Hartuirea sexuala – intre lege si moralitate
 
Codul penal actual prevede incriminarea unor fapte periculoase savarsite impotriva vietii, santatatii, integritatii corporale sau patrimoniului oricarei persoane. In plus fata de acestea, legiuitorul roman a simtit nevoia sa reglementeze si aspectele legate de viata sexuala a persoanei. Astfel, sunt incriminate faptele de viol, perversiune sexuala, seductie, coruptie sexuala si de hartuire sexuala.

Cu privire la ultima infractiune enumerata, trebuie sa accentuam faptul ca multor cetateni nu le este familiara existenta unei incriminari legale pentru aceasta fapta, cu toate ca majoritatea ar putea sa ne spuna cu usurinta in ce consta ea.

Inainte de a intra in miezul problemei trebuie sa vedem ce incrimineaza concret legea.
Se impune precizarea ca aceasta infractiune este reglementata in art. 223 - Cod penal, care trebuie coroborat cu normele din Legea 202/2002 privind egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati.

Astfel, articolul 223 din Codul penal incrimineaza: “hartuirea unei persoane prin amenintare sau constrangere, in scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, de catre o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i-o confera functia indeplinita la locul de munca.”

Legea 202 defineste hartuirea ca: „situatia in care se manifesta un comportament nedorit cu conotatie sexuala, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, avand ca obiect sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si, in special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.”

Din aceste definitii putem sa observam ca legiuitorul incearca sa protejeze viata sexuala a oricarei persoane impotriva unor comportamente considerate intolerabile.

Lasand la o parte pentru moment latura juridica a problemei, hartuirea sexuala se realizeaza concret prin actiuni cum ar fi: saruturi, mangaieri, atingeri de natura sexuala, discutii cu conotatie sexuala, anumite gesturi prin care hartuitorul creeaza o stare neplacuta, stanjenitoare pentru persoana vatamata.

Cartea verde a contabilitatii

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV

Vezi AICI detalii

Care este atitudinea pe care victimele infractiunii o adopta in momentul confruntarii cu aceste probleme?

Multe din victimele hartuite sexual nu au o atitudine ofensiva, ele se resemneaza si renunta la locul de munca pentru a scapa de alte neplaceri. Sunt si situatii in care acestea decid sa ramana, dar acumuleaza un nivel de stres ce se va reflecta inevitabil atat in mediul de lucru, cat si in cel privat.

Solutia la care s-a ajuns  ca urmare a unui studiu efectuat in urma cu ceva timp, a fost aceea ca persoanele nu trebuie sa se lase influentate, indicat fiind ca acestea  sa evidentieze din start o atitudine dezaprobatoare.

Revenind la aspectul juridic al problemei, trebuie precizat ca in prezent, pentru ca aparatul juridic sa fie pus in miscare trebuie ca persoana vatamata sa isi exprime dorinta in acest sens, prin depunerea unei plangeri prealabile. Din pacate, nu se acorda importanta prea mare acestui fapt,  intrucat in acest moment in Romania nu se prea cunosc hotarari in sensul condamnarii personelor care au savarsit infractiunea cu pricina, desi legea prevede ca hartuitorul este pasibil de inchisoare de la 3 luni la 1 an.

Poate ca unul din motivele pentru care nu sunt consolidate hotarari in aceasta privinta este si acela ca, de multe ori persoana hartuita nu doreste sa faca public acest lucru prin inceperea unui proces. Daca insa, unele persoane hartuite reusesc sa treaca peste aceasta bariera psihologica si sa se adreseze organelor in drept, hartuitorul mai are sansa ca prin impacarea cu victima sa scape de pedeapsa.

Ca o concluzie a celor de mai sus, trebuie mentionat ca un lucru negativ il reprezinta si atitudinea populatiei fata de aceasta problema. In acest sens se ridica un obstacol in sanctionarea faptelor de hartuire sexuala prin existenta atitudinii de blamare fata de persoana hartuita. Deseori se arunca si pe umerii ei o parte din vina, fiind acuzata pentru imaginea sa instigatoare care a dus la savarsirea actului hartuitor.

Valentin Pulbere
Consilier Juridic
Administrator: www.e-juridic.ro

Asteptam si opiniile dumneavoastra in legatura cu subiectul editorialului de mai sus, pe adresa infojuridic@rs.ro

                                            <<<  Inapoi la Arhiva