daca persoana amendata justifica de ce nu si-a putut îndeplini obligatia, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune anularea ori reducerea amenzii.
(4) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanta va fi solutionata de judecatorul de drepturi si libertati, prin încheiere.
(5) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi solutionata de un alt judecator de drepturi si libertati, respectiv de un alt judecator de camera preliminara ori de un alt complet, prin încheiere.

Art. 301
(1) Când procurorul constata ca urmarirea penala nu se efectueaza de organul de cercetare penala prevazut de lege, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent, procedând potrivit art. 63.
(2) În cazul prevazut la alin. (1), actele sau masurile procesuale legal efectuate ramân valabile.
(3) Când procurorul constata ca exista vreunul dintre cazurile prevazute la art. 43, dispune reunirea cauzelor, trimitând ulterior cauza organului competent.

Art. 501^1
(1) Atributiile mandatarului judiciar privind supravegherea activitatii persoanei juridice sunt cuprinse în dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa plasarii sub supraveghere judiciara.
(2) Mandatarul judiciar nu se poate substitui organelor statutare în gestionarea activitatilor persoanei juridice.

Art. 512
(1) Mandatarul judiciar si atributiile acestuia privind supravegherea activitatii persoanei juridice sunt cuprinse în dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa plasarii sub supraveghere judiciara.
(2) Instanta desemneaza un administrator judiciar atunci când apreciaza ca se impune implementarea unui plan de masuri speciale pentru a preveni comiterea de noi infractiuni. În acest caz, administratorul judiciar, desemnat prin hotarârea de condamnare, asista persoana juridica în elaborarea planului de masuri, ce va fi supus aprobarii judecatorului delegat cu executarea, si va supraveghea respectarea acestuia de catre persoana juridica.
(3) Hotarârea de condamnare prevazuta la alin. (1) si (2) este comunicata, la data ramânerii definitive, administratorului judiciar sau mandatarului judiciar.
(4) Mandatarul judiciar sau administratorul judiciar nu se poate substitui organelor statutare în gestionarea activitatilor persoanei juridice.

Art. 538
(1) Persoana care a fost condamnata definitiv, indiferent daca pedeapsa aplicata sau masura educativa privativa de libertate a fost sau nu pusa în executare, are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite în cazul în care, în urma rejudecarii cauzei, dupa anularea sau desfiintarea hotarârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, s-a pronuntat o hotarâre definitiva de achitare.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si în cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat în lipsa, daca dupa rejudecare s-a pronuntat o hotarâre definitiva de achitare.
(3) Persoana prevazuta la alin. (1) si persoana prevazuta la alin. (2) nu vor fi îndreptatite sa ceara repararea de catre stat a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase ori în orice alt fel, au determinat condamnarea, în afara cazurilor în care au fost obligate sa procedeze astfel.
(4) Nu este îndreptatita la repararea pagubei nici persoana condamnata careia îi este imputabila în tot sau în parte nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit.

Art. 601
(1) Contestatia împotriva executarii amenzilor judiciare se solutioneaza de catre instanta care le-a pus în executare.
(2) Dispozitiile art. 597 alin. (1) - (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 67
(1) În cazul în care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile, subiectii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndata ce au aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare se formuleaza doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penala, a procurorului sau a judecatorului care efectueaza activitati judiciare în cauza. Este inadmisibila recuzarea judecatorului sau a procurorului chemat sa decida asupra recuzarii.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator în cazul recuzarii magistratului-asistent si grefierului.
(4) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau în scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana în parte, a cazului de incompatibilitate invocat si a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza într-un proces-verbal sau, dupa caz, în încheierea de sedinta.
(5) Nerespectarea conditiilor prevazute la alin. (2) - (4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate cu aceleasi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioara de recuzare, care a fost respinsa, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de procurorul sau de completul în fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau completul în fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

Art. 114
(1) Poate fi audiata în calitate de martor orice persoana care are cunostinta despre fapte sau împrejurari de fapt care constituie proba în cauza penala.
(2) Orice persoana citata în calitate de martor are urmatoarele obligatii:
a) de a se prezenta în fata organului judiciar care a citat-o la locul, ziua si ora aratate în citatie;
b) de a depune juramânt sau declaratie solemna în fata instantei;
c) de a spune adevarul.
(3) Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele si împrejurarile de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi aceasta calitate.
(4) Pot fi audiate în calitate de martor si persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 si 62.

Art. 168
(1) Prin perchezitie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se întelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare si strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(2) În cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(3) Procurorul înainteaza cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiata, încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice si emite de îndata mandatul de perchezitie.
(6) Încheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul si în cadrul careia trebuie efectuata activitatea dispusa;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmeaza a fi perchezitionat, precum si numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
g) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei informatice nu este supusa cailor de atac.
(8) În cazul în care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de îndata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea mandatului, dispozitiile alin. (1) - (7) aplicându-se în mod corespunzator.
(9) În vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.
(10) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba. Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(11) Perchezitia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza în prezenta suspectului ori a inculpatului, dispozitiile art. 159 alin. (10) si (11) aplicându-se în mod corespunzator.
(12) Perchezitia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza de un specialist care functioneaza în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.
(13) Procesul-verbal de perchezitie informatica trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic este cercetat;
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei;
g) semnatura sau stampila persoanei care a efectuat perchezitia;
h) semnatura persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei.
(14) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica sa fie efectuata fara ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia sa devina, în mod nejustificat, publice.
(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza în conditiile legii.
(16) În cursul judecatii, perchezitia informatica se dispune de catre instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, a partilor ori a persoanei vatamate, în cazurile prevazute la alin. (2). Mandatul de efectuare a perchezitiei informatice dispuse de instanta se comunica procurorului, care procedeaza potrivit alin. (8) - (15).

Art. 209
(1) Organul de cercetare penala sau procurorul poate dispune retinerea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 202.
(2) Persoanei retinute i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, infractiunea de care este suspectat si motivele retinerii.
(3) Retinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. În durata retinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii.
(4) Daca suspectul sau inculpatul a fost adus în fata organului de cercetare penala sau a procurorului pentru a fi audiat, în baza unui mandat de aducere legal emis, în termenul prevazut la alin. (3) nu se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.
(5) Masura retinerii poate fi luata numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, în prezenta avocatului ales ori numit din oficiu.
(6) Înainte de audiere, organul de cercetare penala ori procurorul este obligat sa aduca la cunostinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu si dreptul de a nu face nicio declaratie, cu exceptia furnizarii de informatii referitoare la identitatea sa, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.
(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul de a-si încunostinta personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penala ori procurorului sa îl încunostinteze pe acesta. Modul de realizare a încunostintarii se consemneaza într-un proces- verbal. Exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea nu se poate refuza decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.
(8) Avocatul ales are obligatia de a se prezenta la sediul organului judiciar în termen de cel mult doua ore de la încunostintare. În caz de neprezentare a avocatului ales, organul de cercetare penala sau procurorul numeste un avocat din oficiu.
(9) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, în conditii care sa asigure confidentialitatea.
(10) Retinerea se dispune de organul de cercetare penala sau de procuror prin ordonanta, care va cuprinde motivele care au determinat luarea masurii, ziua si ora la care retinerea începe, precum si ziua si ora la care retinerea se sfârseste.
(11) Suspectului sau inculpatului retinut i se înmâneaza un exemplar al ordonantei prevazute la alin. (10).
(12) Pe perioada retinerii suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura are dreptul de a proceda la fotografierea si luarea amprentelor acestuia.
(13) Daca retinerea a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta are obligatia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea masurii preventive, de îndata si prin orice mijloace.
(14) Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura retinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, înainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunta de îndata, prin ordonanta. În cazul când constata ca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, procurorul dispune revocarea ei si punerea de îndata în libertate a celui retinut.
(15) Împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura retinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunta de îndata, prin ordonanta. În cazul când constata ca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei si punerea de îndata în libertate a inculpatului.
(16) Procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, în vederea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul retinut, cu cel putin 6 ore înainte de expirarea duratei retinerii acestuia.
(17) Persoanei retinute i se comunica, sub semnatura, în scris, drepturile prevazute la art. 83, la art. 210 alin. (1) si (2), dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta, durata maxima pentru care se poate dispune masura retinerii, precum si dreptul de a face plângere împotriva masurii dispuse, iar în cazul în care persoana retinuta nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.

Art. 242
(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii, dispunându-se, în cazul retinerii si arestarii preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(3) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(4) În cazul în care masura preventiva a fost luata în cursul urmaririi penale de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa îl informeze de îndata, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, în termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati, când constata el însusi existenta vreunei împrejurari care justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive luate de acesta.
(4^1) În cursul urmaririi penale, revocarea masurilor preventive ale controlului judiciar si controlului judiciar pe cautiune, precum si înlocuirea acestor masuri între ele se dispun de procuror, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. La înlocuirea masurii preventive a controlului judiciar cu masura controlului judiciar pe cautiune, dispozitiile art. 216 alin. (1) si (3) si art. 217 se aplica în mod corespunzator.
(4^2) Împotriva ordonantei procurorului, dispuse potrivit alin. (4^1), se poate formula plângere, în conditiile art. 213.
(5) Cererea de revocare sau înlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza, în scris, procurorului, judecatorului de drepturi si libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de judecata, dupa caz.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificata de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
(7) În vederea solutionarii cererii, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si dispune citarea inculpatului.
(8) Când inculpatul este prezent, solutionarea cererii se face numai dupa ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza cererea, în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se solutioneaza si în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat sau când, din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca cererea are ca obiect înlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, data în camera de consiliu, admite în principiu cererea si stabileste valoarea cautiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.
(11) Daca se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(12) Daca nu se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, în lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neîntemeiata cererea formulata de inculpat.
(13) Termenul prevazut la alin. (10) curge de la data ramânerii definitive a încheierii prin care se stabileste valoarea cautiunii.

Art. 315
(1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmarirea penala, întrucât nu sunt întrunite conditiile de fond si forma esentiale ale sesizarii;
b) exista unul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanta de clasare cuprinde mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind:
a) ridicarea sau mentinerea masurilor asiguratorii; aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei;
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii;
c) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a masurii de siguranta a confiscarii speciale;
d) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de desfiintare totala sau partiala a unui înscris;
e) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare ori, dupa caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a masurilor de siguranta prevazute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispozitiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzator;
f) cheltuielile judiciare.
(3) Daca în cursul urmaririi penale s-a luat una dintre masurile de siguranta prevazute de lege, se va face mentiune despre aceasta.
(4) În ordonanta se va face mentiune si cu privire la încetarea de drept a masurii preventive dispuse în cauza.
(5) Mentionarea motivelor de fapt si de drept este obligatorie numai daca procurorul nu îsi însuseste argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penala ori daca a existat un suspect în cauza.

Art. 100
(1) În cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strânge si administreaza probe atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.
(2) În cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor si, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când considera necesar pentru formarea convingerii sale.
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata în cursul urmaririi penale sau în cursul judecatii se admite ori se respinge, motivat, de catre organele judiciare.
(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:
a) proba nu este relevanta în raport cu obiectul probatiunii din cauza;
b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de proba;
c) proba nu este necesara, întrucât faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obtinut;
e) cererea a fost formulata de o persoana neîndreptatita;
f) administrarea probei este contrara legii.

Art. 138
(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare urmatoarele:
a) interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta;
b) accesul la un sistem informatic;
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice;
e) obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane;
f) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
g) utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor;
h) participarea autorizata la anumite activitati;
i) livrarea supravegheata;
j) obtinerea datelor de trafic si de localizare prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.
(2) Prin interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare se întelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se întelege patrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei retele, în scopul de a identifica probe.
(4) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(5) Prin date informatice se întelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o forma adecvata prelucrarii într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se întelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora.
(7) Prin localizare sau urmarire prin mijloace tehnice se întelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care sunt atasate.
(8) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se întelege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc.
(9) Prin obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane se întelege operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare si al altor operatiuni efectuate sau care urmeaza sa fie efectuate prin intermediul unei institutii de credit ori al altei entitati financiare, precum si obtinerea de la o institutie de credit sau de la alta entitate financiara de înscrisuri ori informatii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzactiile sau operatiunile unei persoane.
(10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor se întelege folosirea unei persoane cu o alta identitate decât cea reala în scopul obtinerii de date si informatii cu privire la savârsirea unei infractiuni.
(11) Prin participarea autorizata la anumite activitati se întelege comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infractiuni de coruptie, efectuarea de tranzactii, operatiuni sau orice fel de întelegeri privind un bun sau privind o persoana despre care se banuieste ca ar fi disparuta, ca este victima traficului de persoane ori a unei rapiri, efectuarea de operatiuni privind droguri, precum si prestarea unui serviciu, desfasurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obtinerii de mijloace de proba.
(12) Prin livrare supravegheata se întelege tehnica de supraveghere si cercetare prin care se permit intrarea, circulatia sau iesirea de pe teritoriul tarii a unor bunuri în privinta carora exista o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al detinerii sau obtinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autoritatilor competente, în scopul investigarii unei infractiuni sau al identificarii persoanelor implicate în savârsirea acesteia.
(13) Prin supraveghere tehnica se întelege utilizarea uneia dintre metodele prevazute la alin. (1) lit. a)-d).

Art. 148
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, în cazul infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, santaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, al infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) În cazul în care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau înregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica în mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare. În cazul investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism pot fi folositi ca investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii în vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza ordonantei emise potrivit alin. (1) - (3), pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, întocmind un proces-verbal.
(6) În cazul în care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la anumite activitati, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 150.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori în cadrul procesului penal în aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, precum si infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
(10) În situatii exceptionale, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia îi poate fi atribuita o alta identitate decât cea reala. Dispozitiile alin. (2) - (3) si (5) - (9) se aplica în mod corespunzator.

Art. 173
(1) Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin încheierea instantei.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta desemneaza, de regula, un singur expert, cu exceptia situatiilor în care, ca urmare a complexitatii expertizei, sunt necesare cunostinte specializate din discipline distincte, situatie în care desemneaza doi sau mai multi experti.
(3) Când expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experti se face de catre acea institutie, potrivit legii.
(4) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusa de instanta, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, institutia medico-legala, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când considera necesar, participarea specialistilor de la alte institutii sau avizul acestora.
(6) Institutia medico-legala, institutul sau laboratorul de specialitate comunica organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele expertilor desemnati.

Art. 175
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care martorul poate refuza depunerea marturiei.
(2) Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(3) Expertul poate cere lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurari ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lamuriri partilor si subiectilor procesuali principali, cu încuviintarea si în conditiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusa în vederea efectuarii expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui sa le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de catre organele judiciare în functie de natura si complexitatea cauzei si de cheltuielile suportate sau care urmeaza a fi suportate de catre expert. Daca expertiza este efectuata de institutia medico-legala ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în conditiile prevazute de legea speciala.
(6) Expertul poate beneficia si de masuri de protectie, în conditiile prevazute la art. 125.
(7) Expertul are obligatia de a se prezenta în fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat si de a-si întocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului-limita stabilit în ordonanta organului de urmarire penala sau în încheierea instantei. Termenul-limita din ordonanta sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fara ca prelungirea totala acordata sa fie mai mare de 6 luni.
(8) Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum si raspunderea civila a expertului sau a institutiei desemnate sa o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

Art. 176
(1) Expertul poate fi înlocuit daca refuza sau, în mod nejustificat, nu finalizeaza raportul de expertiza pâna la termenul fixat.
(2) Înlocuirea se dispune prin ordonanta de catre organul de urmarire penala sau prin încheiere de catre instanta, dupa citarea expertului, si se comunica asociatiei sau corpului profesional de care apartine acesta.
(3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisa declaratia sa de abtinere sau cererea de recuzare ori în cazul în care se afla în imposibilitate obiectiva de a efectua sau finaliza expertiza.
(4) Expertul înlocuit trebuie, sub sanctiunea prevazuta la art. 283 alin. (4), sa puna de îndata la dispozitia organului judiciar toate actele sau obiectele încredintate, precum si observatiile cu privire la activitatile desfasurate pâna la momentul înlocuirii sale.

