RIL admis. Decizia nr. 21 din 18 noiembrie 2013

RIL - Recurs in interesul legii, Recurs ICCJ

Decizia nr. 21 din 18 noiembrie 2013 privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar.
1. Problemele de drept ce au generat practica neunitara

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, raportate la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar.

2. Examenul jurisprudential

Practica judiciara neunitara ce a generat sesizarea inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentul recurs in interesul legii s-a conturat in modul de interpretare a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind acordarea pentru anul 2011 a premiului pentru anul 2010, reglementat de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, in conditiile abrogarii acestui din urma articol.

Astfel, in luna decembrie 2010 a fost in vigoare art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, care instituia un premiu anual (considerat cel de-al treisprezecelea salariu) proportional cu timpul lucrat in anul respectiv si calculat in raport cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare. Legea prevedea anumite criterii de acordare, inlaturand de la beneficiul acestui premiu pe salariatii care, in cursul anului, au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar, pe cei suspendati sau inlaturati din functie pentru fapte imputabile lor. Legea mai dispunea ca plata premiului anual se va face incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul.

La data de 28 decembrie 2010 s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Legea-cadru nr. 284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr. 330/2009 (in vigoare de la 31 decembrie 2010).

La aceeasi data, 28 decembrie 2010, a fost publicata si Legea nr. 285/2010, care majoreaza cu 15% cuantumul brut al salariilor de baza/indemnizatiilor de incadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, fata de luna octombrie 2010, tinandu-se seama de gradul sau treapta profesionala, vechimea in munca, vechimea in functie sau, dupa caz, in specialitate, dobandite in conditiile legii pana la 31 decembrie 2010. Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

In conditiile in care, in luna ianuarie 2011, premiul anual pentru anul 2010 nu a mai fost acordat sub forma unei sume de bani calculate potrivit algoritmului prevazut de Legea-cadru nr. 330/2009, pe rolul instantelor de judecata au fost inregistrate litigii avand ca obiect cererea de acordare a acestui premiu.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima opinie (majoritara) s-a retinut ca art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogat, astfel ca nu mai exista suport legislativ in acordarea premiului. In aceste conditii, reclamantii nu se pot prevala de existenta unui bun, ca drept castigat, respectiv de o creanta certa, lichida si exigibila, de care ar fi fost lipsiti, pentru a invoca incalcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia europeana a drepturilor omului. A acorda acest drept, pronuntandu-se asupra legalitatii unei masuri dispuse printr-un act normativ, ar presupune ca instantele sa depaseasca atributele puterii judecatoresti, doar legiuitorul putand sa stabileasca drepturile salariale suplimentare, conditiile de acordare si cuantumul acestora.

Dreptul subzista, dar legiuitorul a esalonat plata acestei sume incepand cu luna ianuarie 2011 si a inclus-o in cresterile salariale din sectorul bugetar pentru anul 2011. Chiar daca nu este un drept fundamental, cum este cel salarial, ci un beneficiu, ce este inclus in marja de apreciere a statului, beneficiarii nu au fost lipsiti de bun, premiul fiind acordat sub alta forma. Astfel, s-a stabilit o alta modalitate de plata, premiul fiind inclus in majorarile salariate stabilite pentru anul 2011, conform art. 1 din Legea nr. 285/2010. Posibila neexecutare a obligatiei de includere a premiului in majorari nu este un argument de mentinere a dreptului Ia plata premiului in forma anterioara.

3.2. Intr-o a doua opinie (minoritara), instantele au admis aceste actiuni, cu motivarea ca reclamantii detin un bun in sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia europeana a drepturilor omului, intrucat au o creanta certa, lichida si exigibila si, constatandu-se ca premiul nu s-a platit, nefiind inclus in majorarile salariate, reclamantii au fost privati de un bun.

Totodata, insasi Curtea Constitutionala a apreciat ca reclamantii detin un bun (deciziile nr. 1.615/2011 si 115/2012), iar beneficiul acestui premiu nu a fost anulat, ci doar s-a modificat modalitatea de acordare. In acest sens, s-a sustinut ca instanta constitutionala analizeaza *in abstracto* raportul juridic, verificarea in concret a raportului juridic dedus judecatii si a faptului platii revenind instantei de judecata si, procedand la acordarea premiului, instantele de judecata nu depasesc atributele puterii judecatoresti, ci verifica daca vointa legiuitorului s-a transpus in practica prin majorari efective ale salariului cu suma corespunzatoare premiului.

