Articolul 117

(1) Imobilizarea unui vehicul consta in scoaterea acestuia in afara partii carosabile, pe acostament sau cat mai aproape de marginea drumului, si punerea lui in imposibilitate de miscare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare si se dispune de catre politistul rutier in cazul savarsirii de catre conducatorul acestuia a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) conducerea unui vehicul neinmatriculat sau neinregistrat ori cu numar de inmatriculare sau de inregistrare fals ori fara a avea montate placutele cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare;
b) conducerea unui vehicul care deterioreaza drumul public sau afecteaza mediul ori care prezinta deficiente periculoase la sistemul de franare sau la mecanismul de directie;
c) conducerea unui vehicul cu incalcarea regulilor referitoare la transportul marfurilor periculoase ori cu gabarite si/sau mase depasite;
d) conducerea unui vehicul despre care exista date sau indicii ca face obiectul unei fapte de natura penala;
e) se afla sub influenta bauturilor alcoolice sau a substantelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurata pe loc de o alta persoana;
f) refuza sau nu poate sa se supuna testarii in vederea stabilirii prezentei in organism a alcoolului sau a substantelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurata pe loc de o alta persoana;
g) nu respecta timpii de conducere si de odihna prevazuti de lege.

(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune si in cazul in care conducatorul acestuia ori unul dintre pasageri savarseste o fapta de natura penala sau este dat in urmarire potrivit legii.

(3) Pentru oprirea fortata sau imobilizarea in cazurile prevazute la alin. (1)  si (2) , politia rutiera poate utiliza dispozitive tehnice sau mijloace de blocare proprii. In situatia in care nu poate utiliza mijloace sau dispozitive proprii, masura imobilizarii dispusa de politia rutiera se duce la indeplinire de administratia publica locala sau administratorul drumului public.

(4) Revocarea imobilizarii vehiculului se dispune:
a) de catre organul judiciar competent, in cazurile prevazute la alin. (1)  lit. a)  si d)  si alin. (2) ;
b) dupa inlaturarea starii de pericol, in cazul prevazut la alin. (1)  lit. c) ;
c) dupa trecerea a 24 de ore, in cazurile prevazute la alin. (1)  lit. e)  sau f) ;
d) dupa respectarea timpilor de odihna, in cazul prevazut la alin. (1)  lit. g) .

(5) Persoana care va asigura conducerea vehiculului in situatia prevazuta la alin. (1)  lit. e)  sau f)  este supusa in prealabil testarii in vederea stabilirii prezentei in organism a alcoolului sau a unor substante psihoactive.

(6) Refuzul persoanei prevazute la alin. (5)  de a se supune testarii privind consumul de alcool sau substante psihoactive conduce la imobilizarea vehiculului potrivit alin. (1)  lit. e)  sau f) , dupa caz.

(7) Procedura de imobilizare a vehiculelor in cazurile prevazute la alin. (1)  si (2)  se stabileste prin regulament.

Sectiune test capitolul 7