Art. 177
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si întrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste întrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, dupa caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmeaza sa le analizeze.
(3) Expertul este înstiintat cu privire la faptul ca are obligatia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observatie sau constatare si de a expune o opinie impartiala cu privire la faptele sau împrejurarile evaluate, în conformitate cu regulile stiintei si expertizei profesionale.
(4) Partile si subiectii procesuali principali sunt încunostintati ca au dreptul sa ceara numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti, de subiectii procesuali principali si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, încunostintându-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile sau subiectii procesuali principali.
(6) Atunci când expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispozitiile art. 173 alin. (3), nefiind necesara prezenta expertului în fata organului judiciar.

Art. 184
(1) În cazul infractiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 si 16 ani, în cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci când organul de urmarire penala sau instanta are o îndoiala asupra discernamântului suspectului ori inculpatului în momentul savârsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare în vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamântului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat, în prezenta unui avocat ales sau din oficiu, în fata organului judiciar, iar în cazul minorului, si în prezenta ocrotitorului legal.
(4) În cazul în care suspectul sau inculpatul refuza în cursul urmaririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, organul de cercetare penala sesizeaza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica. Dispozitiile art. 265 alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(5) În cazul în care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului într-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul, daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este întemeiata, poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea masurii internarii nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, încadrarea juridica, denumirea infractiunii; faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra discernamântului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea împreuna cu dosarul cauzei se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizarii, având obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului, precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai în prezenta suspectului sau inculpatului, în afara de cazul când acesta este disparut, se sustrage sau când din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(11) În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, încheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridica si denumirea infractiunii;
c) faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit;
e) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele internarii, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului într-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la pronuntare. Contestatia împotriva încheierii prin care se dispune internarea nevoluntara nu suspenda executarea.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara se solutioneaza în termen de 3 zile de la data înregistrarii acesteia si nu este suspensiva de executare.
(16) În vederea solutionarii contestatiei formulate de procuror, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(17) În vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara comunica acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si le acorda posibilitatea de a depune observatii scrise pâna la acea data, în afara de cazul când apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) În cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si externarea, daca este cazul, de îndata, a suspectului sau inculpatului, daca acesta nu este detinut sau arestat chiar si în alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) În cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere în conditiile art. 265.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta în cursul judecatii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6) - (19) se aplica în mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau în cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, presedintele completului de judecata care a dispus masura încunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotarârea prin care dispune internarea nevoluntara se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) În cazul în care suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de îndata, administratia locului de detinere sau arestare despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza procurorul sau, dupa caz, instanta asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6) - (24) se aplica în mod corespunzator.
(26) În cazul în care înainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sau persoana internata sesizeaza de îndata organul care a dispus masura, în vederea revocarii acesteia. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca în cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 247, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare în vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în conditiile art. 72 din Codul penal.

Art. 185
(1) Autopsia medico-legala se dispune de catre organul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata, în caz de moarte violenta ori când aceasta este suspecta de a fi violenta sau când nu se cunoaste cauza mortii ori exista o suspiciune rezonabila ca decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infractiune ori în legatura cu comiterea unei infractiuni. În cazul în care corpul victimei a fost înhumat, este dispusa exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de îndata efectuarea unei autopsii medico-legale daca decesul s-a produs în perioada în care persoana se afla în custodia politiei, a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, în timpul internarii medicale nevoluntare sau în cazul oricarui deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, a aplicarii torturii sau a oricarui tratament inuman.
(3) Pentru a constata daca exista motive pentru a efectua autopsia medico-legala, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptati si specialisti din alte domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu exceptia medicului care a tratat persoana decedata.
(6) Cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identitatii, inclusiv prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmarire penala trebuie sa încunostinteze un membru de familie despre data autopsiei si despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care sa asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeste un raport de expertiza, care cuprinde constatarile si concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, daca identitatea nu este cunoscuta;
b) felul mortii;
c) cauza medicala a mortii;
d) existenta leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant si legatura de cauzalitate dintre leziunile traumatice si deces;
e) rezultatele investigatiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice prelevate de la cadavru si a substantelor suspecte descoperite;
f) urmele biologice gasite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabila a mortii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lamurirea împrejurarilor producerii mortii.

Art. 190
(1) Examinarea fizica a unei persoane presupune examinarea externa si interna a corpului acesteia, precum si prelevarea de probe biologice. Organul de urmarire penala trebuie sa solicite, în prealabil, consimtamântul scris al persoanei care urmeaza a fi examinata. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamântul la examinarea fizica este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsa de exercitiu, consimtamântul scris al acestora trebuie exprimat în prezenta ocrotitorilor legali.
(2) În lipsa consimtamântului scris al persoanei care urmeaza a fi examinata, al reprezentantului legal ori a încuviintarii din partea ocrotitorului legal, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului, examinarea fizica a persoanei, daca aceasta masura este necesara pentru stabilirea unor fapte sau împrejurari care sa asigure buna desfasurare a urmaririi penale ori pentru a se determina daca o anumita urma sau consecinta a infractiunii poate fi gasita pe corpul sau în interiorul corpului acesteia.
(3) Cererea organului de urmarire penala trebuie sa cuprinda: numele persoanei a carei examinare fizica este ceruta, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (2), modalitatea în care examinarea fizica urmeaza a fi efectuata, infractiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza cererea de efectuare a examinarii fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) În cazul în care persoana examinata nu îsi exprima în scris consimtamântul si exista urgenta, iar obtinerea autorizarii judecatorului în conditiile alin. (4) ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de urmarire penala poate dispune, prin ordonanta, efectuarea examinarii fizice. Ordonanta organului de urmarire penala, precum si procesul- verbal în care sunt consemnate activitatile desfasurate cu ocazia examinarii fizice sunt înaintate de îndata judecatorului de drepturi si libertati. În cazul în care judecatorul constata ca au fost respectate conditiile prevazute la alin. (2), dispune, prin încheiere motivata, validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala. Încalcarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor prevazute la alin. (2) atrage excluderea probelor obtinute prin examinarea fizica.
(6) Validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala se efectueaza potrivit alin. (4).
(7) Examinarea fizica interna a corpului unei persoane sau recoltarea de probe biologice trebuie efectuata de un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitatii umane. Examinarea fizica interna a minorului care nu a împlinit 14 ani se poate face în prezenta unuia dintre parinti, la solicitarea parintelui. Recoltarea prin metode noninvazive de probe biologice în vederea efectuarii expertizei genetice judiciare se poate efectua si de catre personalul de specialitate al Politiei Române.
(8) În cazul conducerii unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante, recoltarea de probe biologice se efectueaza din dispozitia organelor de constatare si cu consimtamântul celui supus examinarii, de catre un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o institutie medicala, în conditiile stabilite de legile speciale.
(9) Activitatile efectuate cu ocazia examinarii fizice sunt consemnate de organele de urmarire penala într-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda: numele si prenumele organului de urmarire penala care îl încheie, ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, numele si prenumele persoanei examinate, natura examinarii fizice, descrierea activitatilor desfasurate, lista probelor recoltate în urma examinarii fizice.
(10) Rezultatele obtinute din analiza probelor biologice pot fi folosite si în alta cauza penala, daca servesc la aflarea adevarului.
(11) Probele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt conservate si pastrate în institutia unde au fost prelucrate, pe o perioada de cel putin 10 ani de la epuizarea cailor ordinare de atac ale hotarârii judecatoresti.

Art. 193
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili împrejurari de fapt ce prezinta importanta pentru solutionarea cauzei, poate sa procedeze la reconstituirea, în întregime sau în parte, a modului si a conditiilor în care s-a comis fapta.
(2) Organele judiciare procedeaza la reconstituirea activitatilor sau a situatiilor, având în vedere împrejurarile în care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. În cazul în care declaratiile martorilor, ale partilor sau ale subiectilor procesuali principali cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuata separat pentru fiecare varianta a desfasurarii faptei descrise de acestia.
(3) Când suspectul sau inculpatul se afla în vreuna din situatiile prevazute la art. 90, reconstituirea se face în prezenta acestuia, asistat de aparator. Atunci când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa participe la reconstituire, aceasta se efectueaza cu participarea altei persoane.
(4) Reconstituirea trebuie sa fie efectuata astfel încât sa nu fie încalcata legea sau ordinea publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice si sa nu fie pusa în pericol viata sau sanatatea persoanelor.

Art. 252^1
(1) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, procurorul sau instanta de judecata care a instituit sechestrul poate dispune de îndata valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când exista acordul acestuia.
(2) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când nu exista acordul proprietarului, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în mod exceptional, în urmatoarele situatii:
a) atunci când, în termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel putin 40% în raport cu cea de la momentul dispunerii masurii asiguratorii. Dispozitiile art. 252 alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în acest caz;
b) atunci când exista riscul expirarii termenului de garantie sau când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor animale sau pasari vii;
c) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;
d) atunci când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor bunuri a caror depozitare sau întretinere necesita cheltuieli disproportionate în raport cu valoarea bunului.
(3) În cursul procesului penal, înainte de pronuntarea unei hotarâri definitive, atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: proprietarul nu a putut fi identificat si valorificarea nu se poate face potrivit alin. (2), autovehiculele asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, în urmatoarele situatii:
a) atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la savârsirea unei infractiuni;
b) daca de la data instituirii masurii asiguratorii asupra acestor bunuri a trecut o perioada de un an sau mai mare.
(4) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (1), (2) si (3) se depun în contul prevazut de art. 252 alin. (8).
(5) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (3) se consemneaza pe numele faptuitorului, suspectului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente ori, dupa caz, într-un cont special constituit în acest sens, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, la dispozitia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 252 alin. (8) referitoare la depunerea recipisei se aplica în mod corespunzator.

Art. 254
(1) Sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului ori inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana ori de catre cel pagubit sunt poprite în mâinile acestora, în limitele prevazute de lege, de la data primirii ordonantei sau încheierii prin care se înfiinteaza sechestrul.
(2) Sumele de bani prevazute la alin. (1) vor fi consemnate de catre debitori, dupa caz, la dispozitia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmând a fi predate procurorului, judecatorului de camera preliminara ori instantei de judecata în termen de 24 de ore de la consemnare.

Art. 258
(1) Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;
b) numele si prenumele celui citat, calitatea în care este citat si indicarea obiectului cauzei;
c) adresa celui citat;
d) ora, ziua, luna si anul, locul de înfatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate;
e) mentiunea ca partea citata are dreptul la un avocat cu care sa se prezinte la termenul fixat;
f) daca este cazul, mentiunea ca, potrivit art. 90 sau art. 93 alin. (4), apararea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îsi alege un avocat, care sa se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu;
g) mentiunea ca partea citata poate, în vederea exercitarii dreptului la aparare, sa consulte dosarul aflat la arhiva instantei sau a parchetului;
h) consecintele neprezentarii în fata organului judiciar.
(2) Citatia transmisa suspectului sau inculpatului trebuie sa cuprinda încadrarea juridica si denumirea infractiunii de care este acuzat, atentionarea ca, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.
(3) Citatia se semneaza de cel care o emite.

Art. 261^1
Când comunicarea citatiei nu se poate face, deoarece imobilul nu exista, este nelocuit ori destinatarul nu mai locuieste în imobilul respectiv, sau atunci când comunicarea nu poate fi facuta din alte motive asemanatoare, agentul întocmeste un proces-verbal în care mentioneaza situatiile constatate, pe care îl trimite organului judiciar care a dispus citarea.

Art. 266
(1) Mandatul de aducere se executa prin organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de ordine publica. Persoana careia i se încredinteaza executarea mandatului transmite mandatul persoanei pentru care acesta a fost emis si îi solicita sa o însoteasca. În cazul în care persoana indicata în mandat refuza sa însoteasca persoana care executa mandatul sau încearca sa fuga, aceasta va fi adusa prin constrângere.
(2) În vederea executarii mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta de judecata, organele prevazute la alin. (1) pot patrunde în locuinta sau sediul oricarei persoane, în care exista indicii ca se afla cel cautat, în cazul în care acesta refuza sa coopereze, împiedica executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat si proportional cu scopul urmarit.
(3) Daca persoana aratata în mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel însarcinat cu executarea mandatului constata aceasta într-un proces- verbal, care se înainteaza de îndata organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(4) Daca cel însarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta în mandat la adresa indicata, face cercetari si, daca acestea au ramas fara rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute. Procesul-verbal se înainteaza, de îndata, organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(5) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unitatii militare sau prin politia militara.
(6) Activitatile desfasurate cu ocazia executarii mandatului de aducere sunt consemnate într-un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care îl încheie;
b) locul unde este încheiat;
c) mentiuni despre activitatile desfasurate.

Art. 273
(1) Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întretinere, locuinta si a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.
(2) Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta.
(3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este îndreptatit sa primeasca o compensare.
(4) Expertul si interpretul au dreptul la o retributie pentru îndeplinirea însarcinarii date, în cazurile si în conditiile prevazute prin dispozitii legale.
(5) Sumele acordate potrivit alin. (1), (3) si (4) se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si în fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

Art. 303
(1) Procurorul poate sa dispuna cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala de organele de cercetare penala ale politiei judiciare sau de organele de cercetare penala speciale, dupa caz.
(2) Dispozitiile date de procuror în legatura cu efectuarea actelor de cercetare penala sunt obligatorii si prioritare pentru organul de cercetare, precum si pentru alte organe ce au atributii prevazute de lege în constatarea infractiunilor. Organele ierarhic superioare ale politiei judiciare sau ale organelor de cercetare penala speciale nu pot da îndrumari sau dispozitii privind cercetarea penala.
(3) În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor date de procuror, acesta poate sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligatia ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse, ori poate aplica sanctiunea amenzii judiciare pentru abaterile judiciare prevazute la art. 283 alin. (1) lit. a) sau, dupa caz, alin. (4) lit. m) ori poate solicita retragerea avizului prevazut la art. 55 alin. (4) si (5).

Art. 341
(1) Dupa înregistrarea plângerii la instanta competenta, aceasta se trimite în aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Plângerea gresit îndreptata se trimite pe cale administrativa organului judiciar competent.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea petentului si a intimatilor si încunostintarea procurorului, cu mentiunea ca pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Daca în cauza a fost pusa în miscare actiunea penala, petentul si intimatii pot formula cereri si ridica exceptii si cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale.
(3) Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2), transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) În situatia în care plângerea a fost depusa la procuror, acesta o va înainta, împreuna cu dosarul cauzei, instantei competente.
(5) Plângerea se solutioneaza în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu. Neprezentarea persoanelor citate conform alin. (2) nu împiedica solutionarea plângerii.
(5^1) Judecatorul de camera preliminara, solutionând plângerea, verifica solutia atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a oricaror înscrisuri noi prezentate.
(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plângerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7) În cauzele în care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:
1. respinge plângerea ca tardiva sau inadmisibila;
2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii si:
a) respinge plângerea ca nefondata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune începerea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, în cursul cercetarii penale, a fost pusa în miscare actiunea penala, când probele legal administrate sunt suficiente, trimitând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plângerea.
(7^1) În cazul în care, ulterior sesizarii judecatorului de camera preliminara, procurorul ierarhic superior admite plângerea si dispune infirmarea solutiei atacate, plângerea va fi respinsa ca ramasa fara obiect. Cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(8) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) si alin. (7^1) este definitiva.
(9) În cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul si intimatii pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(10) Contestatia se depune la judecatorul care a solutionat plângerea si se înainteaza spre solutionare judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, când instanta sesizata cu plângere este Înalta Curte de Casatie si Justitie, completului competent potrivit legii, care o solutioneaza în camera de consiliu, cu citarea petentului si a intimatilor si cu participarea procurorului, prin încheiere motivata, pronuntata în camera de consiliu, putând dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, si mentine dispozitia de începere a judecatii;
b) admite contestatia, desfiinteaza încheierea si rejudeca plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, daca exceptiile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale au fost gresit solutionate.
(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.