Intr-o alta argumentare s-a considerat ca dreptul exista, dar nu a fost acordat esalonat, asa cum dispune art. 8 din Legea nr. 285/2010. Mentiunea referitoare la sumele corespunzatoare premiului, ce urmau a se regasi in majorarile salariale acordate in anul 2011 personalului bugetar, nu reprezinta decat o declaratie formala a unei compensari, aceste majorari fiind acordate pe criterii diferite (de vechime, de nivel studii), distincte de cele reglementate in vederea acordarii premiului (performanta individuala, disciplina la locul de munca), astfel ca dreptul nu mai exista, nu s-a compensat astfel cu majorarile prevazute de lege, care depind de alte criterii.

Art. 8 din Legea nr. 285/2010 are un caracter retroactiv, fapt ce contravine art. 15 din Constitutie, intrucat creanta devenise exigibila anterior intrarii in vigoare a noii legi, reclamantii fiind privati de bun. Dreptul s-a nascut cel mai tarziu la 31 decembrie 2010, astfel ca stingerea prin plata la un moment ulterior nu este de natura sa aduca atingere existentei dreptului. Exista o confuzie cu privire la existenta dreptului la premiu si plata efectiva.

4. Opinia procurorului general

In esenta, analizand evolutia cronologica a dispozitiilor legale relevante, procurorul general a retinut ca prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a modificat modalitatea de plata a premiului anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformata, dintr-o executare uno ictu intr-o executare succesiva, iar sumele corespunzatoare dreptului s-au regasit in majorarile salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010.

S-a mentionat ca, potrivit deciziilor Curtii Constitutionale, dispozitia analizata este conforma cu Constitutia din puctul de vedere al respectarii principiului neretroactivitatii legii si al dreptului de proprietate privata, drepturile pretinse fiind considerate drepturi suplimentare, de care statul dispune. Totodata, acestea fac obiectul unei creante certe, lichide si exigibile, ceea ce inseamna un bun in sensul Conventiei, ce nu a fost inlaturat, fiind modificata exclusiv doar modalitatea de acordare a acestor sume, fara a fi afectate cuantumul si intinderea creantei, din motive de respectare a echilibrului rezonabil intre interesele angajatilor si interesul public. Un argument in sensul acestei interpretari a fost acela ca nivelul retributiei la 1 ianuarie 2012 a ramas acelasi cu cel din luna decembrie 2011.

In conditiile in care instanta de contencios constitutional s-a pronuntat pe aceleasi aspecte, s-a apreciat ca premiul pretins de reclamanti nu poate fi acordat pe cale jurisprudentiala.

In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a retinut ca noua modalitate de plata reglementata de Legea nr. 285/2010 nu afecteaza dreptul reclamantilor in substanta sa si nu incalca Primul Protocol aditional la Conventie.

5. Raportul asupra recursului in interesul legii

Raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati din cadrul Sectiei I civile si a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie asupra recursului in interesul legii, conform art. 516 alin. (6) din Codul de procedura civila, a concluzionat ca premiul anual aferent anului 2010, reglementat initial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8din Legea nr. 285/2010, de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, astfel incat acesta nu mai poate fi acordat in forma supusa vechii reglementari.

6. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:

Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursul in interesul legii este admisibil, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 515 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata.

Problema de drept care a generat divergenta de jurisprudenta este data de interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice cu privire la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar.

Pentru a stabili modalitatea corecta de interpretare a textului de lege se impun a fi analizate natura juridica a premiului anual, precum si efectul modificarilor legislative asupra modalitatii de acordare a acestui drept in raport cu dezlegarile date prin deciziile Curtii Constitutionale.

Astfel, cu privire la art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, cum sunt deciziile nr. 115/2012 si 257/2012, stabilind ca acesta dispune cu privire la sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 in sensul ca, pe de o parte, reglementeza incetarea acordarii lor incepand cu luna ianuarie 2011, iar, pe de alta parte, prevede ca aceste sume vor fi cuprinse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege.

