Executarea mandatului european de arestare. Persoana condamnata in lipsa. Garantii

Executarea mandatului european de arestare. Persoana condamnata in lipsa. Garantii

In procedura de executare a mandatului european de arestare de catre instantele de judecata romane, in conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, daca mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse aplicate printr-o hotarare pronuntata in lipsa sau daca persoana in cauza nu a fost legal citata cu privire la data si locul sedintei de judecata care a condus la hotararea pronuntata in lipsa, autoritatea judiciara emitenta va da o asigurare considerata suficienta care sa garanteze persoanei care face obiectul mandatului european de arestare ca va avea posibilitatea sa obtina rejudecarea cauzei in statul membru emitent, in prezenta sa. 

Aplicarea principiului „ne bis in idem”, potrivit caruia nicio persoana nu poate sa fie judecata de doua ori pentru aceeasi fapta, nu exclude rejudecarea cauzei privitoare la persoana condamnata in lipsa si, prin urmare, in cazul in care autoritatea judiciara emitenta comunica instantei de judecata romane atat informatii referitoare la reglementarea principiului „ne bis in idem”, cat si la reglementarea posibilitatii persoanei condamnate in lipsa de a obtine rejudecarea cauzei in statul membru emitent, cerinta prevazuta in art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 este indeplinita.      
     
Prin sentinta nr. 16/P din 31 ianuarie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie, a fost respinsa cererea privind mandatul european de arestare emis la 23 aprilie 2007 de catre Biroul procurorului din cadrul Tribunalului Padova, privind persoana solicitata l.C.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Curtea de Apel Constanta a aratat ca a fost sesizata cu cererea privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele lui l.C., de autoritatea judiciara Tribunalul din Padova.

La dosarul cauzei, a fost depusa hotararea judecatoreasca a Tribunalului din Padova, emisa la 9 iunie 2005, confirmata de catre Curtea de Apel din Venetia la 24 februarie 2006, definitiva la 21 octombrie 2006.

Din continutul hotararii judecatoresti pronuntata de Tribunalul Padova, curtea de apel a retinut ca, la dezbaterile cauzei in care persoana solicitata a figurat ca inculpat, aceasta nu a fost prezenta, procedura de citare fiind realizata la domiciliul aparatorului sau din oficiu. 

Calea de atac impotriva sentintei penale a fost exercitata tot de aparatorul din oficiu, in lipsa numitului l.C., care a fost citat tot la domiciliul avocatului.

Instanta de fond a mai retinut, pe baza comunicarii Procurorului Curtii din Padova - Biroul executari penale, in urma solicitarilor facute, ca sentinta penala de condamnare a persoanei solicitate este definitiva din 21 octombrie 2006 si ca, potrivit procedurii nationale, nu se mai permite o a doua judecare a cauzei pe marginea acelorasi fapte si impotriva aceleiasi persoane.

Avand in vedere faptul ca persoana solicitata a fost judecata de autoritatile judiciare in lipsa si ca, urmare a necitarii la localitatea de domiciliu sau resedinta, nu beneficiaza de nicio cale de atac extraordinara (prevazuta de legislatia romana) in care poate invoca procedura de citare, precum si declaratia persoanei solicitate prin care arata ca nu a luat cunostinta de procesul penal, in care a figurat in calitate de inculpat, Curtea de Apel Constanta a apreciat ca persoanei solicitate nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si, ca atare, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitata l.C.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, care a criticat sentinta primei instante sub aspectul legalitatii si temeiniciei, aratand in motivarea recursului ca au fost incalcate dispozitiile art. 88 din Legea nr. 302/2004 privind cazurile in care poate fi refuzata executarea unui mandat european de arestare. Parchetul a mai sustinut ca prima instanta a dat o interpretare gresita a actelor dosarului, atunci cand a apreciat ca nu au fost date suficiente garantii ca un proces judecat in lipsa poate sa fie rejudecat.

Examinand sentinta recurata, in raport cu motivele de recurs formulate si cu dispozitiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul parchetului este fondat.

Tribunalul Padova a emis la 23 aprilie 2007 un mandat european de arestare pe numele intimatului l.C., in baza hotararii judecatoresti a Tribunalului din Padova din 9 iunie 2005, confirmata de hotararea Curtii de Apel din Venetia la 24 februarie 2006, definitiva la 21 octombrie 2006, prin care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani si 7 luni inchisoare, aplicata pentru savarsirea infractiunilor de tentativa la omor si trafic de persoane.

Rezulta, astfel, ca mandatul european de arestare contine toate informatiile prevazute in art. 8 din Decizia - cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 si cele cuprinse in art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 si ca pedeapsa pentru care mandatul european s-a emis si pentru care se solicita predarea cetateanului roman a fost aplicata pentru fapte incriminate si de legislatia romana, iar in cauza nu este incident niciunul din temeiurile de refuz a executarii mandatului european de arestare prevazute in art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Inalta Curte de Casatie si Justitie mai constata ca au fost indeplinite si conditiile prevazute in art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, in sensul ca persoana solicitata, fiind condamnata in lipsa, are posibilitatea potrivit art. 175 C. proc. pen. italian „sa ceara respingerea sentintei”, respectiv sa ceara rejudecarea cauzei, fiind asigurate astfel garantiile la care se face referire in art. 87 alin. (1) lit. a). 

Instanta de fond, referindu-se la aceasta imprejurare, a dat o interpretare gresita celor comunicate de Procurorul Curtii din Padova - Biroul executari penale, care se refera la principiul „ne bis in idem” prevazut in art. 649 C. proc. pen. italian, dar si de Codul de procedura penala roman, potrivit caruia „nicio persoana nu poate sa fie judecata de doua ori pentru aceeasi fapta.” Aplicarea acestui principiu nu exclude posibilitatea reluarii judecatii unei cauze, atunci cand aceasta a avut loc cu incalcarea normelor de procedura privind prezenta partilor la proces, asa cum este si cazul intimatului l.C., care a fost condamnat si judecat in lipsa sa.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca sentinta primei instanta este nelegala, intrucat a respins cererea de executare a mandatului european, in conditiile in care nu exista niciun motiv de refuz al executarii mandatului european de fata si intrucat, prin punerea lui in executare, nu se aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate, aceasta avand, potrivit legislatiei italiene, posibilitatea sa ceara respingerea sentintei de condamnare si rejudecarea sa.

In consecinta, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul a fost admis, sentinta recurata a fost casata si, rejudecand, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare din 23 aprilie 2007 emis de Biroul procurorului din cadrul Tribunalului Padova privind persoana solicitata l.C., a dispus punerea in executare a mandatului european de arestare mentionat si predarea persoanei solicitate catre autoritatile judiciare italiene.

Totodata, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus fata de persoana solicitata masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 30 zile, incepand cu 26 martie 2008, in vederea predarii.

Sursa: scj.ro (I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1118 din 26 martie 2008)