Art. 492
(1) Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Daca sediul este fictiv ori persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, la sediul organului judiciar se afiseaza o înstiintare, dispozitiile art. 259 alin. (5) aplicându-se în mod corespunzator.
(2) Daca persoana juridica este reprezentata prin mandatar, numit în conditiile art. 491 alin. (2) si (3), citarea se face la locuinta mandatarului ori la sediul practicianului în insolventa desemnat în calitatea de mandatar.

Art. 495
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, comunica organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(2) În cazul institutiilor care nu sunt supuse conditiei înregistrarii sau autorizarii pentru a dobândi personalitate juridica, informarea prevazuta la alin. (1) se face catre organul care a înfiintat acea institutie.
(3) Organele prevazute la alin. (1) si (2) sunt obligate sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrarii, în copie certificata, orice mentiune înregistrata de acestea cu privire la persoana juridica.
(4) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
(5) Dispozitiile alin. (1) - (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul luarii masurilor preventive fata de persoana juridica.
(6) Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotarârii organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(7) Neîndeplinirea, de îndata sau pâna la împlinirea termenelor prevazute, a obligatiilor prevazute la alin. (3) - (5) constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara prevazuta la art. 283 alin. (4).

Art. 506
(1) În cauzele cu inculpati minori, organele de urmarire penala pot sa solicite, atunci când considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie teritoriala îsi are locuinta minorul, potrivit legii.
(1^1) În cazul în care minorul este trimis în judecata, solicitarea referatului de evaluare este obligatorie, cu exceptia cazului în care acest lucru ar fi contrar interesului superior al minorului.
(2) În cursul judecatii, instanta poate solicita efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie îsi are locuinta minorul, potrivit legii. În situatia în care efectuarea referatului de evaluare nu a fost solicitata în cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin. (1) sau (1^1), dispunerea efectuarii referatului de catre instanta este obligatorie.
(3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului din perspectiva psihocomportamentala.
(4) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.
(4^1) În cazul în care elementele care constituie baza referatului de evaluare se schimba considerabil, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta va solicita întocmirea unui nou referat de evaluare. Solicitarea se poate face din oficiu sau în urma sesizarii facute de serviciul de probatiune, de minor ori de catre parinti sau, dupa caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul, cu privire la schimbarile intervenite.
(5) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.

Art. 528
(1) La împlinirea termenului de 3 ani prevazut la art. 165 din Codul penal, daca persoana condamnata nu a mai savârsit o alta infractiune, autoritatea care tine evidenta cazierului judiciar va sterge din oficiu mentiunile privind pedeapsa aplicata condamnatului.
(2) La împlinirea termenului de 3 ani prevazut la art. 150 din Codul penal, daca persoana condamnata nu a mai savârsit o alta infractiune, organul care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organul care a înregistrat persoana juridica vor sterge din oficiu mentiunile privind pedeapsa aplicata persoanei juridice.

Art. 543
(1) În cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui înscris care apartine unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele instantei la care se gasea dosarul ori înscrisul întocmeste un proces-verbal prin care constata disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui.
(2) În baza procesului-verbal, se procedeaza potrivit dispozitiilor prevazute în prezentul capitol.

Art. 545
(1) Înlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata înaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar în cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste în conservare.
(2) Când constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de o instanta de judecata, altele decât cele aratate la alin. (1), organul de urmarire penala ori instanta de judecata care a constatat disparitia trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele necesare efectuarii înlocuirii ori reconstituirii înscrisului disparut.
(3) În cazul disparitiei unui dosar judiciar în cursul procedurii de camera preliminara, înlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de instanta în cadrul careia functioneaza camera preliminara.

Art. 52
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor în care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi apartine acea chestiune.
(3) Hotarârile definitive ale altor instante decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fata instantei penale, cu exceptia împrejurarilor care privesc existenta infractiunii.

Art. 55
(1) Organele de urmarire penala sunt:
a) procurorul;
b) organele de cercetare penala ale politiei judiciare;
c) organele de cercetare penala speciale.
(2) Procurorii sunt constituiti în parchete care functioneaza pe lânga instantele judecatoresti si îsi exercita atributiile în cadrul Ministerului Public.
(3) În cadrul procesului penal procurorul are urmatoarele atributii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati si instanta de judecata;
c) exercita actiunea penala;
d) exercita actiunea civila, în cazurile prevazute de lege:
e) încheie acordul de recunoastere a vinovatiei, în conditiile legii;
f) formuleaza si exercita contestatiile si caile de atac prevazute de lege împotriva hotarârilor judecatoresti;
g) îndeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
(4) Atributiile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare sunt îndeplinite de lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati în conditiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie ori avizul procurorului desemnat în acest sens.
(5) Atributiile organelor de cercetare penala speciale sunt îndeplinite de ofiteri anume desemnati în conditiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(6) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale îsi desfasoara activitatea de urmarire penala sub conducerea si supravegherea procurorului.

Art. 56
(1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de urmarire penala a politiei judiciare si a organelor de cercetare penala speciale, prevazute de lege. De asemenea, procurorul supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala în cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Urmarirea penala se efectueaza, în mod obligatoriu, de catre procuror:
a) în cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata în prima instanta apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel;
b) în cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191, art. 257, 277, art. 279-283 si art. 289-294 din Codul penal;
c) în cazul infractiunilor savârsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
d) în cazul infractiunilor pentru care competenta de a efectua urmarirea penala apartine Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directiei Nationale Anticoruptie;
e) în alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala în cazul infractiunilor savârsite de militari se efectueaza, în mod obligatoriu, de procurorul militar.
(5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savârsirea infractiunilor comise de militari, urmând a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 44.
(6) Este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca în prima instanta cauza cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel.

Art. 57
(1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, în competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si în alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala numai în conditiile art. 55 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, în cazul savârsirii infractiunilor de catre militari sau în cazul savârsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal savârsite de catre personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penala speciale pot efectua, în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute în titlul X din Codul penal si infractiunilor de terorism, din dispozitia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnica.

Art. 58
(1) Organul de urmarire penala este dator sa îsi verifice competenta imediat dupa sesizare.
(2) Daca procurorul constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, dispune de îndata, prin ordonanta, declinarea de competenta si trimite cauza procurorului competent.
(3) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze urmarirea penala, trimite de îndata cauza procurorului care exercita supravegherea, în vederea sesizarii organului competent.

Art. 59
(1) Când anumite acte de urmarire penala trebuie sa fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmarirea, procurorul sau, dupa caz, organul de cercetare penala poate sa le efectueze ori poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.
(2) În cuprinsul aceleiasi localitati, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, efectueaza toate actele de urmarire, chiar daca unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale.

Art. 60
Procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, este obligat sa efectueze actele de urmarire penala care nu sufera amânare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta acestuia. Lucrarile efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndata, procurorului competent.

Art. 61
(1) Ori de câte ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni, sunt obligate sa întocmeasca un proces-verbal despre împrejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, cât si ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care constituie încalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile savârsite în legatura cu serviciul de catre cei aflati în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala, pentru infractiunile constatate în timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute la alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savârsirii infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. În cazul infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de îndata organelor de urmarire penala.
(3) Când faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligatia de a le consemna în procesul-verbal.
(4) Actele încheiate împreuna cu mijloacele materiale de proba se înainteaza, de îndata, organelor de urmarire penala.
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Art. 116
(1) Martorul este audiat asupra unor fapte sau împrejurari de fapt care constituie obiectul probatiunii în cauza în care a fost citat.
(2) Audierea martorului poate fi extinsa asupra tuturor împrejurarilor necesare pentru verificarea credibilitatii sale.
(3) Nu pot face obiectul declaratiei martorului acele fapte sau împrejurari al caror secret ori confidentialitate poate fi opusa prin lege organelor judiciare.
(4) Faptele sau împrejurarile prevazute la alin. (3) pot face obiectul declaratiei martorului atunci când autoritatea competenta sau persoana îndreptatita îsi exprima acordul în acest sens sau atunci când exista o alta cauza legala de înlaturare a obligatiei de a pastra secretul sau confidentialitatea.
(5) Declaratia data în conditiile alin. (4) nu constituie infractiune.

Art. 117
(1) Au dreptul de a refuza sa fie audiate în calitate de martor urmatoarele persoane:
a) sotul, ascendentii si descendentii în linie directa, precum si fratii si surorile suspectului sau inculpatului;
b) persoanele care au avut calitatea de sot al suspectului sau al inculpatului.
(2) Dupa comunicarea drepturilor si obligatiilor potrivit art. 120, organele judiciare comunica persoanelor prevazute la alin. (1) dreptul de a nu da declaratii în calitate de martor.
(3) Daca persoanele prevazute la alin. (1) sunt de acord sa dea declaratii, în privinta acestora sunt aplicabile dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile martorilor.
(4) Persoana care îndeplineste una dintre calitatile prevazute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obligatia de a depune marturie si împotriva celorlalti suspecti sau inculpati, în cazul în care declaratia sa nu poate fi limitata doar la acestia din urma.

Art. 118
Declaratia de martor data de o persoana care, în aceeasi cauza, anterior declaratiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosita împotriva sa. Organele judiciare au obligatia sa mentioneze, cu ocazia consemnarii declaratiei, calitatea procesuala anterioara.

Art. 121
(1) În cursul urmaririi penale si judecatii, dupa îndeplinirea dispozitiilor art. 119 si 120, organul de urmarire penala si presedintele completului solicita martorului depunerea juramântului sau a declaratiei solemne.
(2) Organul de urmarire penala si presedintele completului îl întreaba pe martor daca doreste sa depuna juramânt religios sau declaratie solemna.
(3) Textul juramântului este urmatorul: "Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula juramântului se schimba în functie de credinta religioasa a martorului.
(4) În timpul depunerii juramântului, cu exceptiile impuse de credinta religioasa, martorul tine mâna dreapta pe cruce sau pe Biblie.
(5) În cazul în care martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este urmatorul: "Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu."
(6) Dispozitiile alin. (1) - (5) se aplica în mod corespunzator în procedura audierii anticipate, în fata judecatorului de drepturi si libertati.

Art. 123
(1) Consemnarea declaratiilor se face potrivit dispozitiilor art. 110, care se aplica în mod corespunzator.
(2) În cursul urmaririi penale, audierea martorului se înregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, daca organul de urmarire penala considera necesar sau daca martorul solicita expres aceasta si înregistrarea este posibila.

§1. Protectia martorilor amenintati
Art. 126
(1) În cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, în conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza în conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au determinat luarea masurilor de protectie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanta motivata, încetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de pericol nu a încetat.

(7) Daca starea de pericol a aparut în cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica în mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu punerea în executare a masurii.

Art. 131
(1) Când se constata ca exista contraziceri între declaratiile persoanelor audiate în aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea lor daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.
(2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele si împrejurarile în privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
(3) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate încuviinta ca persoanele confruntate sa îsi puna reciproc întrebari.
(4) Întrebarile si raspunsurile se consemneaza într-un proces-verbal.

Art. 162
(1) Obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sunt atasate la dosar sau pastrate în alt mod, iar urmele savârsirii infractiunii se ridica si sunt conservate.
(2) Obiectele, înscrisurile si urmele ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala si se ataseaza la dosar.
(3) Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul, pâna la solutionarea definitiva a cauzei.
(4) Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin, cu exceptia celor care sunt supuse confiscarii, în conditiile legii.
(5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, în conditiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de solutionarea definitiva a procesului, persoanei careia îi apartin, în afara de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele ca este obligata sa le pastreze pâna la solutionarea definitiva a cauzei.

Art. 165
(1) Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, a cavitatii bucale, a nasului, a urechilor, a parului, a îmbracamintei, a obiectelor pe care o persoana le are asupra sa sau sub controlul sau, la momentul efectuarii perchezitiei.
(2) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea unei perchezitii corporale vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului în cauza, organele judiciare sau orice autoritate cu atributii în asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea acesteia.

Art. 168^1
Efectuarea perchezitiei informatice prevazuta la art. 168 alin. (12) se poate realiza si de catre lucratori de politie specializati, în prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.

Art. 169
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si înscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.

Art. 170
(1) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni si sunt temeiuri de a se crede ca un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de proba în cauza, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia careia se afla sa le prezinte si sa le predea, sub luare de dovada.
(2) De asemenea, în conditiile alin. (1), organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune ca:
a) orice persoana fizica sau juridica de pe teritoriul României sa comunice anumite date informatice aflate în posesia sau sub controlul sau, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare a datelor informatice;
b) orice furnizor de retele publice de comunicatii electronice sau furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sa comunice anumite date referitoare la abonati, utilizatori si la serviciile prestate, aflate în posesia sau sub controlul sau, altele decât continutul comunicatiilor si decât cele prevazute la art. 138 alin. (1) lit. j).
(2^1) Persoanele fizice sau juridice, inclusiv furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, au posibilitatea sa asigure semnarea datelor solicitate în baza alin. (2), utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
(2^2) Orice persoana autorizata care transmite date solicitate în baza alin. (2) are posibilitatea sa semneze datele transmise utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta asumându-si astfel responsabilitatea în ceea ce priveste integritatea datelor transmise.
(2^3) Orice persoana autorizata care primeste date solicitate în baza alin. (2) are posibilitatea sa verifice integritatea datelor primite si sa certifice aceasta integritate prin semnarea datelor, utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate.
(2^4) Fiecare persoana care certifica datele sub semnatura electronica raspunde potrivit legii pentru integritatea si securitatea acestor date.
(2^5) Aplicarea prevederilor alin. (2^1) - (2^4) se face cu respectarea procedurilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Prin notiunea de date referitoare la abonati sau utilizatori se întelege orice informatie, sub forma de date informatice sau sub orice alta forma, detinuta de un furnizor de servicii, referitoare la abonatii sau utilizatorii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau continut, si care permite stabilirea:
a) tipului de serviciu de comunicatii utilizat, dispozitiilor tehnice luate în aceasta privinta si perioadei serviciului;
b) identitatii, adresei postale sau geografice, numarului de telefon al abonatului sau utilizatorului si oricarui alt numar de contact, precum si a datelor referitoare la facturare si plata, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
c) oricarei alte informatii referitoare la locul în care se gasesc echipamentele de comunicatie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii.
(4) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligata sa predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(5) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(6) Daca obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Art. 171
(1) Daca obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala, prin ordonanta, sau instanta de judecata, prin încheiere, dispune ridicarea silita. În cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau înscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penala.
(2) Împotriva masurii dispuse potrivit alin. (1) sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se poate face plângere de catre orice persoana interesata. Dispozitiile art. 250 se aplica în mod corespunzator.
(3) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei care este obligata sa predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(4) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(5) Daca obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Art. 202
(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si daca sunt necesare în scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al împiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savârsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.

Art. 207
(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, împreuna cu dosarul cauzei, se înainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(4) Când constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Când constata ca au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori în cazul în care au aparut împrejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere revocarea acesteia si punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(6) În tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara, în cursul procedurii de camera preliminara, verifica, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestei masuri. Dispozitiile alin. (2) - (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 208
(1) Judecatorul de camera preliminara înainteaza dosarul instantei de judecata cu cel putin 5 zile înainte de expirarea masurii preventive.
(2) Instanta de judecata verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(4) În tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, instanta, din oficiu, prin încheiere, verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile art. 207 alin. (3) ‒ (5) se aplica în mod corespunzator.
(5) În tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii, instanta verifica, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestei masuri. Dispozitiile art. 207 alin. (3) ‒ (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 219
(1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
(2) Procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta la alin. (1) împreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat conform alin. (1), fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu împiedica judecatorul de drepturi si libertati sa solutioneze propunerea înaintata de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati îl audiaza pe inculpat atunci când acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Judecatorul de drepturi si libertati care respinge propunerea de luare a masurii arestului la domiciliu fata de inculpat poate dispune, prin aceeasi încheiere, luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c), daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege.