Referitor la natura premiilor in bani acordate angajatilor s-a constatat ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie, legiuitorul fiind in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

Prin deciziile pronuntate, Curtea a mai statuat ca dispozitiile de lege criticate se aplica in egala masura intregului personal din sectorul bugetar si ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci cand se reclama incetarea acordarii unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, asa incat nu este incident art. 41 din Constitutie, care garanteaza salariatilor dreptul la salariu.

Totodata, avand in vedere faptul ca Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice a prevazut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat in cursul anului 2010, premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un *bun* in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Insa dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa isi execute intru totul aceasta obligatie financiara si anume, esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza, fara a fi afectate in niciun fel cuantumul sau intinderea acestei creante. Asadar, Curtea a concluzionat ca nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale la dreptul de proprietate privata.

Nu a fost retinuta nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii.

Curtea a mai constatat ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

De asemenea, Curtea Constitutionala a retinut lipsa de relevanta a actelor Uniunii Europene invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.

6.1. Natura juridica a premiului anual

Potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Astfel, in doctrina, s-a considerat ca salariul este un element esential al obiectului contractului individual de munca, alaturi de prestarea muncii de catre salariat, fiind definit ca remuneratie in bani a muncii prestate, cuvenita cu titlu permanent salariatului pentru munca sa, neavand un caracter ocazional, precar sau cu titlu de recompensa.

Premiile nu au, de regula, un regim prestabilit, constant si obligatoriu, ci reprezinta bonusuri (gratificatii) si sunt facultative, benevole si variabile. Insa, potrivit doctrinei, criteriile de acordare trebuie sa fie precise si verificabile, in cazul in care primele nu se acorda tuturor salariatilor care desfasoara munca egala sau de valoare egala, pentru a evita problema discriminarii.

Prin Decizia nr. 414 din 14 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 780 din 26 august 2005, Curtea Constitutionala a stipulat ca drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevazute in acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate in Constitutie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.

Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afecteaza dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestatie pentru munca depusa.

In cauza de fata, beneficiar al premiului anual este personalul platit din fonduri publice, in cazul caruia functioneaza principiul prestabilirii salariilor prin lege, al carui nivel stipulat se afla in legatura directa in incasarile si cheltuielile din bugetul public national, dezechilibrarea acestuia putand avea consecinte in ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget.

6.2. Efectul modificarilor legislative asupra modalitatii de acordare a acestui drept in raport cu dezlegarile date prin deciziile Curtii Constitutionale

Asupra interpretarii dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constitutionala s-a pronuntat atunci cand a exercitat controlul de constitutionalitate al acestui articol, prin prisma dispozitiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului Ia salariu, a dreptului de proprietate privata, incidenta dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale dreptului Uniunii Europene.

Asa cum, in mod constant, a stipulat Curtea Constitutionala, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde si asupra considerentelor, astfel incat acestea devin obligatorii pentru cei ce procedeaza la interpretarea si aplicarea respectivului articol de lege.

In acest context se impune interpretarea data de Curte referitor la faptul ca dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezinta, in continuare, o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza.

Or, raportat la aceasta concluzie, se retine ca dreptul la premiul anual a fost mentinut si dupa abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, incepand cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeasi instanta a stipulat, in deciziile mentionate, ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare.

Curtea Constitutionala, prin aceasta interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalitatii in care subzista dreptul de creanta al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel incat el nu mai poate fi acordat in forma anterioara prevazuta de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar contraveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea Constitutionala.

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului urmator celui lucrat s-a stins odata cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind inlocuit cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva.

Prin modificarea formei de executare a obligatiei de plata a premiului anual, legiuitorul a actionat in limitele marjei de interventie, recunoscuta in domeniul politicii salariale, neexistand o incalcare a dreptului de proprietate privata al personalului platit din fonduri publice asupra acestei creante de natura salariala.

In concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat initial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, fara a mai putea fi acordat in forma supusa vechii reglementari.
DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,



Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:

Stabileste ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevazut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, a fost inclus in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputand fi acordat in forma supusa vechii reglementari.