Comunicat de presa
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat azi, 29 octombrie 2009, impactul modificarilor de competenta ale instantelor de judecata in materie de insolventa generat de cresterea semnificativa a volumului de activitate in aceasta materie, la nivelul tribunalelor din localitatea unde functioneaza curtile de apel.
Consiliul Superior al Magistraturii a hotarat sa solicite Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti initierea unui act normativ pentru revenirea la reglementarea anterioara, astfel incat cererile in materie de insolventa sa fie judecate si pentru viitor de tribunalele in raza carora isi are sediul debitorul.
De asemenea, a fost avizat favorabil proiectul actului normativ pentru prorogarea termenului in care trebuie infiintate sectiile de insolventa initiat de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, intrucat s-a constat ca cele doua masuri sunt compatibile.
La data de 17 ianuarie 2010 se va implini termenul pentru infiintarea sectiilor de insolventa, in conditiile art. 6 alin 154 indice 1 din legea 85/2006, introdus prin 277/2009. Potrivit acestor dispozitii legale, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii, in circumscriptia fiecarei curtii de apel va functiona o singura sectie de insolventa care se organizeaza in cadrul tribunalului din localitatea in care isi are sediul respectiva curte de apel. Procedurile in curs vor continua pe rolul instantelor la care au fost introduse.
Analiza CSM a pornit de la numarul cauzelor de insolventa inregistrate la nivelul intregii tari in anii 2007 si 2008, dupa care s-a stabilit numarul mediu de dosare pe fiecare judecator sindic. Pe baza acestor date, Plenul CSM a concluzionat ca pentru ca noile sectii de insolventa sa-si poata desfasura activitatea, alaturi de cei 88 de judecatori sindici care functioneaza in prezent la cele 15 tribunale este necesara suplimentarea schemei de personal cu un numar de 147 posturi de judecatori sindici.
Deoarece s-a avut in vedere numarul mediu al cauzelor de insolventa inregistrate la nivelul intregii tari in perioada anilor 2007- 2008, in conditiile in care se cunoaste ca in 2009 volumul cauzelor cu acest obiect a cunoscut o crestere semnificativa, sporirea numarului de judecatori cu 147 la nivelul celor 15 tribunale are in vedere minimul necesar de posturi.
Posibilitatea suplimentarii schemelor de personal al celor 15 tribunale prin transferul unor posturi de la instantele care vor fi degrevate de cauzele de insolventa este exclusa deoarece la nivelul acestor din urma tribunale erau vacante la data de 1 octombrie 2009 un numar de 22 posturi de executie, iar cererile de transfer, de valorificare a concursului de promovare ori de promovare depuse pana in prezent la Consiliul Superior al Magistraturii sunt insuficiente pentru ocuparea lor. De asemenea alternativa transferului magistratilor de la o instanta la alta nu este posibila deoarece pe de o parte acestia sunt angajati in solutionarea procedurilor deja incepute (stiut fiind ca o procedura insolventei astfel cum ea este reglementata in prezent dureaza in timp) iar pe de alta parte schimbarea locului de munca presupune acordul respectivei persoane, principiu aplicabil tuturor persoanelor implicate intr-un raport de munca.
Organizarea unui concurs de promovare de la judecatorii la cele 15 tribunale pentru ocuparea celor 147 posturi se va suprapune cu alte 3 concursuri deja planificate (admitere in magistratura, capacitate, numiri in functii de conducere), ceea ce presupune suplimentarea posturilor , dar mai ales finantarea lor.
Plenul CSM a solicitat MJLC sa revina asupra deciziei privind transferul celor 60 de posturi rezultate in urma reorganizarii acestui minister catre serviciile de probatiune si orientarea lor spre instante, intrucat unele dintre acestea se confrunta cu probleme dramatice in materia resurselor umane.
De aceea, tinand cont si de opiniile magistratilor formulate in scris ori cu prilejul intalnirilor cu membri consiliului, Plenul CSM a retinut ca infiintarea sectiilor de insolventa, in actualul context, este de natura sa perturbe grav activitatea la nivelul tribunalelor, iar argumentele aratate sunt suficiente pentru pastrarea judecarii cauzelor de catre instantele unde isi are domiciliul debitorului.
