Acte necesare succesiune 2026. Taxe, costuri si durata

Succesiunea se refera la transmiterea bunurilor unei persoane prin mostenire. Aceasta se stabileste fie conform legii, fie dupa vointa persoanei prin testament. In acest articol vei gasi actele necesare pentru succesiune in 2026, precum si mai multe detalii cu privire la taxe, costuri sau proceduri.  

Succesiunea este reglementata de Codul Civil si reprezinta modalitatea prin care rudele unei persoane pot beneficia in mod legal de bunurile ramase dupa decesul acesteia.
 

Mostenirea se deschide la data decesului persoanei, iar persoanele cu vocatie succesorala au la dispozitie un termen de un an pentru a-si exercita dreptul de optiune succesorala, respectiv pentru a accepta sau a renunta la mostenire.

Acceptarea mostenirii poate fi expresa, printr-o declaratie autentica, sau tacita, atunci cand mostenitorul savarseste acte care demonstreaza in mod neindoielnic intentia de a accepta succesiunea, cum ar fi administrarea sau valorificarea bunurilor succesorale.

In cazul in care mostenitorul nu isi exercita dreptul de optiune succesorala in termenul de un an prevazut de lege, dreptul de a accepta mostenirea se prescrie. 

In ceea ce priveste bunurile imobile, dreptul de proprietate se transmite prin efectul legii de la data deschiderii mostenirii. Totusi, pentru ca acest drept sa fie opozabil tertilor si pentru actualizarea evidentelor de carte funciara, este necesara inscrierea certificatului de mostenitor in cartea funciara, in conditiile legii.

Prin urmare, potrivit Codului civil, mostenitorii au la dispozitie un an de la data decesului pentru a accepta sau a renunta la mostenire. Pentru evitarea unor complicatii juridice, este recomandat ca procedura succesorala sa fie inceputa cat mai curand dupa deces, prin adresarea catre un notar public.
 

Inainte de a ajunge in instanta pentru probleme mai complexe, dezbaterea mostenerii are loc la notar. Acolo vor fi necesare primele documente, dupa cum urmeaza:

In functie de complexitatea cazului, mai pot fi necesare si:

La finalul procedurii se elibereaza certificatul de mostenitor. Acesta este autorizat de instanta competenta in materie de succesiune si contine informatiile referitoare la succesiune (calitati si drepturi, cote succesorale). Actul poate fi un document personal sau comun. 

Certificatul de mostenitor este un inscris autentic. Toate partile terte care efectueaza tranzactii cu buna-credinta cu partea indicata ca mostenitor in certificatul de mostenitor sunt protejate.
 

Rudele persoanei care a decedat vin la mostenire in urmatoarea ordine:
a) clasa intai: descendentii (copiii, nepotii, stranepotii, etc)
b) clasa a doua: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (parintii defunctului, fratii si surorile acestuia si descendentii lor pana la gradul al IV-lea inclusiv)
c) clasa a treia: ascendentii ordinari (bunicii, strabunicii si ceilalti ascendenti ai defunctului, altii decat parintii)
d) clasa a patra: colateralii ordinari ( unchii si matusile, verii primari, precum si fratii si surorile bunicilor defunctului, adica rudele colaterale pana la gradul al IV-lea inclusiv)

Daca in urma dezmostenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiata nu pot culege intreaga mostenire, atunci partea ramasa se atribuie rudelor din clasa subsecventa care indeplinesc conditiile pentru a mosteni.

Inauntrul fiecarei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul inlatura de la mostenire rudele de grad mai indepartat, cu exceptia cazurilor pentru care legea dispune altfel. Intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal, daca legea nu prevede altfel.

Sotul supravietuitor nu face parte din nicio clasa de mostenitori. El are un drept succesoral propriu si vine la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali, cota sa fiind stabilita de Codul civil in functie de rudele cu care mosteneste.
 

Mostenirea nu cuprinde doar bunurile si drepturile defunctului, ci si datoriile acestuia. Totusi, potrivit Codului civil, mostenitorii nu raspund pentru datoriile succesiunii cu propriul patrimoniu, ci numai in limita valorii bunurilor mostenite (activul succesoral).

Cu alte cuvinte, daca valoarea datoriilor depaseste valoarea bunurilor mostenite, mostenitorii nu sunt obligati sa acopere diferenta din averea lor personala.

Exemplu: daca mostenirea cuprinde un imobil evaluat la 100.000 de lei, iar datoriile defunctului sunt de 150.000 de lei, mostenitorii vor raspunde pentru aceste datorii numai in limita valorii bunurilor mostenite, respectiv 100.000 de lei. Diferenta de 50.000 de lei nu se transmite mostenitorilor si nu poate fi urmarita din patrimoniul lor personal.

Persoanele care nu doresc sa preia atat bunurile, cat si obligatiile succesorale pot opta pentru renuntarea la mostenire, in termenul de un an prevazut de Codul civil pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala.
 

Cheltuielile aferente procedurii succesorale sunt suportate, de regula, de mostenitori, proportional cu cota care le revine din mostenire, daca acestia nu convin altfel. In cazul in care exista un singur mostenitor, acesta va suporta integral costurile procedurii.

Dezbaterea succesiunii la notar implica plata unor onorarii notariale, precum si, dupa caz, a altor taxe prevazute de lege. Daca intre mostenitori exista neintelegeri si succesiunea se solutioneaza in instanta, costurile si durata procedurii pot fi mai mari.

De exemplu, pentru bunuri succesorale ce valoreaza 50.000 de euro, taxa este de aproximativ 3.487 de lei. La o valoare a bunurilor de 100.000 de euro, taxa succesorala este de 6.185 lei. (AICI calculator taxe notariale)

Potrivit Codului fiscal, daca procedura succesorala este finalizata in termen de 2 ani de la data decesului, mostenitorii nu datoreaza impozitul de 1% aplicabil transferului patrimoniului succesoral. Dupa expirarea acestui termen, impozitul de 1% se aplica asupra valorii masei succesorale, in conditiile legii.

Onorariul notarului se stabileste potrivit grilei notariale in vigoare si difera in functie de valoarea bunurilor care fac obiectul succesiunii, de complexitatea dosarului si de numarul mostenitorilor. In plus, pot exista costuri suplimentare pentru obtinerea documentelor necesare sau pentru inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara.

In cazul in care mostenirea include un imobil, dupa eliberarea certificatului de mostenitor este necesara inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara. Pentru aceasta operatiune se achita taxele prevazute de legislatia aplicabila la momentul efectuarii inscrierii.

Desi, in cele mai multe cazuri, succesiunea poate fi solutionata pe cale notariala, procedura poate deveni mai complexa atunci cand exista neintelegeri intre mostenitori, lipsesc acte de proprietate sau trebuie stabilita calitatea de mostenitor. 

In astfel de situatii, este recomandata consultarea unui notar public, iar daca litigiul nu poate fi solutionat pe cale amiabila, procedura va fi solutionata de instanta de judecata.