Art. 222
(1) În cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit în cursul urmaririi penale, numai în caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 30 de zile.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat în vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, însotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, în cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului în cursul urmaririi penale.
(11) Dispozitiile art. 219 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(12) În procedura de camera preliminara si în cursul judecatii, masura arestului la domiciliu poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 30 de zile. Dispozitiile art. 239 se aplica în mod corespunzator.

Art. 223
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, în cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau încearca sa realizeze o întelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savârsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savârsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infractiune privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, santaj, viol, act sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, ultrajul contra bunelor moravuri, o infractiune de coruptie, o infractiune savârsita prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Art. 230
(1) În baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau, dupa caz, de la instanta ierarhic superioara emite de îndata mandatul de arestare preventiva.
(2) Daca, prin aceeasi încheiere, s-a dispus arestarea preventiva a mai multor inculpati, se emite câte un mandat pentru fiecare dintre ei.
(3) În mandatul de arestare preventiva se arata:
a) instanta din care face parte judecatorul de drepturi si libertati care a dispus luarea masurii arestarii preventive;
b) data emiterii mandatului;
c) numele, prenumele si calitatea judecatorului de drepturi si libertati care a emis mandatul;
d) datele de identitate ale inculpatului;
e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, cu mentionarea datei la care înceteaza;
f) aratarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei si locului comiterii acesteia, încadrarea juridica, infractiunea si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventiva;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde va fi detinut inculpatul arestat preventiv;
j) semnatura judecatorului de drepturi si libertati;
k) semnatura inculpatului prezent. În cazul în care acesta refuza sa semneze, se va face mentiune corespunzatoare în mandat.
(4) Când mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul înmâneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate si organului de politie.
(4^1) Mandatul de arestare poate fi transmis organelor de politie si prin fax, posta electronica sau prin orice mijloc în masura sa produca un document scris în conditii care sa permita autoritatilor destinatare sa îi stabileasca autenticitatea.
(5) Daca persoana vatamata a solicitat înstiintarea sa cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea persoanei arestate, judecatorul care a emis mandatul consemneaza aceasta într-un proces-verbal, pe care îl preda organului de politie.
(6) Organul de politie preda exemplarul original al mandatului de arestare preventiva si procesul-verbal prevazut la alin. (5) administratiei locului de detinere.

Art. 231
(1) Când masura arestarii preventive a fost dispusa în lipsa inculpatului, doua exemplare originale ale mandatului emis se înainteaza organului de politie de la domiciliul sau resedinta inculpatului în vederea executarii. În cazul în care inculpatul nu are domiciliul sau resedinta în România, exemplarele se înainteaza organului de politie în raza teritoriala a caruia se afla instanta de judecata.
(2) Mandatul de arestare poate fi transmis organului de politie si prin fax, posta electronica sau prin orice mijloc în masura sa produca un document scris în conditii care sa permita autoritatilor destinatare sa îi stabileasca autenticitatea.
(3) În situatia în care mandatul de arestare contine erori materiale, dar permite identificarea persoanei si stabilirea masurii dispuse în raport cu datele de identificare ale persoanei existente în evidentele organelor de politie si hotarârea instantei de judecata, organul de politie executa masura, solicitând în acelasi timp instantei de judecata îndreptarea erorilor materiale sesizate.
(4) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate în mandat, careia îi preda un exemplar al acestuia, într-una din formele prevazute la alin. (1) sau (2), dupa care o conduce în cel mult 24 de ore la judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive sau, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara ori completul la care se afla spre solutionare dosarul cauzei.
(5) În vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta oricarei persoane fizice, fara învoirea acesteia, precum si în sediul oricarei persoane juridice, fara învoirea reprezentantului legal al acesteia, daca exista indicii temeinice din care sa rezulte banuiala rezonabila ca persoana din mandat se afla în domiciliul sau resedinta respectiva.
(6) În cazul în care arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa în lipsa din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, inculpatul este prezentat, la încetarea acestor motive, judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura ori, dupa caz, judecatorului de camera preliminara sau completului la care se afla spre solutionare dosarul cauzei.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea inculpatului conform art. 225 alin. (7) si (8), în prezenta avocatului acestuia, si, evaluând declaratia inculpatului în contextul probelor administrate si al motivelor avute în vedere la luarea masurii, dispune prin încheiere, dupa audierea concluziilor procurorului, confirmarea arestarii preventive si a executarii mandatului ori, dupa caz, în conditiile prevazute de lege, revocarea arestarii preventive sau înlocuirea acesteia cu una dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) -d) si punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.

Art. 232
Când persoana mentionata în mandatul de arestare preventiva nu a fost gasita, organul de politie însarcinat cu executarea mandatului încheie un proces- verbal prin care constata aceasta si înstiinteaza judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive, precum si organele competente pentru darea în urmarire si în consemn la punctele de trecere a frontierei.

Art. 244
Regimul special de detentie al minorilor, în raport cu particularitatile vârstei, astfel încât masurile preventive luate fata de acestia sa nu prejudicieze dezvoltarea lor fizica, psihica sau morala, va fi stabilit prin legea privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Art. 288
(1) Organul de urmarire penala este sesizat prin plângere sau denunt, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu.
(2) Când, potrivit legii, punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege ori cu autorizarea organului prevazut de lege, actiunea penala nu poate fi pusa în miscare în lipsa acestora.
(3) În cazul infractiunilor savârsite de militari, sesizarea comandantului este necesara numai în ceea ce priveste infractiunile prevazute la art. 413-417 din Codul penal.

Art. 290
(1) Denuntul este încunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savârsirea unei infractiuni.
(2) Denuntul se poate face numai personal, dispozitiile art. 289 alin. (2), (4) - (6) si (8) - (10) aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Denuntul se depune la organul de urmarire penala competent în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei prevazute de legea penala.

Art. 291
(1) Orice persoana cu functie de conducere în cadrul unei autoritati a administratiei publice sau în cadrul altor autoritati publice, institutii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum si orice persoana cu atributii de control, care, în exercitarea atributiilor lor, au luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, sunt obligate sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala si sa ia masuri pentru ca urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba sa nu dispara.
(2) Orice persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atributiilor sale a luat cunostinta de savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, este obligata sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala.

Art. 292
Organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu daca afla ca s-a savârsit o infractiune pe orice alta cale decât cele prevazute la art. 289-291 si încheie un proces-verbal în acest sens.

Art. 293
(1) Este flagranta infractiunea descoperita în momentul savârsirii sau imediat dupa savârsire.
(2) Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savârsire, este urmarit de organele de ordine publica si de siguranta nationala, de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public ori prezinta urme care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi savârsit infractiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.
(3) În cazul infractiunii flagrante, organele de ordine publica si siguranta nationala întocmesc un proces-verbal, în care consemneaza toate aspectele constatate si activitatile desfasurate, pe care îl înainteaza de îndata organului de urmarire penala.
(4) Plângerile si cererile prezentate în scris, corpul delict, precum si obiectele si înscrisurile ridicate cu ocazia constatarii infractiunii sunt puse la dispozitia organului de urmarire penala.

Art. 294
(1) La primirea sesizarii, organul de urmarire penala procedeaza la verificarea competentei sale, iar în cazul prevazut la art. 58 alin. (3) înainteaza procurorului cauza, împreuna cu propunerea de trimitere a sesizarii organului competent.
(2) În situatia în care plângerea sau denuntul nu îndeplineste conditiile de forma prevazute de lege ori descrierea faptei este incompleta ori neclara, se restituie pe cale administrativa petitionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc.
(3) Atunci când sesizarea îndeplineste conditiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezulta vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penala înainteaza procurorului actele, împreuna cu propunerea de clasare.
(4) În cazul în care procurorul apreciaza propunerea întemeiata, dispune, prin ordonanta, clasarea.

Art. 295
(1) Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plângere.
(2) Plângerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art. 289 alin. (1) - (6) si (8) se aplica în mod corespunzator.

Art. 298
(1) În caz de infractiune flagranta, organul de cercetare penala este obligat sa constate savârsirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.
(2) Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plângere prealabila, începe urmarirea penala. În caz contrar, organul de cercetare penala înainteaza procurorului actele încheiate si propunerea de clasare.

Art. 305
(1) Când actul de sesizare îndeplineste conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala dispune începerea urmaririi penale cu privire la fapta savârsita ori a carei savârsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut.
(2) Începerea urmaririi penale si respectiv continuarea efectuarii urmaririi penale se dispun prin ordonanta care cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) si g).
(3) Atunci când exista probe din care sa rezulte banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savârsit fapta pentru care s-a început urmarirea penala si nu exista vreunul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1), organul de urmarire penala dispune ca urmarirea penala sa se efectueze în continuare fata de aceasta, care dobândeste calitatea de suspect. Masura dispusa de organul de cercetare penala se supune, în termen de 3 zile, confirmarii procurorului care supravegheaza urmarirea penala, organul de cercetare penala fiind obligat sa prezinte acestuia si dosarul cauzei.
(4) Fata de persoanele pentru care urmarirea penala este conditionata de obtinerea unei autorizatii prealabile sau de îndeplinirea unei alte conditii prealabile, efectuarea urmaririi penale se poate dispune numai dupa obtinerea autorizatiei ori dupa îndeplinirea conditiei.

Art. 306
(1) Pentru realizarea obiectului urmaririi penale, organele de cercetare penala au obligatia ca, dupa sesizare, sa caute si sa strânga datele ori informatiile cu privire la existenta infractiunilor si identificarea persoanelor care au savârsit infractiuni, sa ia masuri pentru limitarea consecintelor acestora, sa strânga si sa administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 si 101.
(2) Organele de cercetare penala au obligatia de a efectua actele de cercetare care nu sufera amânare, chiar daca privesc o cauza pentru care nu au competenta de a efectua urmarirea penala.
(3) Dupa începerea urmaririi penale, organele de cercetare penala strâng si administreaza probele, atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului ori inculpatului.
(4) Organul de urmarire penala se pronunta, prin ordonanta motivata, în conditiile art. 100 alin. (3) si (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competentei sale.
(5) Când organul de cercetare penala apreciaza ca este necesara administrarea unor mijloace de proba sau folosirea unor metode speciale de supraveghere, care pot fi autorizate ori dispuse, în faza de urmarire penala, numai de procuror sau, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, formuleaza propuneri motivate, care trebuie sa cuprinda datele si informatiile care sunt obligatorii în cadrul acelei proceduri. Referatul este trimis procurorului împreuna cu dosarul cauzei.
(6) Secretul bancar si cel profesional, cu exceptia secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, dupa începerea urmaririi penale.
(7) Organul de urmarire penala este obligat sa strânga probele necesare pentru identificarea bunurilor si valorilor supuse confiscarii speciale si confiscarii extinse, potrivit Codului penal.

Art. 309
(1) Actiunea penala se pune în miscare de procuror, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale, când acesta constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savârsit o infractiune si nu exista vreunul dintre cazurile de împiedicare prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Punerea în miscare a actiunii penale este comunicata inculpatului de catre organul de urmarire penala care îl cheama pentru a-l audia. Dispozitiile art. 108 se aplica în mod corespunzator, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) La cerere, inculpatului i se elibereaza o copie a ordonantei prin care a fost dispusa masura.
(4) Atunci când considera necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului si la comunicarea prevazute la alin. (2).
(5) Organul de urmarire penala continua urmarirea si fara a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseste nejustificat, se sustrage sau este disparut.

Art. 312
(1) În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legala ca suspectul sau inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala înainteaza procurorului propunerile sale împreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
(1^1) Procurorul dispune suspendarea urmaririi penale numai daca, luând în considerare toate circumstantele cauzei, apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ar putea fi audiat la locul unde se afla sau prin intermediul videoconferintei ori ca audierea lui în acest mod ar aduce atingere drepturilor sale ori bunei desfasurari a urmaririi penale.
(1^2) Daca nu se dispune suspendarea urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului la locul unde se afla sau prin videoconferinta nu poate avea loc decât în prezenta avocatului.
(2) Suspendarea urmaririi penale se dispune si în situatia în care exista un impediment legal temporar pentru punerea în miscare a actiunii penale fata de o persoana.
(3) Suspendarea urmaririi penale se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.

Art. 314
(1) Dupa examinarea sesizarii, când constata ca au fost strânse probele necesare potrivit dispozitiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmarire penala sau din oficiu, solutioneaza cauza prin ordonanta, dispunând:
a) clasarea, când nu exercita actiunea penala ori, dupa caz, stinge actiunea penala exercitata, întrucât exista unul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1);
b) renuntarea la urmarirea penala, când nu exista interes public pentru continuarea urmaririi penale.
(2) Procurorul întocmeste o singura ordonanta chiar daca lucrarile dosarului privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite conform alin. (1).

Art. 316
(1) Ordonanta de clasare se comunica în copie persoanei care a facut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, dupa caz, altor persoane interesate. Daca ordonanta nu cuprinde motivele de fapt si de drept, se comunica si o copie a referatului organului de cercetare penala.
(2) În cazul în care inculpatul este arestat preventiv, procurorul înstiinteaza prin adresa administratia locului de detinere cu privire la încetarea de drept a masurii arestarii preventive, în vederea punerii de îndata în libertate a inculpatului.

Art. 318
(1) În cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala când constata ca nu exista un interes public în urmarirea faptei.
(2) Interesul public se analizeaza în raport cu:
a) continutul faptei si împrejurarile concrete de savârsire a faptei;
b) modul si mijloacele de savârsire a faptei;
c) scopul urmarit;
d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii;
e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savârsirii acesteia;
f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
g) existenta unei disproportii vadite între cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savârsirea infractiunii.
(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savârsirea infractiunii si eforturile depuse pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.
(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).
(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa îndeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa înlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, în afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un program de consiliere.
(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa îndeplineasca obligatiile prevazute la alin. (6), stabileste prin ordonanta termenul pâna la care acestea urmeaza a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.
(8) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol si art. 315 alin. (2) - (4), termenul pâna la care trebuie îndeplinite obligatiile prevazute la alin. (6) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor în termenul prevazut la alin. (7), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala este verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmita de un procuror de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, ordonanta este verificata de procurorul-sef de sectie, iar când a fost întocmita de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispozitiile alin. (10) se aplica în mod corespunzator atunci când ierarhia functiilor într-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(12) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala, verificata potrivit alin. (10), se comunica în copie, dupa caz, persoanei care a facut sesizarea, partilor, suspectului, persoanei vatamate si altor persoane interesate si se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisa, judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
(13) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea persoanelor prevazute la alin. (12).
(14) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin încheiere motivata, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevazute la alin. (12), precum si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea cererii de confirmare.
(15) Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a înscrisurilor noi prezentate si, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
a) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune în miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
b) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (15) este definitiva. În cazul în care judecatorul a respins cererea de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala, o noua renuntare nu mai poate fi dispusa, indiferent de motivul invocat.

Art. 320
Organul de cercetare penala care constata incidenta unuia dintre cazurile care determina clasarea cauzei sau renuntarea la urmarire penala trimite dosarul la procuror cu propunere corespunzatoare.

Art. 321
(1) De îndata ce urmarirea penala este terminata, organul de cercetare înainteaza dosarul procurorului, însotit de un referat.
(2) Referatul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art. 286 alin. (4), precum si date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de proba si masurile luate cu privire la ele în cursul cercetarii penale, precum si locul unde acestea se afla.
(3) Când urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate la alin. (2) cu privire la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori se propune clasarea sau renuntarea la urmarire.

Art. 322
(1) În termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 320 si art. 321 alin. (1), procurorul procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi penale si se pronunta asupra acestora.
(2) Rezolvarea cauzelor în care sunt arestati se face de urgenta si cu precadere.

