Un concept folosit de legislatia procesuala a unor state, inclusiv in Codul procesual penal roman anterior, pentru a desemna invinuirea adusa unei persoane de a fi savarsit fapte penale grave (crime).
In teoria dreptului se utilizeaza termenul probe in acuzare prin care se face dovada vinovatiei invinuitului sau inculpatului, in opozitie cu probe in aparare care dovedesc nevinovatia acestuia.