Art. 323
(1) În situatia în care procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala în vederea completarii sau refacerii urmaririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare penala potrivit dispozitiilor art. 302.
(2) Atunci când completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze la organul de cercetare penala.
(3) Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lânga mentiunile aratate la art. 286 alin. (2), indicarea actelor de urmarire penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau împrejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi administrate.

Art. 393
(1) Completul de judecata delibereaza mai întâi asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept.
(2) Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii masurii educative ori masurii de siguranta, daca este cazul sa fie luata, precum si asupra deducerii duratei masurilor preventive privative de libertate si a internarii medicale.
(3) Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, a mijloacelor materiale de proba, a cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
(4) Toti membrii completului de judecata au îndatorirea sa îsi spuna parerea asupra fiecarei chestiuni.
(5) Presedintele îsi spune parerea cel din urma.

Art. 396
(1) Instanta hotaraste asupra învinuirii aduse inculpatului, pronuntând, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicarii pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat.
(3) Renuntarea la aplicarea pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 80-82 din Codul penal.
(4) Amânarea aplicarii pedepsei se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, în conditiile art. 83-90 din Codul penal.
(5) Achitarea inculpatului se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d).
(6) Încetarea procesului penal se pronunta în cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. e) -j).
(7) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata, ca urmare a continuarii procesului, ca sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta achitarea.
(8) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d), instanta de judecata pronunta încetarea procesului penal.
(9) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dispune plata acesteia din cautiune, potrivit dispozitiilor art. 217.
(10) Când judecata s-a desfasurat în conditiile art. 375 alin. (1), (1^1) si (2), când cererea inculpatului ca judecata sa aiba loc în aceste conditii a fost respinsa sau când cercetarea judecatoreasca a avut loc în conditiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanta retine aceeasi situatie de fapt ca cea recunoscuta de catre inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicarii pedepsei, limitele de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o patrime. Pentru inculpatii minori, instanta va avea în vedere aceste aspecte la alegerea masurii educative; în cazul masurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste masuri, prevazute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 397
(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarâre si asupra actiunii civile.
(2) În cazul când admite actiunea civila, instanta examineaza, potrivit art. 249-254, necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanta se pronunta prin hotarâre si asupra restituirii lucrurilor si restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art. 255 si 256.
(4) Dispozitiile din hotarâre privind luarea masurilor asiguratorii si restituirea lucrurilor sunt executorii.
(5) În cazul în care, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. (5), instanta lasa nesolutionata actiunea civila, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a hotarârii.
(6) În cazul în care, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si este admisa actiunea civila, instanta dispune plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, potrivit dispozitiilor art. 217.

Art. 399
(1) Instanta are obligatia ca, prin hotarâre, sa se pronunte asupra mentinerii, revocarii, înlocuirii ori încetarii de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunta:
a) o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii, arestului la domiciliu si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere;
c) o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii;
d) o masura educativa neprivativa de libertate.
(4) Hotarârea pronuntata în conditiile alin. (1) - (3) cu privire la masurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispozitiilor prevazute la alin. (1) - (3), inculpatul este pus în libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
(6) Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndata ce durata retinerii si cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotarârea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere, careia i se comunica, îndata dupa pronuntarea hotarârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(7) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, daca nu s-a dispus plata din aceasta a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor si daca nu s-a dispus plata din cautiune prevazuta la art. 217 alin. (7).
(8) Instanta dispune confiscarea cautiunii daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate la art. 217 alin. (9), si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217.
(9) Durata masurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsa.
(10) Dupa pronuntarea hotarârii, pâna la sesizarea instantei de apel, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea, înlocuirea sau mentinerea unei masuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în conditiile legii.

Art. 400
(1) În afara cazurilor în care sunt aplicabile dispozitiile art. 406 alin. (1), rezultatul deliberarii instantei sau, dupa caz, judecatorului, indiferent de functia judiciara pe care o exercita, se consemneaza într-o minuta, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotarârii.
(2) Minuta se semneaza de membrii completului de judecata.
(3) Minuta se întocmeste în doua exemplare originale, dintre care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei.

Art. 404
(1) Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute la art. 107 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicându-se denumirea acesteia si textul de lege în care se încadreaza, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, si cauza pe care se întemeiaza potrivit art. 16, precum si solutia data cu privire la solutionarea actiunii civile.
(2) Când instanta dispune condamnarea, în dispozitiv se mentioneaza pedeapsa principala aplicata. În cazul în care dispune suspendarea executarii acesteia, în dispozitiv se mentioneaza si masurile de supraveghere si obligatiile, prevazute la art. 93 alin. (1) - (3) din Codul penal, pe care trebuie sa le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecintele nerespectarii lor si ale savârsirii de noi infractiuni si se indica doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, prevazuta la art. 93 alin. (3) din Codul penal, dupa consultarea listei privind posibilitatile concrete de executare existente la nivelul fiecarui serviciu de probatiune. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide în care din cele doua institutii din comunitate mentionate în hotarârea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia si tipul de activitate. Când instanta dispune masura educativa a supravegherii, în dispozitiv se mentioneaza persoana care realizeaza supravegherea si îndrumarea minorului.
(3) Când instanta dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se face mentiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art. 81 din Codul penal, iar când dispune amânarea aplicarii pedepsei, în dispozitiv se mentioneaza pedeapsa stabilita a carei aplicare se amâna, precum si masurile de supraveghere si obligatiile, prevazute la art. 85 alin. (1) si (2) din Codul penal, pe care trebuie sa le respecte inculpatul, se pun în vedere acestuia consecintele nerespectarii lor si ale savârsirii de noi infractiuni, iar daca a impus obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, se mentioneaza doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa aceasta obligatie, dupa consultarea listei privind posibilitatile concrete de executare existente la nivelul fiecarui serviciu de probatiune. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide în care din cele doua institutii din comunitate mentionate în hotarârea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia si tipul de activitate si îndrumarea minorului.
(4) Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarâte de instanta cu privire la:
a) deducerea duratei masurii preventive privative de libertate si a internarii medicale, indicându-se partea din pedeapsa executata în acest mod;
b) masurile preventive;
c) masurile asiguratorii;
d) masurile de siguranta;
e) cheltuielile judiciare;
f) restituirea lucrurilor;
g) restabilirea situatiei anterioare;
h) cautiune;
i) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
(5) Când instanta pronunta pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile sau, dupa caz, unele dintre drepturile prevazute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevazuta în acelasi articol.
(6) Când instanta a pronuntat pedeapsa închisorii, iar persoana vatamata a solicitat înstiintarea cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea condamnatului, instanta face o mentiune în acest sens în dispozitivul hotarârii.
(6^1) Când instanta a dispus amânarea aplicarii pedepsei sau interzicerea unuia sau mai multora dintre drepturile prevazute la art. 66 alin. (1) lit. l) -o) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificarile si completarile ulterioare, odata cu aplicarea pedepsei accesorii sau a pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi, dispozitivul va cuprinde mentiunea ca persoana sau persoanele beneficiare ale masurilor de protectie pot solicita emiterea unui ordin european de protectie în conditiile legii.
(7) Dispozitivul trebuie sa cuprinda mentiunea ca hotarârea este supusa apelului, cu aratarea termenului în care acesta poate fi exercitat, indicarea datei în care hotarârea a fost pronuntata si a faptului ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.

Art. 407
(1) Dupa pronuntare, o copie a hotarârii sau, dupa caz, a minutei se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si, în cazul în care inculpatul este arestat, administratiei locului de detinere, în vederea exercitarii caii de atac. În cazurile în care rezultatul deliberarii se consemneaza într-o minuta, dupa redactarea hotarârii, aceasta se comunica procurorului, partilor si persoanei vatamate în întregul sau. În cazul în care partile ori persoana vatamata nu înteleg limba româna, hotarârea sau, dupa caz, minuta se comunica acestora într-o limba pe care o înteleg.
(1^1) Daca persoanele prevazute la alin. (1) se prezinta la pronuntarea facuta în sedinta, înmânarea, la cerere, sub luare de dovada, a hotarârii sau, dupa caz, a minutei se considera comunicare. De asemenea, se considera comunicare si înmânarea, sub luare de dovada, a hotarârii sau, dupa caz, a minutei, prin mijlocirea grefei instantei.
(2) În cazul în care instanta a dispus amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, hotarârea se comunica serviciului de probatiune si, dupa caz, organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea obligatiilor dispuse de instanta.

Art. 462
(1) Daca se constata ca cererea de revizuire este întemeiata, instanta anuleaza hotarârea, în masura în care a fost admisa revizuirea, sau hotarârile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarâre potrivit dispozitiilor art. 395-399, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Instanta rejudeca cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere de revizuire, putând hotarî si în privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(3) Instanta ia masuri pentru restabilirea situatiei anterioare, dispunând, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte sau alte asemenea masuri.
(4) Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neîntemeiata, o respinge si dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare catre stat, precum si reluarea executarii pedepsei, în cazul în care aceasta a fost suspendata.

Art. 476
(1) Sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 475, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Daca prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 475, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.
(2) Prin încheierea prevazuta la alin. (1), cauza poate fi suspendata pâna la pronuntarea hotarârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. În cazul în care nu s-a dispus suspendarea odata cu sesizarea, iar cercetarea judecatoreasca este finalizata înainte ca Înalta Curte de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra sesizarii, instanta suspenda dezbaterile pâna la pronuntarea deciziei prevazute la art. 477 alin. (1). În cazul în care inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori daca fata de acesta s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208 pe toata durata suspendarii.
(3) Dupa înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casatie si Justitie, încheierea de sesizare se publica pe pagina de internet a acestei instante.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pâna la solutionarea sesizarii.
(5) Repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie ori de persoana desemnata de acestia.
(6) Sesizarea se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta si 8 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele sectiei sau, în caz de imposibilitate, judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor.
(7) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (6), presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecatii. Judecatorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci când chestiunea de drept priveste activitatea mai multor sectii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Înaltei Curti de Casatie si Justitie va transmite sesizarea presedintilor sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcatuit din presedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care va prezida completul, din presedintii sectiilor interesate în solutionarea chestiunii de drept, precum si câte 5 judecatori din cadrul sectiilor respective, desemnati aleatoriu de presedintele completului. Dupa alcatuirea completului, pentru întocmirea raportului, presedintele completului va desemna câte un judecator din cadrul fiecarei sectii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Raportul va fi comunicat partilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, dupa caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
(10) Dispozitiile art. 473 alin. (5) - (8) se aplica în mod corespunzator.
(11) Sesizarea se judeca fara citarea partilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 556
(1) Pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de executare se trimit doua exemplare organului de politie de la domiciliul sau resedinta condamnatului, iar în cazul în care acesta nu are domiciliul sau resedinta în România, organului de politie în raza teritoriala a caruia se afla instanta de executare, când condamnatul este liber, sau, dupa caz, când condamnatul este arestat, comandantului la locul de detinere.
(1^1) În situatia în care mandatul de executare contine erori materiale, însa permite identificarea persoanei în vederea punerii în executare, în raport cu datele de identificare ale persoanei existente în evidentele organelor de politie si hotarârea instantei de judecata, organul de politie executa hotarârea, solicitând, în acelasi timp, instantei de judecata îndreptarea erorilor materiale sesizate.
(2) Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului de interzicere a parasirii tarii se trimite de îndata câte un exemplar organului competent sa elibereze pasaportul si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.
(2^1) Mandatul de executare sau ordinul de interzicere a parasirii tarii poate fi transmis organelor competente si prin fax, posta electronica sau prin orice mijloc în masura sa produca un document scris în conditii care sa permita autoritatilor destinatare sa îi stabileasca autenticitatea.
(3) În cazul în care cel condamnat se afla în stare de libertate, organele de executare prevazute la alin. (1) si (2) au obligatia de a lua masurile prevazute de lege în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a parasirii tarii, în ziua primirii acestora.

Art. 557
(1) Pe baza mandatului de executare, organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i se înmâneaza un exemplar al mandatului si este dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare. În termen de cel mult 10 zile de la arestare, persoanei private de libertate i se comunica o copie de pe hotarâre.
(1^1) Odata cu înmânarea mandatului de executare, persoanei condamnate i se aduce la cunostinta, sub semnatura, în scris, dreptul prevazut de art. 466 alin. (1), iar în cazul în care persoana nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(1^2) Odata cu înmânarea mandatului de executare, persoanei condamnate i se aduce la cunostinta, sub semnatura, în scris, dreptul prevazut la art. 466 alin. (1), iar în cazul în care persoana nu poate ori refuza sa semneze, se va încheia un proces-verbal.
(2) În vederea punerii în executare a mandatului emis în executarea unei hotarâri definitive de condamnare, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(3) Dispozitiile art. 229 privind luarea masurilor de ocrotire sunt aplicabile în mod corespunzator, obligatia de încunostintare revenind organului de politie.
(4) Daca persoana împotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreuna cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instantei care a emis mandatul.
(5) Daca persoana condamnata refuza sa se supuna mandatului sau încearca sa fuga, va fi constrânsa la aceasta.
(6) Când condamnatul se afla în stare de detinere, un exemplar al mandatului de executare i se înmâneaza de catre comandantul locului de detinere.
(7) Comandantul locului de detinere consemneaza într-un proces-verbal data de la care condamnatul a început executarea pedepsei.
(8) O copie de pe procesul-verbal se trimite de îndata instantei de executare.
(9) Pe baza ordinului de interzicere a parasirii tarii, organele în drept refuza celui condamnat eliberarea pasaportului sau, dupa caz, procedeaza la ridicarea acestuia si iau masuri pentru darea condamnatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(10) Pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheata poate solicita motivat instantei de executare sa încuviinteze parasirea teritoriului României potrivit art. 85 alin. (2) lit. i) sau art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Instanta de executare solutioneaza cererea în camera de consiliu, dupa ascultarea persoanei supravegheate si a consilierului de probatiune, prin încheiere definitiva. În cazul în care admite cererea, instanta stabileste perioada pentru care persoana supravegheata poate parasi teritoriul României.

Art. 560
(1) Instanta competenta sa dispuna înlocuirea obligatiei de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, potrivit art. 64 alin. (1) din Codul penal, este instanta de executare.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda ori de catre persoana condamnata. Când dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitatii, instanta va mentiona în dispozitiv doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa munca neremunerata în folosul comunitatii. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide în care din cele doua institutii din comunitate mentionate în hotarârea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia si tipul de activitate.
(3) Obligatia de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii se pune în executare prin trimiterea unei copii de pe hotarâre serviciului de probatiune.

Art. 561
(1) Instanta competenta sa dispuna, potrivit art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal, înlocuirea muncii în folosul comunitatii cu închisoarea este instanta de executare, iar în cazul prevazut la art. 64 alin. (5) lit. b) din Codul penal, instanta care judeca în prima instanta infractiunea savârsita înainte de executarea integrala a muncii în folosul comunitatii.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda ori la sesizarea serviciului de probatiune.
(3) Punerea în executare a hotarârii se face potrivit art. 555-557.

Art. 563
(1) Când prin hotarârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii dreptului strainului de a se afla pe teritoriul României, se face mentiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii ca la data liberarii condamnatul sa fie predat organului de politie, care va proceda la îndepartarea sa de pe teritoriul României.
(2) Daca pedeapsa complementara nu însoteste pedeapsa închisorii, comunicarea se face organului de politie, imediat ce hotarârea a ramas definitiva.
(3) În vederea punerii în executare a pedepsei interzicerii strainului de a se afla pe teritoriul României, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Daca persoana fata de care s-a luat pedeapsa complementara a interzicerii de a se afla pe teritoriul României nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instantei de executare.

Art. 570
(1) Autoritatea de sanatate publica este obligata sa asigure internarea, încunostintând despre aceasta instanta de executare.
(2) În cazul în care persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale refuza sa se supuna internarii, executarea acestei masuri se va face cu sprijinul organelor de politie. În vederea executarii masurii internarii medicale, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(3) Daca persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale nu este gasita, autoritatea de sanatate publica sesizeaza organele de politie pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al sesizarii adresate organelor de politie se trimite instantei de executare.
(4) Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligatia, în cazul în care considera ca internarea nu mai este necesara, sa încunostinteze judecatoria în a carei circumscriptie se gaseste unitatea sanitara.

Art. 573
(1) Masura de siguranta a interzicerii unei functii, profesii sau activitati se pune în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept sa aduca la îndeplinire aceste masuri si sa supravegheze respectarea lor.
(2) Acest organ are îndatorirea sa asigure executarea masurii luate si sa sesizeze organul de urmarire penala în caz de sustragere de la executarea masurii de siguranta.
(3) Persoana cu privire la care s-a luat masura prevazuta la art. 111 alin. (1) din Codul penal poate cere instantei de executare revocarea masurii, în conditiile art. 111 alin. (2) din Codul penal.
(4) Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei fata de care este luata masura, dupa ascultarea concluziilor avocatului acesteia si ale procurorului.

Art. 574
Masura de siguranta a confiscarii speciale sau a confiscarii extinse, luata prin hotarârea instantei de judecata, se executa dupa cum urmeaza:
a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii;
b) daca lucrurile confiscate se afla în pastrarea organelor de politie sau a altor institutii, judecatorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotarârii organului la care se afla. Dupa primirea copiei de pe dispozitiv, lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii;
c) atunci când confiscarea priveste sume de bani ce nu au fost consemnate la unitati bancare, judecatorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotarârii organelor fiscale, în vederea executarii confiscarii potrivit dispozitiilor privind creantele bugetare;
d) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenta judecatorului delegat cu executarea, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

Art. 576
(1) Punerea în executare a masurilor si obligatiilor prevazute la art. 85 alin. (1) si (2) din Codul penal, a dispozitiilor art. 87, art. 93, art. 95, art. 101 alin. (1) si (2) si ale art. 103 din Codul penal se face prin trimiterea unei copii a dispozitivului hotarârii serviciului de probatiune competent.
(2) În cazul obligatiilor prevazute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j), la art. 93 alin. (2) lit. d) si la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Codul penal, un extras de pe dispozitivul hotarârii se trimite organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea acestora.

Art. 579
(1) Când prin hotarârea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla în pastrarea sau la dispozitia instantei de executare, restituirea se face de catre judecatorul delegat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor în drept. În acest scop, sunt încunostintate persoanele carora urmeaza sa li se restituie lucrurile.
(2) Daca în termen de 6 luni de la primirea încunostintarii persoanele chemate nu se prezinta pentru a le primi, lucrurile trec în proprietatea statului. Judecatorul delegat cu executarea constata aceasta prin încheiere si dispune predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii.
(3) Daca restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele carora ar trebui sa le fie restituite si nimeni nu le-a reclamat în termen de 6 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii, sunt aplicabile în mod corespunzator dispozitiile alin. (2).
(4) Când restituirea lucrurilor a fost dispusa de catre procuror sau de catre organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor alin. (1) - (3).
(5) Când prin hotarârea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla în pastrarea organelor de cercetare penala, restituirea se face de catre acestea, dupa primirea copiei de pe dispozitivul hotarârii penale prin care s-a dispus restituirea lucrurilor, procedând potrivit alin. (1).
(6) Daca în termen de 6 luni de la primirea încunostintarii persoanele chemate nu se prezinta pentru a le primi, lucrurile trec în proprietatea statului. Organul de cercetare constata aceasta prin proces-verbal si procedeaza potrivit alin. (2). Dispozitiile alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 586
(1) Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul prevazut la art. 63 din Codul penal, se dispune de instanta de executare.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda.
(3) Condamnatul este citat la judecarea sesizarii, iar daca nu are avocat instanta numeste unul din oficiu.
(4) Condamnatul privat de libertate va fi adus la judecata.
(5) Hotarârea de înlocuire, ramasa definitiva, se pune în executare potrivit dispozitiilor art. 555-557. În situatia în care amenda a însotit pedeapsa închisorii, se va emite un nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultata potrivit art. 63 alin. (2) din Codul penal.
(6) Daca persoana condamnata achita amenda pe parcursul solutionarii cauzei, sesizarea va fi respinsa ca neîntemeiata.

Art. 590
(1) Pe durata amânarii executarii pedepsei, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decât în conditiile stabilite de instanta;
b) sa ia legatura, în termenul stabilit de instanta, cu organul de politie desemnat de aceasta în cuprinsul hotarârii de amânare a executarii pedepsei închisorii pentru a fi luat în evidenta si a stabili mijlocul de comunicare permanenta cu organul de supraveghere, precum si sa se prezinte la instanta ori de câte ori este chemat;
c) sa nu îsi schimbe locuinta fara informarea prealabila a instantei care a dispus amânarea;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
e) pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. a), sa se prezinte de îndata la unitatea sanitara la care urmeaza sa faca tratamentul, iar pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. b), sa îngrijeasca copilul mai mic de un an.
(2) Pe durata amânarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
c) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.
(3) Obligatiile prevazute la alin. (2) pot fi impuse în masura în care au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.

Art. 591
(1) Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amânarii executarii pedepsei este instanta de executare.
(2) În cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amânare a executarii pedepsei se depune la judecatorul delegat cu executarea, însotita de înscrisuri medicale. Judecatorul delegat cu executarea verifica competenta instantei si dispune, dupa caz, prin încheiere, declinarea competentei de solutionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. Dupa primirea raportului de expertiza medico- legala cauza se solutioneaza de instanta de executare, potrivit dispozitiilor prezentului capitol.
(3) Instanta de executare comunica hotarârea prin care s-a dispus amânarea executarii pedepsei, în ziua pronuntarii, organului de politie desemnat în cuprinsul hotarârii de amânare a executarii pedepsei închisorii pentru a lua în evidenta persoana, jandarmeriei, unitatii de politie în a carei circumscriptie locuieste condamnatul, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, în vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata amânarii.
(4) În caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor stabilite potrivit art. 590, instanta de executare revoca amânarea si dispune punerea în executare a pedepsei privative de libertate. Organul de politie desemnat de instanta în cuprinsul hotarârii cu supravegherea celui fata de care s-a dispus amânarea executarii pedepsei verifica periodic respectarea obligatiilor de catre condamnat si întocmeste lunar un raport în acest sens catre instanta de executare.
(5) În cazul în care constata încalcari ale obligatiilor stabilite potrivit art. 590, organul de politie sesizeaza, de îndata, instanta de executare.
(6) Instanta de executare tine evidenta amânarilor acordate si, la expirarea termenului, ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la îndeplinire. Daca nu s-a stabilit un termen de amânare, judecatorul delegat cu executarea al instantei de executare este obligat sa sesizeze instanta de executare în vederea verificarii subzistentei temeiurilor amânarii, iar când se constata ca acestea au încetat, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de executare ori pentru aducerea lui la îndeplinire.

Art. 594
(1) Instanta care a dispus întreruperea executarii pedepsei comunica de îndata aceasta masura instantei de executare, locului de detinere si organului de politie.
(2) Instanta de executare si administratia locului de detinere tin evidenta întreruperilor acordate. Daca la expirarea termenului de întrerupere persoana condamnata la pedeapsa închisorii nu se prezinta la locul de detinere, administratia trimite de îndata o copie de pe mandatul de executare organului de politie, în vederea executarii. Pe copia mandatului de executare se mentioneaza si cât a mai ramas de executat din durata pedepsei.
(3) Administratia locului de detinere comunica instantei de executare data la care a reînceput executarea pedepsei.
(4) Timpul cât executarea a fost întrerupta nu se socoteste în executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa accesorie se executa si pe durata întreruperii executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata.

Art. 4
(1) Orice persoana este considerata nevinovata pâna la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarâre penala definitiva.
(2) Dupa administrarea întregului probatoriu, orice îndoiala în formarea convingerii organelor judiciare se interpreteaza în favoarea suspectului sau inculpatului.

Art. 5
(1) Organele judiciare au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si împrejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.
(2) Organele de urmarire penala au obligatia de a strânge si de a administra probe atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului ori inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinta a probelor propuse în favoarea suspectului ori inculpatului se sanctioneaza conform dispozitiilor prezentului cod.

Art. 7
(1) Procurorul este obligat sa puna în miscare si sa exercite actiunea penala din oficiu atunci când exista probe din care rezulta savârsirea unei infractiuni si nu exista vreo cauza legala de împiedicare, alta decât cele prevazute la alin. (2) si (3).
(2) În cazurile si în conditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunta la exercitarea actiunii penale daca, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes public în realizarea obiectului acesteia.
(3) În cazurile prevazute expres de lege, procurorul pune în miscare si exercita actiunea penala dupa introducerea plângerii prealabile a persoanei vatamate sau dupa obtinerea autorizarii ori sesizarii organului competent sau dupa îndeplinirea unei alte conditii prevazuta de lege.

Art. 8
Organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel încât sa fie constatate la timp si în mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Art. 9
(1) În cursul procesului penal este garantat dreptul oricarei persoane la libertate si siguranta.
(2) Orice masura privativa sau restrictiva de libertate se dispune în mod exceptional si doar în cazurile si în conditiile prevazute de lege.
(3) Orice persoana arestata are dreptul de a fi informata în cel mai scurt timp si într-o limba pe care o întelege asupra motivelor arestarii sale si are dreptul de a formula contestatie împotriva dispunerii masurii.
(4) Atunci când se constata ca o masura privativa sau restrictiva de libertate a fost dispusa în mod nelegal, organele judiciare competente au obligatia de a dispune revocarea masurii si, dupa caz, punerea în libertate a celui retinut sau arestat.
(5) Orice persoana fata de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o masura privativa de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în conditiile prevazute de lege.

Art. 10
(1) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei însisi sau de a fi asistati de avocat.
(2) Partile, subiectii procesuali principali si avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii.
(3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndata si înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala si încadrarea juridica a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndata despre fapta pentru care s-a pus în miscare actiunea penala împotriva lui si încadrarea juridica a acesteia.
(4) Înainte de a fi ascultati, suspectului si inculpatului trebuie sa li se puna în vedere ca au dreptul de a nu face nicio declaratie.
(5) Organele judiciare au obligatia de a asigura exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali în tot cursul procesului penal.
(6) Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna-credinta, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Art. 16
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savârsita cu vinovatia prevazuta de lege;
c) nu exista probe ca o persoana a savârsit infractiunea;
d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
e) lipseste plângerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea în miscare a actiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
g) a fost retrasa plângerea prealabila, în cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia înlatura raspunderea penala, a intervenit împacarea ori a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii;
h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
i) exista autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa în miscare ulterior, în conditiile prevazute de lege.

Art. 20
(1) Constituirea ca parte civila se poate face pâna la începerea cercetarii judecatoresti. Organele judiciare au obligatia de a aduce la cunostinta persoanei vatamate acest drept.
(2) Constituirea ca parte civila se face în scris sau oral, cu indicarea naturii si a întinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se întemeiaza.
(3) În cazul în care constituirea ca parte civila se face oral, organele judiciare au obligatia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, dupa caz, în încheiere.
(4) În cazul nerespectarii vreuneia dintre conditiile prevazute la alin. (1) si (2), persoana vatamata sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civila în cadrul procesului penal, putând introduce actiunea la instanta civila.
(5) Pâna la terminarea cercetarii judecatoresti, partea civila poate:
a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila;
b) mari sau micsora întinderea pretentiilor;
c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despagubiri banesti, daca repararea în natura nu mai este posibila.
(6) În cazul în care un numar mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care partile civile nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfasurare a procesului penal, procurorul sau instanta de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin încheiere motivata, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanta va fi comunicata partilor civile, care trebuie sa încunostinteze procurorul sau instanta în cazul în care refuza sa fie reprezentati prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunostinta sunt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.
(7) Daca dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale conventionala unei alte persoane, aceasta nu poate exercita actiunea civila în cadrul procesului penal. Daca transmiterea acestui drept are loc dupa constituirea ca parte civila, actiunea civila poate fi disjunsa.
(8) Actiunea civila care are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si partii responsabile civilmente, exercitata la instanta penala sau la instanta civila, este scutita de taxa de timbru.

Art. 27
(1) Daca nu s-au constituit parte civila în procesul penal, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila în procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila daca, prin hotarâre definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în fata instantei civile.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civila în procesul penal pot sa introduca actiune în fata instantei civile daca procesul penal a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda în conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea în fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei, daca punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarâre, chiar nedefinitiva.
(5) În cazul în care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotarârea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit dupa constituirea ca parte civila.
(7) În cazul prevazut la alin. (1), judecata în fata instantei civile se suspenda dupa punerea în miscare a actiunii penale si pâna la rezolvarea în prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Art. 28
(1) Hotarârea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat în fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savârsit-o. Instanta civila nu este legata de hotarârea definitiva de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.
(2) Hotarârea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în fata organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savârsit-o si a vinovatiei acesteia.

Art. 29
Participantii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, partile, subiectii procesuali principali, precum si alti subiecti procesuali.

Art. 32
(1) Partile sunt subiectii procesuali care exercita sau împotriva carora se exercita o actiune judiciara.
(2) Partile din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.

Art. 34
În afara participantilor prevazuti la art. 33, sunt subiecti procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum si orice alte persoane sau organe prevazute de lege având anumite drepturi, obligatii sau atributii în procedurile judiciare penale.

Art. 89
(1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul ori de mai multi avocati în tot cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci când cel putin unul dintre avocati este prezent.
(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de supraveghere vizuala, de paza si securitate, fara sa fie interceptata sau înregistrata convorbirea dintre ei. Probele obtinute cu încalcarea prezentului alineat se exclud.

Art. 92
(1) În cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia:
a) situatiei în care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevazute în cap. IV din titlul IV;
b) perchezitiei corporale sau a vehiculelor în cazul infractiunilor flagrante.
 
(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie încunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Încunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) Lipsa avocatului nu împiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost încunostintat în conditiile alin. (2).
(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plângeri, cereri si memorii.
(5) În cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, încunostintarea prevazuta la alin. (2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.
(6) În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta si despre eventualele obiectiuni formulate, iar actul este semnat si de avocat.
(7) În cursul procedurii de camera preliminara si în cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa îl asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plângeri, cereri, memorii, exceptii si obiectiuni.
(8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pentru pregatirea si realizarea unei aparari efective.

Art. 94
(1) Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.
(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.
(3) În cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penala.
(4) În cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea în miscare a actiunii penale, restrictionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.
(5) În cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asista ori îl reprezinta.
(7) În vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de întreg materialul dosarului de urmarire penala în procedurile desfasurate în fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica în mod corespunzator cu privire la dreptul partilor si al subiectilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Art. 99
(1) În actiunea penala sarcina probei apartine în principal procurorului, iar în actiunea civila, partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila în cazul în care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restrânsa.
(2) Suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa îsi dovedeasca nevinovatia, si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
(3) În procesul penal, persoana vatamata, suspectul si partile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.

Art. 101
(1) Este oprit a se întrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrângere, precum si promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obtine probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata în mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata îsi da consimtamântul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savârseasca ori sa continue savârsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe.

Art. 103
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluarii tuturor probelor administrate în cauza.
(2) În luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice îndoiala rezonabila.
(3) Hotarârea de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicarii pedepsei nu se poate întemeia în masura determinanta pe declaratiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejati.

Art. 134
(1) Persoana care urmeaza sa fie identificata este prezentata împreuna cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trasaturi asemanatoare celor descrise de persoana care face identificarea.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzator si în situatia identificarii persoanelor dupa fotografii.
(3) Identificarea se desfasoara astfel încât persoanele care urmeaza sa fie identificate sa nu o vada pe cea care le identifica.
(4) Desfasurarea activitatii de identificare a persoanelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal.
(5) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, pe lânga mentiunile prevazute la art. 135 alin. (2), numele, prenumele si adresa persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale caror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele si prenumele persoanei identificate, precum si ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus efectuarea identificarii de persoane.
(6) În cursul urmaririi penale, în situatia în care organul de urmarire penala considera necesar, activitatea de identificare este înregistrata audiovideo. Înregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.

Art. 135
(1) Obiectele despre care se presupune ca pot contribui la aflarea adevarului în legatura cu savârsirea unei infractiuni sunt prezentate în vederea identificarii, dupa ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Daca aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusa la locul unde se afla obiectele.
(2) Desfasurarea activitatii de identificare a obiectelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la: ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, cu mentionarea oricarui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea în care acestea participa, numele si prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amanuntita a obiectelor identificate.
(3) În cursul urmaririi penale, în situatia în care organul de urmarire considera necesar, activitatea de identificare si declaratia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. Înregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.

Art. 137
(1) În cazul în care mai multe persoane sunt chemate sa identifice aceeasi persoana sau acelasi obiect, organele judiciare competente iau masuri prin care sa fie evitata comunicarea între cei care au facut identificarea si cei care urmeaza sa o efectueze.
(2) Daca aceeasi persoana urmeaza sa participe la mai multe proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau masuri ca persoana supusa identificarii sa fie situata între persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificarii sa fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.

Art. 142
(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei.
(1^1) Pentru realizarea activitatilor prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) -d), procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea si confidentialitatea datelor si informatiilor colectate.
(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligati sa colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei, în limitele competentelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a înceta imediat supravegherea tehnica înainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informând de îndata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si în alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii. Din oficiu sau la solicitarea partilor, judecatorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate daca exista noi probe din care rezulta ca totusi o parte dintre acestea privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii. Dupa un an de la solutionarea definitiva a cauzei, acestea sunt distruse de catre procuror, care întocmeste un proces-verbal în acest sens.

Art. 143
(1) Procurorul sau organul de cercetare penala întocmeste un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnica, în care sunt consemnate rezultatele activitatilor efectuate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica, numele persoanelor la care se refera, daca sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum si, dupa caz, data si ora la care a început activitatea de supraveghere si data si ora la care s-a încheiat.
(2) La procesul-verbal se ataseaza, în plic sigilat, o copie a suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica. Suportul sau o copie certificata a acestuia se pastreaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine activitatile de supraveghere tehnica si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului învestit cu solutionarea cauzei.
(2^1) Orice persoana autorizata care realizeaza copii ale unui suport de stocare a datelor informatice care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica are posibilitatea sa verifice integritatea datelor incluse în suportul original si, dupa efectuarea copiei, sa semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta asumându-si astfel responsabilitatea în ceea ce priveste integritatea datelor.
(3) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile purtate într-o alta limba decât cea româna sunt transcrise în limba româna, prin intermediul unui interpret, care are obligatia de a pastra confidentialitatea.
(4) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile interceptate si înregistrate, care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de catre procuror sau organul de cercetare penala într-un proces-verbal în care se mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror.
(5) Dupa încetarea masurii de supraveghere, procurorul informeaza judecatorul de drepturi si libertati despre activitatile efectuate.

Art. 153
(1) Procurorul poate solicita unei institutii de credit sau oricarei altei institutii care detine date privind situatia financiara a unei persoane comunicarea datelor privind existenta si continutul conturilor unei persoane, în cazul în care exista indicii temeinice cu privire la savârsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): institutia care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), mentionarea obligatiei institutiei de a comunica imediat, în conditii de confidentialitate, datele solicitate.
(3) Institutia prevazuta la alin. (1) este obligata sa puna de îndata la dispozitie datele solicitate.

Art. 154
(1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni, în scopul strângerii de probe ori identificarii faptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate dispune conservarea imediata a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informational, care au fost stocate prin intermediul unui sistem informatic si care se afla în posesia sau sub controlul unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în cazul în care exista pericolul pierderii sau modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, pe o durata de maximum 60 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia carora se afla datele informatice ori care le au sub control, numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut, descrierea datelor ce trebuie conservate, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului de a conserva imediat datele informatice indicate si de a le mentine integritatea, în conditii de confidentialitate.
(3) Masura conservarii poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, de procuror, o singura data, pe o durata de maximum 30 de zile.
(4) Ordonanta procurorului se transmite, de îndata, oricarui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului în posesia caruia se afla datele prevazute la alin. (1) ori care le are sub control, acesta fiind obligat sa le conserve imediat, în conditii de confidentialitate.
(5) În cazul în care datele referitoare la traficul informational se afla în posesia mai multor furnizori de retele publice de comunicatii electronice ori furnizori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, furnizorul în posesia sau sub controlul caruia se afla datele informatice are obligatia de a pune, de îndata, la dispozitia organului de urmarire penala informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori, în vederea cunoasterii tuturor elementelor din lantul de comunicare folosit.
(6) În termenul prevazut la alin. (2) si (3), procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, sa solicite unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului transmiterea datelor conservate potrivit legii ori poate dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art. 170 alin. (2^1) - (2^5), alin. (4) si (5) si ale art. 171 se aplica în mod corespunzator.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin încheiere motivata, în camera de consiliu.
(7^1) Dispozitiile alin. (1) - (7) se aplica în mod corespunzator si cu privire la datele informatice, inclusiv la datele referitoare la traficul informational, stocate prin intermediul unui sistem informatic care se afla în posesia sau sub controlul altor persoane.
(8) Pâna la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa încunostinteze, în scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.

Art. 180
(1) Când organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre acelasi expert. Când nu este posibila desemnarea aceluiasi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert.
(2) Când expertiza a fost efectuata în cadrul institutiei medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza institutiei respective în vederea efectuarii suplimentului de expertiza.

Art. 181
(1) Organul de urmarire penala sau instanta dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiza sunt neclare sau contradictorii ori între continutul si concluziile raportului de expertiza exista contradictii, iar aceste deficiente nu pot fi înlaturate prin audierea expertului.
(2) Când organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, în conditiile legii.

Art. 181^1
(1) Organul de urmarire penala stabileste prin ordonanta obiectul constatarii, întrebarile la care trebuie sa raspunda specialistul si termenul în care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
(2) Raportul de constatare cuprinde descrierea operatiilor efectuate de specialist, a metodelor, programelor si echipamentelor utilizate si concluziile constatarii.

Art. 182
În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda ori de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta poate cere lamuriri institutului de emisiune.

Art. 183
(1) În cauzele privind infractiuni de fals în înscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune sa fie prezentate scripte de comparatie.
(2) Daca scriptele se gasesc în depozite publice, autoritatile în drept sunt obligate a le elibera.
(3) Daca scriptele se gasesc la o persoana, organul de urmarire penala sau instanta îi pune în vedere sa le prezinte.
(4) Scriptele se introduc într-un plic sigilat care se vizeaza de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si se semneaza de acela care le prezinta.
(5) Organul de urmarire penala ori instanta poate solicita suspectului sau inculpatului sa prezinte o piesa scrisa cu mâna sa ori sa scrie dupa dictare.
(6) Daca suspectul sau inculpatul refuza, se face mentiune în procesul-verbal. Refuzul de a se conforma solicitarii organului de urmarire penala sau instantei nu poate fi interpretat în defavoarea suspectului sau inculpatului.

Art. 186
(1) Exhumarea poate fi dispusa de catre procuror sau de catre instanta de judecata în vederea stabilirii felului si cauzei mortii, a identificarii cadavrului sau pentru stabilirea oricaror elemente necesare solutionarii cauzei.
(2) Exhumarea se face în prezenta organului de urmarire penala.
(3) Dispozitiile art. 185 alin. (4) - (8) se aplica în mod corespunzator.

Art. 192
(1) Cercetarea la fata locului se dispune de catre organul de urmarire penala, iar în cursul judecatii de catre instanta de judecata, atunci când este necesara constatarea directa în scopul determinarii sau clarificarii unor împrejurari de fapt ce prezinta importanta pentru stabilirea adevarului, precum si ori de câte ori exista suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde se efectueaza cercetarea sa comunice între ele sau cu alte persoane.

Art. 194
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune prezenta medicului legist sau a oricaror persoane a caror prezenta o considera necesara.

Art. 196
(1) Organele de urmarire penala pot dispune fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care exista o suspiciune ca au legatura cu fapta comisa sau ca au fost prezente la locul faptei, chiar si în lipsa consimtamântului acestora.
(2) Organul de urmarire penala poate autoriza sa se dea publicitatii fotografia unei persoane, când aceasta masura este necesara pentru stabilirea identitatii persoanei sau în alte cazuri în care publicarea fotografiei prezinta importanta pentru buna desfasurare a urmaririi penale.
(3) Daca este necesara identificarea amprentelor ce au fost gasite pe anumite obiecte sau a persoanelor care pot fi puse în legatura cu fapta ori locul comiterii faptei, organele de urmarire penala pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune ca au intrat în contact cu acele obiecte, respectiv fotografierea acelora despre care se presupune ca au avut legatura cu fapta comisa sau au fost prezente la locul faptei.

Art. 198
(1) Înscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca, din continutul lor, rezulta fapte sau împrejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
(2) Procesul-verbal ce cuprinde constatarile personale ale organului de urmarire penala sau ale instantei de judecata este mijloc de proba. Procesele-verbale întocmite de organele prevazute la art. 61 alin. (1) lit. a) -c) constituie acte de sesizare a organului de urmarire penala si nu au valoarea unor constatari de specialitate în procesul penal.

Art. 200
(1) Când un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(4) Ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si întrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte întrebari, daca necesitatea acestora rezulta în cursul ascultarii.
(6) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula în fata acesteia întrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Când inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absenta avocatului ales.

Art. 201
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, în conditiile aratate la art. 200 alin. (1) si (2), efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica în mod corespunzator si în caz de delegare.

Art. 249
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin încheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii în vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.
(4^1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse, luarea de catre procuror a masurilor asiguratorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a acestor bunuri este obligatorie.
(5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora.
(6) Masurile asiguratorii prevazute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute la alin. (1) pot folosi si partii civile.
(7) Masurile asiguratorii luate în conditiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice ori unei alte persoane de drept public si nici bunurile exceptate de lege.

Art. 251
Ordonanta sau încheierea de luare a masurii asiguratorii se aduce la îndeplinire de catre organele de cercetare penala, precum si de catre organele competente potrivit legii, din dispozitia organului de urmarire penala sau a judecatorului de camera preliminara ori a instantei de judecata, dupa caz.

Art. 252
(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, daca este cazul, la evaluatori sau experti.
(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.
(3) Bunurile perisabile se predau autoritatilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de îndata.
(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara.
(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
(6) Obiectele prevazute la alin. (4) si (5) se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminara sau judecatii, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronuntarea în cauza a unei solutii definitive.
(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pâna la ridicarea sechestrului.
(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. (3), precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. (2) se depun în contul constituit potrivit legii speciale, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
(9) Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode.

Art. 262
(1) Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De asemenea, trebuie sa cuprinda data înmânarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui care înmâneaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si semnaturii persoanei careia i s-a înmânat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia.
(2) Ori de câte ori, cu prilejul predarii, afisarii sau transmiterii electronice a unei citatii se încheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzator si mentiunile prevazute la alin. (1). În situatia în care citarea se realizeaza prin intermediul postei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, la procesul-verbal se ataseaza, daca este posibil, dovada transmiterii acesteia.

Art. 274
(1) În caz de renuntare la urmarirea penala, condamnare, amânare a aplicarii pedepsei sau renuntare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, dupa caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, care ramân in sarcina statului.
(2) Când sunt mai multi suspecti sau, dupa caz, inculpati, procurorul sau, dupa caz, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine seama, pentru fiecare dintre suspecti sau, dupa caz, inculpati, de masura în care a provocat cheltuielile judiciare.
(3) Partea responsabila civilmente, în masura în care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata în mod solidar cu acesta si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Art. 275
(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. în caz de achitare, de catre:
a) persoana vatamata, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) partea civila careia i s-au respins în totul pretentiile civile, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
 
2. în caz de încetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
b) persoana vatamata, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabila a fost tardiv introdusa;
c) partea prevazuta în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penala;
d) inculpatul si persoana vatamata, în caz de împacare.
 
3. daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) persoana vatamata, atunci când aceasta si-a retras plângerea prealabila ori s-a dispus clasarea în temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) -c) sau achitarea inculpatului, în masura în care i se retine o culpa procesuala;
b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situatii decât cele prevazute în dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) -c) ori încetarea procesului penal;
 
4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre stat.
 
(2) În cazul declararii apelului, recursului în casatie ori al introducerii unei contestatii sau oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul în casatie, contestatia sau cererea.
(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
(4) În cazul când mai multe parti sau persoane vatamate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispozitiile alin. (1) pct. 1 si 2 si ale alin. (2) - (4) se aplica în mod corespunzator în cazul dispunerii în cursul urmaririi penale a unei solutii de clasare si în situatia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor si masurilor dispuse de organele de urmarire penala.
(6) Cheltuielile privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, ramân în sarcina statului.
(7) În situatia contestatiilor formulate de catre administratia penitenciarului în cazurile prevazute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Art. 287
(1) Când legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie încuviintata, autorizata sau confirmata, un exemplar al actului ramâne la procuror.
(2) În cazurile în care procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori alte autoritati prevazute de lege, în vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmaririi penale, va înainta copii numerotate si certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legatura cu cererea sau propunerea formulata. Organul de urmarire penala pastreaza originalul actelor, în vederea continuarii urmaririi penale.

Art. 300
(1) Procurorul, în exercitarea atributiei de a conduce si supraveghea activitatea organelor de cercetare penala, vegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Organele de cercetare penala sunt obligate dupa sesizare sa îl informeze pe procuror despre activitatile pe care le efectueaza sau urmeaza sa le efectueze.
(3) În exercitarea atributiei de a conduce activitatea de urmarire penala, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala care iau aceste masuri. Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa îl efectueze personal.
(4) În exercitarea atributiei de supraveghere a activitatii de urmarire penala, procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa îl trimita de îndata, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapta care formeaza obiectul cercetarii. Procurorul poate retine orice cauza în vederea efectuarii urmaririi penale.

Art. 302
(1) Procurorul poate sa dispuna, dupa necesitate, ca într-o cauza urmarirea penala sa fie efectuata de un alt organ de cercetare decât cel sesizat.
(2) Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea urmaririi penale în acea cauza, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza.

Art. 304
(1) Când procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de cercetare penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale sau este neîntemeiata, o infirma motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si în cazul verificarii efectuate de catre procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior.

Art. 328
(1) Rechizitoriul se limiteaza la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si cuprinde în mod corespunzator mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta retinuta în sarcina inculpatului si încadrarea juridica a acesteia, probele si mijloacele de proba, cheltuielile judiciare, mentiunile prevazute la art. 330 si 331, dispozitia de trimitere în judecata, precum si alte mentiuni necesare pentru solutionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta si înainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) În rechizitoriu se arata numele si prenumele persoanelor care trebuie citate în instanta, cu indicarea calitatii lor în proces, si locul unde urmeaza a fi citate.
(3) Procurorul întocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti si inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 327.

Art. 333
Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc când se constata de procuror ori de organul de cercetare penala, dupa caz, ca a încetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care constata ca a încetat cauza de suspendare înainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii.

Art. 334
(1) Urmarirea penala este reluata atunci când judecatorul de camera preliminara a dispus restituirea cauzei la parchet în temeiul art. 346 alin. (3) lit. b).
(2) În cazul în care hotarârea se întemeiaza pe dispozitiile art. 346 alin. (3) lit. a), reluarea se dispune de catre conducatorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevazut de lege, numai atunci când constata ca pentru remedierea neregularitatii este necesara efectuarea unor acte de urmarire penala. Prin ordonanta de reluare a urmaririi penale se vor mentiona si actele ce urmeaza a fi efectuate.
(3) În cazurile de restituire prevazute la alin. (1) si (2) procurorul efectueaza urmarirea penala ori, dupa caz, trimite cauza la organul de cercetare, dispunând prin ordonanta actele de urmarire penala ce urmeaza a fi efectuate.

Art. 335
(1) Daca procurorul ierarhic superior celui care a dispus solutia constata, ulterior, ca nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirma ordonanta si dispune redeschiderea urmaririi penale. Dispozitiile art. 317 se aplica în mod corespunzator.
(2) În cazul în care au aparut fapte sau împrejurari noi din care rezulta ca a disparut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revoca ordonanta si dispune redeschiderea urmaririi penale.
(3) Când constata ca suspectul sau inculpatul nu si-a îndeplinit cu rea-credinta obligatiile stabilite conform art. 318 alin. (6), procurorul revoca ordonanta si dispune redeschiderea urmaririi penale.
(4) Redeschiderea urmaririi penale este supusa confirmarii judecatorului de camera preliminara, în termen de cel mult 3 zile, sub sanctiunea nulitatii. Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin încheiere motivata, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, dupa caz, a inculpatului si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei prin care s-a dispus redeschiderea urmaririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica solutionarea cererii de confirmare.
(4^1) Judecatorul de camera preliminara, solutionând cererea de confirmare, verifica legalitatea si temeinicia ordonantei prin care s-a dispus redeschiderea urmaririi penale pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a oricaror înscrisuri noi prezentate. Încheierea judecatorului de camera preliminara este definitiva.
(5) În cazul în care s-a dispus clasarea, redeschiderea urmaririi penale are loc si atunci când judecatorul de camera preliminara a admis plângerea împotriva solutiei si a trimis cauza la procuror în vederea completarii urmaririi penale. Dispozitiile judecatorului de camera preliminara sunt obligatorii pentru organul de urmarire penala.
(6) Daca procurorul ierarhic superior celui care a dispus solutia infirma solutia de netrimitere în judecata si dispune redeschiderea urmaririi penale, anterior comunicarii ordonantei care cuprinde aceasta solutie, redeschiderea urmaririi penale nu este supusa confirmarii judecatorului de camera preliminara.

Art. 336
(1) Orice persoana poate face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.
(2) Plângerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala.
(3) Introducerea plângerii nu suspenda aducerea la îndeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plângerii.

Art. 337
Când plângerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei sa o înainteze procurorului împreuna cu explicatiile sale, atunci când acestea sunt necesare.

Art. 364
(1) Judecata cauzei are loc în prezenta inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de detinere la judecata este obligatorie. Se considera ca este prezent si inculpatul privat de libertate care, cu acordul sau si în prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu si, dupa caz, si a interpretului, participa la judecata prin videoconferinta, la locul de detinere.
(2) Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului daca acesta este disparut, se sustrage de la judecata ori si-a schimbat adresa fara a o aduce la cunostinta organelor judiciare si, în urma verificarilor efectuate, nu i se cunoaste noua adresa.
(3) Judecata poate de asemenea avea loc în lipsa inculpatului daca, desi legal citat, acesta lipseste în mod nejustificat de la judecarea cauzei.
(4) Pe tot parcursul judecatii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, sa fie judecat în lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau din oficiu. În cazul în care inculpatul aflat în stare de detinere a solicitat sa fie judecat în lipsa, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta sa poata puna concluzii în cadrul dezbaterilor si sa i se dea cuvântul prin intermediul videoconferintei, în prezenta aparatorului ales sau din oficiu.
(5) Daca apreciaza necesara prezenta inculpatului, instanta poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere.
(6) Inculpatul poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii, inclusiv în situatia prevazuta la alin. (1) teza finala.

Art. 367
(1) Când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin încheiere, suspendarea judecatii pâna când starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.
(1^1) Instanta dispune suspendarea judecatii numai daca, luând în considerare toate circumstantele cauzei, apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ar putea fi audiat la locul unde se afla sau prin intermediul videoconferintei ori ca audierea lui în acest mod ar aduce atingere drepturilor sale ori bunei desfasurari a judecatii.
(1^2) Daca nu se dispune suspendarea judecatii, audierea suspectului sau inculpatului la locul unde se afla sau prin videoconferinta nu poate avea loc decât în prezenta avocatului.
(2) Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea întregii cauze.
(3) Suspendarea judecatii se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.
(4) Încheierea data în prima instanta prin care s-a dispus cu privire la suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu contestatie la instanta ierarhic superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru procuror, partile si persoana vatamata prezente, si de la comunicare, pentru partile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat încheierea atacata si se înainteaza, împreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(5) Contestatia nu suspenda executarea si se judeca în termen de 3 zile de la primirea dosarului.
(6) Procesul penal se reia din oficiu de îndata ce inculpatul poate participa la judecata sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii.
(7) Instanta de judecata este obligata sa verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea judecatii.
(8) Daca inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv ori fata de inculpat s-a dispus masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 208.
(9) Ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate nu suspenda judecarea cauzei.

Art. 409
(1) Pot face apel:
a) procurorul, referitor la latura penala si latura civila;
b) inculpatul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila;
c) partea civila, în ceea ce priveste latura penala si latura civila, si partea responsabila civilmente, în ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala, în masura în care solutia din aceasta latura a influentat solutia în latura civila;
d) persoana vatamata, în ceea ce priveste latura penala;
e) martorul, expertul, interpretul si avocatul, în ceea ce priveste amenzile judiciare aplicate prin sentinta, precum si în ceea ce priveste cheltuielile judiciare si indemnizatiile cuvenite acestora;
f) orice persoana fizica ori juridica ale carei drepturi legitime au fost vatamate nemijlocit printr-o masura sau printr-un act al instantei, în ceea ce priveste dispozitiile care au provocat asemenea vatamare.
(2) Pentru persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) -f), apelul poate fi declarat si de catre reprezentantul legal ori de catre avocat, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia.

Art. 410
(1) Pentru procuror, persoana vatamata si parti, termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel, si curge de la data comunicarii hotarârii, în cazurile prevazute la art. 406 alin. (1), sau, dupa caz, de la data comunicarii copiei minutei, în celelalte cazuri.
(2) În cazul prevazut la art. 409 alin. (1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndata dupa pronuntarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si indemnizatiilor si cel mai târziu în 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza sau, dupa caz, în termen de 10 zile de la comunicarea sentintei prin care a fost aplicata amenda judiciara sau prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare sau indemnizatiilor.
(3) Pentru persoanele prevazute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile si curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau masura care a provocat vatamarea.

Art. 422
Instanta, deliberând asupra apelului, face, atunci când este cazul, aplicarea dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privind rezolvarea actiunii civile, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare si orice alte aspecte de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la deducerea duratei retinerii, arestarii preventive, arestului la domiciliu sau internarii medicale si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotarârii atacate cu apel.

Art. 488^2
(1) Competenta de solutionare a contestatiei apartine dupa cum urmeaza:
a) în cauzele penale aflate în cursul urmaririi penale, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta;
b) în cauzele penale aflate în cursul judecatii sau în caile de atac, ordinare ori extraordinare, instantei ierarhic superioare celei pe rolul careia se afla cauza.
(2) Când procedura judiciara cu privire la care se formuleaza contestatia se afla pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, competenta de solutionare a contestatiei apartine unui alt complet din cadrul aceleiasi sectii.

Art. 488^5
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, solutionând contestatia, verifica durata procedurilor pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a punctelor de vedere prezentate si se pronunta prin încheiere.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, va lua în considerare urmatoarele elemente:
a) natura si obiectul cauzei;
b) complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numarului de participanti si a dificultatilor de administrare a probelor;
c) elementele de extraneitate ale cauzei;
d) faza procesuala în care se afla cauza si durata fazelor procesuale anterioare;
e) comportamentul contestatorului în procedura judiciara analizata, inclusiv din perspectiva exercitarii drepturilor sale procesuale si procedurale si din perspectiva îndeplinirii obligatiilor sale în cadrul procesului;
f) comportamentul celorlalti participanti în cauza, inclusiv al autoritatilor implicate;
g) interventia unor modificari legislative aplicabile cauzei;
h) alte elemente de natura sa influenteze durata procedurii.

Art. 488^6
(1) Când apreciaza contestatia ca fiind întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta admite contestatia si stabileste termenul în care procurorul sa rezolve cauza potrivit art. 327, respectiv instanta de judecata sa solutioneze cauza, precum si termenul în care o noua contestatie nu poate fi formulata.
(2) În toate cazurile, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta care solutioneaza contestatia nu va putea da îndrumari si nici nu va putea oferi dezlegari asupra unor probleme de fapt sau de drept care sa anticipeze modul de solutionare a procesului ori care sa aduca atingere libertatii judecatorului cauzei de a hotarî, conform legii, cu privire la solutia ce trebuie data procesului, ori, dupa caz, libertatii procurorului de a pronunta solutia pe care o considera legala si temeinica.
(3) Daca s-a constatat depasirea duratei rezonabile, o noua contestatie în aceeasi cauza se va solutiona cu luarea în considerare exclusiv a motivelor ivite ulterior contestatiei anterioare.
(4) Abuzul de drept constând în formularea cu rea-credinta a contestatiei se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 7.000 lei si la plata cheltuielilor judiciare ocazionate.
(5) Încheierea se motiveaza în termen de 5 zile de la pronuntare. Dosarul se restituie în ziua motivarii.
(6) Hotarârea se comunica contestatorului si se transmite spre informare tuturor partilor sau persoanelor dintre cele enumerate la art. 4884 alin. (1) lit. c), din dosarul cauzei, care sunt tinute sa respecte termenele cuprinse în aceasta.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati sau instanta solutioneaza contestatia nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) Contestatia formulata cu nerespectarea termenelor prevazute de prezentul capitol se restituie administrativ.

Art. 498
(1) Copia dispozitivului hotarârii de condamnare se comunica, la data ramânerii definitive, de catre judecatorul delegat cu executarea persoanei juridice respective, precum si organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, respectiv organului care a înregistrat persoana juridica, solicitându-se totodata informarea cu privire la modul de ducere la îndeplinire a masurii.
(2) La data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare la pedeapsa complementara a dizolvarii, persoana juridica intra în lichidare.

Art. 499
O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice se comunica, la data ramânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, pentru a lua masurile necesare.

Art. 500
O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunica, la data ramânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, pentru a lua masurile necesare.

Art. 501
(1) O copie de pe dispozitivul hotarârii prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramânerii definitive:
a) oficiului registrului comertului, în vederea efectuarii formalitatilor de publicitate în registrul comertului;
b) Ministerului Justitiei, în vederea efectuarii formalitatilor de publicitate în Registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial;
c) oricarei autoritati care tine evidenta persoanelor juridice, în vederea efectuarii formalitatilor de publicitate.
d) administratorului sistemului electronic de achizitii publice.
(2) O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

Art. 502
(1) Un extras al hotarârii de condamnare care priveste aplicarea pedepsei complementare a afisarii hotarârii de condamnare se comunica, la data ramânerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa în forma, locul si pentru perioada stabilite de instanta de judecata.
(2) Un extras al hotarârii de condamnare care priveste aplicarea pedepsei complementare a publicarii hotarârii de condamnare se comunica, la data ramânerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a publica hotarârea în forma stabilita de instanta, pe cheltuiala proprie, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuale, desemnate de instanta.
(3) Persoana juridica condamnata înainteaza instantei de executare dovada începerii executarii afisarii sau, dupa caz, dovada executarii publicarii hotarârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotarârii, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executarii ori, dupa caz, de la executarea pedepsei principale.
(4) O copie de pe hotarârea de condamnare, în întregime sau în extras al acesteia, se comunica la data ramânerii definitive organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridica, organului care a înfiintat institutia nesupusa autorizarii sau înregistrarii, precum si organelor cu atributii de control si supraveghere a persoanei juridice, pentru a lua masurile necesare.

Art. 514
(1) În cazul în care s-a luat fata de minor masura educativa a internarii într-un centru educativ, punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe dispozitivul hotarârii organului de politie de la locul unde se afla minorul, dupa ramânerea definitiva a hotarârii.
(2) Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
(3) Cu ocazia punerii în executare a masurii educative a internarii într-un centru educativ, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Daca minorul fata de care s-a luat masura educativa a internarii într-un centru educativ nu este gasit, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si sesizeaza de îndata organele competente pentru darea în urmarire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se înainteaza centrului educativ în care se va face internarea.
(5) Copia de pe hotarâre se preda cu ocazia executarii masurii centrului educativ în care minorul este internat.
(6) Conducatorul centrului educativ comunica de îndata instantei care a dispus masura despre efectuarea internarii.

Art. 515
(1) Masura educativa a internarii minorului într-un centru de detentie se pune în executare prin trimiterea unei copii de pe dispozitivul hotarârii prin care s-a luat aceasta masura organului de politie de la locul unde se afla minorul, când acesta este liber, ori comandantului locului de detinere, când acesta este arestat preventiv.
(2) Odata cu punerea în executare a masurii educative a internarii minorului într-un centru de detentie, judecatorul delegat va emite si ordinul prin care interzice minorului sa paraseasca tara. Dispozitiile privind întocmirea si continutul ordinului în cazul punerii în executare a pedepsei închisorii se aplica în mod corespunzator.
(3) Daca executarea masurii revine organului de politie, dispozitiile art. 514 alin. (2) - (4) se aplica în mod corespunzator.
(4) Copia de pe hotarâre se preda cu ocazia executarii masurii centrului de detentie în care minorul este internat.
(5) Conducatorul centrului de detentie comunica de îndata instantei care a dispus masura despre efectuarea internarii.

Art. 531
Dupa fixarea termenului de solutionare a cererii de reabilitare se dispune citarea persoanei care a solicitat reabilitarea si a persoanelor a caror ascultare instanta o considera necesara, se iau masuri pentru aducerea dosarului în care s-a pronuntat condamnarea si se solicita copia fisei cazierului judiciar al condamnatului.

Art. 534
(1) Când condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si cheltuielile judiciare, instanta, apreciind împrejurarile, poate dispune reabilitarea sau poate sa acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.
(2) Termenul prevazut la alin. (1) nu poate depasi 6 luni.
(3) În caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie achitata, în vederea reabilitarii, de condamnat sau de urmasii sai.
(4) Drepturile acordate partii civile prin hotarârea de condamnare nu se modifica prin hotarârea data asupra reabilitarii.

Art. 541
(1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana îndreptatita, potrivit art. 538 si 539, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau în întretinerea sa la data decesului.
(2) Actiunea poate fi introdusa în termen de 6 luni de la data ramânerii definitive a hotarârii instantei de judecata, precum si a ordonantei sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciara, respectiv privarea nelegala de libertate.
(3) Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana îndreptatita se poate adresa tribunalului în a carei circumscriptie domiciliaza, chemând în judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice.
(4) Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.

Art. 542
(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordata potrivit art. 541, precum si în situatia în care statul român a fost condamnat de catre o instanta internationala pentru vreunul dintre cazurile prevazute la art. 538 si 539, actiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptata împotriva persoanei care, cu rea-credinta sau din culpa grava, a provocat situatia generatoare de daune sau împotriva institutiei la care aceasta este asigurata pentru despagubiri în caz de prejudicii provocate în exercitiul profesiunii.
(2) Statul trebuie sa dovedeasca în cadrul actiunii în regres, prin ordonanta procurorului sau hotarâre penala definitiva, ca cel asigurat în conditiile alin. (1) a produs cu rea-credinta sau din culpa grava profesionala eroarea judiciara sau privarea nelegala de libertate cauzatoare de prejudicii.

Art. 546
(1) Înlocuirea înscrisului disparut are loc atunci când exista copii oficiale de pe acel înscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia masuri pentru obtinerea copiei.
(2) Copia obtinuta tine locul înscrisului original pâna la gasirea acestuia.
(3) Persoanei sau autoritatii care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta.